Alergia alimentara

ALERGIA ALIMENTARA

Termenul de "alergie alimentara" trebuie folosit doar in cazul reactiilor anormale care apar la cateva minute dupa ingestia unui aliment, reactii clar dovedite a fi produse prin mecanism imun.

Termenul de "intoleranta alimentara" se foloseste pentru simptomele care apar la cateva ore sau zile de la ingestia unui aliment si care sunt produse prin deficite enzimatice: de lactaza, de trehalaza etc.

Alergia alimentara este mai frecventa la varste mici. Cei mai frecvent afectati sunt copii cu varste cuprinse intre 3 luni - 2 ani. Odata cu inaintarea in varsta, prevalenta alergiei alimentare scade.

Factorii de risc cei mai frecvent implicati in producere alergiei alimentare sunt:

ereditatea

existenta deja a unei afectiuni alergice;

alimentele puternic alergizante: arahidele, fructele de mare, pestele;

alimentele din restaurante, fast food-uri, de exemplu consumul de vin comercializat in restaurant care are un continut ridicat in metabisulfiti.

Dupa Radcliffe reactiile alergice la alimente se impart in:

Reactii alergice gastrointestinale

edemul buzelor,

edemul limbii,

edemul laringian,

sindrom alergic oral: parestezii, prurit, tumefierea buzelor si a limbii,

ulceratii orale,

voma,

dureri abdominale,

diaree.

Reactii alergice sistemice

reactii anafilactice,

urticaria,

angioedem,

eczema,

astm bronsic,

rinita.

Principali alergeni alimentari sunt:

Laptele de vaca este principalul aliment incriminat in alergiile alimentare la sugar si copilul mic.

Oul este de asemenea un aliment alergizant la varsta copilariei. Proteinele din albusul de ou sunt mai alergizante decat cele din galbenus.

Fructele de mare (crustaceele) tot mai frecvent consumate si in tara noastra contin alergeni extrem de puternici.

Pestele : codul, crapul, somonul sunt de asemenea alimente alergizante;

Carnea de porc poate produce de asemenea alergii alimentare.

Fructele sunt frecvent implicate in producerea sindromului alergic oral.

Condimentele: rozmarinul, boiaua pot produce alergii alimentare.

Aditivii alimentari: conservanti (sulfiti, acid benzoic, acid sorbic), coloranti (tumeric, beta-caroten, colorantul din sfecla, tartrazina, azorubina), edulcoranti pot determina reactii alergice.

Mecanismul imun care sta la baza reactiei alergice la alimente este de tip I, prin producerea de anticorpi antialiment specifici de tip IgE (uneori si de tip IgG).

Diagnosticul alergiei alimentare trebuie sa urmareasca:

Determinarea terenului atopic al pacientului prin:

Anamneza: antecedente patologice personale, antecedente heredocolaterale;

Punerea in evidenta a IgE specifice fata de alergenii comuni prin testare cutanata sau dozare plasmatica.

Testarea cutanata se poate face prin intepatura (prick) sau intradermic. Cel mai frecvent in practica se utilizeaza varianta prick.

2) Demonstrarea rolului alergiei alimentare in simptomatologia pacientului prin:

Evidentierea IgE specifice fata de alimentul incriminat;

Teste de provocare cu aliment. Rolul unui aliment in producerea alergiei alimentare se evidentiazaprin testul dublu orb placebo controlat.

Managementul alergiei alimentare este schematizat mai jos:

Regim alimentar de eliminare a alimentului sensibilizant. Aceasta se poate face pentru alimentele neesentiale, care nu au un rol important in realizarea aportului nutritiv al organismului si mai dificil de realizat pentru alimentele strict necesare a caror excludere este dificil de realizat. Aceste regimuri de eliminare trebuie facute numai dupa efectuarea TPADOCP si nu pe baza prezentei IgE specifice.

Tratament medicamentos: se realizeaza cu antihistaminice nesedative din generatia a doua: terfenadina (Teldane 120mg/zi), cetirizina (Zyrtec 10 mg/zi), loratadina (Claritin 10mg/zi), fexofenadina (Allegra 120 mg/zi), etc.

Profilaxia bolilor alergice se face:

gravidelor si femeilor care alapteaza li se recomanda evitarea alimentelor cu risc alergizant mare cum ar fi: laptele de vaca, ouale, pestele, alunele;

alaptarea la san o perioada cat mai indelungata (cel putin 6 luni);

diversificarea alimentatiei este de preferat sa se faca cat mai tarziu (dupa luna a 4-a);

alimentele cu potential alergizant mare se vor introduce in alimentatia copilului dupa 3 ani;

la bolnavii cu alergie alimentara diagnosticata se recomanda evitarea alimentului sensibilizant atat in forma sa naturala cat si incorporat in alte produse alimentare (de ex. oul in produse de panificatie, etc);

se recomanda specificarea pe eticheta a continutului fiecarui aliment.

Evolutia alergiei alimentare este imprevizibila. Uneori, in cele mai frecvente cazuri sensibilizarea dispare dupa o perioada de timp in care alimentul sensibilizant a fost eliminat din dieta. Totusi in unele cazuri sensibilizarea se mentine, putand apare chiar o polisensibilizare.