In sec. II-I a.Chr. cind romanii se aflau in perioada de expansiune teritoriala geto-dacii au intrat in sfera lor de influenta. Aceasta perioada se caracterizeaza prin relatiile de ordin militar dintre Imperiul Roman si Dacia.
Primele semne ale expansiunii romane se efectua pe cai comercial-economice si culturale, patrunzind pe teritoriul geto-dacic negustorii impreuna cu marfurile si moneda romana. Primele armate romane care au intrat pe acest teritoriu au fost conduse de generalii Curio si Lucullus (in anii 70 a.Chr.),pe litoralul de vest al Pontului, apoi generalul Marcus Licinius Crassus cucereste regatele getice din Dobrogea. Mai tirziu Dobrogea devine parte componenta a provinciei romane Moesia la sud de Dunare. In urmatorii ani expansiunea romana a ajuns la stramutarea populatiei la sud de Dunare, astfel s-a realizat stramutarea populatiei in numar de cca 150000 de persoane.
Primul razboi dacic a luat amploare la 25 martie 101, despartindu-se in trei etape de baza: in regiunea banatului, in batalia de la Tapae in care Decebal sufera infringere de la Traian si provincia Moesia Inferior (101-102), unde Decebal porneste o contraofensiva, dupa care Traian se retrage. In 109 pe locul cimpului de lupta s-a ridicat un monument triumfal imens cunoscut sub numele de Tropaeum Traiani.
Dupa mai multe lupte in luna iulie 106 are loc ultima batalie in care romanii asediaza Sarmizegetuza, cucerind-o abia la inceputul lui august, Decebal refugiindu-se in munti unde este tradat, iar pentru a nu fi capturat se sinucide. Atunci Dacia a fost cucerita, iar in scurt timp Traian a emis o moneda speciala cu inscriptia DACIA CAPTA, simbolizind Dacia capitulata.
In rezultatul luptelor singeroase din acea perioada evolutia etnica a geto-dacilor capata o noua directie si un nou nume - romanii. Despre aceasta se ilustreaza pe monumentul etnogenezei romanilor Columna lui Traian.