Traditii si preocupari in tara noastra privind stiinta manageriala

TRADITII  SI PREOCUPARI IN TARA NOASTRA PRIVIND  STIINTA MANAGERIALA

In progresul stiintelor economice, a celor din domeniul conducerii si organizarii, oamenii de cultura si specialistii din Romania au adus o importanta contributie. Inceputurile culturii economice in tara noastra se fac simtite atit prin preluari ale unor conceptii progresiste, cit si prin studii si lucrari originale. Intre marii ginditori ai progresului nostru, literatura de specialitate citeaza printre cei care au pus bazele gindirii economice romanesti pe :D. Cantemir, N. Balcescu, M. Kogalniceanu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Emanoil Ion Nichifor, I. C. Pantu Pop Martian, V. Madgearu, P. S. Aurelian, B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, N. I. Iorga, M. Ralea, D. Gusti, C. Hurmuzescu, Gh. Marinescu si multi altii. Astfel in anul 1987 apare la Brasov lucrarea « Pravila comerciala » a lui E. I. Nichifor, in care sunt infatisate reguli de etica si conduita economica in conducerea unitatilor comerciale. Aceasts lucrare este considerata ca intruneste cerintele unei lucrari de conducere stiintifica, la nivelul epocii. Ion Ionescu de la Brad aprecia necesitatea preluarii critice a unor forme si metode de conducere, promovindu-le si adaptindu-le conditiilor din tara noastra. In opera sa gasim referiri asupra personalului intreprinderii, a calitatilor profesionale si morale ale conducatorilor unitatilor economice. D. P. Martian fundamenteaza marimea si formele de organizare ale intreprinderilor industriale. V. Madgearu considera ca intreprinderea economica este « asocierea sub o comanda unitara a diferitilor factori de productie ». Stiinta intreprinderii cerceteaza cum este alcatuit acest organism si functiile pe care trebuie sa le indeplineasca, ce obligatii are fiecare in parte si cum sint aduse la indeplinire pentru ca intreprinderea sa-si atinga scopul. In lucrarile lui V. Slavescu se arata ca intreprinderea este tipul de organizare economica care, dispunind de un patrimoniu propriu urmsreste obtinerea unei rentabilitati. In conceptia lui I. Evian, intreprinderea este o exploatare de sine statatoare, condusa de unul sau mai multi intreprinzatori. De asemenea, GR. Landenatz considera intreprinderea ca formatiune social-economica, alcatuita din una sau mai multe unitati, expluatari tehnico-economice, in care stapineste vointa unitara a intreprinzatorului. I. Tatos defineste intreprinderea ca o organizatie economica autonoma, care realizeaza conducerea factorilor economici sub comandamentul intreprinzatorului. D. Voinea considera ca prin exploatare se intelege orice tip de organizatie in carte se combina constient si repetata, in cadrul unui plan de lucru sistematic si de durata lunga, actiunea factorilor umani si materiali,pentru obtinerea de bunuri si servicii.V. Tarta arata ca intreprinderea are ca elemente : intreprinzatorul, rentabilitatea si independenta patrimoniala.

Una din contributiile cele mai interesante in gindirea romaneasca privind conducerea bazata pe stiinta este conceptia organizarii administrative a profesorului Paul Negulescu care remarca : stabilirea normelor de recrutare a personalului ; reorganizarea invatamintului profesional ; inlaturarea politicii vremii din administratie ; norme stiintifice de desenare a personalului de conducere, stabilirea unei retributii juste ; control corespunzator etc. Toate acestea aveau ca scop sa asigure ordinea, armonia si echilibrul in administratia romaneasca.

Prima incercare de introducere a organizarii stiintifice s-a facut in anul 1907, la Tesatoria Romaneasca de Bumbac din Pitesti. Aceasta actiune este considerata ca prima incercare de aplicare a sistemului Taylor in Europa. Tot in aceasi perioada ideea organizarii stiintifice a productiei si a muncii a fost fundamentata si de : V. Madgearu, G. Titeica, Gh. Ionescu Sisesti, D. Gusti, M.Ralea, Gh. Marinescu si altii.

In anul 1927 s-a creat in tara noastra Institutul Roman pentru Organizarea Stiintifica a Muncii (I.R.O.M), avand ca reprezentanti de seama pe prof. C. Hurmuzescu si Gh. Marinescu, care aratau ca "trebuie facut pasul necesar pentru ca Romania sa iasa din domeniul empirismului in domeniul organizarii rationale, cu ajutorul stiintei ".Tot in aceasta perioada s-a infintat Directia Orientarii Profesionale si Organizarii Stiintifice a Muncii din cadrul Ministerului Muncii si laboratorul de psihotehnica.S-au organizat o serie de expozitii si congrese, s-au tradus lucrari de specialitate, s-au facut incercari practice de introducere a organizarii stiintifice.

Ideile si conceptiile acestor precursori au meritul de a fi sesizat posibilitatile reale de folosire a cuceririlor stiintei in procesul de conducere si organizare, demostrand necesitatea trecerii la actiuni de modernizare a acestuiproces, ca sursa de sporire a eficientei activitatii intreprinderilor.

Instaurarea comunismului in perioada dupa cel de al doilea razboi mondial a determinat o ignorare a stiintei manageriale, constituind astfel un regres in planul teoriei si practicii managementului.

Dupa anul 1966, in urma numeroaselor intreprinderi in care s-a concretizat un mare efort investitional, a aparut necesitatea unui management mai riguros mai ales la nivel microeconomic. Se pot mentiona actunii pe planul practicii, cercetarii stiintifice si invatamantului in domeniul conducerii si organizarii ; cum sunt : actiunea de organizare stiintifica desfasurata in 1967 la nivelul intregii econmii nationale ; organizarea, cu sprijinul Biroului International al Muncii, Centrului de perfectionare a pregatirii cadrelor de conducere din intreprinderi (cepeca) ; infintarea Institutului de conducere si organizare a productiei de la Ministerul Muncii ; constituirea cadrului organizatoric pentru solutionarea problemelor de organizare a productiei si a muncii,prin crearea in intreprinderi a compartimentelor de organizare, constituirea primului colectiv de cercetari in domeniul microconducerii de la Institutul de Cerceteri Economice ; infiintarea in 56 din cele mai mari orase din tara (in principal resedinte de judet) a cabinetelor pentru problemele de organizare stiintifica a productiei si a muncii in 1968, care din1970 si-au desfasurat activitatea pe baza de contracte ; infiintarea prin decret al Consiliului de Stat a Directiilor de organizare si control din ministere ; precizarea sferei de atributii care revin intreprinderilor si centralelor in domeniul conducerii prin Legea nr. 11 din 1971 cu privire la organizarea si conducerea unitatilor socialiste ; introducerea cursului de conducerea unitatilor industriale la A.S.E. ; infiintarea din 1973a Consiliului pentru Problemele Organizarii Economico-sociale (COES) ; specializarea a zeci de persoane in domeniul managementului in Occident.

Referitor la invatamantul, cercetarea stiintifica si practic managementului din Romania din ultimile decenii pana la Revolutia din decembrie 1989, se impun urmatoarele precizari (dupa Niculescu O. , s.a., 1992) :

a) Pe planul teoriei si practicii se produc o difuzare apreciabila a cunostiintelor de management ale intreprinderii, in care se regasesc o mare parte din conceptele si instrumentarul managementului din tarile dezvoltate.

b) Cursurile si cercetarile stiintifice de managementerau marcate de perceptele doctrinei comuniste, mai putin in ceea ce priveste instrumentarul si mai mult in privinta interpretarii si folosirii unor concepte .

c) Practica managementului intreprinderilor a fost puternic influentata de manifestarea sa in cadrul unui sistem economic de tip comunist, supercentralizat, in care elementele administrativ-functionaresti prevalau adesea asupra celor economice. Restrictiile si mecanismele proprii abordarii comuniste amplificate in deceniul al IX-lea de optica ceausista in care au fost exercitate au determinat o reducere treptata a functionalitatii si eficientei sistemelor de management utilizate in economia romaneasca.

d) Intre teoria si practica managementului intreprinderii s-a manifestat un decalaj care s-a marit treptat, ultima fiind mai pregnant afectata de sistemul comunist in varianta sa ceausista .

In actuala etapa efortul de acumulare a elementelor de management este prezent la un nivel apreciabil in majoritatea firmelor. In baza acestor evolutii, ca si a presiunii economiei de piata, fara indoiala ca in urmatorii ani vom asista la schimbari de fond in managementul societatilor comerciale si regiilor autonome, acestea conditionand insasi supravietuirea lor.