Efectele contractului de renta viagera

Efectele contractului de renta viagera

I.1.1.       Plata rentei

Ratele de renta trebuie sa fie platite de debirentier, in cuantumul si la termenele stipulate in contract, pina la decesul credirentierului (contractant sau tert beneficiar) ori decesul tertului pina la moartea caruia credirentierul are dreptul la ratele de renta (art. 1642 Cod civil). Sumele datorate cu titlu de renta se dobindesc in proportie cu zilele cit a trait credirentierul. Daca s‑a stipulat in contract ca ratele de renta sa fie platite anticipat, atunci credirentierul dobindeste fiecare rata de renta din ziua scadentei (art. 1649 Cod civil), chiar daca el ar muri inainte de expirarea perioadei pentru care s‑a platit renta. In caz de indoiala (de exemplu disparitie), existenta persoanei de viata careia este legata plata rentei trebuie sa fie dovedita de credirentier (art. 1651 Cod civil).

Conform art 1648 Cod civil, debirentierul nu poate sa se libereze de plata rentei restituind lucrul sau suma primita, nici chiar daca ar renunta la restituirea ratelor de renta platite, intrucit contractul are caracter aleatoriu si produce efecte obligatorii, oricit de oneros ar fi pentru debirentier.

In caz de moarte a debirentierului, obligatia de plata a rentei se transmite asupra mostenitorilor lui, deoarece aceasta obligatie nu este legata de o calitate personala a defunctului (cum ar fi pensia de intretinere datorata intre soti si rude, in conditiile Codului familiei) si nici contractata intuitu personae. Daca plata rentei s‑ar fi stipulat pina la moartea debirentierului (ipoteza semnalata in literatura de specialitate, dar neintilnita in practica), mostenitorii datoreaza ratele de renta scadente si neachitate de debirentier in timpul vietii, obligatia stingindu‑se la moartea lui.

Debirentierul nu se poate libera de obligatia platii rentei nici prin vinzarea bunului si asumarea acestei obligatii de catre cumparator (delegatie imperfecta). Numai daca credirentierul consimte, debirentierul va fi inlocuit prin delegatie perfecta (art. 1132-1133 Cod civil).

I.1.2.       Sanctiunea neexecutarii

Daca la scadenta debirentierul nu plateste, credirentierul poate cere executarea silita asupra patrimoniului debirentierului (indiferent de faptul ca renta a fost constituita cu titlu oneros sau cu titlu gratuit) pentru realizarea unei sume suficiente in vederea asigurarii platii regulate a rentei. In schimb, rezolutiunea contractului pentru neexecutare nu poate fi ceruta de credirentier (derogare de la regula generala prevazuta in art. 1020-1021 Cod civil), cu toate ca renta a fost constituita cu titlu oneros si contractul este sinalagmatic (art. 1647 Cod civil). Rezolutiunea poate fi ceruta numai daca debirentierul nu prezinta garatiile stipulate pentru asigurarea platii rentei (art. 1646 Cod civil), respectiv le micsoreaza prin fapta sa (art. 1025 Cod civil) sau daca in contract s‑a prevazut un pact comisoriu expres. In aceste cazuri (neprezentarea garantiilor sau daca pactul comisoriu este de gradul I), rezolutiunea trebuie sa fie ceruta instantei, potrivit regulilor generale; daca pactul comisoriu expres a fost de gradul II sau de grad subsecvent, instanta constata rezolutiunea care se produce in baza pactului.

Spre deosebire de dreptul comun - in care pactul comisoriu de gradul I nu are semnificatie proprie, deoarece repeta numai prevederile art. 1020 Cod civil - in materia rentei viagere si pactul comisoriu de gradul I produce efecte proprii: in temeiul lui, credirentierul poate cere rezolutiunea judiciara a contractului pentru neexecutare, ceea ce nu ar fi posibil in lipsa acestei clauze.

In caz de rezolutiune, debirentierul trebuie sa restituie bunul sau suma de bani primita. In privinta ratelor de renta platite, in practica de multe ori partile stipuleaza ca ele nu se restituie in caz de rezolutiune. O asemenea clauza este valabila intrucit are caracterul unei clauze penale prin care se fixeaza in mod conventional si anticipat daunele-interese suferite de credirentier.

Majoritatea autorilor considera ca ratele de renta nu se restituie chiar daca partile n‑au stipulat in contract o clauza de acest sens - solutie admisa de instanta suprema in materia contractului de intretinere si care se impune datorita caracterului aleatoriu al contractului si in cazul rentei viagere.

I.1.3.       Urmarirea rentei de catre creditori

Numai renta constituita cu titlu gratuit poate fi declarata neurmaribila prin conventia partilor (art. 1650 Cod civil). In acest caz creditorii nu pot protesta, caci debitorul lor (credirentierul) nu a dat nimic in schimbul rentei neurmaribile, deci patrimoniul sau (care formeaza obiectul dreptului de gaj general al creditorilor) nu s‑a micsorat. Codul procedura civila prevede posibilitatea urmaririi chiar si a rentelor constituite cu titlu gratuit si declarate de parti neurmaribile, dar numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creante privilegiate asupra mobilelor, instanta avind dreptul sa fixeze masura in care poate fi urmarita (art. 408).

Daca renta n‑a fost declarata neurmaribila va putea fi urmarita de orice creditor, iar renta constituita cu titlu oneros nici nu poate fi declarata neurmaribila, deoarece reprezinta echivalentul bunului instrainat sau sumei platite si cu acest mijloc un debitor de rea credinta s‑ar putea sustrage de la executarea obligatiilor sale.

I.1.4.       Prescriptia

Pentru ratele de renta neplatite se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani, calculat separat pentru fiecare rata de renta din momentul in care ele au devenit exigibile. Intrucit renta are caracter viager, dreptul la renta al creditorului nu se prescrie, chiar daca o perioada indelungata (de peste 3 ani) nu ar reclama plata ratelor de renta scadente.