DIZABILITATI FIZICE SI SENZORIALE

PIERDEREA AUZULUI

Definitie

Deficienta de auz si surzenia sunt descrise de unii ca fiind cerinta educationala speciala ascunsa pentru ca nu este imediat observabila dar poate duce la intelegeri gresite si confuzii.

Putini sunt cei care nu pot auzi nici macar un sunet; pierderea auzului poate varia de la o deficienta de auz usoara pana la surzenie profunda. Se apreciaza ca unu din patru copii, cu varsta de pana la sapte ani, sufera, la un anume moment, de o forma de pierdere a auzului. Pierderea poate afecta o singura ureche sau ambele urechi, intr-o masura diferita. Oricum ar fi pierderea de auz, achizitia limbajului si dezvoltarea deprinderilor de comunicare sunt importante daca elevul urmeaza sa aiba acces la informatii si sa beneficieze de educatia la care are dreptul. Acest lucru se poate face printr-o comunicare totala orala / aurala sau printr-o abordare bilingva. Sunt doua tipuri principale de pierdere de auz, conductiva si senzorial-neurala.

Pierderea conductiva

Orice element care intervine in transmiterea sunetului din exterior spre urecherea interna are ca rezultat o pierdere conductiva de auz. Interventia poate consta dintr-o congestie sau din orice fel de deteriorare. Poate fi permanenta sau temporara. De exemplu, o infectie poate cauza colectarea de lichid in cavitatea urechii mijlocii, ducand la ceea ce se numeste 'ureche lipicioasa'. In caz de persistenta, eliminarea lichidului se face de specialist cu instrumente speciale.

Rezultatul pierderii conductive a auzului inseamna ca totul suna ca si cum volumul este dat la minimum. O voce normala suna ca o soapta. In acest caz, dispozitivele auditive pot fi de ajutor, pentru ca este nevoie de o amplificare a volumului (desi, odata cu acesta se va amplifica si sunetul de fond).

Pierderea senzorial-neurala

Aceasta este mai putin obisnuita dar mai posibil sa fie permanenta intrucat este rezultatul deteriorarii mecanismului urechii interne. Daca aceasta poate avea ca efect o pierdere a auzului similara cu surditatea conductiva, in general rezultatul este ca sunetele ajung distorsionate datorita faptului ca unele sunete se aud, in timp ce altele nu. De exemplu, pierderea capacitatii de distingere a sunetelor de frecventa inalta va afecta abilitatea persoanei de a auzi majoritatea consoanelor. Vorbirea va suna ca un sir de sunete vocalice; terminatiile cuvintelor, care indica pluralul sau timpul, lipsesc. Mai putin obisnuita este pierderea capacitatii de distingere a sunetelor de joasa frecventa care afecteaza abilitatea de a auzi vocalele, foarte importante pentru ritm si intonatie. Dispozitivele auditive, chiar daca ajuta, nu permit si sesizarea sunetelor care lipsesc si, prin urmare, distorsiunea ramane. Este foarte dificil pentru copiii care sufera de pierdere de auz senzorial-neurala sa invete sa vorbeasca si vor inregistra si o intarziere in achizitia limbajului.

Implanturile cohleare sunt de data relativ recenta dar au inceput sa fie utilizate de din ce in ce mai multi copii. Este ca o proteza care se aplica partial in interior si partial in exterior cu scopul de a ajuta auzul. Procesul de alegere a unei proteze auditive corespunzatoare este de durata si este posibil sa nu fie adecvata pentru orice / toti indivizii. Cu toate acestea, ultimele cercetari arata ca protezele auditive pot fi utile pentru unii elevi.

Identificarea

Elevii mai mari, cu diverse grade de pierdere a auzului, ar trebui identificati de foarte timpuriu dar, in general, copiilor mici, care sunt de obicei etichetati ca fiind lenti, lenesi sau neatenti, este foarte usor ca scapa unei asemenea identificari. Acest lucru este valabil mai ales pentru elevii cu pierdere conductiva de auz, care poate fluctua de la o zi la alta si care-i face pe adulti sa spuna ca 'aude numai atunci cand vrea'. Elevii a caror pierdere de auz este semnificativa vor avea o vorbire deficienta; acest lucru se poate observa dupa egalitatea intonatiei, absenta unor sunete sau omiterea unor cuvinte care sunt mai putin importante pentru transmiterea mesajului. Cu toate acestea, elevii a caror pierdere de auz nu este semnificativa dar in masura sa le afecteze progresul, sunt destul de greu de identificat si pot scapa identificarii. De aceea, acordati o atentie deosebita copilului care:

este lent in reactii;

este ultimul care indeplineste niste instructiuni;

urmareste reactiile celorlalti si le imita;

ajunge intotdeauna sa verifice ceea ce trebuie sa faca;

pare sa viseze cu ochii deschisi in timpul zilei;

este incordat sau prea anxios;

urmareste fata cu insistenta;

intoarce capul intr-o parte cand asculta;

nu poate localiza sursa sunetului;

repeta mereu 'ce?' sau 'poftim?';

oboseste usor atunci cand face ceva;

aude cu greutate ce i se spune, daca sunetul de fond este puternic, de exemplu, in sala de mese;

ii este greu sa urmareasca o discutie;

are un limbaj slab dezvoltat;

nu-si poate 'regla' vocea, fie tipa, fie sopteste;

pronunta cu greutate o parte din sunete, de exemplu, in special 's', 's' si 't';

schimba brusc subiectul unei conversatii pe care o poarta;

temele orale i se par mai dificile decat cele scrise;

intelege expresiile ad literam, de exemplu ' a cauta acul in carul cu fan';

se supara datorita frustrarii;

are accese agresive;

are probleme sociale;

Strategii

Toti elevii cu deficiente de auz folosesc, intr-o masura diferita, cititul pe buze. Acest lucru implica o mare concentrare din cauza efortului de a urmari ceea ce se rosteste. De aceea, profesorii trebuie sa gandeasca activitati scurte si, daca spre sfarsitul zilei copilul da semne de oboseala, acestea trebuie reduse si mai mult. De asemenea, se va verifica daca elevul ar avea sau nu nevoie de un dispozitiv auditiv. Tipul acestuia se va stabili impreuna cu parintii si profesorul consultant de specialitate. De ajutor poate fi un aparat tip radio. Exista insa o mare diversitate de strategii care pot produce adevarate schimbari:

se reduce zgomotul de fond, de exemplu prin scaune cu mansoane de cauciuc la picioare;

se aseaza elevul in partea din fata a clasei, aproape de fereastra, astfel incat lumina sa ii cada pe fata;

nu se va aseza elevul langa un dispozitiv de incalzire zgomotos;

profesorul nu va vorbi atunci cand scrie la tabla;

nu se folosesc expresii mimate ale fetei;

sursa de informatii se indica / arata cu degetul;

nu se vor folosi cuvinte izolate, ci se va prezenta contextul;

se vor utiliza materiale didactice vizuale, de exemplu, obiecte, imagini, fotografii;

profesorul nu-si va tine mana sau cu alte materiale didactice in dreptul gurii, atunci cand vorbeste;

profesorul va vorbi in ritm normal (daca, de felul sau, profesorul vorbeste mai repede, va incerca sa vorbeasca mai rar);

nu se va exagera cu miscarea buzelor;

nu tipati, dar vorbiti clar;

daca elevul nu intelege, nu incercati sa repetati ce s-a spus, ci reformulati;

aveti grija sa captati atentia elevului inainte de incepe sa vorbiti;

daca se folosesc dispozitive radio, casete audio sau video, inainte de a incepe activitatea, dati informatiile necesare elevului despre ce urmeaza sa asculte / vizioneze; eventual, oferiti si textul scris aferent inregistrarilor;

dezvoltati deprinderile de ascultare prin jocuri de distingere a sunetelor (de exemplu, pentru identificarea instrumentelor muzicale), precum si jocuri de memorie auditiva , de exemplu, 'Am mers la cumparaturi si am cumparat . ';

asigurati-va ca elevul este inclus in discutia grupului - asezati-l alaturi de cei fata de care manifesta simpatie si acordati-i timpul de care are nevoie pentru a urmari si participa la discutie;

nu uitati ca discutiile cu toata clasa sunt greu de urmarit, de aceea repetati cu ce trebuie sa contribuie fiecare elev;

nu uitati ca este imposibil ca elevul sa citeasca pe buze si sa ia notite in acelasi timp; oferiti acestuia notitele necesare, sau rugati alt elev sa il ajute sa ia notite;

nu uitati ca elevii mai mari au nevoie de mai mult ajutor pentru intelegerea limbajului tehnic al unor discipline; termenii noi se scriu pe tabla si apoi sunt explicati elevului;

daca un elev se foloseste de limbajul semnelor si are un interpret, vorbiti direct catre elev si nu catre adult (interpretarea este extrem de obositoare si necesita pauze frecvente);

asigurati-va ca instructiunile pentru tema de acasa sunt clare si intelese, de exemplu, rugati elevul sa repete ce are de facut;

Elevul cu deficiente de auz trebuie sa munceasca mai mult pentru a atinge potentialul sau si pentru a fi acceptat din punct de vedere social. Fiti intelegatori, incurajati-l si faceti tot ce va sta in putinta pentru ca si ceilalti elevi sa inteleaga ca a fi surd nu inseamna a fi mai putin inteligent  sau ca respectivul elev nu poate vorbi. Valorificati punctele forte ale elevului si oferiti-i ocazii in care sa se poata afirma.

DEFICIENTE DE VEDERE

Definitie

Cazurile de persoane cu deficiente de vedere sunt relativ putine, afectand aproximativ doi copii la o mie. Cauzele orbirii sau pierderii partiale de vedere sunt multiple iar efectul conditiilor particulare asupra individului este unic. Cea mai cuprinzatoare definitie este aceea ca vederea se poate considera ca fiind deficienta daca, chiar si folosind lentile de contact sau ochelari de vedere, vazul unei persoane nu poate fi corectat in totalitate.

Sunt putini cei care nu vad de loc. Unii pot percepe lumina si se folosesc de aceasta perceptie pentru a identifica locul unde este fereastra sau o sursa de lumina, orientandu-se astfel intr-o incapere. Pentru alte persoane, deficienta vizuala inseamna ca nu vad la o anumita distanta. Altii au un camp vizual limitat si pot distinge doar obiectele care se afla direct in fata sau numai intr-o parte. Altii percep imaginile neclar, pentru altii imaginile par sa 'joace' permanent in fata ochilor, iar altii surprind imagini care 'dispar'. Pentru unele persoane este foarte greu sa distinga adancimea si perspectiva. Unele culori se disting usor, in timp ce altele se disting foarte greu sau sunt chiar invizibile. Unele persoane pot distinge o serie de detalii numai de foarte aproape, in timp ce altele disting doar elementele mai evidente fara a putea distinge detaliile.

Un copil, care de la nastere are vederea slaba sau de loc, are nevoie de mai mult ajutor pentru a intelege conceptele vizuale decat un alt copil a carui vedere s-a deteriorat pe parcurs.

Unii copii nu au decat niste deficiente de vedere minore, posibil cecitate cromatica sau strabism la un singur ochi, sau ochi lenes. Efectul acestora asupra invatarii este limitat si nu este neaparata nevoie de planuri educational individuale. Cu toate acestea, daca exista suspiciuni in ceea ce priveste calitatea vederii oricarui copil, este nevoie de investigatii si evaluari de specialitate complete. Prima persoana cu care trebuie luata legatura este profesorul specializat pentru copiii cu deficiente de vedere.

Mai mult de jumatate din copiii si tinerii care au deficiente de vedere au cerinte educationale speciale suplimentare. In astfel de situatii, se vor aborda toate cerintele speciale ale persoanei in cauza de catre o echipa multidisciplinara care cuprinde specialisti din domeniul sanatatii, educatiei si serviciilor sociale.

Identificare

Cei mai multi copiii cu deficiente de vedere sunt diagnosticati inainte de varsta scolara. Cu toate acestea, multi copii scapa identificarii timpurii, la altii problemele de vedere apar de-a lungul anilor de scoala iar cei care au deja probleme de vedere intampina o serie de dificultati pe masura ce se deterioreaza starea ochiului.

In cele ce urmeaza sunt listati niste potentiali indicatori pentru identificarea dificultatilor de vedere. Daca apare cea mia mica suspiciune cu privire la calitatea vederii unui copil, se vor face imediat toate testele necesare de verificare. De aceea, acordati atentie copilului care:

are ochi umezi, cu mancarimi sau inflamati;

clipeste foarte des si se freaca tot timpul la ochi;

se incrunta, isi incruciseaza ochii sau ii strange atunci cand lucreaza ceva;

apleaca foarte mult capul sau tine obiectul (foaia de hartie) intr-un unghi ciudat sau la distanta neadecvata de ochi;

inchide sau isi acopera un ochi cand citeste intr-o carte;

intoarce capul pentru a urmari randurile atunci cand citeste;

pare stangaci;

se ciocneste de oameni sau obiecte;

are dificultati sa arunce, sa prinda sau sa loveasca cu piciorul;

are dificultati sa copieze de pe tabla sau din carte;

confunda literele care au forma asemanatoare, de exemplu c, e, a, o;

scrie literele foarte mare si nu respecta liniatura;

apasa foarte tare creionul pe hartie cand scrie;

se foloseste de deget pentru a sti unde se afla pe o pagina;

sare / omite cuvinte sau chiar randuri cand citeste;

reclama mereu ca fisele de lucru sunt prea sterse;

reclama mereu ca nu vede la tabla;

are dificultati la adunarea mai multor cifre;

nu-i place lumina puternica sau stralucirea;

se plange frecvent de dureri de cap;

lucreaza mai incet;

nu-si poate mentine atentia concentrata prea mult timp;

Strategii

Examinarea si evaluarea a ceea ce vede copilul in diverse conditii (de exemplu, intr-o incapere bine luminata, pe un coridor fara lumina naturala, afara la lumina soarelui) este foarte complexa. Evaluarea trebuie sa identifice ceea ce copilul vede si modul in care acesta isi foloseste vazul. Evaluarea functionarii vederii se va face de catre un profesor specializat in lucru cu copiii cu deficiente de vedere care va stabili si care sunt cerinte educationale speciale ale respectivului copil. Informatiile si consultanta despre acestea vor cuprinde si metodele de predare, prezentarea si modificarea materialelor didactice necesare, modul in care acel copil va citi, va obtine informatii si va scrie - de exemplu, folosind Braille, scriere mecanica (tastatura, masini de scris) sau scris de mana, echipamentul necesar, inclusiv calculator; resurse de invatare speciale; modul de organizare a clasei; modificarile de evaluare si examinare raportate la Curriculum-ul National.

Se vor obtine cat mai multe informatii de la copil, de la parintii acestuia si de la profesorul specializat in lucru cu copiii cu deficiente de vedere. Se va stabili daca acel copil trebuie sa poarte ochelari permanent sau numai pentru anumite activitati. Profesorul consultant va oferi informatii despre dispozitivele tehnice de sprijin de care are nevoie copilul (de exemplu, lupe sau televiziune cu circuit inchis) sau daca fisele de lucru, materialele tiparite, hartile sau schemele trebuie sa fie prezentate intr-un mod special.

De gradul si de tipul deficientei de vedere depind foarte multe. Insa, este sigur ca beneficiind de sprijinul necesar, copiii / tinerii cu deficiente partiale sau totale de vedere pot face fata si pot fi inclusi in clasele din scolile obisnuite. Urmatoarele strategii pot fi de mare ajutor, atat pentru cei cu vedere partiala cat si pentru cei fara vedere:

se va identifica cel mai bun loc al clasei in care se va aseza elevul, de exemplu, la lumina, departe de puncte ce stralucesc, langa o sursa de lumina, la o anume distanta / unghi fata de tabla, etc.;

persoanele cu deficiente de vedere nu au nici auzul foarte bun. Dimpotriva, o persoana cu deficiente de vedere are nevoie de ajutor pentru identificarea, localizarea si interpretarea sunetelor pentru a intelege ce se intampla in jurul sau. Din aceasta cauza, se va reduce la minimum zgomotul din sala de clasa si, cand e cazul, se vor explica sunetele posibil sa se auda intr-un anume context;

adresati-va copiilor folosindu-le numele. Procedand astfel, elevul care are probleme de vedere va sti cand este laudat sau cand primeste instructiuni si cand sa ignore comentariile care nu i se adreseaza lui;

folositi un limbaj descriptiv, de exemplu, 'cartea este in partea stanga a raftului' si nu ' e acolo, pe raft';

in incapere va fi mentinuta ordinea pentru ca persoana cu probleme de vedere sa nu se loveasca de obiecte sau sa calce pe jucarii, ghiozdane, etc. Informati persoana cu deficiente de vedere cu privire la orice modificare de aranjare a mobilierului si lasati-i timpul necesar pentru a se familiariza cu noul aranjament.

se vor folosi pentru scris, pixuri de culoare neagra, mai vizibile decat creionul;

contrastul dintre scrisul negru pe suprafata mata de culoare alba este mai evident decat pe suprafata lucioasa;

fisele de lucru vor fi trasate cu linii clare, pe care sa le respecte;

eliminati orice detalii inutile de pe scheme, diagrame si, eventual, evidentiati anumite zone prin culoare;

invatati cum se realizeaza diagramele tactile, fara detalii inutile, introducand materiale contrastante, cu denumirile in Braille, daca e cazul. Tineti seama pentru fiecare caz in parte daca diagrama este cel mai bun mijloc de comunicare a informatiei;

marcati foarte clar si vizibil conturul elementelor;

acordati suficient timp pentru scris si lasati elevul sa-si inregistreze oral munca, de exemplu, pe benzi audio;

acordati mai mult timp pentru a citi un text tiparit sau in Braille cat si pentru insusirea unor deprinderi mai specializate cum sunt scrierea mecanica (folosirea tastaturii), activitati de invatare a alfabetului Braille sau care preced invatarea acestui alfabet;

incercati sa determinati durata de lucru eficienta si efectiva a elevului - de regula, citirea unor materiale tiparite duc la oboseala, iar citirea in Braille necesita o concentrare foarte mare;

utilizati metodele moderne de procesare de text, ajutati elevul sa-si prezinte propriile teme / sarcini efectuate si sa-si pregateasca materialele de invatat. Incercati diverse forme si marimi de litere pentru a vedea care sunt cele mai accesibile si mai usor de citit de catre fiecare elev in parte. Cei care utilizeaza Braille in mod frecvent, se pot ajuta de pachetele de traducere computerizata pentru a obtine versiuni in Braille si / sau tiparite;

utilizati calculatorul pentru a asigura accesul elevilor la textele tiparite si la optiunile de CD-ROM.

daca e cazul, faceti copii marite ale fiselor de lucru sau cartilor dar nu uitati ca un format mai mare necesita un timp de vizualizare mai lung si ca elevul nu va vedea decat cateva cuvinte. De aceea, textul trebuie uneori reformatat / reformulat pentru a incapea pe o pagina adecvata unei vizualizari eficiente.

se va dicta simultan cu scrierea pe tabla. Pentru unii elevi este util sa aiba in fata si un exemplar pe hartie;

prezentati tot ceea ce este afisat in sala de clasa, cu explicatii in detalii astfel incat elevul sa poata folosi materialele respective pentru a invata mai departe. Daca un elev lucreaza in Braille, se va adauga si un exemplar tiparit, pentru ca ceilalti elevi sa poata citi;

aplicati o abordare multisenzoriala - lasati elevii sa manevreze, sa miroase si sa priveasca de aproape obiectele. Implicati elevii cu deficiente de vedere in experiente practice, de exemplu, de chimie sau fizica;

incurajati copilul cu deficiente de vedere sa foloseasca cat poate de mult orice mijloace tehnice de sprijin, conform recomandarilor profesorului consultant de specialitate, de exemplu, lupe;

afisati denumirile echipamentelor, pe etichete mari, cu text tiparit in Braille, daca este necesar;

incercati sa obtineti echipament specializat, ca de exemplu rigle tactile, caiete cu liniatura pronuntata, calculatoare vocale;

fiti la curent cu noutatile din domeniul serviciilor, echipamentelor si inovatiilor si apelati la serviciile de consultanta ale specialistilor pe probleme de curriculum;

rezervati timp suplimentar pentru pregatirea materialelor de invatare individuale si pentru a va consulta cu specialisti, ca de exemplu profesorul specializat in lucru cu copii cu deficiente vizuale sau specialistul in probleme de mobilitate (deplasare);

stabiliti legaturi cu profesorii care au experienta mai mare in predarea aceleasi disciplinei copiilor cu deficiente de vedere prin grupurile de lucru curriculare sprijinite de diverse organizatii ale sau pentru persoanele cu deficiente de vedere.

construiti o noua abordare scolara fata de intelegerea deficientelor de vedere si implicatiile acestora, pentru profesori, personal nedidactic si elevi.

Un copil cu probleme de vedere poate fi fie supra-protejat de colegii sai, fie ignorat de acestia, fie exclus din activitatile sociale. Incercati sa ajutati grupul din care face parte sa inteleaga personalitatea copilului respectiv in ansamblu si nu-l etichetati ca fiind copilul cu probleme de vedere. Folosindu-va de punctele sale forte, incurajati-l sa fie cat se poate de independent.

SURDOCECITATEA

Definitie si identificare

Surdocecitatea este combinatia de deficiente de auz si de vedere. Nu inseamna neaparat pierderea totala a ambelor simturi - pentru ca, intr-adevar majoritatea persoanelor cu surdocecitate mai dispun intr-un anume grad de auz si / sau vedere reziduale. Cei ale caror deficiente de auz si de vedere sunt severe pot fi numiti ,persoane cu deficiente sau pierderi multisenzoriale'.

O persoana este considerata ca avand surdocecitate sau deficiente multisenzoriale cand combinatia dintre deficientele acesteia intensifica impactul asupra celorlalte deficiente si impiedica individul sa functioneze complet ca si o persoana, fara sau cu vedere partiala dar care aude, sau ca o persoana fara sau cu auz partial dar care vede.

Este greu de dat o definitie foarte exacta datorita faptului ca gradul de surzenie sau orbire, posibil combinat cu alte dizabilitati, nu este uniform iar cerintele educationale ale persoanei trebuie decise in mod individual.

Un elev cu surdocecitate are dificultati, sau ii este chiar imposibil, in a utiliza si beneficia pe deplin de sprijinul acordat persoanelor care sunt numai surde sau numai oarbe. De aceea, satisfacerea cerintelor acestor elevi necesita o abordare distincta. Copiii cu surdocecitate au probleme in special cu:

dezvoltarea deprinderilor de comunicare in sensul ca acestia au nevoie de forme de comunicare adaptate sau intensificate;

deplasarea (mobilitatea) care presupune programe de invatare specializate si modificari fizice ale mediului;

integrarea informatiei receptate prin alte simturi, ceea ce presupune programe individuale, diferentiate pe activitati, pentru a satisface cerintele specifice ale elevului;

interactiunea sociala si dezvoltarea deprinderilor de independenta care presupun interactiune pozitiva din partea profesorului si a curriculum-ului specific;

Copiii cu surdocecitate congenitala se nasc fara ambele simturi si prezinta, pe masura ce cresc, alte si / sau multiple dizabilitati, intre care si dificultati de invatare.

Unele persoane cu surdocecitate isi pierd cele doua simturi pe parcursul vietii, de exemplu, copiii cu sindrom Usher se nasc surzi sau cu auz foarte slab si treptat, in perioada copilarii tarzii incep sa-si piarda si vederea.

Strategii

Cerintele copiilor cu surdocecitate sau cu deficiente multisenzoriale variaza considerabil si de cele mai multe ori este nevoie de o abordare individuala, pe baza cerintelor particulare identificate. Urmatoarele aspecte reprezinta ariile cheie care trebuie avute in vedere. Cu toate acestea, abordarea individuala este extrem de esentiala, intrucat cerintele nu pot fi nici presupuse si nici generalizate.

Curriculum

pentru a ne asigura ca sunt respectate toate cerintele unui elev, inclusiv cerintele de comunicare, acces la informatie, deprinderi de deplasare si sociale, este nevoie de un curriculum individualizat, conceput pe baza evaluarii cerintelor educationale si sociale individuale;

pentru cunoasterea surdocecitatii, ca deficienta, intreg personalul, inclusiv profesorii, profesorii de sprijin si asistentii educationali de la clasa, precum si ceilalti elevi, are nevoie de o pregatire in acest sens. De exemplu, Universitatea din Birmingham ofera cursuri post-universitare pentru obtinerea unor calificari in domeniul deficientelor multisenzoriale, cursuri foarte potrivite pentru o parte din profesori. Formarea continua a personalului este extrem de importanta pentru insusirea de cunostinte si abilitati specializate.

Mediul fizic adaptat

Este mediul de care au nevoie elevii cu surdocecitate.

salile de clasa / lectura trebuie sa fie bine luminate pentru a facilita citirea buzelor, urmarirea limbajului semnelor, citirea materialelor tiparite si deplasarea. Cele mai eficiente corpuri de iluminat sunt cele cu lampi fluorescente, montate in linie pe tavan;

se recomanda si prezinta avantaje daca covoarele, mochetele sau podelele sunt netede si deschise la culoare, iar mobilierul inchis sau semi-inchis la culoare;

diferentele de culoare si material ajuta elevii sa distinga mediul inconjurator, ii ajuta la comunicarea vizuala si la deplasarea independenta;

sunt de preferat incaperile cu mocheta sau covor pentru ca atenueaza zgomotele si reduc ecourile. Se vor evita incaperile situate spre strazi aglomerate sau alte medii zgomotoase;

pentru cei care folosesc aparate auditive, pot fi necesare antene de inductie;

se va analiza posibilitatea montarii unor balustrade pentru deplasare;

Cerintele de comunicare

Politica generala a scolii sau institutiei superioare de invatamant in ceea ce priveste comunicarea este esentiala pentru a permite elevilor / studentilor cu surdocecitate sa se integreze in mediul fizic / social al scolii / institutiei respective. Cerintele de comunicare ale elevului / studentului vor fi individualizate in cel mai ridicat grad posibil. Exista multe forme de comunicare diferite, intre care:

comunicarea totala, de exemplu, folosirea vocii, a obiectelor de referinta, comunicarea cu ajutorul unor materiale, simboluri, imagini, etc.;

scrierea cu degetul, manuale sau cuburi pentru persoanele cu surdocecitate;

limbaj de semne vizuale, de exemplu, Limbajul semnelor din Anglia, sau limbajul surdo-mutilor;

citirea buzelor, vocea;

dispozitive de comunicare mobile, de exemplu, dispozitive de scris luminoase;

Este nevoie ca raportul dintre numarul personalului si numarul elevilor / studentilor sa fie de unu la unu.  Cei care mai intervin in educatia elevului / studentului cu surdocecitate sunt profesori (asistenti educationali) de sprijin care asigura accesul acestuia la oportunitatile de invatare. Aceste persoane trebuie sa aiba o diversitate de deprinderi de comunicare si sa cunoasca foarte bine metodele alternative de comunicare.

Dispozitive auxiliare de sprijin

sisteme de televiziune cu circuit inchis, casete audio, dischete de calculator si alte dispozitive tehnice de sprijin, comunicarea prin Braille, Moon pe suport de material adecvat;

comunicarea cu ajutorul dischetelor este foarte cunoscuta. Dar, este posibila numai in masura in care persoana are acces la un calculator cu afisare in Braille, sintetizator de voce sau soft-uri cu fonturi marite.

imprimante pentru Braille, dispozitive de ascultat cu casti, scanere, comutatoare de limbaj pentru operare calculator si sisteme de antene de inductie;

Cerinte sociale

Surdocecitatea este o dizabilitate foarte rar intalnita care prin natura ei conduce la izolare. De aceea, un element foarte important al educatiei unui elev / student cu surdocecitate sunt cerintele sociale ale acestuia. Deplasarea (mobilitatea), constientizarea mediului, socializarea si comunicarea cu colegii elevi sau studenti au nevoie de o permanenta atentie si considerare.

Exista un asa numit 'ghid comunicator' care este o persoana ce functioneaza ca 'ochii si urechile' persoanei cu surdocecitate pentru a asigura o comunicare in dublu sens si pentru a interpreta pentru aceasta in situatii obisnuite, de exemplu, la cumparaturi, la banca, institutii, posta si alte evenimente sociale.

Vizibilitatea, este numele unei reviste trimestriale care se adreseaza parintilor si specialistilor care se ocupa de educatia copiilor cu deficiente de vedere.

Cartile

Catalogul publicat de Royal National British Institute for Blind ofera liste intregi de carti, manuale, resurse audio - video pentru cei cu deficiente de vedere, indicand si titluri disponibile in Australia si SUA.

DEFIENTELE FIZICE

Definitie si identificare

Prezenta sectiune se ocupa de o diversitate de stari fizice si medicale. Unii elevi cu dizabilitati fizice pot fi usor identificati, in timp ce altii mai putin, indiferent daca starea acestora poate fi controlata eficient. De asemenea, sectiunea de fata se refera la o parte din starile / problemele medicale care afecteaza rezistenta (robustetea) elevului si, prin urmare, capacitatea acestuia de a participa pe deplin la toate ariile curriculare. Unor dizabilitati fizice li se asociaza si probleme medicale care presupun administrarea regulata a unei medicatii, chiar si in timpul orelor de curs. Este obligatia scolii de a decide cine isi asuma responsabilitatea pentru administrarea medicatiei. Asociatia noastra (ATL) dispune si de un ghid in ceea ce priveste acest aspect.

Copiii / tinerii care au si anumite probleme medicale asociate dizabilitatii fizice se afla intr-un dublu dezavantaj in sensul ca absentarea frecventa devine un impediment care le afecteaza procesul de invatare. In aceste cazuri, programele educationale la domiciliu sunt de ajutor, desi necesita foarte mult timp pentru profesorul care se ocupa de acestea.

Unele din probleme medicale sunt congenitale, altele apar pe parcurs. Ca profesori, este nevoie sa cunoastem foarte multe lucruri despre problemele medicale ale elevului pentru a-l ajuta sa aiba acces la educatia la care are dreptul.

PROBLEMELE EREDITARE

Fibroza cistica

Fibroza cistica (FC) este in Marea Britanie, una din cele mai amenintatoare boli ereditare care pune in pericol viata populatiei de origine caucaziana, cu o incidenta de aproximativ 1 la 2500 de copii.

Copiii cu fibroza cistica au probleme gastrointestinale ca urmare a deteriorarii pancreasului. Aceasta este cauzata de prezenta unei secretii vascoase si lipicioase, ce caracterizeaza boala si care afecteaza si alte organe, in special plamanii.

In anii '30, viata acestor copii nu era foarte lunga dar, datorita descoperii unor antibiotice foarte puternice si a unor tratamente eficiente, ca fizioterapia si regimuri alimentare speciale, in prezent cei mai multi dintre copiii care se nasc cu aceasta reusesc sa ajunga la varsta adulta, mentinand un grad al dizabilitatii la care reusesc sa se descurce.

Identificarea

Cea mai evidenta manifestare a acestei probleme ereditare este tusea persistenta neinfectioasa. Acest lucru devine jenant in prezenta altor copii, mai ales ca un acces de tuse severa duce de multe ori la voma sau eliminare de mucoasa.

Principala problema digestiva a fibrozei cistice este functionarea anormala a pancreasului. Pancreasul este organul care produce insulina, regland cantitatea de zahar din sange. De asemenea, pancreasul secreta si sucurile gastrice care trec in intestine unde ajuta la digestia si absorbtia hranei.

Copiii care sufera de fibroza cistica sunt mai expusi la sinuzita, guturai, artrita, diabet, suprasolicitare a inimii si ciroza hepatica, dar acestea sunt complicatii destul de rare care apar, de regula, la adolescenti sau adulti. Cei mai multi dintre acesti copii raspund la bolile copilariei la fel ca si colegii lor sanatosi dar, in cazul lor, exista riscul de pneumonie ca o complicatie a varicelei si, de aceea, in perioadele de epidemie de varicela, este recomandat sa nu mai mearga la scoala.

Alte complicatii posibile sunt o intarziere a maturitatii sexuale, iar pentru baieti, posibila sterilitate.

Strategii

Copiii cu fibroza cistica sunt, din punct de vedere intelectual, la fel de capabili ca si colegii lor iar asteptarile profesorilor in aceasta privinta trebuie sa fie se situeze la aceleasi standarde. Cu toate acestea, este posibil ca acesti copii sa lipseasca destul mult de la scoala datorita infectiilor pulmonare si spitalizarii si, de aceea, pentru a recupera si a mentine ritmul clasei, au nevoie de ajutor suplimentar.  Daca starea copilului nu este foarte grava, atunci se pot stabili teme / sarcini pe care sa le lucreze acasa sau in spital.

Unii dintre copiii mai mari folosesc branule (dispozitive de administrare intravenoasa a antibioticelor), ceea ce inseamna ca pot frecventa orele de curs dar nu pot participa la activitatile fizice de pe terenul de sport sau de joc.

Exercitiile fizice sunt extrem de benefice pentru copiii cu fibroza cistica, iar daca copilul se simte bine, atunci participarea la orele de educatie fizica este posibila. Insa, un astfel de copil are nevoie de foarte multa intelegere atunci cand este obosit si slabit dupa o perioada de raceala sau o infectie pulmonara.

Nu exista, la nivel national, nici un ghid pentru scoli sau profesori, privind administrarea medicatiei copiilor cand sunt la scoala. In general, profesorii au datoria morala de a actiona loco parentis dar nu sunt obligati printr-un contract nici sa administreze medicatia copilului, nici sa-l supravegheze cand isi ia medicamentele. Multi copii cu fibroza cistica invata de mici cum sa-si ia singuri tratamentul cu antibiotice iar profesorii care manifesta ingrijorare din acest punct de vedere pot sta mai linistiti dupa ce vad felul in care acesti copii sunt in stare sa-si indeplineasca rutina zilnica in aceasta privinta.

In ceea ce priveste implicatiile asupra personalului, profesorii care doresc sa afle informatii suplimentare cu privire la administrarea medicatiei pot contacta personal medical de specialitate, in special in situatiile in care, in timpul unei zile de scoala sau in excursii, departe de casa, este nevoie si de fizioterapie.

Hemofilia

Este o tulburare care afecteaza coagularea sangelui. In cazurile severe, apar sangerari spontane la nivelul organelor vitale si sangerari abundente ale unei rani minore. In cazurile mai putin severe, sangerarea abundenta apare numai dupa o ranire serioasa. Tratamentul consta in injectarea cu Factor III.

Sub tratament, cei care sufera de hemofilie pot avea o viata normala, cu conditia sa evite sporturile si / sau contactele periculoase.

Anemia (de meniscocit)

Este o forma de anemie intalnita la persoanele de culoare, numita astfel datorita formei concave (ca o secere) a globulelor rosii. Cauza acesteia este nivelul anormal al hemoglobinei care duce la ingrosarea sangelui si, ca urmare, circulatia sangelui este obstructionata. Durerile sunt foarte intense. Hematiile de aceasta forma sunt mult mai fragile  ca cele obisnuite, au o durata de viata mai scurta si de aceea genereaza anemia.

STARI CONGENITALE

Paralizia cerebrala

Paralizia cerebrala este rezultatul deteriorarii creierului, inainte, la sau dupa nastere. Este permanenta, dar ne-progresiva si afecteaza capacitatea individului de a-si controla miscarile. Poate afecta mobilitatea, capacitatea de deplasare dar si vorbirea, comunicarea, manevrarea, vederea, auzul, perceptiile, capacitatea cognitiva si / sau de a manca sau bea. Uneori, este asociata cu epilepsia.

Reusita scolara a unui elev / student depinde de severitatea bolii si de daca mai are si alte dificultati de invatare, de exemplu, privind capacitatea de concentrare. Acesti elevi / studenti urmeaza tratamente terapeutice regulate si / sau frecventeaza cursuri intensive la diverse centre si, de aceea, este posibil ca uneori sa lipseasca de la scoala.

Deformari ale membrelor

Efectul secundar, absolut nefericit, al medicamentului talidomida a atras atentia opiniei publice asupra problemelor cu care se confrunta persoanele care prezinta deformari ale membrelor. Desi acest medicament nu mai este in uz, inca mai apar deformari ale membrelor care afecteaza dezvoltarea unuia sau mai multor membre.

Elevul / studentul respectiv poate avea proteza si este posibil sa aiba nevoie de ajutor pentru a o schimba, in functie de activitatile care se desfasoara. De asemenea, poate avea carucior cu rotile sau alte dispozitive care sa-l ajute la mers / deplasare. Pe masura ce creste, proteza trebuie schimbata, ceea ce presupune o perioada de absenta de la scoala si o perioada de acomodare cu noua proteza, cu posibile dureri si inflamatii.

Spina bifida si hidrocefalia

Spina bifida - literalmente coloana vertebrala despicata - este o stare in care copilul se naste cu un defect de structura a coloanei vertebrale. Exista mai multe tipuri de spina bifida, si din acest punct de vedere, la unii copii dizabilitatea este severa, in timp ce altii are forme minore.

Ca profesori, trebuie sa cunoastem unele din implicatiile activitatilor noastre asupra copiilor cu spina bifida. Sub zona afectata, senzatiile sunt limitate sau lipsesc, de aceea taieturile sau vanataile nu pot fi observate. De exemplu, trebuie sa va asigurati ca elevul / studentul stie ca radiatorul este pornit pentru a nu se arde. Pe masura ce creste, creste si responsabilitatea copilului fata de sine.

Multe persoane cu spina bifida au si hidrocefalie (apa la creier) si au nevoie de un by-pass care sa rezolve si aceasta problema. Copiii / tinerii al caror by-pass se blocheaza  sau se strica se pot imbolnavi foarte grav si de aceea trebuie cunoscute orice semne care avertizeaza asupra unei astfel de situatii.

ALTE STARI

Deteriorari accidentale

Putini sunt copiii care sufera accidente grave in urma carora raman cu dizabilitati permanente sau de lunga durata, in sensul ca acestia trebuie sa invete sa se adapteze la un nou stil de viata, nu numai din punct de vedere al abilitatilor fizice dar si din punct de vedere emotional. In cazul in care un elev dintr-o clasa a suferit un astfel de soc, intreaga clasa are nevoie de sprijin sau consiliere. De exemplu, un elev care a suferit un accident de masina care i-a afectat iremediabil coloana vertebrala, are nevoie de un scaun cu rotile.

Alergiile

Alergia este o reactie adversa, cauzata de hipersensibilitatea la anumite substante.

In general, alergiile genereaza probleme de unul din urmatoarele trei tipuri:

alergii intestinale, cauzeaza voma, dureri abdominale si diaree;

alergii ale pielii, cu aspect de eruptie rosiatica, 'urzicare' sau dermatita;

alergii respiratorii, care pot produce astm sau guturai;

Tratament

incercati sa recunoasteti problema;

trimiteti elevul / studentul la medic;

daca e necesar, solicitati imediat ajutor medical de specialitate.

Socul anafilactic

Socul anafilactic este denumirea data unei reactii alergice rare, generalizate si foarte periculoase care necesita ingrijiri medicale imediate. Este o reactie alergica masiva, manifestata la nivelul intregului organism.

Persoanele sensibile pot avea astfel de reactii la:

administrarea injectabila a unui anume medicament;

consumul de anumite alimente, de exemplu, alune sau nuci;

la intepaturile unor insecte, de exemplu, albine sau viespi.

Rezultatul este:

o reactie care face care substantele sa treaca in sange si care dilata vasele sanguine si produc constrictii ale cailor respiratorii;

o scadere de tensiune;

dificultati de respiratie;

risc sporit de sufocare, cu transpiratie abundenta pe fata si gat;

nevoie urgenta de oxigen sau administrare injectabila de adrenalina;

Este posibil sa mai apara:

roseata pe suprafete mari, eruptii de pete pe piele;

anxietate si neliniste;

transpiratie pe fata si gat;

umflaturi in jurul ochilor;

respiratie neregulata;

puls accelerat;

Tratament

solicitarea imediata a unei interventii medicale;

trimiterea de urgenta la spital;

Astm / Eczema

Astm

Astmul este o stare de criza / acces in care muschii canalelor respiratorii intra intr-un spasm si sufera o constrictie, ingreunand respiratia. Crizele de astm pot fi declansate de alergii, tensiune nervoasa sau efort fizic.

Respiratia se ingreuneaza. Este posibil sa mai apara:

horcaiala sau tuse;

acces sau anxietate;

vorbire cu dificultate;

piele usor invinetita.

Tratament

eliberarea cailor respiratorii;

solicitarea imediata a interventiei medicale, daca e cazul;

incurajarea si calmarea bolnavului;

bolnavul este ajutat sa se aseze;

se deschide fereastra, usa, etc. pentru a patrunde aer proaspat;

daca bolnavul are asupra lui medicamentele necesare, va fi ajutat sa le ia. In general, cei care sufera de astm stiu cum sa faca fata unei crize si de regula au medicatia necesara asupra lor (spray aerosol).

Eczema

Eczema, este tot o forma de alergie care se manifesta ca o inflamatiei a pielii. Daca mancarimile produse nu sunt foarte intense incat sa afecteze concentrarea sau, daca nu este o forma prea severa, care sa presupuna absentarea de la scoala mai mult timp, eczemele nu reprezinta cauze ale dificultatilor educationale.

Diabetul

Diabetul este starea in care organismul nu mai reuseste sa-si regleze concentratia de zahar (glucoza) din sange. Diabeticii isi cunosc in general boala si sunt pregatiti sa-i faca fata.

Se manifesta ca / prin:

slabiciune, lesin sau foame;

palpitatii sau tremur muscular;

actiuni sau comportament ciudat;

transpiratie;

paloare si piele rece, umeda;

puls puternic si accelerat;

deteriorarea nivelului de reactie;

respiratie intrerupta;

Tratament:

Daca copilul / tanarul / persoana este constienta:

ajutati-l sa se aseze sau sa se intinda si dati-i sa bea o bautura dulce, cuburi de zahar, ciocolata sau alte produse dulci (scopul este sa se ridice concentratia de zahar din sange cat se poate de rapid);

solicitati ajutor medical de specialitate.

Solicitati asistenta medicala de urgenta daca dureaza mai mult de 15 minute pana ce persoana isi revine sau daca isi pierde cunostinta. Copilul inconstient nu trebuie lasat singur nici o secunda. Profesorii care s-au oferit si dispun si de o pregatire adecvata pentru aceste situatii, ii vor degaja caile respiratorii, verifica pulsul si respiratia (se vor pregati pentru resuscitare, daca e cazul si daca stie cum sa faca acest lucru) si vor aseza copilul in pozitia indicata pentru a-si reveni.

Epilepsia

Convulsiile de epilepsie sunt cauzate de o reactie accidentala, brusca a celulelor nervoase de la nivelul cortexului creierului. Crizele pot fi severe (producand pierderea cunostintei) sau foarte usoare (ca o senzatie de visare). Daca sunt administrate regulat, medicamentele anticonvulsive pot elimina crizele. De asemenea, in unele cazuri este posibila identificarea si, ulterior, evitarea, factorilor care declanseaza crizele. De aceea, copiii cu epilepsie pot sa frecventeze regulat cursurile si activitatile scolare, inclusiv orele de inot, dar numai cu supraveghere adecvata. In foarte multe cazuri, copiii insisi sunt capabili sa recunoasca semnele unei crize iminente.

Statistic, aproximativ o persoana din 200 sufera de epilepsie, cu convulsii sau crize epileptice. Epilepsia poate sa apara la orice varsta.

Epilepsia in forma usoara

Se poate manifesta prin:

,intunecare brusca' a privirii, senzatie de visare;

privire fixa;

usoare miscari de clatinare;

miscari ciudate, de exemplu, producere de zgomote ciudate sau ,isi face de lucru' cu hainele;

nu constientizeaza ca se intampla ceva iesit din comun;

Tratament:

ajutati copilul sa se aseze, indepartati usor orice element care ar putea sa-i faca rau / sa-l raneasca;

vorbiti calm, nu-l repeziti;

ramaneti alaturi de copil pana isi revine;

Epilepsia in forma severa

Se poate manifesta prin:

pierdere brusca a cunostintei;

spate rigid si arcuit;

buze cu contur vinetiu;

miscari convulsive

In cateva minute, muschii se relaxeaza, respiratia revine la normal si persoana isi recapata cunostinta.

Tratament

ajutati persoana sa nu se raneasca in timpul convulsiilor (degajati spatiul din jur, rugati alte persoane sa ramana la distanta);

slabiti hainele in jurul gatului si incercati sa-i protejati capul;

ramaneti cu persoana pana isi revine;

solicitati imediat ajutor medical de specialitate;

Nota: Nu folositi forta pentru a linisti persoana, nu asezati nimic aproape de gura si nu incercati sa ridicati sau sa miscati persoana, decat daca este neaparata nevoie.

Infectii cu virusi care cauzeaza deficiente si SIDA

HIV este numele unui virus care deterioreaza sistemul imunitar al omului. Sistemul imunitar lupta impotriva virusului dar, daca sistemul de aparare a organismului este extrem de slabit, atunci se produce evolutia catre SIDA (Sindromul imuno-deficientei dobandite). SIDA este denumirea unui grup de boli diferite care poate produce imbolnavirea serioasa si chiar moartea, in randul adultilor si copiilor.

Cum se transmite HIV?

Virusul HIV este destul de fragil si nu se transmite usor. De exemplu, nu poate supravietui in apa fierbinte, in substante inalbitoare sau detergenti. HIV se transmite in principal in trei moduri:

contact sexual, vaginal sau anal, neprotejat;

sange infectat care patrunde in circuitul sanguin (de exemplu, prin transfuzii sau intepaturi de ac);

de la mama infectata cu HIV+ la copil, in timpul sarcinii, in timpul nasterii sau alaptarii;

Nu exista dovezi in sensul transmiterii virusului HIV prin contacte sociale. A imbratisa, a atinge, a saruta sau a sta in apropierea unei persoane infectate nu prezinta risc de infectie cu HIV. HIV nu se transmite prin: tuse, stranut, folosirea in comun a toaletei, dusului sau piscinelor, apei de fantanile arteziene, nici prin transpiratie, lacrimi, saliva, intermediul animalelor de curte sau de casa.

Forumul European pentru copiii si familiile cu HIV / SIDA militeaza pentru dreptul copiilor de a participa si de a fi consultati in legatura cu cerintele lor, astfel incat acestea sa poata fi integrate in toate aspectele care tin de politici, servicii si practica.

Confidentialitatea

Pentru protejarea confidentialitatii informatiei detinute de autoritatile nationale de sanatate exista si sunt aplicabile o serie de reglementari legale. Personalul din intreg sistemul educational, inclusiv din scoli, are obligatia legala de a pastra deplina confidentialitate asupra informatiilor pe care le primesc in acest sens.

Detaliile legate de faptul ca un copil este infectat cu HIV NU VOR FI DIVULGATE fara permisiunea parintilor sau copiilor.

Acest lucru inseamna ca, in majoritatea scolilor, personalul scolii nu va sti daca in scoala sunt copii infectati cu HIV. In timpul tratarii copiilor care sangereaza, este esential sa se respecte cu strictete toate Masurile de Siguranta si Sanatate privind indepartarea sangelui si a altor lichide organice care contin sange, manusile fiind obligatorii.

Distrofia musculara

Termenul distrofie musculara reuneste un grup de boli care se instaleaza in perioada copilariei sau adolescentei. Rezultatul este degenerarea progresiva a muschilor, in special a celor care afecteaza deplasarea / miscarea. Ritmul de degenerare variaza in functie de forma de severitate a bolii.

Exista cateva forme mostenite ale bolii, intre care una, boala lui Duchennes, afecteaza in principal baietii. Cea mai comuna forma la copii afecteaza in special partea superioara a membrelor inferioare. Copilul se deplaseaza cu greutate, nu se tine pe picioare (picioare moi) si nu se poate ridica atunci cand cade.

O alta forma, care incepe sa se manifeste de obicei pe la 14 ani, este aceea in care primii muschi afectati sunt cei ai antebratului, dupa care boala coboara spre coloana si membrele inferioare. Intr-o alta forma, fata este prima zona afectata.

De regula, cei care sufera de aceasta boala nu ajung pana la varsta de 20 de ani, ci mor din cauza unor boli minore din care oricare alt copil isi revine fara probleme. Pentru aceasta boala mostenita nu exista nici un tratament; singurul lucru care se poate face este sa se acorde sprijin maxim persoanei;

Miopatia poata fi generata din alte cauze - inflamatii, medicamente, cancer - cazuri in care este tratabila.

Strategii

Prima metoda pe care trebuie sa o adopte profesorul - indiferent de dificultatile fizice sau medicale implicate - este sa se informeze temeinic. Sa studieze fisele medicale sau alte documente pe care le are scoala si sa identifice persoanele in masura sa acorde sprijinul necesar.

Clasa primitoare pentru scaunul cu rotile

Daca exista vreun elev care are probleme de deplasare, atunci scoala trebuie sa faca o evaluare a mediului fizic. Intre problemele evaluate, se vor analiza:

aranjarea salii de clasa - scopul este degajarea maxima a spatiului;

locul / pozitia copilului in clasa - exista resurse accesibile?;

traseul optim dintr-o parte in alta a scolii (nu intotdeauna ruta cea mai scurta este si cea mai usoara);

de cat timp are nevoie copilul pentru a ajunge dintr-o parte in alta;

daca este nevoie ca un alt elev sa ii impinga caruciorul (in cazul in care cel in cauza nu-l poate controla) sau sa il insoteasca pentru a-l ajuta sa-si duca ghiozdanul, etc.;

daca copilul / tanarul poate sau nu sa se mute singur din scaunul cu rotile in banca, pe salteaua de gimnastica, etc.;

ATENTIE !

Nu uitati ca a ridica un copil, chiar mic, nu este la fel de usor precum pare cand acest lucru il face un specialist. Daca nu s-a facut un instructaj in acest sens, nu riscati pentru a nu va rani. Daca este nevoie sa ridicati un elev, aveti grija sa mai existe o persoana care sa va ajute.

Daca este important pentru respectivul copil sa-si mentina o pozitie in sezand corespunzatoare, solicitati informatii de la personalul medical daca exista o clinica specializata care sa ofere sprijin / pregatire in acest sens.

Daca elevul nu-si poate controla suficient mana, atunci considerati utilizarea urmatoarelor:

creioane Jumbo, creioane cerate, creioane groase din pasla, pensule de colorat tinute cu dintii sau prinse cu "arici" de mana;

suport anti - alunecare sau chiar folii / mape din plastic in care sa-si tina hartia, cartile, etc.

garnituri de cauciuc in jurul marginilor / colturilor taioase;

farfurii cu margini proeminente, si nu plate;

comutatoare si tastaturi special adaptate la calculator;

diverse modalitati de efectuare a temelor, de exemplu, procesare de text, inregistrare pe banda audio, dictare unui coleg, etc.

Intrucat elevul este dependent de ceilalti in ceea ce priveste unele dintre nevoile sale, este foarte important sa i se creeze situatii in care sa se poata descurca singur, fara ajutor si sprijin. Urmariti ca elevul sa se manifeste firesc si normal pentru a nu simti ca este considerat o persoana cu dizabilitati. Oferiti-i orice ocazie de a fi impreuna cu ceilalti, de a-si exprima parerea si de a interactiona cu colegii de grup.

ACTIVITATI OrientaTE catre invatarea independenta

Aproape inevitabil, unii dintre elevii cu serioase probleme fizice sau medicale sunt dependenti de ceilalti intr-o foarte mare masura. De aceea este inca o data mai important sa se creeze acele ocazii care sa ofere un oarecare grad de independenta in ceea ce priveste invatarea si propria existenta. Acordati-i timpul necesar si ocaziile necesare pentru a incepe si / sau finaliza sarcinile / activitatile intr-un mod cat mai independent posibil. Aceasta inseamna ca, macar din cand in cand, veti cere asistentului educational de la clasa / profesorului de sprijin sa se retraga. Daca la clasa exista asistent educational / profesor de sprijin, introduceti in planificarea pe ca o intocmiti activitati / ocazii pentru elev in care acesta sa fie alaturi de colegii sai, fara asistent / profesor de sprijin.

Cautati in permanenta orice ocazii, formale sau informale, de recunoastere / identificare a progresului.