Bacilii sporulati

BACILII SPORULATI

Rezistenta mare a sporilor la uscaciune, radiatii, caldura si dezinfectante imprima particularitati ale transmiterii bolilor determinate de acesti bacili si fixeaza parametrii tehnicilor de sterilizare (temperatura si timpul).

Bacilii gram-pozitivi sporulati anaerobi sunt reuniti in genul Clostri­dium iar cei aerobi in genul Bacillus.

1 CLOSTRIDIILE

Bacilul tetanosului

Clostridium tetani este un bacil gram-pozitiv mobil prin flageli peritrichi, strict anaerob, cu spor sferic la una din extremitati. Bacilii tetanici sporulati au aspectul betelor de toba. Produce o neurotoxina foarte puternica: tetanospasmina responsabila de simptomatologia tetanosului, o boala infectioasa foarte grava. Este un organism teluric: supravietuieste si, probabil, se multiplica in sol. Este gazduit si in intestinul animalelor.

Poarta de intrare a infectiei sunt solutii de continuitate ale invelisurilor: plagi, arsuri contaminate ca spori de C. tetani din pamant, praf, fecale. Cand nu se respecta asepsia si antisepsia in asistenta obstetricala, poarta de intrare pentru tetanos pot fi plaga ombilicala si mucoasa uterina post-partum sau post-abortum. Germinarea sporilor si multiplicarea formelor vegetative sunt favorizate de scaderea potentialului local de oxido-reducere prin devitalizari ale tesuturilor plagii, perturbari ale irigatiei sangvine etc. Organism slab invaziv, C. tetani ramane cantonat la poarta de intrare, dar elaboreaza rapid toxina care difuzeaza, pe calea nervilor motori si pe cale sangvina, spre sistemul nervos central unde se fixeaza cu mare aviditate pe receptori spe­cifici.

Tetanosul debuteaza dupa o incubatie de cateva zile sau saptamani. Plaga tetanigena nu prezinta in mod necesar semne inflamatorii; uneori la debutul bolii este deja cicatrizata. Pacientii au initial trismus (contractura muschilor masticatori). Pe un fond de iritabilitate se instaleaza contractura tonica generalizata a musculaturii scheletice exacerbata de variati stimuli externi. Dupa grupele musculare dominant contractate, bolnavii apar in diferite pozitii: de ex., cand domina contractura muschilor vertebrali si exten-sori ai trunchiului, bolnavul sprijinit pe calcaie si ceafa apare curbat ca un arc opistotonus contractura muschilor pielosi ai fetei imprima pe fata bolnavului un ranjet risus sardonicus etc. Moartea survine la cca 50% din pacienti prin contractura muschilor respiratori.

Diagnosticul tetanosului se pune pe baza semnelor clinice. Examenul bacteriologic este prea putin sensibil si este tardiv in raport cu urgenta terapiei anti-tetanice.

Uneori numarul bacililor tetanici din plaga este atat de redus incat examenul bacteriologic ramane negativ.

Tratamentul cu anti-toxina tetanica are valoare indoielnica din moment ce toxina este deja fixata pe receptorii celulari. In principal se recurge la miorelaxante, la nevoie cu respiratie asistata.

Profilaxie. Vaccinarea anti-tetanica generalizata a sugarilor si revaccinari selective la intervale de 5-10 ani ale grupelor de populatie cu risc (mili­tari, sportivi etc).

Respectarea stricta a asepsiei si antisepsiei in practica chirurgicala si obstetricala. In caz de plagi traumatice: tratament chirurgical precoce si corect al plagii, chimioprofilaxie cu penicilina; revaccinare electiva cu anatoxina tetanica sau protectia pasiva cu anti-toxina tetanica a celor nevaccinati.

Clostridiile gangrenei gazoase

Clostridium perfringens, C. oedematiens si C. septicum sunt bacili gram-pozitivi anaerobi cu spori ovali dispusi central sau subterminal. Astfel bacilii sporulati au aspect de suveica respectiv de racheta pentru tenis. C. perfrin­gens este imobil si capsulat; restul speciilor sunt mobile prin flageli peritrichi. Clostridiile gangrenei gazoase sunt organisme telurice prezente si in intestinul, animalelor. C. perfringens este constant prezent in microbiota indigena a omului (intestin, vagin), ceea ce explica implicarea sa mai frecventa, compara­tiv cu alte clostridii, in patologia infectioasa a omului. Aceste specii au capa­citati invazive si produc un complex de toxine.

Sporii clostridiali, antrenati prin sol si fecale, contamineaza frecvent plagile traumatice. Infectia mixta cu bacterii aerobe favorizeaza colonizarea si invazia clostridiala a tesuturilor lezate. Colonizarea clostridiala a plagilor superficiale este limitata si fara urmari. In plagile profunde, cu perturbarea irigarii sangvine, cu leziuni musculare si necroze intinse, invazia clostridiala si toxigeneza sunt favorizate. Gangrena gazoasa debuteaza la 1-3 zile dupa traumatism cu semne locale (scurgere murdara fetida din plaga, edem crepitant cauzat de bule de gaz degajate in tesuturi) si generale (febra mica sau chiar hipotermie, toxemie, tahicardie, colaps circulator, subicter). Evolutia spre soc mortal este rapida.

C. perfringens poate determina infectii uterine post-abortum, bacteriemii la pacientii neoplazici. Unele tulpini produc enterotoxina si pot determina toxiinfectii alimentare.

Diagnostic. Decizia terapeutica este o urgenta si se ia pe, baza diagnos­ticului clinic. Examenul bacteriologic numai o confirma. Pe frotiul din exsudatul plagii se observa bacili mari gram-pozitivi. Pot fi izolati in conditii anaerobe. Identificarea lor se face prin teste biochimice si prin neutralizarea toxinelor pe care le produc.

Tratament. Sub protectie de penicilina si ser anti-toxic polivalent se fac debridarea larga si excizia tesuturilor devitalizate.

Profilaxie. Tratamentul chirurgical precoce si corect al plagilor. Chimioprofilaxie cu penicilina, alternativ cu tetracicline. In plagile profunde, de razboi, este indicata protectia cu ser anti-gangrenos polivalent.

Bacilul botulismului

Clostridium botulinum este asemanator morfologic cu clostridiile gangrenei gazoase. Sporii acestei specii, raspandita pe sol, pe fundul apelor stata­toare si plante in descompunere, contamineaza ocazional carnea si legumele si au termorezistenta remarcabila. Toxina botulinica, cea mai puternica toxina, este o proteina termolabila, dar rezista la aciditatea gastrica; blocheaza transmiterea influxului nervos.

Botulismul (intoxicatia botulinica), boala grava, dar rara din fericire, apare in trei circumstante:

●Ca intoxicatie alimentara dupa consum de alimente in care C. botu­linum s-a multiplicat si a elaborat toxina. Sunt incriminate alimente con­servate in casa si consumate fara o noua pregatire termica: carnati, sunca, jambon, peste sarat, conserve de legume cu pH alcalin (mazare, porumb, masline, spanac etc).

● Botulismul infantil apare la sugari sub 6 luni varsta prin producerea de toxina dupa germinarea in intestin a sporilor ingerati cu alimente conta­minate (de ex., mierea de albine).

● Botulismul plagilor dupa germinarea sporilor de C. botulinum care le-au contaminat.

Botulismul debuteaza dupa 18-96 ore de la ingestia toxinei. Pacientii au senzatie de sete, varsaturi, constipatie si paralizii in sfera nervilor cranieni: diplopie, disfagie, disartrie; moartea survine prin paralizia diafragmei sau stop cardiac. Botulismul infantil este una din cauzele mortii subite a sugarilor. Botulismul trebuie suspectat cand diplopia apare la un pacient cu plaga.

Diagnostic. Toxina botulinica este urmarita in serul bolnavilor, in extrac­tul din alimentul incriminat sau continutul intestinal al sugarilor, prin inocu­lare la soareci, care fac o paralizie flasca. Identificarea toxinei se face prin testul de protectie a soarecilor cu antitoxina botulinica.

Tratament Administrare de antitoxina botulinica.

Profilaxie. Sanitizarea bucatariilor. Sterilizarea corecta a conservelor si pastrarea borcanelor la temperatura joasa pentru a preveni germinarea sporilor.

2. GENUL BACILLUS

Bacilul antraxului

Bacillus anthracis este un bacil mare cu capetele retezate drept, gram-pozitiv, imobil, asezat in lanturi. In tesuturile bolnavilor este nesporulat, dar prezinta o capsula evidenta. Sporuleaza cand este expus la aer (culturi pe agar nutritiv, cadavre deschise). Sporii ovali sunt dispusi central si nu deformeaza bacilii. Produce o toxina cu efect edematogen si letal.

Natural, determina o boala mortala erbivorelor: dalacul. Anirnalele contracteaza boala prin ingestia sporilor si, la randul lor, contamineaza pasu­nile, si mediul cu spori prin scurgerile bucale si balegar. Infectia omului, antraxul sau carbunele, este accidentala si imbraca trei forme, dupa poarta de intrare.:

● Antraxul cutanat, cea mai frecventa forma, localizat la fata, ceafa, mana sau antebrat (extremitatile mai expuse). La poarta de intrare, frecvent o simpla eroziune cutanata, apare o pustula cu continut hemoragic pe un fond de edem nedureros. In scurt timp leziunea devine necrotica si in locul pustulei sparte apare o escara neagra (de unde si numele bolii).

● Antraxul pulmonar apare prin inhalarea sporilor de B. anthracis ca boala profesionala a lucratorilor de la darace de lana.

● Antraxul digestiv este o enterita care apare dupa consumul carnii animalelor bolnave de dalac, insuficient prelucrata termic.

Indiferent de poarta de intrare, antraxul poate evolua septicemic.

Diagnostic. Bacilii cu morfologia caracteristica sunt usor observati la microscop si izolati din exsudatele leziunilor si tesuturile infectate. Coloniile de B. anthracis sunt mari, rugoase si nehemolitice (fig. 11-14).

Fig. 11-14. Colonii de Bacillus anthracis pe agar nutritiv. Markerul = l mm (dupa P. Turnbull, J. Kramer si J. Melling, 1990).

Tratament. Penicilina la care, in cazurile grave, se asociaza ser anti­carbunos.

Profilaxie. Sacrificarea si ingroparea profunda a animalelor bolnave. Sterilizarea lanii cu vapori de formaldehida inaintea prelucrarii industriale. Vaccinarea septelului.

Bacilii antracoizi

Sunt specii de Bacillus asemanatoare morfologic cu B. anthracis. Unele sunt organisme telurice, altele comensale sau patogene ale insectelor. Gratie sporilor sunt larg raspandite in sol, apa, pulberi, pe vegetale s.a. Se deosebesc de B. anthracis in rezumat prin: mobilitatea asigurata de flageli peritrichi, caracterul hemolitic al coloniilor pe agar-sange si absenta patogenitatii pentru soarece.

Mult timp au fost considerati contaminanti nepatogeni ai prelevatelor patologice. In realitate multe specii   sunt organisme conditionat patogene care determina infectii mai mult sau mai putin grave, in raport cu gradul de afectare a apararii antiinfectioase. To­xiinfectii alimentare determina B. cereus dar pot fi implicate, mai rar, si alte specii producatoare ocazional de enterotoxine. Asociati in infectii ale plagilor, le exacerbeaza prin sinergism cu organismele asociate. In aceste conditii multe specii de bacili antracoizi au potential bacteriemic si septicemie cu eventuale localizari metastatice: meningite, endocardite, osteomielite. Endoftalmite si panoftalmite pot determina B. cereus si B. Licheniformis dupa traumatisme oculare sau prin utilizarea in sectiile de oftalmologie a unor coliruri contaminate cu aceste bac­terii. B. cereus nu numai ca este specia mai frecvent implicata in infectiile mentionate, dar si interfereaza tratamentul antimicrobian prin producere de penicilinaza.