Marfa si Piata

1.1Ce reprezinta marfa?

Primul si cel mai important element al economiei de schimb este marfa, produsa si vanduta in corelatie cu regulile pietei concurentiale

Marfa reprezinta orice bun economic, apt sa satisfaca o trebuinta sociala reala si este disponibil pentru vanzare pe piata, prin tranzactii bilaterale.

1.2. Bunurile economice.

Notiunea economica de marfa include toate bunurile economice, indiferent de forma sub care se obiectiveaza, care ajung de la producator la consumator prin intermediul vanzarii si cumpararii. Asadar, pot fi marfuri: bunuri materiale, servicii, informatii, investitii etc., ce rezulta dintr-o activitate umana si prezinta utilitate sub aspect social. Conditia ca bunurile economice sa fie marfuri consta in consumarea acestor utilitati, in urma dobandirii lor prin transfer reciproc de atribute ale proprietatii, intre subiecti ai vietii economice.

Pentru unele bunuri economice-marfa se realizeaza un transfer reciproc de atribute ale proprietatii lui, ca posesiunea, dispozitia, folosinta si uzufructul. Acestea sunt considerate marfuri integrale (depline). La capatul celalalt al circuitului economic se afla transferul complet de atribute ale proprietatii asupra bunului economic, dar, in mod unilateral, cu titlu gratuit, acestea fiind considerate bunuri economice nonmarfare.

Intre aceste extreme, intalnim mai multe grade de transfer reciproc de atribute de proprietate asupra bunurilor economice, cum sunt cele determinate de instrainarea capitalului de imprumut, de arendarea pamantului,de inchirierea caselor etc. Bunurile care fac obiectul acestor tranzactii sunt considerate tot marfuri, chiar daca nu indeplinesc atributul de ,,deplin'', ele putand sa-si respecte acest caracter de marfa in timp si spatiu.

Analiza comparata pune in evidenta, asadar, modalitati diverse in care bunurile economice trec de la producator la consumator. Din multitudinea acestora, cel putin trei sunt tipice: bunuri integral marfare sau bunuri comerciale: bunuri partial marfare sau mixte si bunuri nonmarfare sau noncomerciale.

Bunurile economice integral marfare sau comerciale sunt cele care trec de la producator la consumator prin mecanismele pietei, pe baza unor preturi care se formeaza liber, in raport de cerere si oferta, fara interventii administrative, cutumiare sau prin utilizarea unor parghii economico-financiare cu scopul de a deforma pretul.

Bunurile partial marfare sau mixte sunt cele care trec de la producator la consumator prin vanzare-cumparare, da pretul la care se realizeaza tranzactia se formeaza atat pe baza conditiilor pietei, cat si a unor masuri de protectie sociala sau criterii de echitate.

Bunurile noncomerciale sau nonmarfare sunt bunuri economice a caror producere ocazioneaza cheltuieli, dar ajung la consumator in mod gratuit, costurile ocazionate fiind suportate de catre comunitate (societatea in schimbul ei, colectivitati locale, asociatii private sau publice, fundatii etc.). In economia de schimb ponderea covarsitoare in ansamblul bunurilor economice o au cele integral marfare (comerciale).

Bunul economic marfa este unitatea organica a utilitatii si a valorii de schimb.Ca utilitate, marfa exprima capacitatea bunului economic de a satisface o trebuinta oarecare, recunoscandu-se social proprietatile bunului respectiv de catre nonposesorii lui. Proportiile in care un bun economic marfa se schimba pe un alt bun economic marfa reprezinta valoarea de schimb a bunului respectiv, sintetizata in pretul ei.