Functia de motivare-antrenare

FUNCTIA DE MOTIVARE-ANTRENARE

Aceasta functie reuneste activitatile conducerii indreptate spre transmiterea si transformarea deciziilor in actiuni, materializarea lor prin precizarea sarcinilor ce revin executantilor, a termenelor si modalitatilor concrete pentru realizarea lor.

Comanda constituie dreptul managerului de a da dispozitii obligatorii subordonatilor sai, in virtutea autoritatii cu care este investit. Aceasta se realizeaza printr-un proces permanent de comunicatie, care urmareste atractia la munca a lucratorilor (realizarea dispozitiilor este strans legata de intelegerea de catre oamenii muncii a calitatii lor de producatori, proprietari si beneficiari, direct interesati in dezvoltarea intreprinderii, realizarea si depasirea sarcinilor de productie si de beneficii). Modul de realizare a acestei functii este corelata direct cu capacitatea conducatorilor de a antrena, de a activiza si stimula lucratorii, concomitent cu satisfacerea aspiratiilor personale. Aceasta implica precizarea a ceea ce are de facut fiecare subordonat si urmarirea modului in care sarcinile plasate corespund capacitatii oamenilor. Conducerea trebuie sa cunoasca colaboratorii, pentru a valorifica experienta si priceperea fiecarui om al muncii.

Functia de comanda exprima un raport de relatii interpersonale intre conducator si subordonati.

Dreptul de a comanda implica si autoritate personala a conducatorilor, care deriva in competenta, experienta si valoarea lor morala. Comanda se realizeaza printr-un proces de comunicatie intre conducator si subordonati, in scopul atingerii anumitor obiective.

De modul cum se repartizeaza atributiile si responsabilitatile, cum se folosesc stimulentele materiale si morale depinde crearea unui climat de antrenare a salariatului la procesul de aplicare a deciziilor, proces ce implica si aportul gandirii fiecarui salariat, initiativa si receptivitatea acestuia la elemente noi.

La baza antrenarii lucratorilor sta deci motivatia, prin care se actioneaza si se stimuleaza participarea la munca, la identificarea intereselor lor cu cele ale intreprinderii, managerul trebuie sa motiveze de ce adopta o anumita hotarare.

Datorita faptului ca sunt cunoscute mai multe feluri de nevoi, satisfacerea lor va motiva in mod diferit participarea oamenilor in procesul muncii. Definirea nevoilor oamenilor muncii, cresterea inflatiei satisfacerii lor asupra rezultatelor intreprinderii, precum si utilizarea unor metode adecvate de antrenare a personalului la realizarea obiectivelor constituie, de fapt, esenta antrenarii.

O prima incercare de clasificare a nevoilor a fost facuta de MASLOW, care imparte multimea acestora in cinci grupe ierarhizate. Nevoile se prezinta sub forma unei piramide, incepand de la baza piramidei spre varf, astfel:

- nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de integrare intr-un grup social, nevoia de stima si responsabilitate, nevoia de realizare profesionala.

Pe masura ce se urca de la baza piramidei spre varf nevoile devin mai deosebite, iar in momentul in care una din acestea a fost satisfacuta apare necesitatea satisfacerii nevoii imediat urmatoare.

Particularitatile productiei din orice ramura si a fortei de munca implica unele trasaturi specifice functiei de comanda. Nivelul mai redus de calificare al lucratorilor din unele ramuri ale economiei nationale, necesita acordarea unei atentii deosebite la formularea unor decizii si dispozitii clare, complete si motivarea dispozitiilor, incat subordonatii sa fie constienti de importanta muncii lor in cadrul intreprinderii, sa se mentina disciplina si sa intareasca raspunderea.

In exercitarea corespunzatoare acestei functii exista mai multe cerinte:

- prezenta unui sistem de comunicatie eficace, care sa asigure rapiditatea in transmiterea sarcinilor si in cunoasterea reactiei subalternilor;

- intelegerea importantei motivarii in transmiterea deciziilor, aceasta reprezentand mecanismul stimulativ si aplicativ de influentare a salariatilor, in contrast cu constrangerea care provoaca atitudini de opozitie;

- utilizarea mecanismului de delegare a autoritatii, ca mijloc eficient pentru ridicarea calitatii muncii si care asigura apropierea conducerii de nivelul executiei;

- alegerea, pregatirea, perfectionarea profesionala, precum si promovarea personalului muncitor.