Sfatul Domnesc

Sfatul Domnesc

Este un organ central al statului feudal, functionand pe langa domn si prin intermediul careia se realiza participarea boierilor la conducerea statului. Sfatul domnesc era alcatuit din reprezentantii marilor boieri si ai inaltului cler si se intrunea la datele si locurile fixate de domn, fiind prezidate de acesta. Numarul membrilor sfatului varia intre 12 si 25. Principalele atributii erau:

a. intarirea, alaturi de domn, a tuturor actelor privind transferul proprietatii feudale, dand garantia respectarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor izvorate din acele acte.

b. asistarea domnului la judecarea pricinilor civile si penale, dandu-si parerea asupra solutiilor pronuntate de domn.

c. garanta, cu domnul, respectarea actelor externe si cu precadere a tratatelor de vasalitate.

d. ii acorda domnului sfat in orice problema a vietii de stat, atunci cand era consultat de catre domn.

Din examinarea atributiilor Sfatului Domnului rezulta ca, de iure, el este un organ de stat cu rol consultativ, insa de facto, rolul Sfatului domnului, precum si componenta lui, au cunoscut de-a lungul Evului Mediu, o anumita evolutie. Astfel, dupa intemeiere si pana la jumatatea sec.15, Sfatul Domnului era alcatuit numai din boierii de tara, adica marii stapani de domenii feudale, investite cu imunitati, ce aveau o curte proprie si armata proprie. Ei sunt denumiti, in hrisoavele vremii, prin termenii de ,,jupani', in Tara Romaneasca, si ,,pani', in Moldova. Puterea Sfatului Domnesc era atat de mare, incat el cenzura activitatea domnului, acesta neputand lua decizii decat impreuna cu boierii, iar numele boierilor figurau, alaturi de numele domnului, in formula introductiva a hrisovului. Dar rolul Sfatului Domnesc nu se reducea doar la a lua hotarari cu domnul, ci se extindea la traducerea in fapt a hotararilor luate, boierii fiind cei care il sileau pe domn, cat si pe urmasii sai la tron, sa respecte hotararile respective, astfel incat boierii din stat actionau si ca garanti ai indeplinirii hotararilor luate. In acest sens, este ilustrata prezenta, in finalul hrisovului domnesc, a pecetilor marilor boieri, alaturi de pecetea domneasca. Aceasta situatie este fireasca, pentru ca, in primele timpuri de dupa intemeiere, in numele boierilor, era vie amintirea faptului ca statul feudal se constituise prin unirea feudelor lor, astfel incat, prezenta boierilor in sfat, asigura apararea vechilor lor pozitii economice si politice, consacrate dupa intemeiere prin sistemul imunitatilor feudale.

Mai tarziu, dupa a doua jumatate a sec.15, o data cu cresterea puterii domnesti, centralizarea statului feudal si restrangerea imunitatilor acordate, rolul si componenta Sfatului Domnului se schimba, intrucat incep sa patrunda in Sfat dregatorii (boierii de slujbe), cei ce sunt numiti in functie si revocati de domn, astfel incat, la sfarsitul sec. 15, in componenta Sfatului Domnesc intrau doar dregatorii. Se modifica astfel si rolul boierilor in Sfat, deoarece nu mai reprezinta un factor decizional, ei avand calitatea de simpli martori, chemati sa ia act de vointa domnului. Dupa instaurarea domniei otomane, profitand de slabirea puterii domnesti, boierii si-au consolidat din nou pozitia prin Sfatul Domnesc, promovand teza ca domnul trebuie sa asculte de Sfat si ca alegerea domnului trebuie sa fie conditionata de angajamentul sau de a respecta privilegiile boieresti.