Interdependentele si dinamica functiilor managementului

INTERDEPENDENTELE SI DINAMICA FUNCTIILOR MANAGEMENTULUI

Tratarea sistematica a functiilor managementului implica, pe langa luarea in considerare a evolutiilor lor separate, in calitate de entitati, si analiza relatiilor dintre ele (figura 1.18). La o efectuare a unei incursiuni retrospective asupra functiilor managementului si asupra raporturilor dintre acestea la nivelul agentilor economici, al firmelor, in special, constatam ca, in decursul timpului, au survenit o serie de schimbari. Astfel, in conducerea firmei de acum 6-7 decenii pe o pozitie prioritara se situau organizarea si controlul, in conceperea si exercitarea carora se exercitau puternice influente de tip cazon. In managementul firmei moderne, functiile de previziune si antrenare, alaturi de organizare, tind sa joace un rol relativ mai important in comparatie cu celelalte. Larga extindere a sistemelor de tip previzional, de tip participativ, constituie o dovada de necontestat in aceasta privinta.

Fig. 1.18. Interdependentele dintre functiile managementului

In practica, procesul de management trebuie abordat in ansamblul sau, tratand functiile conducerii in stransa lor interdependenta. O atare necesitate decurge, in primul rand, din caracterul lor complementar, din multiplele conexiuni dintre ele.

Abordarea interdependenta a functiilor managementului este determinata si de caracterul sistematic al firmei asupra careia se exercita,astfel incat orice eficienta la nivelul conducerii se reflecta in scaderea profitabilitatii activitatilor respectivei organizatii.

In cadrul firmei, procesul de management variaza pe mai multe coordonate. Deosebit de importanta este variatia amplorii procesului de management pe verticala sistemului managerial. Dupa cum rezulta si din examinarea figurii 1.19, amploarea procesului de conducere creste pe masura inaintarii pe ierarhia sistemului de management, concomitent cu diminuarea ponderii proceselor de executie.

In mod firesc, maximum de extindere a procesului managerial se inregistreaza la nivelul managementului superior - AGA, CA, managerul general si managerii pe domenii. La nivelul conducerii de nivel mediu (sefii de servicii, sectii si ateliere) are loc relativa echilibrare a sarcinilor de management cu cele de executie. In schimb, la nivelul managementului inferior, alcatuit din sefii de birouri si de echipa, sarcinile de executie devin preponderente, procesele de management situandu-se, cantitativ, pe planul secund.

Fig. 1.19. Variatia amplorii procesului de management pe verticala ierarhica

Concomitent, se constata variatia procesului de management in timp, atat in ansamblul sau, cat si la nivelul functiilor componente.

Din observatiile efectuate in zeci de firme industriale, a rezultat ca intensitatea procesului de management, apreciata in functie de volumul de timp alocat, de numarul si importanta deciziilor si actiunilor realizate de conducere, variaza ciclic. Pentru o perioada de un an, evolutiile tipice ale intensitatii functiilor si ale procesului de management in ansamblu, la nivelul esalonului superior al piramidei ierarhice, fara luarea in considerare a impactului factorilor perturbatori, conjuncturali, sunt prezentate in cele ce urmeaza.

i). Evolutia ciclica a functiei de previziune se caracterizeaza prin puncte maxime in perioade ce preced incheierea principalelor subdiviziuni temporale (an, trimestru, luna). Inregistrarea maximului inaintea inceperii unei noi perioade de activitate corespunde momentului definitivarii, pe baza rezultatelor studiului pietii si a contractelor si comenzilor realizate, a planului sau programului pentru perioada urmatoare si adoptarii deciziilor vizand asigurarea conditiilor economice, tehnice etc., in vederea realizarii lui.

Fig. 1.20. Evolutia intensitatii functiei de previziune in decursul anului

Se mentine o intensitate apreciabila a acestui proces si in prima perioada de plan, in care are loc efectuarea ultimelor retusari pentru planul anual al firmei, stabilirea planurilor pentru diferitele sale componente si a programelor de productie pentru perioada imediat urmatoare. In continuare, intensitatea proceselor previzionale se diminueaza si mai mult, acestea reducandu-se, de regula, la actiuni premergatoare elaborarii previziunilor pe termen lung, mediu si scurt ce se vor adopta in viitor si la stabilirea de modificari de detaliu asupra obiectivelor si resurselor cuprinse in planul sau programul pentru perioada imediat urmatoare, in vederea reflectarii ultimelor evolutii endogene si exogene firmei, si, in special, a celor survenite pe piata. In continuare, graficul indica o evolutie similara a intensitatii proceselor previzionale pentru fiecare trimestru si luna, evident, cu o amplitudine mai mica.

ii). Evolutia intensitatii functiei de organizare este, in buna masura, asemanatoare evolutiei intensitatii functiei de previziune, care se deosebeste, in principal, prin trei elemente:

a). intensitatea maxima a organizarii urmeaza, in mod firesc, intensitatii maxime a previziunii, intrucat organizarea are drept scop sa asigure realizarea obiectivelor stabilite prin previziune;

Fig. 1.21. Evolutia intensitatii functiei de organizare in decursul anului

b). in decursul anului, functia de organizare se mentine la un nivel mai ridicat decat cea de previziune, reflectare a intensitatii participarii organizarii la realizarea obiectivelor previzionate;

c). amplitudinea variatiei intensitatii functiei de organizare este mai mica decat cea a functiei de previziune, care implica perioade de varf mai intense, ce reclama un efort superior, dar mai scurt ca durata.

iii). Functia de coordonare are o evolutie ciclica sensibil diferita fata de precedentele doua functii ale managementului. Sfarsitul si inceputul perioadelor de activitate - in care eforturile se concentreaza cu prioritate asupra previziunilor si asigurarii pregatirii organizatorice - se reflecta in diminuari ale fondului de timp si, implicit, ale frecventei si importantei deciziilor si actiunilor de coordonare. Odata definitivate obiectivele pentru perioada urmatoare si finalizate actiunile organizatorice speciale, ce devanseaza trecerea la realizarea obiectivelor previzionate, se amplifica atat necesitatea cat si posibilitatea intensificarii coordonarii. Ca si cazul precedentelor doua functii, variatiile sunt mai mari in perioadele ce premerg orizonturi previzionale mai indelungate.

Fig. 1.22. Evolutia intensitatii functiei de coordonare in decursul anului

iv). Functia de antrenare, fundamentata pe motivare complexa, este necesar sa se mentina continuu la nivel ridicat, maxim posibil in conditiile date, astfel incat sa determine o participare cat mai intensa a personalului firmei la stabilirea si realizarea obiectivelor cuprinse in strategia si politicile firmei. O usoara intensificare a antrenarii, inerenta, de regula, se constata in zilele ce urmeaza incheierii principalelor subdiviziuni temporale, utilizate in previzionarea activitatilor, cand are loc recompensarea persoanelor si colectivelor in functie e rezultatele obtinute, prin acordarea de premii, cote-parti din profit,etc. si, cand este cazul, sanctionarea lor morala si materiala.

Fig. 1.23. Evolutia intensitatii functiei de antrenare in decursul anului

v). Evolutia functiei de control-evaluare evidentiaza doua caracteristici principale referitoare la realizarea sa in decursul anului:

a). intensitatea relativ ridicata pe care o inregistreaza functia de evaluare in decursul intregii perioade, care, de altfel, conditioneaza sensibil indeplinirea obiectivelor firmei;

b). amplificarea intensitatii evaluarii-controlului in special la inceputul si sfarsitul subdiviziunilor temporale utilizate in previzionare, cand se determina nivelul realizarii obiectivelor si se definitiveaza obiectivele organizatiei pentru perioada urmatoare.

Fig. 1.24. Evolutia intensitatii functiei de control-evaluare in decursul anului

In ansamblu, evolutia procesului de management, rezultanta a functiilor componente, este ciclica, ondulatorie, intensitatile maxime corespunzand incheierii si inceperii principalelor subdiviziuni temporale folosite in previzionarea activitatilor firmei. Cu cat subdiviziunea temporala are o durata mai mare, cu atat amplitudinea variatiei este mai marcanta. In plus, se constata ca, in decursul timpului, pe masura dezvoltarii stiintei managementului, a cresterii nivelului dezvoltarii economice, a perfectionarii pregatirii managerilor, se manifesta o tendinta de intensificare a procesului de management in ansamblul sau si, implicit, a functiilor sale.

Fig. 1.25. Evolutia intensitatii procesului de management in decursul anului