Afectiunile micotice

AFECTIUNILE MICOTICE

Definitie: Micozele sunt afectiuni dermatologice cu localizari cutatante, uneori viscerale, provocate de micetii in special din tipul Candida.

Date generale

Afectiunile micotice se dezvolta cel mai bine in mediu umed si cald. Ca urmare localizarea infectiilor micotice este mai frecvent intilnita la nivelul mucoaselor si pliurilor.

Levurile infecteaza numai stratul superficial al epiteliului mucoaselor sau stratul cornos al epidermului. Leziunea primara cutanata este o pustula, ce se dezvolta sub stratul cornos pe care il cliveaza. De obicei, in momentul in care marginea activa ajunge intr-o zona cu tegumente uscate nu mai inainteaza, tocmai prin lipsa conditiilor ce favorizeaza dezvoltarea micozelor. Afecatrea mucoaselor duce la afectarea celulelor inflamatorii si a scuamleor umede ce iau aspect caracteristic de culoare alba sau alb - galbui cu aspect grunjos, branzos.

Etiologie

Candida albicans este cel mai frecvent factor etiologic al candidozei, iar Candida tropicalis, Candida parapsilosis, Candida glabrata, Candida krusei precum sii alte cateva specii, pot determina candidoza profunda care este uneori fatala. Candida parapsilosis se evidentiaza prin abilitatea sa de a produce endocardite. Candida tropicalis este responsabila pentru aproximativ o treime din cazurile de candidoza profunda la pacinetii cu neutropenie. Toate speciile de candida patogene se pot intalni ca germeni comensuali la om, in special in cavitatea bucala, tractul gastrointestinal si vagin. Aceste specii crescand rapid intre 25 - 37 grade C pe medii simple, sub forma de celule ovale, cu inmuguriri. In medii de cultura specializate se formeaza hife sau structuri alingite, ramificate, denumite pseudohife. Candida glabrata difera de ceilalti membri ai genului prin faptul ca nu formeaza hife sau pseudohife adevarate in vitro sau in tesuturile infectate. Candida albicans poate fi identificata in mod prezumtiv dupa abilitatea sa de a forma tuburi germinale in ser sau dupa formarea de spori mari cu pereti grosi, denumiti chlamidospori. Astefl se pare ca numai prezenta ciupercii nu este suficienta ca sa produca boala, ci trebuie sa existe intotdeauna o solutie de continuitate a tesutului pentru favorizarea invaziei care este de regula superficiala.

Metode de identificare

Identificarea genului si a speciei se face prin examen micologic direct si prin insamantare pe medii de cultura.

Examenul micologic direct se efectueaza inainte de insamantarea pe medii de cultura. Produsul patologic se examineaza la microscopul optic unde se pun in evidenta pesudohife sub forma de celule alungite si chiar hife cu pereti septati. Examinarea prin disociere cu hidroxidul de potasiu poate diferentia pseudohifele din candida cu de cele ale dermatofitilor.

In microscopul optic hifele dermatofitilor se vad ca niste firisoare regulate, septate si cateodata ramificate. Hifele pot fi fragmentate in diferite forme, unele rotunde altele poligonate care preteaza la confuzie cu sporii. Se pot observa plutind libere in solutia de hidroxid de potasiu, sau in conglomerate impreuna cu scoamele.

Insamantarea pe medii de cultura: coloniile de ciuperci sunt identificate dupa aspectul si caracteristicile lor morfologice si macroscopice. Este utila si pentru testarea sensibilitatii la antimicotice (antifungigrama). Mediu de cultura folosit este mediul Sabouraud iar durata de crestere este de o saptamana la 37 grade C.

Modalitati de transmitere

Modul de transmitere ale micozelor difera in functie de varsta:

Nou nascuti si sugari. Un nou nascut poate contacta micoze de la mama, in timpul nasterii daca aceasta are candidoza vaginala. Simptomele apar, in medie la 3 - 7 luni, nou naascutii avand un sistem imunitar imatur iar balanta dintre bacteriile si fungii de la nivelul mucoasei orale nu este  echilibrata.

Copii si adolescenti. Cavitatea orala  nu este in mod normal contagioasa,totusi copiii cu un sistem imunitar deficitar o pot contacta de la partenerii de joaca sau de pe jucarii comune.

Adulti. La acestia infectia micotica poate fi raspandita prin contact sexual oral. Micozele vaginale sunt produse de aceeasi ciuperca ce determina si infectiile micotice orale.

Factori favorizanti etiopatogenetici

Factorii care favorizeaza aparitia infectiilor micotice sunt:

Conditii de umiditate excesiva a tegumentelor si mucoaselor.

In aceasta categorie intra anumite stari fiziologice cum sunt sarcina, perioada inter menstruala sau post menstruala, transpiratia abundenta mai ales in zona pliurilor cu umiditate si maceratie. De asemenea profesiile si meseriile care prin conditiile de munca sunt cu expunere prelungita la apa si umezeala (spalatorese, bucatari, casnice) pot fi considerate a fi favorizante in aparitia infectiilor micotice.

Antibioterapie sistemica efectuata in cure repetate sau in doze mari. Antibioterapia perturba flora normala cutaneo - mucoasa, cu distrugerea bacteriilor saprofite si creeaza un dezechilibru al bioecosistemului, cu repercursiuni clinice traduse prin aparitia micozelor, mai frecventa la femei cu localizare vulvo - vaginala. Antibioticele favorizeaza dezvoltarea micozelor indiferent daca administrarea se face oral sau parenteral. Utilizarea locala bucala mareste frecventa imbolnavirii cu micoze. Desigur ca in aparitia micozelor intervin si rezistenta individuala, doza, durata administrarii precum si spectrul de actiune al antibioticelor pe care pacientul le foloseste.

Cele mai nocive din acest punct de vedere sunt  aureomicina, cloromiceina, si ciclinele. Actiunea favorizanta a antibioticelor in aparitia micozelor bucale poate fi data de:

Dezechilibrul microbian, prin disparitia brutala a unor microbi, ceea ce favorizeaza dezvoltarea altor microorganisme, printre care si micozele.

Carente de vitamina B, ca urmare a disparitiei unor bacterii ce sintetizeaza aceasta vitammina

Aparitia unei flore rezistente la antibiotice, care suprainfecteaza intestinele

Dezechilibrul vitaminic, prin disparitia din intestin a vitaminei B si K

Dezechilibrul enzimatic, prin disparitia unor bacterii ce secreta enzime, cu influinta asupra digestiei

Diminuarea secretiei salivare

Tratamente sistemice care produc imunodepresie. Unul din aceste tratamente este corticoterapia sistemica in doze mari sau in cure prelungite, administrata de obicei pentru afectiuni dermatologice sau sistemice autoimune (pemfigus, colagenoze, vasculite sistemice).

Un alt tratament favorizant sunt curele cu citostatice ce scad rezistenta organismului atat locala cat si generala, la pacientii care prezinta deja o boala sistemica severa (procese neoplazice, boli autoimune, boli hematologice).

Radioterapia efectuata pentru diverse procese cariochinetice, de asemenea favorizeaza aparitia micozelor.

Boli generale sau stari debiliante care scad rezistenta organismului. Dintre acestea fac parte bolile endocrino - metabolice cum ar fi diabetul zaharat, boala Addison, hipotiroidia, obezitatea.

Hemopatiile maligne (boala Hodgkin), neoplazii viscerale, tuberculoza, hepatopatii cronice, stari carentiale cu malnutritie, alcoolism cronic, SIDA, sunt alte boli care favorizeaza aparitia micozelor.

Varsta inaintata sau prematuritatea sunt alte doua stari ce pot fi considerate favorizante in aparitia infectiilor cu micoze.

Factori iritativi locali. Dintre acestia fac parte igiena deficitara sau exagerarea unei igiene intime prin bai repetate cu solutii puternice antiseptice; lipsa de igiena a tetinelor la sugari; contraceptive orale; lipsa igienizarii protezelor dentare sau insuficienta dezinfectarii lor.

Absenta congenitala a unor factori imunologici in cazul : granulomului micotic si in cazul micozelor cutaneo - mucoase generalizate.

Clasificarea afectiunilor micotice muco - cutanate.

Dupa localizare exista micoze ale mucoaselor si micoze cutanate.

Micoze ale mucoaselor

Mucoasa genitala: vulvovaginita micotica, balanita micotica.

Mucoasa bucala gingivo - stomatita micotica, glosita micotica

Mucoasa faringiana: micoza faringiana

Mucoasa digestiva: micoze digestiv

Micoze cutanate intertrigo candidozic

Intertrigo candidozic al marilor pliuri: localizarile acestei infectii pot fi inghino - perineal; submamar; axilar; pliul abdominal

Intertrigo candidozic al pliurilor mici: se poate localiza interdigital; comisural; retroauricular; omfolita micotica

Onicomicoze: onixisul micotic, perionixisul micotic.

Micozele cutaneo mucoase cronice: granulomul candidozic.

Micoze sistemice: septicemia micotica, micoze oculo - cutanate

Micoze alergice: candidine sau levuride.