Analiza formarii rezultatelor la nivelul grupului de societati

Analiza formarii rezultatelor la nivelul grupului de societati

1. Particularitati ale contului de profit si pierdere consolidat

Contul de profit si pierdere consolidat prezinta anumite particularitati in comparatie cu cel al societatilor individuale.

Contul de profit si pierdere consolidat este construit in trei trepte:

Prima treapta genereaza diferitele rezultate ale societatii, atunci cand conturile sunt consolidate dupa metoda integrarii globale si metoda integrarii partiale:

Se determina:

rezultatul exploatarii;

rezultatul financiar;

rezultatul extraordinar;

rezultatul exercitiului;

rezultatul net al exercitiului al societatii asupra careia societatea dominanta exercita un control exclusiv.

Aceste rezultate sunt deci ale unei anumite parti din perimetrul de consolidare.

A doua treapta asigura trecerea intre rezultatul net al societatii integrate catre rezultatul net al ansamblului consolidat. In acest scop, se adauga la rezultatul net al societatii integrate cota-parte din rezultatul diferitelor intreprinderi puse in echivalenta. In aceasta faza, se tine cont de cea
de-a doua componenta a perimetrului de consolidare.

A treia treapta permite calculul rezultatului care revine intreprinderii dominante. Legatura intre rezultatul net al ansamblului consolidat si rezultatul net care revine intreprinderii dominante este facuta prin deducerea din rezultatul ansamblului a partii de rezultat ce revine actionarilor minoritari.

Schema simplificata a Contului de profit si pierdere consolidat:

I.

II.

III.

2. Particularitati privind analiza structurala a indicatorilor de rezultate

Indicatorul global ce exprima masura performantei activitatii economice a unui grup de societati este rezultatul ansamblului consolidat.

Pentru analiza acestuia se pot utiliza urmatoarele modele, construite pe baza contului de profit si pierderi consolidat:

Model I:

Rezultatul ansamblului consolidat = Rezultatul net al exercitiului + Rezultatul societatilor puse in echivalenta = (Rezultatul exercitiului - Impozit pe profit) + Rezultatul societatilor puse in echivalenta = [(Rezultatul exploatarii + Rezultatul financiar + Rezultatul extraordinar) - Impozit pe profit] + Rezultatul societatilor puse in echivalenta.

Figura 1. Formarea rezultatului ansamblului consolidat

Model II:

Rezultatul ansamblului consolidat = Rezultatul grupului + Rezultatul aferent participatiilor minoritare

Aceasta modalitate de studiu al rezultatelor poate fi extinsa si in cazul unor analize comparative ale performantelor pe baza indicatorilor de rezultat intre grupuri. Dificultatea rezulta din faptul ca nu toate grupurile de societati utilizeaza aceeasi clasificare a cheltuielilor. Pentru a inlatura acest neajuns, normele internationale, care tind sa fie din ce in ce mai mult aplicate, prevad structurarea cheltuielilor dupa destinatie, astfel:

costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate;

costuri de desfacere;

cheltuieli generale de administratie;

Un alt indicator care permite analiza rezultatelor, exprimand o informatie concentrata, este rezultatul pe diviziune (zona geografica sau sector de activitate).

Analiza rezultatului pe zona geografica permite identificarea factorilor de risc la nivelul anumitor tari, influenta reglementarilor legale cu privire la rezultat, politica grupului in ceea ce priveste extinderea din punct de vedere geografic.

Analiza rezultatului pe sectoare de activitate permite studiul concurentei, al factorilor specifici de risc pentru fiecare sector, al corelatiei dintre ponderea sectorului in activitatea globala si rezultatul degajat.

3. Particularitati privind analiza rentabilitatii capitalurilor

Pentru analiza rentabilitatii capitalurilor, in cazul conturilor consolidate, se recomanda ratele:

1) Rata rentabilitatii financiare;

2) Rata rentabilitatii economice.

1) Rata rentabilitatii financiare exprima corelatia intre rezultatul obtinut si capitalurile investite, in calitatea lor de surse de finantare a activitatii. In functie de provenienta capitalurilor, analiza ratei rentabilitatii financiare se realizeaza din doua perspective:

Analiza ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii;

Analiza ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor permanente.

In cazul grupurilor de societati, dificultatea analizei consta in a asigura o buna legatura intre indicatorii utilizati (rezultatul si capitalurile utilizate). Astfel, rata rentabilitatii financiare se poate determina intr-una dintre urmatoa­rele variante:

a) Daca se retine ca nivel de rezultat rezultatul net al societatii integrate global, este necesar ca la numitor sa se utilizeze capitalurile proprii plus interesele minoritare, suma din care sa se deduca titlurile puse in echivalenta si titlurile detinute de grup in afara perimetrului de consolidare.

b) Daca se determina rentabilitatea financiara a capitalurilor proprii pentru intreg ansamblul consolidat, se va utiliza rezultatul net al ansamblului si totalitatea capitalurilor proprii (inclusiv interese minoritare).

c) Daca analiza se realizeaza la nivelul societatii dominante, atunci rentabilitatea financiara se calculeaza ca raport intre rezultatul intreprinderii dominante si capitalurile proprii, exclusiv interesele minoritare:

In cazul analizei rentabilitatii financiare a capitalurilor permanente, se va aplica aceeasi metodologie de calcul, utilizand insa la numarator rezultatul brut, iar la numitor capitalurile permanente.

2) Rata rentabilitatii economice reflecta corelatia dintre rezultatul economic si mijloacele economice angajate pentru obtinerea acestuia. Uzual, pentru determinarea acestui indicator se utilizeaza rezultatul exploatarii si activul total.

In cazul grupurilor de societati, rezultatul exploatarii este format din rezultatul exploatarii societatii-mama, precum si din rezultatul exploatarii aferent societatilor consolidate prin metoda integrarii globale si/sau proportionale.

Activul bilantului consolidat, utilizat in calculul ratei rentabilitatii economice la nivelul grupurilor, porneste de la totalul elementelor de activ din bilantul consolidat, insa trebuie corectat cu titlurile detinute si imprumuturile acordate societatilor puse in echivalenta si societatilor din afara perimetrului de consolidare.

Particularitati privind analiza pozitiei financiare a unui grup de societati

La nivelul unui grup de societati consideram ca pozitia financiara poate fi caracterizata indeosebi pe baza patrimoniului net, lichiditatii si solvabilitatii, precum si a gradului de indatorare.

1. Analiza patrimoniului net (situatiei nete) al unui grup
 de societati

Patrimoniul net al unui grup de societati reflecta activele grupului negrevate de datorii (o forma a averii actionarilor societatii-mama calculata din punct de vedere contabil).

Pozitia financiara a unui grup de societati se stabileste la modul general in acelasi fel ca si in cazul intreprinderilor individuale, si anume ca diferenta intre activele totale si datoriile totale, cu mentiunea ca valoarea titlurilor de participare detinute la societatile din perimetrul de consolidare este inlocuita cu cota parte din capitalurile proprii ale acestor societati detinuta de socie­tatea-mama.

Relatia de calcul este urmatoarea:

Png = [(Atsm - Tppc) - Dtsm] + Cppc = (Atsm - Dtsm) +

+ (Cppc - Tppc) = (Atsm - Dtsm) + [(Cpig - Tpig) +

+ (Cpip - Tpip) + (Cppe - Tppe)] = Pnsm + ∆Vtpig +

+ ∆Vtpip + ∆Vtppe

Tppc = Tpig + Tpip + Tppe

Cppc = Cpig + Cpip + Cppe

unde:

Png - patrimoniul net al grupului de societati;

Atsm - activul total al bilantului societatii-mama;

Dtsm - datoriile totale din bilantul societatii-mama;

Tppc - titlurile de participare ale societatii-mama la societatile din perimetrul de consolidare;

Tpig - titlurile de participare ale societatilor integrate global;

Tpip - titlurile de participare ale societatilor integrate proportional;

Tppe - titlurile de participare ale societatilor puse in echivalenta;

Cppc - cota-parte din capitalul propriu al societatilor din perimetrul de consolidare detinute de societatea-mama;

Cpig - cota-parte din capitalul propriu al societatilor integrate global detinute de societatea-mama;

Cpip - cota-parte din capitalul propriu al societatilor integrate propor­tional detinute de societatea-mama;

Cppe - cota-parte din capitalul propriu al societatilor puse in echivalenta detinute de societatea-mama;

∆Vtpig - modificarea valorii titlurilor integrate global;

∆Vtpip - modificarea valorii titlurilor integrate proportional;

∆Vtpe - modificarea valorii titlurilor puse in echivalenta.

Rezulta ca modificarea patrimoniului net al unui grup de societati este influentata de:

Variatia patrimoniului net al societatii-mama, care la randul sau este influentat de rentabilitatea acesteia, plusurile sau minusurile de valoare latente ale activelor si de capacitatea de a atrage noi capitaluri prin emisiunea de actiuni.

Modificarea de valoare a capitalurilor proprii, la nivelul filialelor, care in esenta este influentata de aceiasi factori ca si in cazul societatii-mama.

Evolutia capitalurilor proprii, inclusiv a rezultatelor societatilor inte­grate proportional. In acest caz, societatea-mama exercita o influenta semnificativa, dar nu hotaratoare, intrucat este actionar minoritar. Prin intermediul reprezentantului in Consiliul de Administratie se pot supraveghea, dar nu influenta decisiv deciziile reprezentantilor actionarilor majoritari.

Tendinta capitalurilor proprii, inclusiv a rezultatelor societatilor puse in echivalenta. Evolutia rezultatelor societatilor puse in echivalenta, precum si potentialitatile neevidentiate in capitalurile proprii pot sa constituie argumente pentru marirea cotei de participare la capitalul social al acestor firme.

Pe baza patrimoniului net al unui grup de societati poate fi stabilit indicatorul "valoarea contabila a unei actiuni emise de societatea-mama" (Book Value per Share).

Relatia de calcul este:

unde:

Na - numarul de actiuni al societatii-mama.

Diferenta dintre valoarea de piata a unei actiuni si valoarea contabila a acesteia se reflecta in valoarea adaugata de piata (MVA = Market Value Added).

2. Analiza echilibrului financiar la nivelul unui grup de societati

Analiza clasica a echilibrului financiar pe baza corelatiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si trezoreria neta este mai putin relevanta in cazul unui grup de societati.

Acestei analize clasice i se prefera analiza moderna care se bazeaza pe trei concepte: activ economic, fonduri proprii si indatorarea neta⁴⁾.

Analiza echilibrului financiar al grupului de societati poate fi apreciata pe baza:

variatiei activului economic (active imobilizate nete + nevoia de fond de rulment), care exprima o nevoie de finantare in cazul cresterii sau o resursa in cazul descresterii;

capacitatii de acumulare de fonduri proprii;

nivelului dorit al indatorarii nete (nevoia de diminuare a indatorarii sau capacitatea de reindatorare).

Analiza echilibrului financiar la nivelul unui grup de societati este axata pe importanta si limitele indatorarii financiare.

Pentru aprecierea echilibrului financiar in cazul grupurilor se recomanda urmatoarele rate[1]:

a) rata indatorarii financiare:

 < 1

Aceasta rata trebuie sa fie mai mica decat 1, caz in care datoriile financiare totale sunt acoperite pe seama capitalurilor proprii.

Indatorarea neta = Indatorarea bruta - (Investitii financiare + Disponibilitati)

Indatorarea bruta este reprezentata de datoriile financiare pe termen scurt, mediu si lung, care presupun plata unei dobanzi;

b) durata medie de rambursare a datoriilor financiare:

Aceasta rata reflecta perioada in care datoriile financiare pot fi rambur­sate in cazul in care intreaga capacitate de autofinantare, formata in principal din profitul net si amortizare, este alocata acestui scop. Marimea normala a duratei medii de rambursare a datoriilor financiare este cuprinsa intre trei si cinci ani, in functie de intensitatea capitalizarii sectorului de activitate.

c) ponderea cheltuielilor financiare cu dobanzile in excedentul brut al exploatarii (EBE):

In cazul acestei rate, se considera ca o valoare mai mica de 33% este normala.

Un alt indicator care capata o importanta majora in viata grupurilor este denumit "Capacitatea de mobilizare a resurselor (CMR) ", numit si "trezoreria de razboi .

CMR = Capitaluri proprii - Indatorarea neta

Indicatorul CMR reflecta suma datoriilor financiare care poate fi imprumutata pentru finantarea activitatilor. Grupurile au o mai mare capacitate de a atrage imprumuturi decat o intreprindere, de asemenea o capacitate de a mari capitalurile proprii prin emisiunea de noi actiuni care au un grad ridicat de lichiditate pentru ca societatile-mama sunt in cea mai mare parte a cazurilor cotate la bursa.

Particularitati privind analiza fluxurilor de trezorerie  la nivelul unui grup de societati

Analiza fluxurilor de trezorerie la nivelul grupurilor de societati presupune construirea tabloului fluxurilor de trezorerie consolidat, care se elaboreaza pornind de la bilanturile consolidate.

Fluxul net de trezorerie are, si in cazul societatilor de grup, aceeasi structura ca in cazul unei intreprinderi:

fluxuri de trezorerie din activitati de exploatare;

fluxuri de trezorerie din activitati de investitii;

fluxuri de trezorerie din activitati de finantare.

Fluxul net de trezorerie din activitati de exploatare se poate determina astfel:

Rezultatul net consolidat (al grupului)

Rezultatul net aferent participatiilor minoritare

Dividende primite de societatile puse in echivalenta

(+) Cheltuieli cu amortizari si provizioane

(-) Venituri din reluari de provizioane

(+) Cheltuieli privind cesiunea de imobilizari

(-) Venituri din cesiunea de imobilizari

(+) Scaderea, (-) cresterea nevoii de fond de rulment

Fluxul net de trezorerie din activitati de investitii se determina astfel:

Achizitii de imobilizari nefinanciare

Cesiune de imobilizari financiare

Incidenta variatiei perimetrului de consolidare

Variatia creantelor si datoriilor din imobilizari

Fluxul net de trezorerie din activitati de finantare se determina astfel:

Cresteri de capital

Emisiune de obligatiuni

Datorii financiare noi

Rambursari de imprumuturi

Dividende varsate

Suma celor trei categorii de fluxuri, corectata cu incidenta diferentei de conversie, genereaza fluxul net de trezorerie egal cu variatia trezoreriei de activ (trezoreria la sfarsitul exercitiului - trezoreria la inceputul exercitiului).

Prin analiza fluxurilor de trezorerie se urmareste exercitarea unui control permanent asupra intrarilor si iesirilor de numerar pe parcursul unei perioade, se explica cauzele ce au generat anumite fluxuri de lichiditati si se identifica activitatile carora acestea le apartin, se pot face aprecieri asupra strategiei de dezvoltare, precum si a viabilitatii grupului.

Analiza tabloului fluxurilor de trezorerie are un important caracter previzional, intrucat permite evaluarea capacitatii grupului de a produce lichiditati de exploatare, de a plati dividende si, totodata, permite fundamen­tarea deciziilor de finantare si de investitii.