 |  |
|
CADRUL GENERAL PRIVIND EVALUAREA INTREPRINDERILOR
INTRODUCERE
Capitolul trateaza aspectele generale si notiuni introductive referitoare la procesul de evaluare precum definirea si clasificarea tipurilor de evaluare ale unei intreprinderi, identificarea necesitatii si a obiectivelor urmarite in evaluare, demersul finalizandu-se cu delimitarea sferei de cuprindere al persoanelor interesate de rezultatele evaluarii.
Parcurgand acest capitol veti dobandi informatii cu caracter general privind conceptul de valoare si sursele valorii.
OBIECTIVE OPERATIONALE
Dupa ce veti parcurge acest capitol, veti putea:
sa definiti procesul de estimare a valorii utilizat in evaluare;
sa delimitati si sa clasificati tipurile de evaluare;
sa enumerati persoanele interesate de procesul evaluarii unei intreprinderi;
sa cunoasteti si sa identificati scopul si obiectivele urmarite in raport cu elementul evaluat.
EVALUAREA - DEFINITIE, TIPURI, NECESITATE SI SCOP
A. Definitia evaluarii
Evaluarea este procesul de estimare a valorii
Estimarea = exprima valoarea aproximativa a bunului studiat (canadiana)
Evaluarea este procesul de determinare a unui tip de valoare, a unui tip de proprietate, la o anumita data (numita data evaluarii) si concretizata (exprimata) in raportul de evaluare sub forma unei opinii independente si responsabile.
Evaluarea = exprimarea unei opinii (pareri) in legatura cu valoarea bunului analizat (americana si europeana). Evaluarea este o determinare si nu un calcul exact al valorii printr-o formula matematica sau printr-o cuantificare precisa. Ea impune aplicarea rationamentului profesional al evaluatorului, rationament care se bazeaza pe o apreciere in functie de anumite criterii de comparatie, analize, calcule sau expertize.
Evaluarea intreprinderii este o activitate complexa de estimare a unui anumit tip de valoare a acesteia, in functie de scopul evaluarii, respectiv de utilizarea raportului de evaluare pe care o solicita clientul. Plecand de la scopul evaluarii, in evaluarea unei intreprinderi, pot fi abordate:
fie aspectele cantitative - patrimoniul,
fie aspectele calitative - profitabilitatea;
fie aspectele cantitative si calitative.
Exemplu: Un client (cel care solicita evaluarea) in dubla ipostaza:
doreste sa cumpere actiuni la Soc. "X"/ cum va fi remunerat capitalul investit,
doreste sa achizitioneze Soc. "X" din dorinta de a avea o afacere proprie/ pretul probabil pe care trebuie sa il plateasca la cumparare.
Evaluarea unei intreprinderi vizeaza stabilirea valorii afaceri la un moment dat, masurarea avutiei reale si a potentialului acesteia de a-si mari bogatia in viitor, respectiv determinarea capacitatii firmei de a genera fluxuri (profit, dividend, cash-flow) de care va beneficia proprietarul sau proprietarii intreprinderii.
In evaluarea intreprinderilor, practica si experienta dobandita, a demonstrat ca nu se poate vorbi de o valoare unica care sa i se atribuie unei intreprinderi, din cel putin trei considerente majore:
exista mai multa agenti preocupati de evaluare (fiecare cu propria evaluare);
exista mai multe evaluari chiar ale acelasi evaluator, in functie de diverse perspective sau chiar interese cu privire la perspectivele (evolutia) firmei.
B. Tipuri de evaluare - clasificare
Evaluarile pot fi clasificate in functie de urmatoarele criterii:
a) Din punct de vedere al obiectului evaluarii, evaluari pot fi:
evaluari de bunuri,
evaluari de grupe de bunuri;
evaluari de active intangibile (care nu pot fi percepute prin atingere), care pot sau nu sa fie inregistrate in contabilitate, se au in vedere atat activele intangibile, ce pot identificate si evaluate separat (licente, marci, brevete, contract, cat si goodwill-ul);
evaluari de active economice (parti dintr-o intreprindere, cum ar fi, fabrici, sectii, ateliere, depozite, magazine). Aceste active sunt considerate ca fiind parti dintr-o intreprindere care pot functiona independent, fara a perturba activitatea acesteia;
evaluari de societati comerciale, firme, intreprinderi, acestea avand ca obiect al evaluarii totalitatea unei afaceri.
b) Din punct de vedere al metodei utilizate se pot intalni:
evaluari patrimoniale - abordeaza exclusiv latura cantitativa a lucrurilor- patrimoniul;
evaluari prin rentabilitate - abordeaza exclusiv latura calitativa -profitabilitatea;
evaluari combinate - abordeaza atat patrimoniu cat si rentabilitatea;
evaluari bazate pe cifra de afaceri;
evaluari bursiere.
c) Din punct de vedere al scopului (obiectivul) urmarit, evaluarile pot fi:
evaluari contabile sunt evaluari reglementate de Standardele de contabilitate si au drept scop stabilirea valorii contabile a elementelor patrimoniale ale unei entitati in patru momente de referinta: intrare, iesire, inventar si bilant. Evaluarea contabila consta in asocierea unui sistem de costuri, preturi si tarife unei cantitati fizice.
evaluari administrative - sunt evaluari prevazute prin acte normative (impuse de autoritatile publice: ministere, primarii, codul fiscal, guvern) si au drept scop modificari ale valorilor contabile, efectuate dupa criterii unitare, la toate produsele si intreprinderile. Ex. reevaluarile, calculul impozitelor directe (stabilirea masei impozabile a rezultatului fiscal);
evaluari economice - sunt evaluari reglementate de Standardele de evaluare si au drept scop depistarea si ajustarea tuturor distorsiunilor intre valoarea contabila si valoarea economica a bunurilor din intreprindere si a fiecarei intreprinderi in ansamblul sau. Evaluarea economica consta intr-un complex de tehnici, procedee si metode prin care un bun, o grupa de bunuri, un activ, o intreprindere, sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pietei si prin care li se asigura comparabilitatea cu aceasta.
Necesitatea evaluarii este universala. Evaluarea este necesara ori de cate ori au loc schimbari semnificative in viata unei intreprinderi, respectiv ori de cate ori au loc tranzactii sau situatii in care trebuie sa se ia o decizie, sa se actioneze sau sa se stabileasca o strategie.
Evaluarea intreprinderii poate raspunde unor cerinte diverse. Sfera persoanelor interesate de rezultatele evaluarii este, de asemenea, mare. Pozitionarea acestora in raport cu elementul evaluat, scopul si obiectivele urmarite, vor influenta procesul de evaluare, valoarea estimata si/sau pretul tranzactiilor. Printre cei interesati de specificul procesului de evaluare pot fi avuti in vedere:
1) Orice investitor detinator de capital care poate avea urmatoarele intentii:
a) Cumpararea unei intreprinderi, a unei afaceri in ansamblu cu scopul asumarii functiei de exploatare productiva si de conducere a acesteia. In aceasta situatie, mai multe strategii sunt posibile:
achizitionarea unei intreprinderi pentru a desfasura o activitate productiva pe cont propriu;
dezvoltarea unei activitati (crestere externa - prin preluarea unui concurent, fuziune - integrarea pe orizontala);
- diversificarea activitatii (extinderea obiectului de activitate)
b) Cumpararea de parti de intreprindere (portofoliu de actiuni) cu scopul de a obtine, de la suma investita, o rentabilitate cat mai mare in conditiile unui risc asumat dat;
2) Actionarii, sunt interesati de o evaluare cat mai corecta a firmei pentru a cunoaste perspectivele de evolutie ale acesteia, evolutie care le va dicta comportamentul investitional in viitor (de a cumpara, vinde sau mentine portofoliul actual de actiuni).
De asemenea, studiul evolutiei valorii firmei le va oferi informatii cu privire la rezultatele concrete inregistrate de managementul firmei, deci ii va ajuta in decizia de mentinere in functie a echipei manageriale sau de schimbare a acesteia.
3) Bancile, sunt interesate de evaluare pentru a cunoaste nivelul de indatorare, calitatea garantiilor si potentialul financiar al clientilor lor, pozitionarea acestora intr-o logica de rating pentru a modela si flexibiliza, in functie de client, relatiile de creditare a intreprinderilor.
De asemenea, performantele economico-financiare potentiale a intreprinderilor sunt utile in activitatea serviciilor de consultanta, consiliere, custodie si plasament.
4) Fondurile si institutiile financiare si de plasament, pentru buna gestionare a portofoliilor lor.
5) Societatile de asigurari, pentru calculul primelor de asigurare sau a garantiilor oferite de intreprinderi.
6) Bursa este interesata de estimarea valorii unei firme pentru a stabili cursul actiunii la intrarea in bursa.
7) Echipa manageriala a intreprinderi este permanent interesata sa cunoasca estimarile de valoare asociate intreprinderii pe care o conduce, de catre piata sau de comunitatea de profesionisti pentru:
a) fundamentarea deciziilor de baza ale intreprinderii: investitii, finantare prin emisiune de actiuni si/sau obligatiuni, de stabilire a coordonatelor echilibrului financiar, de distribuire de dividende etc.;
b) pentru precizarea unor parametrii din contractul de munca in raport cu proprietarii-actionari;
c) pentru definirea strategiei sau cailor de urmat in cazul aparitiei unor evenimente majore in viata intreprinderii: preluare, fuziune etc.;
d) in cadrul gestiunii curente, indeosebi a fluxului de lichiditati, pentru cunoasterea valorii pe care intreprinderea ar putea-o obtine prin vanzarea activelor sale (stocuri, active financiare detinute pe termen scurt, alte active )
8) Furnizorii si creditorii unei intreprinderi pentru fundamentarea si negocierea termenilor de plata, mai mult sau mai putin favorabili, sau pentru argumentarea deciziei de conversie a datoriilor.
9) Salariatii, in special prin reprezentantii lor sindicatele (in ipoteza unui comportament rational al salariatilor si a respectarii reglementarilor in vigoare) pot cere salarii mai mari numai cand firma are o evolutie favorabila, materializata in cresterea valorii. In lipsa acestui comportament rational, aceasta cerinta va actiona in sensul falimentului propriei firme si deci va conduce la pierderea locurilor de munca.
10) Statul este interesat adeseori de evaluarea intreprinderilor, in special din considerente fiscale (impozitul pe cladiri, teren, autoturisme, impozitul pe cadouri etc.)
In cazul privatizarii este necesara din cel putin trei considerente:
din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din bilanturile societatilor cu capital de stat (in special, imobilizarile) nu reflecta valori de piata ci valori administrative - stabilite de regula in mod unitar prin acte normative; evaluarea este necesara pentru stabilirea valorii de piata a bunurilor care in mod natural, difera de la intreprindere la alta;
din punct de vedere al rentabilitatii, trecutul intreprinderii trebuie considerat ca nereproductibil. Nu toti factorii care au determinat sau influentat profitul din bilanturile societatilor cu capital de stat pot fi extrapolati in perioada post privatizare. Cumparatorul nu va investi pentru profitul obtinut de fostul proprietar, ci pentru profitul pe care acesta doreste sa-l obtina;
valoarea intreprinderii trebuie determinata in functie de gradul de utilitate a tuturor elementelor patrimoniale. Cumparatorul nu trebuie penalizat pentru politica de investitii a fostului proprietar, stiut fiind faptul ca un bun fara utilitate nu are valoare sau are valoare nesemnificativa. Cu ocazia privatizarii trebuie observata si analizata necesitatea unor eventuale restructurari.
11) Instantele judecatoresti. In cazul in care firmele intenteaza actiuni in instanta pentru a recupera pierderile de valoare in afaceri, datorita: contrafacerii produselor, nerespectarea contractelor, denigrarea marcii, etc. in toate aceste cazuri evaluarea afacerii va furniza o valoare reala a pierderii si va fi folosita in instanta pentru sustinerea cauzei. De asemenea in cazul divortului, daca unul dintre soti detine actiuni la una sau mai multe firme, inainte de a se stabili partajul, trebuie sa se evalueze firma la care unul din soti detinea actiuni.
Fiecare dintre acesti agenti prezinta propriile interese, si ca atare va incerca impunerea metodei de evaluare cea mai avantajoasa prin prisma acestora.
2. CONCEPTUL DE VALOARE, TIPURI DE VALOARE SI PREMISELE VALORII
A. Conceptul de valoare
Valoarea este un concept economic care se refera la pretul la care s-ar putea efectua o tranzactie intre vanzatorii si cumparatorii de bunuri si servicii disponibile pe piata. Asadar, valoarea nu reprezinta un fapt, ci o estimare a celui mai probabil pret care va fi platit pentru o anumita proprietate, la o anumita data, in conformitate cu o anumita definitie a valorii.
Conceptul economic de valoare reflecta optica investitorilor medii asupra beneficiilor obtenabile de o anumita proprietate la data evaluarii.
Valoarea nu este o trasatura intrinseca a unei proprietati, bun corporal, necorporal sau serviciu, carora li se atribuie, ci o reprezentare asupra utilitatii acestora, prin intelegerea si surprinderea relatiilor dintre factorii economici care contribuie la crearea valorii.
Valoarea rezulta in urma procesului de evaluare si reprezinta o marime conventionala stabilita de evaluator, fiind independenta de partile negociatoare. Ea are evident un caracter subiectiv deoarece reprezinta opinia evaluatorului formulata in raport de conditiile specifice intreprinderii sau proprietatii evaluate, precum si a abilitatii acestuia de a surprinde gama de factori care contribuie la crearea valorii proprietatii evaluate.
Evaluatorul incearca sa ofere un pret rezonabil care constituie punct de pornire/plecare la negociere dintre vanzator si cumparator. Cel mai adesea el stabileste un evantai de valori, o marja inlauntrul careia se va situa acest pret rezonabil.
Concluzie: Valoarea nu este un fapt, ci o opinie. Ea are un caracter subiectiv si reprezinta doar o incercare de a oferi un pret rezonabil. Pretul este rezultatul negocierii dintre vanzator si cumparator, respectiv, suma de bani care a fost ceruta, oferita sau platita pentru incheierea tranzactiei. El are un caracter obiectiv, fiind un fapt tangibil, real, verificabil.
B. Tipuri de valori
Pentru diferite scopuri ale evaluarii si pentru diferite tipuri de proprietati se pot folosi o multitudine de tipuri de valoare, numite si Standarde ale valorii sau Baze de evaluare.
Intelegerea si utilizarea diferitelor tipuri de valori cu care opereaza evaluarea economica este de o deosebita importanta deoarece in cadrul raportului de evaluare tipul si definitia valorii trebuie sa fie clar definite si sa fie adecvate cu scopul evaluarii. Fiecare tip de valoare estimat trebuie definit prin preluarea definitiei din standardele de evaluare.
De asemenea, o lucrare de evaluare poate solicita estimarea mai multor tipuri de valoare. Daca clientul nu da o instructiune la tipul de valoare, evaluatorul va face analiza necesara pentru identificarea tipului de valoare/valori adecvata(e).
Valoarea de piata este tipul de valoare cel mai des solicitata unui evaluator. Daca scopul evaluarii este estimarea altui tip de valoare decat valoarea de piata, se va face o mentiune speciala de avertizare a clientului ca acel tip de valoare nu trebuie confundat cu valoarea de piata.
Definitia valorii de piata din standardele de evaluare europene, internationale si ANEVAR este:
Valoarea de piata reprezinta suma estimata1 pentru care o proprietate ar putea fi schimbata2 la data evaluarii3, intre un cumparator hotarat4 si un vanzator hotarat5, intr-o tranzactie echilibrata6, dupa un marketing adecvat7, in care fiecare parte actioneaza in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangeri 8"
Alte tipuri de valori care pot fi estimate in cazul evaluarii unei intreprinderi sau a unor active, distincte de valoarea de piata sau nebazate pe valoarea de piata, pot fi.
Valoarea de utilizare - valoarea pe care o anumita proprietate o are pentru o utilizare specifica si pentru un anumit utilizator.
Valoarea de investitie sau subiectiva valoarea unei proprietati pentru un anumit investitor sau pentru o categorie de investitori pentru a atinge anumite obiective de investitie.
Valoarea de exploatare continua - valoarea unei intreprinderi in ansamblul acesteia. Conceptul implica evaluarea unei intreprinderi in continuitate si a carei valoare poate fi alocata pe partile sale componente, reflectand astfel contributia acestora la valoarea totala pentru care poate fi alocata imparti valoarea totala
Valoarea de asigurare valoarea unei proprietati data de unele definitii continute intr-o polita sau contract de asigurare.
Valoarea de impozitare valoarea care se bazeaza pe definitiile continute in legile care se refera la evaluarea, aprecierea si/sau impozitarea proprietatii.
Valoarea de recuperare valoarea unei proprietati, cu exceptia terenului, vanduta ca materiale recuperabile si nu pentru utilizare in continuare si fara modernizari sau reparatii.
Valoarea de lichidare sau de vanzare fortata - suma care ar putea fi obtinuta, in mod rezonabil, din vanzarea unei proprietati intr-un interval de timp prea mic pentru a indeplini conditiile specificate in definitia valorii de piata.
Valoarea speciala este un termen legat de un element de valoare extraordinar, superior valorii de piata. Valoarea speciala este caracteristica numai unui cumparator cu interese speciale in achizitionarea unei anumite proprietati.
Costul de inlocuire net este o metoda de evaluare care se bazeaza pe estimarea valorii de piata pentru utilizarea existenta a terenului, plus costul curent brut de inlocuire (sau reconstructie) a cladirilor minus deteriorarea fizica si orice forme relevante de depreciere si optimizare.
C. Premise ale valorii
Daca standardul valorii raspunde la intrebarea care tip de valoare, fiind legata de scopul evaluarii, premisa valorii explica conditiile in care partile implicate participa la tranzactie, adica cum va avea loc tranzactia
Altfel spus, premisa valorii consta in asumarea circumstantelor de tranzactie in care proprietatea va fi evaluata. Neprecizarea premisei poate avea ca efect calcularea unui tip de valoare care nu este adecvata cu circumstantele in care se face tranzactia. Explicatia consta in faptul ca, de exemplu, valoarea de piata are niveluri diferite in functie de circumstantele in care se face tranzactia cu activul/proprietatea supus(a) evaluarii.
Pentru evaluarea unei intreprinderi in ansamblul ei exista doua premise:
1. Premisa continuarii activitatii normale de exploatare intreprinderea continua sa produca si sa obtina profituri; implica evaluarea intreprinderii in continuitate. Valoarea intreprinderii se stabileste in valori care exprima valoarea actuala, cum ar fi: valoarea de continuitate.
Valoarea de continuare a activitatii este determinata de suma actualizata a fluxurilor viitoare de lichiditati generata de activitatea intreprinderii.
Valoarea de lichidare a unei intreprinderi reprezinta reperul cel mai mic de valoare pentru o intreprindere, valoare ce corespunde estimarii fluxurilor de lichiditati obtinute din vanzarea fiecarui activ individual, bucata cu bucata. Experienta practica a asociat pentru aceasta premisa de evaluare, diferite valorii in functie de incertitudine asociata fluxurilor de lichiditati ce se degaja in functiile de conditiile de lichidare. Astfel se pot identifica mai multe tipuri de valori:
Valoarea de recuperare/casare poate fi considerata ca fiind cea mai mica valoare de lichidare. Este cazul activelor total uzate sau strict specifice intreprinderii si care nu ar prezenta interes pentru un eventual cumparator. In acest caz fluxurile de lichiditati corespund preturile de vanzare a partilor componente sau a materialelor care rezulta din demontarea activelor din care se scad cheltuielile cu comisioanele asociate, precum si datoriile societatii.
Valoarea de lichidare propriu-zisa este un mod de evaluare severa a valorii intreprinderilor deficitare sau in pierdere. In estimarea fluxului de lichiditati pentru aceste intreprinderi, din ratiuni de prudenta, se poate adauga si ipoteza de vanzare fortata a activelor. In acest caz valoarea activelor poate fi chiar negativa, depasind uneori valoarea datoriilor (valoarea activelor vandute < decat datoriile).
Valoarea lichidativa este utilizata pentru estimarea valorii minimale pentru intreprinderile nedeficitare. Aceasta valoare este mai putin redusa, stabilita in conditiile de continuare a activitatii, dar din prudenta, estimarea are drept punct de pornire fluxurile din incasari din vanzarea progresiva a activelor intreprinderii.
Deoarece nu are loc o lichidare in fapt ci una ipotetica, ea se determina de cele mai multe ori prin aplicarea unei reduceri la valoarea contabila reevaluata la preturile actuale corectata. Pornind de la intervalul de valori extreme identificate in functie de premisa de evaluare este foarte important sa se identifice, in functie de fiecare caz, unde se va afla "valoarea rezonabila", recunoscuta de piata, respectiv valoarea care se va afla cat mai aproape de pretul la care intreprinderea va fi negociata de parteneri.
1. Daca suma actualizata a fluxurilor de lichiditati nete sperate din activitatea firmei este mai mica decat valoarea de vanzare a activelor acesteia, in situatia de incetare a activitatii, pretul pietei va fi apropiat de valoarea de lichidare.
2. Daca suma actualizata a fluxurilor de lichiditati nete sperate este importanta, valoare de lichidare isi pierdere din importanta (intreprindere valoreaza mai mult in functiune decat lichidata), iar pretul pietei va fi in apropiere de valoare de continuitate a activitatii.
In raport cu cele doua premise de evaluare, se pot intalni situatii in care unele active, activitati au mai multa valoare de lichidare in timp ce altele sunt mai valoroase in situatia de continuare a activitatii. Solutia este data de metodele de evaluare. Acestea au drept scop sa exprime sintetic, sub forma unui model, estimarea valorii unei intreprinderi sub o forma agregata.
Astfel, dimensiunea asociata pentru valoarea intreprinderii va reuni valoarea a ceea ce ea poseda si valoarea a ceea ce ea ar putea sa obtina in viitor din activitatea ce o va desfasura. Diferitii coeficienti de ponderare utilizati de metodele de evaluare exprima incertitudinea (certitudinea) asociata fiecarei componente luata in calcul.
3. PROCESUL DE EVALUARE
Definitie: toate cercetarile, informatiile, rationamentele, analizele si concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea estimata.
Scopul procesului de evaluare este prezentarea unei opinii impartiale asupra valorii, prin care evaluatorul demonstreaza ca a luat in considerare toti factorii care afecteaza in mod substantial valoarea.
Procesul de evaluare este o procedura complexa si sistematica urmata de evaluator pentru a da un raspuns clientului asupra valorii.
Initierea unei actiuni de evaluare are la baza 2 etape: ofertarea si contractarea
1. Ofertarea serviciilor de evaluare - Activitate prin care o firma de evaluare sau un grup de evaluatori cauta, incearca, actioneaza si conving un viitor client care solicita pe piata servicii financiare sa-i fie evaluata patrimonial sau financiar firma sa in totalitate sau anumite parti ale acesteia.
OFERTAREA CUM ? DOCUMENTE
Direct Oferte
Licitatie
In acest caz este nevoie de o cerere de oferta din partea clientului, care poate fi facuta direct evaluatorului sau printr-un anunt in mass - media sub forma unei cereri de organizare de licitatie. (mai ales in cazul intreprinderilor sau institutiilor statului). La baza cererii de licitatii sta caietul de sarcini.
In cazul organizarii unei licitatii se elaboreaza un caiet de sarcini care cuprinde descrierea temei sau obiectului evaluarii, precum si drepturile si obligatiile evaluatorului si beneficiarului. In acest caz evaluatorii cumpara caietul de sarcini si fac oferte clientului. Ofertarea facuta de evaluator se face printr-un document numit oferta, care cuprinde doua parti:
o parte tehnica care include informatiile despre evaluator cu privire la specialistii lor, la tehnicile si metodele utilizate la evaluare, la experienta trecuta si reusitele anterioare;
o parte financiara care se refera la pretul lucrarii de evaluare, la penalitatile sau daunele suportate de evaluator sau beneficiar, termenele de plata etc.
Dupa depunerea ofertelor, comisia de licitatie selecteaza oferta care corespunde cel mai bine solicitarilor din caietul de sarcini. De regula, alegerea se face in functie de capabilitatile evaluatorului (tehnice si umane), cum ar fi:
infrastructura detinuta de evaluator sau firma evaluare;
componenta echipei de evaluare;
propunerile de colaborare,
experienta in domeniul evaluarii de intreprinderi,
experienta in consultanta in domeniul de activitate al firmei.
2. Contractarea evaluarii - activitatea desfasurata dupa ce clientul a acceptat oferta de evaluare. Documentul de finalizare al acestei etape este CONTRACTUL.
Acesta poate imbraca forma de:
prestator de servicii (efectueaza numai evaluarea intreprinderii)
de consultanta si evaluare (evaluatorul se implica si in consultanta data beneficiarului in perioadele urmatoare), respectiv: in negocierea contractului de vanzare-cumparare a firmei, alegerea valorilor minimale si maximale de unde incepe tranzactia sau in sistemele de plata dupa stabilirea pretului
CONTRACTAREA CUM? DOCUMENTE
Directa Contractul
Asistata
Indiferent de forma pe care o imbraca un contract de evaluare contine elemente comune contractelor cat si elemente specifice evaluarii, astfel:
Comune pot fi:
partile contractante
obiectul contractului
obligatiile partilor contractante
termenele intermediare si finale
conditiile de plata (partiale si definitive)
instantele care rezolva litigiile intre parti
semnaturile persoanelor autorizate sa contracteze.
Specifice pot fi:
scopul evaluarii si consultanta
standardele valorii sau tipurile de valoare ce se vor utiliza
componenta echipelor comune
acordurile privind colaboratorii
clauzele de confidentialitate
modul de arbitrare a diferendelor din timpul contractului
anexa la contract (lista documentelor si informatiilor care vor fi puse la dispozitia evaluatorului de catre beneficiar)
Dupa incheierea contractului firma de evaluare stabileste coordonatorul lucrarilor de evaluare si componenta echipei de evaluare. Aceasta trebuie sa cuprinda specialisti care sa acopere diferite domenii: experti tehnici, contabili, juristi, analisti, precum si alte aspecte specifice domeniului de activitate din care face parte firma evaluata. De asemenea, in aceasta etapa firma sau evaluatorul daca nu acopera toate domeniile de activitate, trebuie sa subcontracteze anumite activitati din lucrare pentru care nu are competenta sau experienta necesara.
Dupa ce a fost contractat, evaluatorul declanseaza actiunea sau procesul de evaluare. Acest proces se desfasoara pe baza unui program logic care presupune parcurgerea mai multor etape. Detalierea fiecarei etape se face in functie de particularitatile intreprinderii supuse evaluarii, respectiv:
obiectul de activitate;
particularitatile si specificitatea intreprinderii;
dispersia teritoriala a unitatilor si subunitatilor
mediul in care isi desfasoara activitatea.
3. Etapele procesului de evaluare:
1. Definirea problemei de evaluat - etapa in care se realizeaza o intalnire cu clientul pentru precizarea exigentelor reciproce.
a) Identificarea proprietatii de evaluat
b) Identificarea drepturilor de proprietate care sunt evaluate
c) Utilizarile intentionate ale evaluarii (beneficiarii sau destinatarii evaluarii)
d) Definirea tipului de valoare (baza de evaluare, standard de evaluare)
e) Data evaluarii (data efectiva a evaluarii)
2. Colectarea si datelor/informatiilor relevante
In functie de natura proprietatii evaluate, informatiile necesare pentru evaluare, sfera informatiilor este foarte larga. In general, informatiile necesare se refera la cele care descriu intreprinderea si contin suficiente elemente pentru aplicarea metodelor de evaluare adecvate.
In aceasta etapa, evaluatorul trebuie sa se documenteze asupra intreprinderii si contextului specific de activitate in vederea cunoasterii si incadrarii acesteia in contextul economic general si al sectorului specific de activitate. Pentru realizarea acestor obiective, evaluatorul trebuie sa colecteze informatii si date din diferite surse, cum ar fi.
observatia directa/inspectia;
documentele solicitate de la proprietar/client;
discutii cu proprietarii/managerii;
banca de date a evaluatorului;
bancile de date ale altor evaluatori;
informatiile din publicatiile de specialitate, referitoare la tendinte si situatia pietei nationale, regionale, locale si sau activului evaluat;
agentii de rating de specialitate;
licitatii publice.
3. Diagnosticarea intreprinderii - permite evaluatorului sa cunoasca starea actuala a firmei in vederea alegerii metodelor de evaluare cele mai adecvate. Raspunde la intrebarea: cum si in ce mod?
Aceasta etapa presupune realizarea urmatoarelor activitati:
prelucrarea si sistematizarea datelor pentru fiecare functie diagnosticata si a informatiilor referitoare la mediul economic in care activeaza;
studiul si analiza critica a starii actuale a intreprinderii;
definirea punctelor forte, slabe, oportunitatilor si riscurilor;
sinteza diagnosticarii.
4. Stabilirea ipotezelor de evaluare (previziuni posibile) - etapa in care evaluatorul face diferite scenarii pentru a identifica care este starea potentiala a intreprinderii.
Raspunde intrebarii: ce ne asteptam si cat?
Aceasta etapa consta in:
stabilirea modului de proiectie in viitor (alegerea metodelor de previziune);
stabilirea perioadei de previziune;
calculul rezultatelor previzionate (profit, cash-flow)
verificarea coerentei rezultatelor previziunii
5. Aplicarea abordarilor, metodelor si tehnicilor/procedurilor de evaluare adecvate. Aceasta etapa consta in:
alegerea metodelor de evaluare (abordarea bazata pe active, abordarea prin venit sau abordarea prin comparatie de piata);
justificarea premiselor de evaluare si a metodelor alese;
aplicarea modelelor si formulelor specifice;
verificarea coerentei si consistentei rezultatelor obtinute.
6. Formularea concluziilor asupra valorii. In cadrul acestei etape se urmareste explicarea, selectarea si justificarea valorilor/valorii determinate si propuse.
Datorita faptului ca valoarea sau tipul de valoare propusa este exclusiv rezultatul rationamentului profesional al evaluatorului, concluzia asupra valorii finale trebuie sa fie explicata. Aceasta este un proces de selectie a nivelului unei valori si se realizeaza intr-un capitol distinct al raportului de evaluare, numit Reconcilierea valorilor.
7. Elaborarea raportului de evaluare - este faza finala a procesului de evaluare.
Aceasta etapa presupune realizarea urmatoarele activitati:
redactarea raportului de evaluare;
prezentarea raportului de evaluare clientului,
revizuirea raportului dupa discutia cu clientul (daca este cazul),
predarea raportului de evaluare (semnat) beneficiarului.
Concluzii: procesul de evaluare are doua laturi:
O latura abstracta a procesului de evaluare care consta in determinarea slabiciunilor si punctelor forte, oportunitatilor si riscurilor ale intreprinderii pe baza rezultatelor diagnosticarii si
O latura a concreta a procesului de evaluare care consta in determinarea efectiva a valorii si care consta in:
corectarea bilantului contabil si/sau a contului de profit si pierdere tinand seama de factorii care produc distorsiuni asupra informatiilor prezentate de acestea (vezi seminar)
aplicarea calculelor de evaluare la valorile patrimoniale si/sau rentabilitate determinate si obtinerea intervalului de valori ale intreprinderii in functie de premisele de evaluare retinute.
Evaluatorul si codul deontologic
Evaluarea se concretizeaza intr-un studiu realizat de catre un evaluator care este o persoana fizica atestata ce efectueaza evaluari pe baza a legislatiei si normativelor in vigoare.
Un evaluator este cel care are pregatirea profesionala necesara, capacitatea si experienta pentru a efectua o evaluare. Evaluatorul este o persoana cu o buna reputatie care:
a obtinut o pregatire profesionala adecvata, in cadrul unui centru de pregatire recunoscut, sau o calificare academica echivalenta;
are experienta adecvata si este competent in evaluarea pe piata si categoria respectiva de active (buna informare in domeniul micro si macro economic, precum si in domeniul legislativ);
cunoaste, intelege si pune in aplicare in mod corect acele metode si tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluari credibile;
este membru al unui organism national profesional de evaluare recunoscut,
respecta cerintele codului deontologic, care se refera la:
Comportamentul etic. Cerinte pentru comportament etic: integritate, conflicte de interese, confidentialitate, impartialitate,
Competenta si experienta necesara
Cerinte pentru competenta si experienta necesara:
acceptarea misiunilor in functie de pregatirea si experienta necesara,
recurgerea la un colaborator, cu acceptul clientului, si cu mentionarea aportului acestuia;
refuzarea misiunilor in caz de imposibilitatea de a inspecta proprietatea sau de termen prea scurt pentru efectuarea evaluarii;
verificari si investigatii laborioase asupra informatiilor;
intocmirea si pastrarea unui dosar al evaluarii pentru minim 5 ani.
CUVINTE CHEIE
proces de evaluare;
baze de evaluare;
valoare de piata;
cost de inlocuire net;
valoare lichidativa.
TEME DE REFLECTIE
valoare economica versus valoare contabila;
factorii ce influenteaza valoarea unei intreprinderi.
INTREBARI DE AUTOEVALUARE
a) este egala cu pretul tranzactiei;
b) este egala cu pretul de pornire in licitatie;
c) este egala cu activul net contabil corectat;
d) reprezinta o incercare de a oferi un pret rezonabil care constituie punctul de pornire la tratative intre vanzator si cumparator;
e) este egala cu suma actualizata a fluxurilor de numerar generate de activitatea firmei.
a) utilizarea valorii de asigurare;
b) supraevaluarea patrimoniului firmei;
c) subevaluarea patrimoniului firmei;
d) exprimarea valorii patrimoniului la un pret cat mai corect;
e) utilizarea valorii de impozitare.
a) falimentului inerent;
b) performantelor managementului financiar;
c) performantelor viitoare ale firmei;
d) capitalizarii bursiere;
e) incertitudinii dobanzilor.
a) profitabilitatii;
b) rentabilitatii;
c) increderii in perspectivele firmei;
d) salariilor;
e) valorii firmei
a) valoarea unei proprietati din punctul de vedere al unui utilizator pentru o anumita utilizare;
b) valoarea unei proprietati conform unui contract de asigurare;
c) suma estimata pentru o proprietate ce urmeaza a fi tranzactionata intre un cumparator si un vanzator hotarati si de puteri egale, egal informati;
d) valoarea rezultata din insumarea lichiditatilor rezultate din vanzarea activelor firmei, in mod individual, in cazul incetarii activitatii acesteia;
e) valoarea unei proprietati conform definitiei oferite de o anumita reglementare legala cu caracter fiscal;
f) valoare rezultata din estimarea minimului sumelor ce se pot obtine pentru vanzarea activelor firmei, in ipoteza continuarii activitatii acesteia;
g) valoarea determinata prin insumarea cash-flow-urilor actualizate generate de activitatea firmei
6. Cresterea puteri sindicatului unei firme cu o rentabilitate sub media pe ramura determina scaderea:
a) riscului
b) neincrederii in perspectivele firmei
c) valorii firmei
d) indatorarii
e) salariilor
7. O valoare rezultata in urma aplicarii unei metode de evaluare agreate de evaluator a intreprinderii inferioara pretului de piata:
a) constituie un semnal de cumparare
b) constituie un semnal de vanzare
c) constituie un semnal al bunei activitati desfasurate in firma
d) denota o buna solvabilitate
e) denota un puternic efect de levier al intreprinderii
8. Dintre definitiile date valorii intreprinderii cea mai corecta:
a) este cea determinata de metodele care abordeaza doar aspectele cantitative;
b) este cea determinata de metodele care abordeaza doar aspectele calitative;
c) nu exista o astfel de valoare, ci o multitudine de valori posibile, in functie de personalitatea agentului care o cumpara si de natura proiectelor acestuia,
d) este cea determinata prin normele legale,
e) este cea determinata de metodele care abordeaza atat aspectele calitative, cat si cele cantitative.
9. Practica de piata bursiera americana demonstreaza ca o crestere a dividendelor distribuite actionarilor determina:
a) cresterea valorii patrimoniale a intreprinderii
b) scaderea valorii de piata a intreprinderii
c) cresterea salariilor angajatilor
d) cresterea valorii de piata a firmelor
e) cresterea investitiilor din resurse financiare
10. Valoarea rezultata din insumarea cash-flow-urilor actualizate, generate din activitatea firmei constituie valoarea:
a) de piata
b) de continuitate
c) de utilizare
d) de lichidare
e) lichidativa
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
| Documente similare: |
Cauta document |