Principiile adoptarii deciziilor

PRINCIPIILE  ADOPTARII DECIZIILOR

Principiile adoptarii deciziilor, redate in literatura de specialitate se refera la criteriile esentiale care fundamenteaza solutiile alese si garanteaza utilitatea si consecintele favorabile ale alternativelor.

Principiul definirii corecte a problemelor sau a situatiilor decizionale, din care rezida obligatia decidentilor de a evalua cat mai exact caracteristicile situatiilor sau a problemelor ce impun adoptarea unei decizii. Definirea incorecta a situatiei poate duce la adoptarea unor decizii indecvate, nefundamentate, iar remedierea reclama, in primul rand, redefinirea situatiei, care devine tot mai dificila.

Principiul asigurarii informationale subliniaza rolul important al cunoasterii exacte, sub aspectul volumului, structurii acuitatii si oportunitatii datelor necesare in alcatuirea alternativelor de solutie. In acest sens, trebuie sa se tina seama de factorii decizionali, de completarea informatiei cu elementele esentiale la problema aparuta si de relatiile de piata.

Principiul dependentei multifactoriale a deciziilor indica complexitatea momentului adoptarii deciziilor, cunoscand ca deciziile,sub aspectul gradului de fundamentare, sunt dependente de caracteristicile factorilor problemei in cauza si de calitatea profesional-morala a decidentilor. Acesti factori pot fi influentati sau evaluati sub aspectul probabilitatii de aparitie, fiind necesare alcatuirea unor diferite alternative de solutie.

Principiul alcatuirii alternativelor de solutie, care sa asigure echilibrarea optimului global cu cel local, au al baza o descriere cat mai completa a campului decizional, in functie de evenimentele care ar putea surveni. Pentru fiecare alternativa in parte se determina consecintele previzibile. In continuare, procesul selectarii alternativelor este conditionat de natura si specificul problemelor, gama metodelor folosite in aceasta alegere variind de la intuitia si experienta personala a decidentului, pana la logica calculatoarelor.

Principiul concordantei necesitatilor de piata cu posibilitatile reale privind cererea, pe baza caruia se constituie alternative de solutie care trebuie sa corespunda specificului conditiilor date, in acord cu natura problemei si metodelor economico-matematice utilizate.

Principiul incadrarii in fluxul decizional subliniaza permanenta si dependenta deciziilor care se adopta in diferitele momente ale ciclurilor de productie. Ca atare, fiecare problema reclama stabilirea unei solutii adecvate, concretizata prin adoptarea si implementarea unor decizii, care sa fie strict coordonata cu toti factorii deciziei, sa nu fie contradictorie,sa fie precisa si sa nu se dea nastere la interpretari diferite.

Principiul echilibrarii autoritatii ierarhice cu autoritatea profesional-morala a decidentilor are in vedere garantarea fundamentarii deciziilor sub aspectul persoanelor investite cu autoritatea finala a alegerii celor mai rationale alternative de solutie constituita. Ca atare, decizia trebuie sa fie luata de acel organ sau de acea persoana care are dreptul legal si imputernicirea sa ia decizia respectiva. Este necesar sa existe o ordine desavarsita privind persoana sau organul care ia decizia,trebuind sa se asigure conditiile si raspunderea pentru deciziile luate. Se va asigura, in acest sens, o concordanta justa intre dreptul legal de a lua o decizie si competenta profesionala.

Principiul adoptarii deciziilor in timp util preconizeaza obligatia respectarii intervalului de timp disponibil, reprezentand un criteriu cheie in evaluarea gradului de fundamentare a deciziilor. In cazul adoptarii deciziilor la nivelul unitatii economice exista situatii in care conducatorul se poate afla in fata unei dileme : ia decizii cu informatiile de care dispune in acel moment, evaluand riscul unei decizii care ar putea fi incompleta sau chiar neoportuna, datorita informatiilor insuficiente, sau asteapta cooptarea unui volum mai mare de informatii, evaluand riscul de a nu lua o decizie care este necesara in timp scurt.

Principiul claritatii deciziilor reliefeaza necesitatea exprimarii concise si precise, pentru a permite atat intelegerea fara echivoc a solutiei adoptate, cat si implementarea acesteia, fara a solicita explicatii suplimentare. Ca atare, decizia trebuie sa se caracterizeze prin simplitate, claritate, printr-o forma precisa si concisa, prin succesiune logica. Unitatea dintre continutul fundamental stiintific si forma precisa si clara constituie o cerinta obligatorie pe care trebuie sa o indeplineasca orice decizie manageriala.