Teoria lui Michel Foucault despre organizatii: controlul timpului si al spatiului

Teoria lui Michel Foucault despre organizatii: controlul timpului si al spatiului

Michel Foucault a demonstrat ca arhitectura unei organizatii este direct legata de structura ei sociala si de sistemul de autoritate. Studiind caracteristicile fizice ale organizatiilor, putem surprinde noi puncte de vedere asupra problemelor analizate de Weber. Birourile despre care Weber vorbea la modul abstract sint totodata decoruri arhitecturale - incaperi, separate prin coridoare - in interiorul organizatiilor. Cladirile firmelor mari sint construite uneori chiar in sensul fizic ca o ierarhie, in care cu cat pozitia cuiva in ierarhia autoritatii este mai inalta, cu atat biroul sau se afla mai sus; suntagma "etajul de sus" este folosita uneori pentru a desemna pe cei care detin puterea suprema in organizatie.

In multe alte sensuri, geografia unei organizatii afecteaza functionarea ei, mai ales acolo unde sistemele se bazeaza esentialmente pe relatiile informale. Proximitatea fizica faciliteaza formarea grupurilor primare, in timp ce distantarea fizica poate polariza grupurile, ducand la o atitudine de opozitie intre "ei" si "noi" intre departamente.

1. Supravegherea in cadrul organizatiilor

Modul de dispunere al camerelor, holurilor si al spatiilor deschise din cladirea unei organizatii poate oferi indicii de baza asupra sistemului de operare al autoritatilor sale. In unele organizatii, grupurile de oameni lucreaza in comun, in incaperi necompartimentate. Datorita naturii plicticoase, repetitive a unor tipuri de munca industriala, cum ar fi liniile de productie-asamblare, este necesara supravegherea permanenta pentru a se asigura ca muncitorii mentin ritmul lucrului. Acelasi lucru este adesea adevarat pentru munca de rutina pe care o fac dactilografele, care stau laolalta in camere comune, de unde activitatea poate fi supravegheata de catre superiori. Foucault punea mare accent pe masura in care vizibilitatea sau lipsa ei, in decorul arhitectural al organizatiilor moderne, influenteaza sau determina elementele de autoritate. Vizibilitatea face ca subordonatii sa fie supusi cu usurinta la ceea ce Foucault numea supraveghere, adica supervizarea activitatilor. In organizatiile din interiorul organizatiilor moderne, toata lumea, chiar si cei aflati in pozitii relativ inalte de autoritate, este supusa supravegherii; cu cat o persoana este situata mai jos, cu atat este observat mai indeaproape comportamentul ei.

Supravegherea imbraca doua forme. Una este urmarirea directa a muncii subordonatilor de catre superiori. Sa luam exemplul unei clase dintr-o scoala. Elevii stau la mese sau pupitre, de obicei dispuse in randuri, putand fi vazuti toti de catre profesor. Copiii trebuie sa para activi sau absorbiti in munca lor. Desigur, in ce masura se intampla cu adevarat acest lucru in practica, depinde de priceperea profesorului si de inclinatia copiilor de a se conforma cu ceea ce se asteapta de la ei.

Cel de-al doilea tip de supraveghere este mai subtil, dar la fel de important. El consta in detinerea de dosare, cataloage sau fise despre viata oamenilor. Weber a inteles importanta inregistrarilor scrise (astazi cel mai adesea computerizate) pentru organizatiile moderne, dar nu a explorat indeajuns modul in care pot fi ele folosite pentru a reglementa comportamentul. Carnetele cu insemnari angajatilor ofera adesea istoria completa a muncii lor, inregistrand detalii personale cat si evaluari ale caracterului. Aceste carti de munca sint folosite pentru a monitoriza comportamentul angajatilor si poate asigura recomandarea in vedera promovarii. In multe firme de afaceri, indivizii de la fiecare nivel al organizatiei prezinta anual un raport asupra performantei celor aflati direct in subordinea lor. Cataloagele scoala si din colegii sint de asemenea folosite pentru a monitoriza performanta indivizilor, pe parcursul etapelor organizatiei.

Organizatiile nu pot opera eficient daca munca angajatilor nu se desfasoara in mod corespunzator. In firmele de afaceri, asa cum arata Weber, oamenilor li se cere sa respecte un program fix. Activitatea trebuie coordonata constant in timp si spatiu, ceea ce se obtine atat prin dispunerea fizica cat si prin orarul precis si detaliat al programului. Orarele reglementeaza activitatile in timp si spatiu - sau, asa cum spunea Foucault, ele "distribuie corpurile in mod eficient" in cadrul organizatiei. Orarele reprezinta conditia disciplinei organizationale, deoarece ele canalizeaza in aceeasi directie activitatea unui mare numar de oameni. Daca o universitate nu ar respecta un orar strict de cursuri, de exemplu, s-ar prabusi in scurta vreme intr-un haos total. Orarul face posibila folosirea intensiva a timpului si spatiului: fiecare din ele poate corela multi alti oameni in numeroase activitati.