Depozitul necesar

Depozitul necesar

I.1.1.       Notiune si domeniu de aplicare

Depozitul este necesar cind deponentul, fiind sub amenintarea unei intimplari neprevazute (chiar daca nu era imprevizibila) si care reprezinta un pericol real (incendiu, cutremur sau alte evenimente de forta majora - art. 1620 Cod civil), este nevoit sa incredinteze lucrul sau spre pastrare unei alte persoane, fara a avea posibilitatea sa aleaga liber persoana depozitarului si sa intocmeasca un inscris constatator.

In determinarea intimplarilor caracteristice depozitului necesar, Codul civil foloseste in sens larg notiunea de forta majora (incluzind si cazul fortuit - de exemplu o imbolnavire subita), ceea ce rezulta din faptul ca evenimentele sint prevazute numai exempli gratia.

Depozitul necesar, ca si cel asimilat depozitului necesar (calificat ca atare de lege - art. 1623 Cod civil), avind la baza consimtamintul partilor, este un depozit conventional, raporturile dintre parti fiind guvernate - in masura in care legea nu prevede altfel - de regulile depozitului obisnuit (art. 1622 Cod civil).

I.1.2.       Dovada contractului

Avind in vedere caracterul necesar al contractului, depozitul se poate dovedi prin martori (art. 1621 si 1198 pct. 2 Cod civil) si orice alt mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoarea lucrurilor depozitate, caci, datorita intimplarii neprevazute, deponentul nu avea posibilitatea preconstituirii unei probe scrise. Nu numai dovada predarii si a contractului propriu-zis este libera, dar si dovada naturii si valorii lucrurilor depozitate.

I.1.3.       Depozitul asimilat celui necesar (hotelier)

Cu depozitul necesar este asimilat depozitul bunurilor aduse de calatori in unitatile hoteliere. Calatorul isi alege liber hotelul, insa este nevoit sa aduca lucrurile sale la acel hotel, deci depozitul are in acest caz caracter oarecum necesar.

Depozitul asimilat celui necesar este, de fapt, un accesoriu al contractului hotelier, al contractului de turism sau al altor raporturi juridice. Reglementarea acestui depozit, separat de raportul juridic al carui acecsoriu este, se impune pentru urmatoarele motive:

interese generale reclama un regim juridic unitar, spre deosbire de regimul contractului principal, care poate fi diferit de la caz la caz si guvernat de conventia partilor;

regulile de dovada aplicabile contracului principal nu pot fi extinse la dovada depozitului hotelier, calatorul fiind lipsit, prin definitie, de posibilitatea preconstituirii unei probe scrise referitoare la depozitarea in hotel a bunurilor sale;

responsabilitatea hotelierului in cadrul acestui depozit se impune sa fie guvernata de reguli mai severe decit regulile generale ale responsabilitatii contractuale sau ale hotelierului ori unitatii de turism in cadrul acestor contracte hoteliere.

Domeniu de aplicare

Dispozitiile art. 1623 Cod civil pentru hoteluri si hanuri sint aplicabile si camerelor din statiuni balneo-climaterice, din case de odihna sau de turism etc., conditiile in care se folosesc aceste camere fiind asimilate cu acelea ale camerelor de hotel.

In raporturile dintre bolnavi si spitalul in care acestia se afla internati, dispozitiile de la depozitul asimilat celui necesar sint aplicabile in ce priveste imbracamintea pe care au trebuit sa o depuna la magazia spitalului in momentul internarii.

Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul restaurantelor sau altor unitati de alimentatie publica, localurilor de spectacole, unor unitati ale cooperatiei mestesugaresti (de exemplu frizerie, coafura), strandurilor si altora asemenea, dar numai in privinta lucrurilor depuse la garderoba, vestiare sau alte locuri destinate in mod special pentru paza lucrurilor (deponentul este nevoit sa‑si lase anumite lucruri - palton, umbrela etc. - in aceste locuri de depozitare).

In cazul inchirierilor sau subinchirierilor de locuinte, fie si sub forma unor camere mobilate si pe termen scurt, dispozitiile privitoare la depozit nu sint aplicabile. Raporturile dintre parti sint guvernate de dispozitiile prevazute pentru inchiriere (locatiune); daca locatarul ar lasa in mod special in grija locatorului anumite bunuri, s‑ar aplica dispozitiile prevazute pentru depozitul obisnuit.

Dovada

Depozitul asimilat celui necesar poate fi dovedit cu orice mijloc de proba, indiferent de valoarea bunurilor depozitate (art. 1198 pct. 2, 1621 si 1623 Cod civil). Calatorul cazat la hotel, indiferent de durata mai scurta sau mai lunga a cazarii, trebuie sa dovedeasca, in conditiile aratate, ca bunurile au fost aduse - de el insusi sau de altul pentru el - in hotel, inclusiv dependintele hotelului unde se lasa obisnuit lucrurile celor cazati (de exemplu pantofii sau lenjeria lasata pe culoarul din fata camerei), ca au fost degradate sau furate de acolo si valoarea lor.

In privinta valorii lucrurilor, legea nu stabileste limite, dar se admite ca trebuie sa fie vorba de lucruri care se aduc in mod obisnuit in hotel. Lucrurile de valoare deosebita (sume mari de bani, titluri de valoare, bijuterii, obiecte de arta etc.) trebuie sa fie depozitate in dulapuri metalice individuale sau trebuie incredintate administratiei hotelului.

Raspunderea depozitarului

Deoarece depozitul asimilat celui necesar este cu plata, raspunderea hotelierului este apreciata cu mai multa severitate: el raspunde de orice culpa, ca si in cazul depozitului obisnuit cu plata (art. 1600 pct. 2 Cod civil). Pe de alta parte, hotelierul raspunde nu numai pentru furtul sau stricaciunea totala sau partiala a lucrurilor calatorului savirsite de prepusi, dar si de strainii care frecventeaza hotelul (art. 1624 Cod civil), indiferent ca au fost sau nu cazati acolo sau identificati ori nu; legea nu distinge in aceasta privinta.

Pentru furtul savirsit de straini, hotelierul este exonerat de raspundere daca dovedeste ca s‑a comis "cu mina inarmata sau in alt fel, cu forta majora" (art. 1625 Cod civil), de exemplu cu ocazia cutremurului, inundatiei etc. Notiunea de forta majora este folosita aici in sensul propriu-zis al cuvintului (numai cauza exterioara cu caracter extraordinar, imprevizibil si de nebiruit), ceea ce rezulta din exemplul utilizat de legiuitor si regimul sever al responsabilitatii aplicat hotelierului.

Desi legea nu precizeaza, evident hotelierul nu raspunde daca paguba a fost cauzata de calator sau de persoane pentru care rapsunderea ii revine lui insusi (inclusiv vizitatorii lui); in caz de culpa comuna, hotelierul urmeaza sa fie exonerat partial.

Pentru lucrurile uitate in hotel raspunderea hotelierului se apreciaza cu mai putina rigoare (nefiind exclusa aplicarea principiului culpei comune), iar daca, dupa ce a parasit hotelul, calatorul a lasat anumite lucruri in grija administratiei, raspunderea hotelierului va fi angajata conform regulilor de la depozitul obisnuit.

Toate clauzele prin care s‑ar limita raspunderea hotelierului fata de regulile prevazute de lege trebuie sa fie acceptate expres de calator si dovedite de depozitar, potrivit regulilor generale aplicabile depozitului (art. 1622 Cod civil).