Flagelatele

FLAGELATELE

Flagelatele sunt protozoare mobile prin unul sau mai multi flageli in forma de bici, iar in unele cazuri si printr-o membrana ondulanta. Un invelis numit periplast le confera o forma fixa in care identificam un pol anterior si unul posterior. Se reproduc asexuat prin diviziune. Unele traiesc libere, altele s-au adaptat la viata parazitara. Pe acestea din urma le clasi­ficam in hemoflagelate si in flagelate cavitare.

1. HEMOFLAGELATELE

Hemoflagelatele umane includ genurile Trypanosoma si Leishmania, ale caror specii sunt transmise prin vectori biologici, proprii zonelor tropicale. Tripanosoma gambiense si T. rhodesiense cauzeaza in Africa boala somnului, iar T. cruzi in America de Sud boala lui Chagas. Leishmania tropica este o specie dermotropa care determina leishmanioza cutanata (butonul de orient), boala benigna cu o leziune nodulara ulcerativa cronica la poarta de intrare, iar L. donovani o specie viscerotropa care determina o boala grava cu hepatosplenomegalie, anemie, leucopenie. Leishmaniile sunt transmise de flebotomi, insecte hematofage existente si in Sudul Romaniei. Cu toate acestea numai ocazional, in Sudul tarii, au fost semnalate cazuri de leishmanioza viscerala.

2. FLAGELATE CAVITARE

Genul Trichomonas

Trichomonas vaginalis este un protozoar flagelat piriform cu lungimea de 18-26 μm. La polul anterior se afla nucleul si originea flagelilor: 4 liberi plus unul care margineste o scurta membrana ondulanta. Un axostil rigid, ca un schelet, strabate longitudinal corpul si iese prin polul posterior (fig. 15-3). Organismul este mobil, cu miscari oscilatorii si de rotire. Se inmul­teste prin diviziune. Nu formeaza chisti. Cultiva pe medii artificiale, preferen­tial anaerob.

Fig. 15-3. Trichomonas vaginalis , trofozoit; acest parazit nu are forma chistica.

Raspandirea parazitului este cosmopolita.

Tricomonaza genitala este o boala transmisa sexual si numai exceptio­nal prin lenjerie intima, obiecte, echipament de dus, instrumente ginecologice recent contaminate. La femeie infectia este limitata la vulva, vagin si colul uterin. Mucoasa este sensibila, inflamata, presarata cu eroziuni sangvinolente, acoperita cu o scurgere galbena. Barbatii pot avea uretrita, iar infectia se poate extinde la prostata si veziculele seminale. Unele infectii sunt asimptomatice.

Diagnostic. Parazitul este depistat microscopic in exsudatul vaginal, uretral, sperma sau secretie
prostatica, examinate intre lama si lamela imediat dupa prelevare. Poate fi izolat si identificat microscopic in culturi.

Tratament. Metronidazol.  

Profilaxie. Evitarea promiscuitatii sexuale; igiena personala.

Alte specii de Trichomonas sunt comensale in orofaringe, T. tenax, sau colon, T. hominis T. intestinalis Sunt asemanatoare morfologic cu T. vaginalis dar nepatogene.

Giardia lamblia

Morfologie si ciclul biologic. Trofozoitul in forma de inima are 10-20 μm lungime. Spre polul anterior, pe fata ventrala, prezinta o concavitate mare: discul adeziv. Are doi nuclei simetrici, spre polul anterior, doua axostiluri si 4 perechi de flageli (fig. 15 - 4). Prezinta miscari leganate sau dansante caracteristice.

Fig. 15-4. Giardia lamblia, trofozoit privit din fata (a) si din profil (6); chisti cu doi (d) si cu patru nuclei (c).

Chistul oval, de 8-14 μm lungime, are un perete gros in jurul membranei citoplasmice, 2 sau 4 nuclei simetrici spre unul din poli si un fascicul sinuos de flageli (v. fig. 15-4).

Trofozoitii sunt gazduiti in duoden. La copii si la persoane imunodeficiente pot invada jejunul, ileonul si colonul. Chistii se elimina prin fecale si asigura transmiterea fecal-orala a parazitului.

Raspandire. Cosmopolita.

Patologie si simptomatologie. Giardioza se manifesta prin inflamatia duodenului si jejunului, care determina diaree, mai frecvent persistenta, cu crampe abdominale, balonari, flatulenta, pierdere in greutate.

Diagnostic. Microscopia preparatului intre lama si lamela depisteaza trofozoitii in aspiratul duodenal, trofozoiti si chisti in scaunul diareic.

Tratament. Metronidazol.

Profilaxie. Masuri nespecifice pentru intreruperea transmiteri fecal-orale. Clorinarea apei nu distruge chistii: apa de baut suspecta trebuie fiarta.