Functia de prevedere-planificare

FUNCTIA DE PREVEDERE-PLANIFICARE

Desi opiniile diferitilor autori sunt destul de diferite cu privire la forma de manifestare a functiei de prevedere-planificare, majoritatea o considera ca o functie de baza a conducerii, un element esential al conducerii stiintifice, care permite prefigurarea dezvoltarii viitoare, gasirea celor mai adecvate posibilitati de actiune in vederea realizarii obiectivelor care stau in fata ramurilor de productie din cadrul economiei de piata si a agentilor economici.

Functia de prevedere-planificare poate fi privita ca un ansamblu de eforturi de gandire si actiune ale conducerii, in scopul de a detecta cu anticipatie problemele cu care se vor confrunta in viitor colectivele de munca, de a pregati solutii, de a face posibila corectarea actiunii pe masura realizarii ei.

Prevederea se materializeaza in prognoza, prin intermediul careia se pot prefigura conditiile in care va evalua sistemul "intreprindere" intr-un anumit interval de timp, modul de comportare si de functionare al sistemului.

In agricultura activitatea de productie se desfasoara sub actiunea factorilor naturali cu caracter aleator, incat elaborarea prognozelor cat mai veridice presupune cunoasterea aprofundata a modului de manifestare a acestor factori, cat si a posibilitatilor de preintampinare a efectelor lor negative.

Prevederea trebuie sa devina o parte integranta a mentalitatii conducatorilor, care trebuie sa priveasca mereu inainte, sa prevada modul de desfasurare a unei actiuni.

Managementul trebuie sa orienteze permanent activitatea intreprinderii pentru a o situa pe coordonatele dezvoltarii in perspectiva. Pentru aceasta, trebuie anticipate modalitatile de derulare a fenomenelor bazate pe rezultate si experienta acumulata privind tehnica si tehnologia aplicata, alaturi de conditiile economico-organizatorice.

Ca atare, exercitarea functiei de prevedere, include parcurgerea urmatoarelor etape principale:

- stabilirea perspectivei, respectiv a directiei in care trebuie dirijata actiunea, urmarind identificarea tuturor informatiilor considerate utile, pe baza carora se pot formula solutii posibile.

- precizarea obiectivelor, care conditioneaza intregul mod de organizare a realizarii sarcinilor, considerate ca obiective generale fiind necesar a se realiza la nivelul fiecarei trepte ierarhice.

- eliberarea strategiilor, cuprinzand ansamblul deciziilor ce asigura indeplinirea acestor obiective.

- stabilirea programelor pentru fiecare sector de productie, fiind considerata ca parte integranta din programul general.

- stabilirea mijloacelor financiare, permitand folosirea cat mai economica si rationala a acestora, atat la nivelul unitatii cat si a subunitatilor organizatorice.

-evaluarea hotararilor adoptate, o etapa ce contureaza atat sistemele de intensivitate ale plantatiilor (soiurile ce se vor planta, tehnologiile utilizate, etc), cat si destinatia de valorificare a productiilor.

In acest fel, agentul economic este obligat sa faca previziuni asupra dezvoltarii de perspectiva a unitatii urmand sa se determine pe aceasta baza principalele strategii previzionale.

Prognozele reprezinta o parte integranta a procesului fundamentarii generale a planurilor. Prin plan se stabilesc obiectivele finale si intermediare ale dezvoltarii sistemului, probleme ce trebuie solutionate, stingerea obiectivelor, modalitati de solutionare, resursele necesare, sursele de procurare si modul lor de alocare. Prin planuri de perspectiva se stabilesc obiectivele majore ale dezvoltarii privind ramurile de productie (profilul, specializarea intreprinderii), organizarea unor sectoare de productie.

Planificarea anuala precizeaza obiectivele intermediare pentru atingerea celor de perspectiva: modul de alocare al resurselor, tehnologiile, costurile necesare, rezultatele de productie si financiare.

Planul trebuie sa constituie un tot unitar, sa cuprinda multiplele si diversele activitati ce au loc in intreprinderi, imbinate in mod armonios. Conducerea intreprinderii trebuie sa stabileasca o proportie echilibrata intre ramuri, sa coordoneze, judicios planurile pe verticala intre sectiunile de plan, cat si pe orizontala intre planurile subunitatilor de productie, a sectoarelor si pe ansamblul intreprinderii. Planurile trebuie sa fie bine fundamentate din punct de vedere tehnico-economic si sa aiba un caracter cat mai realist.

In exercitarea functiei de prevedere-planificare managerii trebuie sa cunoasca temeinic activitatile ce se desfasoara in intreprindere, in subdiviziunile organizatorice, sa aiba un orizont larg, capacitate de sinteza si sesizare a aspectelor noi generate de dinamismul pietei.