Normele de consum de resurse materiale si energetice

NORMELE DE CONSUM DE RESURSE MATERIALE SI ENERGETICE

NORMA TEHNICA DE CONSUM, cuprinde cantitatea maxima de material stabilita pe baza documentatiei tehnico - economice, pentru a fi consumata in vederea realizarii unei unitati de produs, de lucrare sau prestatie, in procesul tehnologic prevazut pentru aplicare cat si in fazele anterioare acestuia, respectiv in cadrul procesului de aprovizionare - depozitare.

CONSUMUL SPECIFIC EFECTIV sau mai simplu CONSUMUL SPECIFIC, reprezinta cantitatea medie de resurse materiale si energetice efectiv folosite in procesul de fabricatie pentru obtinerea unitatii de produs finit, lucrare sau prestatie.

Pentru a se aprecia din punct de vedere economic folosirea resurselor materiale se compara consumul specific cu norma tehnica de consum. Consumul specific trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu norma tehnica de consum. Daca este mai mare se impune analiza cauzelor si implicit stabilirea masurilor.

Structura materiala a normei de consum poate include:

- resurse materiale noi achizitionate din afara;

- resurse materiale noi produse de unitatea economica;

- resurse materiale refolosibile din afara;

- resurse materiale refolosibile rezultate in cadrul unitatii economice.

Unitatea de masura a normei de consum se prezinta sub forma unui raport intre unitatea de masura specifica fiecarei resurse materiale si cea a produsului, lucrarii sau prestatiei, la care se prevede folosirea acesteia.

Norma tehnica de consum de energie reprezinta cantitatea maxima admisa a fi consumata pe baza de documentatie tehnico - economica, elaborata in conditiile incarcarii la parametrii prevazuti a agregatelor si instalatiilor, respectarii stricte a prescriptiilor tehnice si tehnologice de lucru, aplicarii masurilor care conduc la cresterea randamentului energetic, organizarii optime a proceselor de productie, recuperarii resurselor energetice refolosibile de la utilajul sau procesul tehnologic care le-a generat. Normele tehnice de consum energetic constituie elemente de calcul pentru elaborarea si fundamentarea planului si programelor de aprovizionare cu resurse energetice cat si a planului costurilor de productie.

Normele tehnice de consum de energie se pot elabora la nivelul fiecarui punct de consum din unitatea economica si se exprima in unitati fizice (tone, Kwh, Gcal) sau conventionale (tone combustibil conventional), raportate la unitatea de masura a produsului, lucrarii sau prestatiei (Kwh/tcc).

Normele tehnice de consum servesc la elaborarea planului si programelor de aprovizionare, planului costurilor de productie, a costurilor de deviz.

Norma de consum tehnologic, exprima consumul maxim admis de materii prime, materiale, combustibili, energie electrica, termica, apa etc. pentru executarea unei unitati de produs, de lucrare sau prestatie de serviciu, in cadrul proceselor tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea economica.

Intre norma tehnica de consum de aprovizionare si norma de consum tehnologic exista diferenta de continut, prima are un continut mai larg, incluzand-o pe cea de-a doua.

Consumul specific tehnologic reprezinta cantitatea medie de resurse energetice efectiv folosite in procesul de fabricatie pentru obtinerea unei unitati de produs, lucrare sau prestatie. Este un indicator statistic, serveste la comparatia rezultatelor unei unitati economice cu altele similare.

Consumul net (util) reprezinta cantitatea de materie prima sau material prevazuta a fi incorporata in unitatea de produs, lucrare sau prestatie, aceasta fiind stabilita prin documentatia de executie. Folosirea economica a materialelor necesita analiza consumului net in sensul depistarii cailor de reducere a acesteia prin rationalizarea formelor si dimensiunilor pieselor, produselor, lucrarilor etc., corelat insa cu functiile utile ale acestora.

Materialele recuperabile si pierderile in fazele tehnologice exprima cantitatea maxima de resturi materiale si de pierderi, admisa a se inregistra in procesele de prelucrare - consum a resurselor materiale. Aceasta rezulta din documentatia de executie si procesul tehnologic. Materialele refolosibile pot fi recuperate in vederea reutilizarii ca atare, ca materii prime in procesele de prelucrare primara sau pot fi vandute catre terti.

Cantitatea de materiale refolosibile este in functie directa de tehnologia de fabricatie aplicata, de utilajele, dispozitivele si echipamentele folosite la prelucrare, de natura materialelor folosite.

Ca materiale refolosibile se pot da exemplu:

- spanul rezultat la prelucrarea prin aschiere a metalului;

- talasul in cazul rindeluirii materialului lemnos;

- bavurile[1], sutajele , adausurile pentru cleste la executarea pieselor prin forjare;

- zgura, stropii, culeele[3], maselotele , scurgerile, retelele de turnare la elaborarea si topirea fontei, otelului, metalelor neferoase si la turnatorie;

- sparturile si cioburile de sticla rezultate la fabricarea sticlei;

- bracul tehnologic[5] in industria hartiei.

In norma de recuperare se includ si cantitatile de materiale rezultate din produsele rebutate in limita maxima stabilita in raport cu tehnologia de fabricatie folosita. Mai cuprinde cantitatea recuperabila din epruvetele de control si cea consumata pentru efectuarea probelor si reglajelor si care nu se incorporeaza in produsele finite. Materialele care rezulta din procesul de productie sunt refolosibile ca atare si nu se includ nici in norma de consum, nici in norma de recuperare, ci se predau la magazie fiind considerate materiale noi.

Pierderile tehnologice reprezinta cantitatea de materiale maxim admisa, care nu se regaseste in produsul finit, lucrarea sau prestatia respectiva, si nu poate fi recuperata in vederea refolosirii: pierderile prin ardere, evaporari, volatilizari, pulverizari. Se stabilesc in functie de natura materialelor utilizate.

Norma de recuperare in fazele netehnologice cuprinde:

multiple (capete, fasii, cupoane nemultiple), debitarea, croirea sau predebitarea realizandu-se in cadrul depozitelor;

materialele recuperabile rezultate din faramitare in limitele admise, in procesul de aprovizionare - depozitare, deci pana la eliberarea in sectiile de productie;

materialele si semifabricatele din afara unitatii economice cu defecte ascunse care au aparut in cursul proceselor de prelucrare;

alte materiale, care in afara procesului tehnologic isi pierd, intr-un procent admis, din caracteristicile fizico - mecanice sau chimice impuse si care pot fi recuperate spre a fi utilizate (materiale la care sunt specifice caderile de capete sau cele care isi micsoreaza dimensiunile prin uscare).

In cadrul acestor norme nu sunt incluse pierderile produse prin neglijenta, proasta gospodarire, care conduc la degradari sau alterari si care ar fi putut fi evitate.

Colectarea si valorificarea materialelor si energiei recuperabile si refolosibile, prezinta interes economic deosebit, constituie o cale importanta de obtinere a unor venituri suplimentare sau de reducere a cheltuielilor materiale, a costurilor de productie, care, in final conduc la reducerea preturilor si la sporirea competitivitatii produselor.