Romania postbelica

ROMANIA POSTBELICA

A. STALINISM SI NATIONAL-COMUNISM

1. Instaurarea regimului politic comunist in Romania. Dupa 23 august 1944 a inceput procesul de comunizare a tarii, sub presiunile U.R.S.S. si cu concursul trupelor sovietice de ocupatie. Regele Mihai a fost obligat sa accepte, la 6 martie 1945, formarea unui guvern, condus de dr. Petru Groza, aflat sub controlul P.C.R. La 30 martie 1945 a fost impusa legea epurarii institutiilor statului, prin care, sub pretextul inlaturarii celor care au colaborat cu regimul antonescian si cu Germania nazista, au fost excluse din institutiile de stat persoanele care se opuneau comunizarii tarii. S-a trecut la utilizarea cenzurii si la suprimarea presei libere, la in­gradirea activitatii partidelor politice necomuniste (desfiintate, practic, in 1947). Incercarea regelui Mihai I de a se opune guvernului prin asa-numita greva regala (refuzul regelui Mihai de a sanctiona actele guvernului si de a participa la evenimente legate de activitatea acestuia), care a durat din august 1945 pana in ianuarie 1946, s-a dovedit ineficienta. In noiembrie 1946 au fost organi­zate primele alegeri parlamentare postbelice care au avut, de fapt, scopul de a legitima prin vot puterea comunista, rezultatul alegerilor fiind falsificat in favoarea  P.C.R.; regele Mihai I a fost obligat, la 30 decembrie 1947, sa abdice. Romania devenea republica populara.

2. Regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965). Odata cu inlaturarea monarhiei, Romania a devenit un stat totalitar, cu un sistem politic de tip stalinist, bazat pe concentrarea puterii in mana unui singur partid: P.C.R., condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sovietizarea Romaniei s-a manifestat in toate domeniile. A fost infiintata, in 1948, politia politica - Securitatea. In domeniul economic, principalele masuri ale regimului comunist au fost nationalizarea (trecerea in proprietatea statului) a intreprinderilor, bancilor, mijloacelor de transport (iunie 1948); colectivizarea agriculturii (1949-1962), prin inscrierea fortata a taranilor in "gospodariile colective" de tip sovietic; indus­trializarea fortata a Romaniei, pe baza planurilor cincinale, fara a se tine cont de nevoile si resursele reale ale tarii (din 1951). In planul vietii social-culturale, s-a trecut la intreruperea legaturilor cu Occidentul, la reforma invatamantului dupa model sovietic, la cenzura, la controlul politic si ideologic al creatiei literare si artistice. Biserica greco-catolica a fost interzisa (1948), iar cea ortodoxa a fost subordonata statului.

3. National-comunismul - regimul politic al lui Nicolae Ceausescu (1965-1989). In 1965, la Congresul al IX-lea al P.C.R., conducerea parti­dului, si implicit a regimului politic, a fost preluata de Nicolae Ceausescu (presedinte al Romaniei din 1974). Prin noua Constitutie, statul primea denumirea de Republica Socialista Romania (R.S.R.). Pana in 1971, politica interna s-a caracterizat prin continuarea proceselor de desovietizare si destalinizare incepute de Gheorghe Gheorghiu-Dej dupa 1958; promovarea unei culturi axate pe evidentierea trasaturilor nationale, care a avut ca scop atragerea de partea regimului a populatiei prin exploatarea sentimentelor nationale; atenuarea politicii represive a Securitatii, eliberarea detinutilor politici. Toate aceste masuri nu au pus niciodata in discutie monopolul puterii detinut de P.C.R. si de condu­catorul statului. Din 1971 a inceput "revolutia culturala", manifestata in special prin exacerbarea propagandei comuniste si a cultului personalitatii lui N. Ceausescu. Treptat, regimul a devenit tot mai restrictiv si abuziv, ducand, dupa 1980, la saracirea accentuata a populatiei si la deteriorarea fara precedent a conditiilor de viata ca urmare a efortului de a se plati marile datorii externe ale tarii.

B. STAT SI SOCIETATE IN ROMANIA COMUNISTA

1. Economie si viata cotidiana in statul comunist. A doua jumatate a secolului al XX-lea a insemnat pentru societatea romaneasca perioada unui experiment esuat: comunismul. Acesta a marcat insa viata a milioane de oameni si a determinat inapoierea economica a tarii, distrugerea valorilor traditionale, mutatii profunde in plan psihologic si social in general. In economie, instaurarea controlului puterii comuniste a inceput cu nationalizarea  intreprinderilor, bancilor, societatilor de asigurari, magazinelor, cabinetelor medicale si spitalelor, circa 10 000 de obiective economice fiind expropriate fara despagubire. Locuintele, indeosebi cele apartinand categoriilor medii si instarite nu au facut, de asemenea, excep­tie de la masurile de confiscare. Prin colectivizarea agriculturii, puterea comunista a urmarit vulnerabilizarea taranilor in fata noilor structuri politice, precum si exploatarea acestui domeniu in vederea asigurarii resurselor necesare sustinerii procesului de industrializare a tarii, Indus­trializarea fortata a creat adevarati "colosi" industriali (combinatele de la Galati, Slatina. Calarasi etc.), mari consumatori de materii prime si energie. Dezvoltarea platformelor industriale si mutatiile din lumea satului au provocat o miscare de amploare de reducere a populatiei rurale in favoarea celei urbane, ceea ce a afectat insa profund traditiile si valorile satului. Dupa 1970, continuarea industrializarii fortate in conditiile deteriorarii climatului economic mondial si initierea unor constructii megalomanice, care solicitau eforturi financiare uriase (Canalul Dunare-Marea Neagra, Transfagarasanul, Hidrocentrala Portile de Fier, Casa Poporului din Bucuresti), au determinat cresterea fara precedent a datoriei externe a tarii, achitata cu pretul rationalizarii drastice a tuturor produselor ce tineau de consumul populatiei (alimente, medicamente, energie electrica si termica, gaze naturale) si sacrificarii nivelului de trai al populatiei.

2. O societate controlata. Fiecare moment din viata unui locuitor al Romaniei era supravegheat de institutiile statului, iar inregimentarea politica era instituita de la varste fragede. Astfel copiii din gradinite erau cuprinsi intr-o organizatie politica specifica, numita "Soimii Patriei", prin care erau educati in spiritul devotamentului fata de partid si conducatorul acestuia. De la varsta de sapte ani, elevii deveneau, fara exceptie, membri ai Organizatiei Pionierilor, care urmarea aceleasi scopuri de manipulare si control. Costumele obligatorii ale organizatiilor de copii indicau, de asemenea, tendinta de anihilare a personalitatii si uniformizare a membrilor societatii. La 14 ani, pionierii treceau intr-o noua etapa sociala si politica, devenind membri ai Uniunii Tineretului Comunist (U.T.C.) pregatindu-se pentru a deveni "oamenii noi" pe care regimul dorea sa ii creeze. Dupa varsta de 18 ani, adultii puteau fi membri ai Partidului Comunist Roman sau, in functie de locul de munca, erau incadrati in organizatiile sindicale aflate, de asemenea, sub controlul P.C.R. Viata privata era supravegheata indeaproape, prin masuri care lezau adeseori demnitatea umana, asa cum au fost cele privind controlul nasterilor. Alimentatia populatiei era stabilita prin masuri "rationale", instituite prin legi speciale. Munca "voluntara" sau "patriotica" in folosul statului era, de fapt obligatorie, fiind reglementata la un anumit numar de zile pe an. Construirea marilor cartiere de locuinte din zonele urbane, dincolo de necesitatea de a asigura adapost pentru masele de muncitori, era si o forma de a tine sub supraveghere, in spatii limitate, un mare numar de persoane, in vreme ce distrugerea unor sate si comasarea fortata a locuitorilor in centre rurale, practicata in anii '80, a urmarit acelasi scop.

C. DISIDENTA ANTICOMUNISTA

1. Represiunea politica in timpul regimului comunist. Inca din 1945, actiunile P.C.R. indreptate impotriva opozitiei democratice, de intimidare si manipulare a opiniei publice, anuntau politica represiva ce avea sa fie aplicata odata cu preluarea puterii depline. Ulterior, sub acuzatiile de "colaborationism", "dusmani de clasa", "dusmani ai poporului", "fascisti", au fost arestati si inchisi membri ai P.N.L. si P.N.T., fosti demnitari din perioada interbelica, bancheri, industriasi.

Securitatea, infiintata in 1948 dupa modelul politiei politice sovietice, a instaurat un regim de teroare interna. Opozanti sau intelectuali de marca (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Radu Rosetti, Mihail Manoilescu, Ioan Lupas, Mircea Vulcanescu, Gheorghe Bratianu, dar si multi altii au fost condamnati la inchisoare sau la munca fortata in lagare, un mare numar de persoane pierzandu-si viata in detentie. Sistemul penitenciar romanesc acoperea, practic, intregul teritoriu al tarii. In inchisori precum Sighet, Aiud, Miercurea-Ciuc, Pitesti, Gherla sau Ramnicu-Sarat ori la munca fortata, la Canalul Dunare-Marea Neagra, s-au aplicat masuri de tortura, executii, sau asa-numita "reeducare". Represiunea politica din perioada 1948-1964 s-a mai caracterizat prin utilizarea deportarii impotriva unor comunitati intregi (germanii din Transilvania, sarbii din Banat), prin controlul strict al intregii societati (prin intermediul retelelor de informatori), pentru a fi preintampinata orice forma de opozitie. Ulterior, s-a trecut la eliberarea detinutilor politici, fara a se renunta insa la supravegherea populatiei si la reprimarea opozantilor. Represiunea politica din perioada regimului condus de Nicolae Ceausescu s-a manifestat prin impunerea domiciliului obligatoriu, supravegherea fostilor detinuti politici, utilizarea spitalelor de psihiatrie ca locuri de recluziune.

2. Forme de rezistenta anticomunista. Principalele manifestari ale luptei anticomuniste au fost rezistenta armata a grupurilor din munti, cea a tara­nilor, revoltele muncitoresti, activitatea disidentilor. Cea dintai a fost specifica anilor 1944-1960, fiind organizata de grupurile inarmate de par­tizani alcatuite din foste cadre militare, fosti legionari, membri ai partidelor de opozitie, tarani. Printre acestea s-au numarat grupurile din Banat si Oltenia, cel din zona Muscel-Fagaras (grupul "Haiducii Muscelului" al colonelului Arsenescu si al fratilor Arnautoiu), rezistenta din Bucovina, reprezentata de Vladimir Macoveiciuc, Gavril Vatamaniuc, Cozma Patraucean, Dimitrie Rusu. La randul lor, femeile au sustinut miscarea de rezistenta. Sunt cunoscute numele Mariei Plop si al Mariei Jumbleanu, membre ale grupului Arsenescu-Arnautoiu, ca si cel al Elisabetei Rizea din Nucsoara (Muscel). Aceasta forma de rezistenta a fost reprimata cu o violenta extrema de organele de represiune ale regimului comunist.

Rezistenta din mediul rural a corespuns cu deosebire perioadei colec­tivizarii agriculturii. Conform unor estimari, peste 80 000 de tarani au cazut victime represiunii. Revoltele muncitoresti au aparut in anii '70-'80, ca forma de reactie a populatiei fata de scaderea nivelului de trai, si au cuprins Valea Jiului (revolta minerilor din anul 1977) si Brasovul (manifestatiile din 1987). In urma unui proces trucat, dintre cele peste 300 de persoane arestate la Brasov, 88 au fost deportate in alte zone ale tarii sau li s-a instituit domiciliul obligatoriu. Disidentii, precum Paul Goma, Doina Cornea sau Gheorghe Ursu, au opus o rezistenta individuala in anii '70 si '80. Inclusiv fosti membri ai conducerii P.C.R. au protestat, in 1989, fata de politica dictatoriala a lui Nicolae Ceausescu (Scrisoarea celor sase).

d. CONSTRUCTIA DEMOCRATIEI POSTDECEMBRISTE

1. Inlaturarea regimului comunist si revenirea la democratie. In anul 1989, in majoritatea statelor comuniste din Europa populatia a reusit, in general prin mijloace pasnice, sa inlature regimurile politice comuniste in Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana. Acest proces a fost posibil si datorita politicii de destindere si reforme promovate de liderul sovietic Mihail Gorbaciov, dupa 1985. Evenimentele desfasurate in fostele state comuniste din Europa au incurajat populatia Romaniei sa se revolte impotriva regimului dictatorial al lui Nicolae Ceausescu. La 16 decembrie 1989, la Timisoara, au inceput primele actiuni impotriva regimului, continuate, din 21 decembrie, la Bucuresti. La 22 de­cembrie 1989, Nicolae Ceausescu a fost inlaturat. Puterea a fost preluata de un organism provizoriu, Consiliul Frontului Salvarii Nationale, in fruntea caruia s-a aflat Ion Iliescu. De la inceput, noua structura politica, constituita pe baza programului in 10 puncte al FSN, si-a propus reinstau­rarea unui regim democratic si edificarea statului de drept in Romania, dupa cinci decenii de regimuri politice autoritare si dictatoriale. Principalele trasaturi ale schimbarii regimului politic in Romania dupa 1989, la fel ca si in alte state europene foste comuniste, au constat in revenirea la pluralismul politic, organizarea alegerilor libere, structurarea si manifestarea neingradita a societatii civile. In plan economic, reformele au urmarit in principal trecerea de la eco­nomia centralizata, de tip comunist, la cea de piata, bazata pe proprietatea privata si pe libera initiativa. Fundamentul legislativ al noii evolutii postcomuniste a fost reprezentat, in Romania, de Constitutia din anul 1991 (supusa revizuirii in 2003).

2. Pluralismul politic si constructia democratiei in Romania, dupa 1989. Inca de la sfarsitul anului 1989, au fost reinfiintate vechile partide politice (Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal, Partidul Social Democrat), iar ulterior s-au constituit partide si formatiuni politice noi - Frontul Salvarii Nationale, Partidul Unitatii Nationale Romane, Uniu­nea Democratica a Maghiarilor din Romania etc. Alegerile parlamentare din 1990 au fost castigate de formatiunea condusa de Ion Iliescu, Frontul Salvarii Nationale, iar cele din 1992 de aceeasi formatiune, dar denumita Frontul Democrat al Salvarii Nationale. Prima schimbare pasnica de putere, prin votul exprimat al alegatorilor, a avut loc dupa alegerile din 1996, castigate de Conventia Democrata din Romania (condusa de Emil Constantinescu). In anul 2000, alegerile au fost castigate de partidul condus de Ion Iliescu (Partidul Democratiei Sociale din Romania, ulterior Partidul Social Democrat), iar in urma scrutinului din anul 2004, Alianta Dreptate si Adevar (formata din Partidul Democrat si Partidul National Liberal), condusa de Traian Basescu, a preluat conducerea tarii. Revenirea la regimul democratic nu a fost lipsita de momente tensio­nate, asa cum au fost conflictul interetnic de la Targu-Mures (martie 1990), fenomenul manifestatiei-maraton din Piata Universitatii din Bucuresti (1990), descinderile minerilor in Capitala (1990, 1991, 1999). Dupa 1989, responsabilitatea crearii societatii civile a fost preluata de intelectualitate, care a militat pentru respectarea drepturilor omului, infiintand o serie de institutii neguvernamentale: Alianta Civica, Grupul pentru Dialog Social si Liga pentru Apararea Drepturilor Omului.

Solicitat ani de-a randul pentru a regla conturile cu un trecut care inca ne stapaneste, "procesul comunismului" a avansat lent, mai cu seama dupa 2004. Constituirea CNSAS, deschiderea arhivelor Securitatii si constituirea mai multor institutii de cercetare, dar si asumarea de catre presedintele Romaniei a unui raport in acest sens au marcat pasi importanti inainte. Votata de Parlament si aprobata de populatie prin referendum in 1991, legea fundamentala a statului este conforma cu reglementarile europene actuale si are un caracter democratic. Progresele realizate de Romania in constructia sistemului democratic au fost recunoscute pe plan international prin admiterea tarii. ca membru al Aliantei Nord-Atlantice (NATO, 2004) si al Uniunii Europene (2007).