Sensurile managementului

Sensurile managementului[1]

Managementul ca proces

Urmareste atingerea unor obiective (scopuri) utilizand resurse: oameni, materiale, spatii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrari) in proces, iar obiectivele outputuri (iesiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre iesiri si intrari, care indica productivitatea organizatiei.

Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., in functie de abilitatile personale - conduc procesul catre atingerea scopurile urmarile.

Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizatii personalul este implicat, mai mult sau mai putin, in managementul procesului.

O ilustrare a acestei idei este data in fig. 1.1.

In stanga este prezentata structura ierarhica a unei organizatii, iar in dreapta este redat mixul activitatilor manageriale si tehnice pentru fiecare nivel.

Sursa:   "Management" autor Anca Purcarea, p.12

Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinte de dezvoltare a societatii, el executand o profesiune cu un grad ridicat de cunostinte si practici, a caror insusire cere un lung si complex proces de formare si perfectionare.

Managerul nu poate fi unilateral, sa cunoasca numai problemele tehnice sau economice, sa se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practica. Trasatura sa de baza trebuie sa fie capacitatea de corelare si de integrare a tuturor acestor cunostinte.

,,Filozofia managerului' nu consta in cautarea adevarului absolut si etern; decizia managerului, desi fundamentata si elaborata, este aplicabila intr-un anumit loc si la un moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros si modelarea excesiv de exacta a modelului necesita timp. In consecinta, managerul opereaza cu modele simplificate si solutii optimale.

Managementul ca disciplina

Este un domeniu al stiintei cu principii, concepte si teorii proprii, iar scopul sau major este ca acestea sa fie invatate si intelese pentru a fi aplicate cu succes.

Bazele teoretice ale managementului isi propun sa dezvaluie legile, principiile, metodele, tehnicile, procedeele si regulile actiunii eficiente. Arta conducatorului inseamna priceperea de a transpune aceasta teorie in practica.

Managementul ca personal

Termenul face referire la oamenii care, in diferite colective, sunt responsabili de coordonarea si conducerea organizatiei. Managerii sunt persoane individuale care conduc un anumit nivel ierarhic al organizatiei.

Managementul ca mijloc de a face cariera

Managementul, bine inteles si aplicat, aduce un profit substantial organizatiei; ca atare, persoanele implicate in acest proces au posibilitatea sa-si arate calitatile si sa urce treptele ierarhice, chiar pana in varful piramidei.

Concluzionand, managementul poate fi privit ca ,,personalul' care dorind sa-si faca o ,,cariera' in domeniu trebuie sa studieze ,,disciplina de invatamant management' pentru a o practica in ,,procesul de management'. Este procesul ce presupune ca una sau mai multe persoane sa coordoneze activitatea altor persoane, pentru a obtine rezultate, care nu pot fi atinse de nici o persoana care actioneaza singura.

Fara a avea neaparat valente hamletiene, aceasta indoiala sta de multa vreme la rascrucea importanta a definitiilor care s-au dat si se dau managementului.

Multi ani managerii au considerat ca luarea unei decizii este pura arta, un talent ce se dezvolta pe baza de experienta. Aceasta interpretare a aparut deoarece erau utilizate diferite stiluri in abordarea proceselor manageriale, stiluri care invitau la creativitate, dezvoltarea intuitiei, valorificarea judecatii si experientei, toate acestea neglijand abordarea analitica si sistematica.

Absolut, fara nici o exagerare, managementul poate fi pus langa orice ,,arta' -, privita intr-un sens mai larg (diagnoza medicala, chirurgie), aflandu-se intr-o permanenta stradanie de a folosi si aplica cunostintele solide stiintifice in contextul decodificarii realitatii dupa o matrice de nevoi si dorinte, pe care el o modeleaza continuu dupa chipul si asemanarea oamenilor.

Cele doua interpretari ale managementului se afla intr-o perfecta complementaritate, respingand exclusivismul de orice fel. In acest caz, paradoxal, arta poate sa devina ,,productiva' atunci cand se bazeaza pe o intelegere corecta si completa a stintelor cu care se afla in relatie directa.

Arta manageriala se manifesta printr-o ,,stiinta' deosebita de a utiliza si valorifica compromisul creator, ce produce adevarate miracole in cresterea eficientei si eficacitatii. Un proiectant de avioane, de exemplu, trebuie sa faca intotdeauna un compromis intre greutate si putere pe de o parte si cost pe de alta parte. Abilitatea acceptarii acestui compromis de catre manager - ca factor de decizie - poate deveni o adevarata ,,arta', in masura in care, compromisul ales reuseste sa reduca la maximum eventualele consecinte negative ce ar izvori din activitatea de conceptie.

Managementul este stiinta in masura acumularilor teoretice (legi, principii, metode etc.) si arta, in masura aplicarii eficiente in practica a acestor baze teoretice. Modelele apartin teoreticului (stiintei), dar formularea ipotezelor simplificatoare, adecvarea si utilizarea modelelor, tin de practica (arta managerului) . Managementul este deci, in acelasi timp, atat stiinta cat si arta (fig. 1.2.).

Stiinta se obtine din carti, cateodata intr-o perioada scurta, dar arta se imbogateste exersand permanent, uneori in ani.

Teoria managementului are un caracter general pentru a fi aplicata in diferite domenii, dar practica managementului este specifica unui anumit domeniu (management industrial, agricol, financiar etc.).

De exemplu, managementul industrial este disciplina stiintifica cu caracter tehnico-economic care integreaza bazele teoretice (legi, principii, norme, modele si metode) necesare proiectarii, realizarii, functionarii si dezvoltarii sistemelor de productie industriala in conditii de eficienta economica.

Obiectul studiului este constituit, deci, de sistemul de productie industriala, respectiv procesul de productie industriala, ale carui elemente sunt:

- forta de munca (salariatii);

- obiectul muncii (materii prime si materiale, combustibil, energie etc.);

- mijloace de munca (masini, instalatii etc.).

Pe langa resursele umane, materiale, financiare, mai sunt necesare si resurse informationale.

In fig. 1.3. se observa ca unele dintre elemente sau unele legaturi partiale sunt studiate de discipline cu caracter fie ingineresc fie socio-economic.

Pentru studiul ansamblului este necesara o disciplina specifica, adecvata, care este managementul industrial.

Este de remarcat ca, desi disciplina distinsa, cu domeniul bine delimitat, managementul este totusi o disciplina de interferenta, integratoare, globala, care opereaza cu notiuni din:

- discipline generale (matematica, teoria sistemelor, cibernetica);

- discipline sociale (filozofie, psihologie, sociologie, drept si legislatie);

- discipline economice (economie, finante, comert);

- discipline tehnice si tehnologice de specialitate descriind cat mai corect procesul de productie.

Folosirea managementului ca stiinta prezinta avantajele unei activitati rationale sistematice, bazata pe cunoasterea legilor si principiilor care guverneaza dinamica fenomenelor.

Managementul reprezinta ansamblul actiunilor intreprinse cu scopul directionarii eforturilor unei colectivitati umane spre asigurarea progresului social si material, pentru satisfacerea intereselor ce decurg din obiectivele majore stabilite pentru evolutia sistemului. Managementul se dezvolta in prezent prin amplificarea si extinderea cercetarilor in diverse domenii. Se contureaza, pe de o parte,tendinta de diferentiere a ramurilor de cercetare, iar pe de alta parte, se amplifica tendinta de integrare in vederea cuprinderii aspectelor complexe ale conducerii (informatica, cibernetica, teoria sistemelor etc.). Se formeaza, astfel, un sistem al conducerii care cuprinde numeroase discipline in plina evolutie, cunostiintele acestora integrandu-se intr-un sistem logic structurat sub forma unor teorii, legi, principii ale managementului.

Se afirma ca managementul este, poate, cea mai inexacta dintre stiinte. In particular, aceasta se datoreaza faptului ca se ocupa de fenomene asupra carora stim inca prea putin. Nu trebuie uitat, insa, ca si in stiinta, poate cea mai exacta - fizica - sunt zone intregi unde cunoasterea se dezvolta pe baza de speculatie si ipoteza.

Nevoia faustica de a face lumina in obsedanta chestiune a managementului ca arta sau stiinta este cu greu satisfacuta de cercetarea teoreticǎ, in domeniu existand permanent nuante si conotatii, care, in fond, dau savoarea si deliciul oricǎrui demers intelectual de tinutǎ.