Fiziologia colonului

Fiziologia colonului

1 Secretia si motilitatea intestinului gros

Din punct de vedere functional, cecul, colonul ascendent si hemicolonul transvers drept formeaza colonul proximal, cu functie absorbtiva, in ce restul segmentelor pana la anus formeaza colonul distal, cu functii de depozitare si evacuare a materiilor fecale.

Structural , mucoasa colonului este mai groasa comparativ cu cea a intestinului subtire si nu poseda valvule conivente si vilozitati.

Celulele cu margine "in perie" sunt lipsite de granule secretoare iar la partea apicala microvilii sunt mai mari si mai scurti. Glandele Lieberkuhn secreta mucus iar celulele endocrine sunt rare, cu exceptia apendicelui.

Fibrele musculare longitudinale externe sunt dispuse in trei benzi late numite taenia coli, la distante egale intre ele.

Fiind mai scurte decat lungimea totala a intestinului gros, colonul apare format din pungi succesive, numite haustre. La nivelul sigmoidului teniile difuzeaza formand un strat muscular continuu.

1.1 Secretia intestinului gros

Produsul de secretie al mucoasei colice este un lichid redus cantitativ, cu PH alcalin, intre 8 - 8,4, foarte vascos si lipsit de enzime.

Are rolul dea favoriza atat trecerea resturilor reabsorbite ale chimului ileal in cec, cat si aderarea acestora intre ele in vederea constituirii bolului fecal protezand in acelasi timp mucoasa intestinului gros de iritatii sau traumatisme mecanice si chimice: toxine si acizi rezultati din activitatea florei bacteriene intestinale.

Desii cantitatea de mucus secretata de intestinul gros este mica in conditii fiziologice, in cazul mucoasei iritate chimic sau mecanic acesta este capabila sa secrete cantitati mari de mucus, apa si elecroliti, ca reactie de aparare favorizand atat diluarea, cat si eliminarea agentilor cauzatori.

1.2 Reglarea functiei secretoare a colonului

Este asigurata extrinsec de nervii erectori si simpatici, iar intrinsec de plexurile mienterice. Stimularea nerviilor erectori determina o secretie mucoasa abundenta, prin mecanism colinergic, in timp ce excitarea simpaticului diminueaza acest raspuns.

Reglarea locala intrinseca asigura in deosebi miscarile peristaltice, fapt dovedit de persistenta acetora in conditiile denervarii extrinseci vago-simpatice.

Undele peristaltice sunt declansate indeosebi de plexurile Auerbach, ai caror receptori se gasesc in mucoasa.

Reflexul mienteric peristaltic este asigurat pe o cale nervoasa continua pentru fibrele longitudinale si una discontinua, intrerupta de sinapsa, pentru fibrele circulare.

Activitatea in totalitatea a plexurilor intramurale este in final unitara ele integrand aferentele senzitive parietale de la nivelul plexului submucos Meissner cu neuronii eferenti ai plexului mucos Auerbach.

1.3 Motilitatea intestinului gros

Colonul prezinta o activitate electrica ce este inca insuficient de clar corelata cu activitatea mecanica.

Exista un ritm electric bazal format din unde lente, potentiale programate de tipul legii "totul sau nimic".

Activitatea electrica genereaza activitatea motorie a colonului, stand la baza tipurilor de miscare ale acestuia. Intestinul gros prezinta miscari de amestecare, miscari peristaltice si miscari de transport in masa.

Aceste miscari sunt adaptate functiilor sale , de resorbtie a apei si propulsare a continutului devenit consistent.

Analiza miscarilor intestinului gros evidentiaza existenta a patru forme de miscare:

Miscari de tip I, care reprezinta o activitate locala nepropagata cu frecventa rapida si care echivaleaza cu miscarile pendulare ale intestinului subtire. Ele exercita o presiune de 1,2 - 6 cmH₂O. Fara de a avea efect propulsor, aceste miscari amesteca bolul intestinal in principal la nivelul cecului si colonului proximal;

Contractiile de tip II sunt mai desfasurate si mai energice , ele se propaga de o parte si de alta a puntului de unde iau nastere, sunt expresie a activitatii fibrelor circulare si dezvolta o presiune de 10 - 20 cm H₂O. Rolul rol este de a intimiza continutul intestinal cu mucoasa intestinala, favorizand absorbtia apei;

Contractii de tip III constau in variatii lente ale tonusului muscular, pe care se grefeaza contractiile tip I si II. Ele creaza o usoara crestere a presiunii de la 3 la 5 cm H₂O;

Contractiile de tip IV sunt specifice intestinului gros, puternice, in masa, sub forma de salve, putin frecvente. Unde peristaltice slabe se pot intalni la nivelul regiunii ileocecale.

Miscarile segmentare sunt constituite din unde de tipurile I si II, aparand echidistant intre ele, la fiecare 2,5 cm.

Sunt realizate de fibrele circulare si au caracter stationar, iar , cand prezinta intensitate mare pot obstrua aproape complet lumenul intestinal. Frecventa acestor miscari este de 2 - 4 contractii pe minut si se asociaza cu contrctia teniilor.

Acestea realizeaza amestecarea continutului intestinal, deplasarea lui pe distante scurte in ambele sensuri si favorizarea absorbtiei.

Miscarile peristaltice ale intestinului gros constau din contractii ale musculaturii circulare, care se deplaseaza aboral, propulsand continutul colonului spre rect.

Contractiile sunt precedate de relacsari, incat miscarile au aspect de valuri. Frecvensa este scazuta comparativ cu cele din intestinul subtire, si anume 3 - 12 contractii pe minut, ritmul contractiilor crescand in sensul de la cec spre sigmoid.

Miscarile de transport in masa sunt specifice numai intestinului gros si apar de 2 - 3 ori pe zi.

Ele corespund undelor de tip IV, au aspect peristaltic si sunt foarte puternice, putand creste presiunea intraluminala in zona de producere pana la 100 mmHg.

Sunt declansate de destinderea stomacului (refluxul gastrocolic ), duodenului (refluxul duodenocolic ) si colonului, dar pot aparea si ca urmare a unor emotii puternice sau excitanti conditionati.

Alimentele sunt preluate de catre cec la patru ore dupa ingestie, procesul continuandu-se inca timp de 4 - 5 ore.

Timpul de tranzit colonic al resturilor alimentare, ca urmare a actiunii conjugate a tuturor tipurilor de miscari, este de aproximativ de 6 ore de la ingestie pana la unchiul hepatic al colonului, 9 ore pana la unghiul splenic si 12 ore pana la colonul sigmoid.

Eliminarea totala a resturilor alimentare ale unui pranz - test se face in 5 - 7 zile in primele trei zile tranzitand prin tubul digestiv aproximativ 70 % din cantitatea ingerata.

1.4 Reglarea functiei motorii a intestinului gros

Se realizeaza asemanator celei a intestinului subtire. Ca si aici celulele musculaturii netede ale colonului au capacitatea de a se contracta spontan si automat in absenta oricarui stimul nervos sau umoral, dar cu o frecventa mai mica.

In cea ce priveste reglarea nervos - reflexa, colonul proximal are un grad mai mare de automatism, putand sa-si efectueze aproape normal functia motorie in conditii de vagotomie, in timp ce colonul distal prezinta in acest sens posibilitati mai reduse.

Rolul predominant al interventiei intrinseci este inhibitor; in absenta acesteia intestinul gros prezinta contractii tonice.

Inervatia parasimpatica stimulatoare este asigurata de vag pentru colonul proximal (parasimpaticul cranian ) si de nervii erectori pentru colonul distal (parasimpaticul sacrat ).

Nervii splanhnici asigura inervatia simpatica inhibitoare. Ambele componente ale inervatiei extrinseci vago - simpatice influenteaza motilitatea colonului prin intermediul neuronilor colinergici si, respectiv, adrenergici sau purinergici ai plexurilor intramurale.

Factori umorali cu rol stimulatori implicati in reglarea motilitati intestinului gros sunt: gastrina, seratonina, CCK.

Participari dovedite, dar inca incomplet clasificate, au enteroglucagonul, motilium, endorfinele si gastro - intestinal peptivul.