Piata serviciilor

PIATA SERVICIILOR

1.NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PIATA SERVICIILOR

In principiu, se poate spune ca piata serviciilor reprezinta sfera de interferenta a intereselor purtatorilor ofertei de servicii, materializata prin productia de servicii, cu cele ale purtatorilor cererii de servicii. Piata serviciilor se refera la modalitatile de intalnire si la mecanismele de reglare si adaptare reciproca a cererii si ofertei in cadrul sectorului tertiar si in legatura cu acesta, inclusiv privitor la serviciile ce nu sunt evidentiate separat de alte sectoare.

Unanim acceptata este definitia care spune ca, piata serviciilor este spatiul economic-geografic in care se intalnesc si se confrunta, intr-un interval de timp dat, purtatorii cererii si ofertei de servicii, precum si factorii care determina comportamentul acestora.

Asa cum rezulta din definitiile de mai sus, din punct de vedere conceptual nu exista diferente intre piata bunurilor si cea a serviciilor.

De asemenea ca si in cazul bunurilor piata serviciilor are mai multe acceptiuni cum sunt: piata reala (sau efectiva), piata potentiala si piata teoretica.

Piata reala este formata din ansamblul cererilor care s-au intalnit in mod efectiv, deci numarul actelor de vanzare-cumparare finalizate. Acest tip de piata poate fi exprimat prin indicatori concreti si spunem ca piata este saturata atunci cand volumul este egal cu potentialul ei.

Piata potentiala reprezinta dimensiunile pe care le-ar fi putut avea piata serviciilor in alte conditii de manifestare a cererii decat cele existente. Neconcordanta in timp si spatiu a cererii si ofertei determina fie cerere nesatisfacuta, fie oferta neconsumata.

Piata teoretica este data de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o piata in conditiile in care intreaga populatie a tarii ar fi participat la actul de vanzare-cumparare al serviciului respectiv.

Caracteristicile pietei serviciilor

Piata serviciilor se refera la serviciile-marfa, adica la serviciile destinate vanzarii-cumpararii, insa trebuie sa mentionam faptul ca serviciile non-marfa si cele prestate in alte conditii decat in relatii de vanzare-cumparare influenteaza intr-o mare masura aceasta piata. Un loc aparte il ocupa serviciile prestate in cadrul firmelor din diverse ramuri, pe baza de relatii salariale, servicii care nu sunt evidentiate ca apartinand sectorului serviciilor, ele fiind incluse in activitatea de baza (servicii de transport, servicii manageriale, servicii informatice, etc.).

Continuand caracteristicile pietei serviciilor trebuie avut in vedere ca pentru comensurarea ofertei, cererii si a volumului tranzactiilor de servicii se foloseste o mare varietate de indicatori, iar comensurarea acestora este mai dificila decat in cazul bunurilor. Evaluarea serviciilor cu ajutorul indicatorilor rezolva aspectele cantitative, insa cele calitative, deosebit de importante in pozitionarea unei firme sau a unei tari pe piata sunt dificil de realizat.De exemplu in alegerea seviciilor de transport oferite de mai multe firme, esentiale sunt criteriile de calitate: rapiditate, siguranta, regularitate, etc.

O alta caracteristica importanta a pietei serviciilor se refera la modul de manifestare a concurentei. Astfel cele cinci conditii ale concurentei pure si perfecte: omogenitatea, atomicitatea, intrarea libera in ramura, libera circulatie a capitaluluisi transparenta nu sunt respectate in cadrul pietei serviciilor.

Serviciile nu sunt omogene, ele fiind eterogene, fiecare producator putandu-si concepe serviciile intr-un mod original, personal. Aceasta trasatura afecteaza si atomicitatea, deoarece producatorii dispun de o mica putere de monopol.

Intrarea libera in ramura si libera circulatie a capitalurilor, in multe sectoare sunt limitate de costurile mari de intrare sau de iesire de pe piata, ceea ce conduce frecvent la situatii de monopol sau oligopol.

Transparemta in cazul serviciilor este ingradita de caracterul imaterial al acestora,ele neputand fi cercetate de concurenti.

Analiza acestor caracteristici demonstreaza faptul ca piata serviciilor este o piata cu concurenta imperfecta. Imperfectiunile concurentei au fost folosite pentru pentru interventia mai mare a statului in acest sector si ingradirea prin reglementari a regulilor jocului pietei libere.

INTERVENTIA STATULUI SI TENDINTE DE LIBERALIZARE IN SECTORUL SERVICIILOR

Forme de interventie

1. Existenta sectorului public sau trecerea unor intreprinderi in proprietatea si sub controlul statului(tehnica nationalizarii). Dimensiunea acestui sector difera semnificativ in America fata de Europa, de la o tara la alta, dar si de la o perioada la alta. Asa cum arata Mattei dogan si Dominique Pelassy "sectorul transportutilor urbane, dar si cele feroviare, aeriene, chiar maritime pareau sa apartina de drept puterii publice, la fel si secorul energetic. Domeniului public i se mai adaugau posta si telecomunicatiile, informatia radiotelevizata si o parte semnificativa a cercetarii. Analizele comparative realizate de cei doi arata ca interventia statului in economie este legata de fenomenele de criza.

In Europa, pana la sfarsitul sec XIX , cheltuielile publice au depasit rareori 10% din venitul national, statul avand in principal rolul de prestator de servicii colective ca securitatea, justitia, apararea. Ulterior rolul statului a crescut in indeplinirea unor functii ca educatia, retelele de distributie a apei sau electricitatii, infrastructurii rutiere si feroviare.

Secolul XX, in prima parte, din cauza razboaielor si a crizelor a fost marcat de o tendinta de nationalizare progresiva a economiei. Aceasta miscare s-a inversat incepand cu anii 1970 prin privatizarea intreprinderilor nationalizate in toate democratiile industriale.

2. Concesionarea reprezinta o modalitate de interventie a statului prin care proprietatea asupra intreprinderilor ramane statului, dar gestiunea acestora se incredinteaza unor firme private. Este intalnita in cazul monopolurilor naturale, cum ar fi distributia de apa, gaze naturale, electricitate sau transport feroviar. Prin concesionare se instaureaza o anumita concurenta in aceste sectoare, prin licitatiile periodice.
3. Finantarea de catre stat a unor servicii este necesara pentru domeniile de interes general: apararea nationala, administratia publica, ordinea publica, invatamantul, sanatatea publica, cercetarea- dezvoltarea.
4. Asa cum sustine Fr.Ecalle, interventia statului se exercita mai ales prin reglementari, care pot fi grupate in trei categorii:

reglementari tehnice, prevazand exercitarea unei anumite activitati cu respectarea anumitor norme. Acestea se pot referi la persoanele implicate in prestarea serviciului (existenta unei diplome pentru exercitarea unei profesii:medici, arhitecti); la produse sau la intreprindere. In principiu aceste reglementari nu limiteaza intrarea pe piata respectiva, permitand doar o regularizare a fluxurilor de intrare. Prin existenta lor constituie o bariera de intrare pentru potentialii concurenti straini.

reglementari administrative care au ca obiect limitarea accesului intr-un sector de activitate. Acestea se pot referi mai intai la fixarea numarului intreprinderilor pe piata. Astfel unui operator i se poate atribui monopol pe un anumit teritoriu (distributia de apa, gaz, electricitate), sau o piata poate fi impartita intre doua sau trei firme, formand oligopol (linii aeriene internationale). De asemenea numarul producatorilor poate fi reglementat in cadrul unui regim de ,,numerus clausus"(limitarea numarului de taximetre)

controlul administrativ al preturilor (tarifelor) se refera la cresterile de preturi si nu la nivelul lor, fixat liber de intreprindere, atunci cand serviciul este oferit prima data.

reglementari fiscale care prin impozite influenteaza nivelul tarifelor, stimuland sau nu dezvoltarea sectorului serviciilor in ansamblu sau a unei ramuri.

Justificarea economica a interventiei

Interventia statului in sectorul serviciilor a fost justificata de diverse teorii economice bazate pe perceptia unor deficiente ale mecanismelor pietei. Una din aceste teorii este cea a monopolului natural si a pietelor contestabile.continuu cresca

Monopolul natural este considerat monopolul justificat economic. Aparitia lui este legata de faptul ca productia unui bun se face cu randamente continuu crescatoare, pe masura ce cresc dimensiunile productiei. Unitatile mari au un avantaj care le permite sa-si elimine concurentii si sa obtina un monopol natural. Aceasta unitate va produce la serviciile la un cost mai mic decat concurentii, fiind mai eficient si justificat economic sa sa opereze singura pe acea piata (ex.pentru legatura dintre diferite localitati este preferabil de a avea o singura cale ferata ceea ce explica monopolul acordat societatilor feroviare). Dar intreprinderea in situatie de monopol va fi tentata sa mareasca preturile, impunand asfel un control administrativ al preturilor practicate.

Fiind data cantitatea de diverse bunuri sau servicii pe care o produce, o intreprindere este in situatie de monopol natural cand costul sau de productie este inferior sumei costurilor mai multor intreprinderi intre care s-ar repartiza cantitatea respectiva.

O piata este contestabila cand o firma poate iesi sau intra liber pe piata. Intrarea libera presupune, in primul rand ca nu exista bariere care ar putea-o impiedica, iar in al doilea rand, intrarea pe o piata presupune investitii. In situatiile in care costurile de intrare sau de iesire sunt foarte mari vor fi putini doritori de a intra pe piata respectiva, aparand astfel monopolul natural si justificarea interventiei statuluipentru a impiedica practicarea preturilor abuzive.

Teoria concurentei distructive este specifica in primul rand pentru doua configuratii de piata. Mai intai concurenta ar putea fi distructiva in sectoarele unde costurile fixe sunt ridicate si se gasesc intr-o faza de recesiune. Aparitia unor noi intreprinderi accentueaza concurenta si poate determina ca societatea sa vanda la costul marginal pe termen scurt si sa piarda, urmand falimentul cu toate consecintele negative. Al doilea caz corespunde sectoarelor unde intrarea este usoara sau numarul intreprinderilor este mare existand capacitati excedentare si ,, razboaie" permanente de preturi. Profiturile tind spre zero si antreneaza falimente in numar mare

Reglementarile din sectorul serviciilor au fost justificate si prin necesitatea unor servicii publice pentru care tarifele sa fie mai mici decat cele care ar rezulta din calcule de eficienta economica. Necesitatea finantarii sau subventionarii unor stfel de servicii se explica prin efectele externe pozitive ale acestora (sanatate, invatamant).

Justificarea reglementarilor in servicii aduce ca argumente si efectele externe negative. Acestea se manifesta prin pierderi ocazionate de activitatea unor intreprinderi a caror costuri nu este suportat de ele insele: poluarea.Teoria economica furnizeaza doua solutii la aceasta problema: taxarea fiscala a acestor activitati si elaborarea de norme tehnice obligatorii pentru reducerea si eliminarea efectelor negative.