Revolta populara timisoara, 18-20 decembrie 1989

REVOLTA POPULARA Timisoara, 18-20 decembrie 1989

Moto;

Puneti tunul pe catedrala, sa se termine odata cu totul.

ELENA CEAUSESCU

Analizind sumedenia de detalii ale comportamentului diferitelor autoritati ale statului si al manifestantilor nu trebuie sa uitam imaginea de ansamblu: evenimentele se petreceau in interiorul unui stat dictatorial comunist in care mentalitatile actionau mai repede decit institutiile, iar comunicarea intre stat si societate era unilaterala, restrictiva, redusa la propaganda, in celelalte tari comuniste europene, neexistind particularitatea liderului ales pe viata, populatia se raporta la partidul comunist intr-un mod mai direct, organic, astfel ca responsabilitatea partidului intra in ansamblul perceptiilor populare. Teroarea aplicata in primele decenii de comunism in Romania a condus si la lipsa unei reprezentari viabile de catre cetateni a Constitutiei si legilor tarii, astfel incit cunoasterea si aplicarea lor nu au fost o preocupare, intreaga forta a legii fiind atribuita si in majoritate recunoscuta ca apartinind autoritatii, in sfirsit, Romania era un stat insular al lagarului comunist, iar constiinta acestei apartenente se fixase timp de 45 de ani in mentalitatea a cel putin 86% din populatie, cea nascuta dupa 1944. Astfel, mesajele revoltei nu erau duse niciodata pina la capat, iar fortele de ordine erau obisnuite sa ignore legea.

Al doilea lucru pe care nu trebuie sa-1 uitam este ca noi - autorul si cititorii sai - facem aici reconstituirea unei tragedii. Daca reducem evenimentele de la Timisoara la schema simpla: revolutionarii s-au revoltat, armata a tras si apoi a trecut de partea revolutiei, nu mai este nevoie nici de carti, nici de manuale si nici de Istorie.

Putem face cum au facut japonezii timp de 25 de ani dupa razboi: in cartile de scoala, la capitolul "Al doilea razboi mondial', exista doar titlul si o singura fraza: "S-a intimplat si am pierdut'. Atit! Citeva generatii de copii si tineri au fost ferite astfel de sentimentul vinovatiei, protejate de remuscarile sau frustrarile unui razboi pierdut de tara lor. Asa putem face si noi cu revolutia: s-a intimplat, a venit libertatea, sa ne bucuram de ea! Din nefericire, comparatia cu Japonia se opreste aici, deoarece Japonia a fost ocupata de Statele Unite, condusa de acestea spre democratie si prosperitate, in timp ce revolutia din decembrie 1989 - mai precis, felul cum s-a desfasurat ea - a rasfrint consecint&negative directe asupra urmatorilor 15 ani din istoria Romaniei si inca mai rasfringe.

Agenti provocatori sau revolutionari?

intrebarea revine obsesiv pentru ca raspunsul ei poate lamuri actiunea diferitilor actori ai evenimentelor, in noaptea de 17 spre 18 decembrie principalele activitati au apartinut Armatei. Reamintim ca ea se afla in alarma pe intreg teritoriul tarii, insa alarma care i se daduse nu corespundea nici unei legi sau prevederi regulamentare si nici nu era mentionata in ordinele secrete ale comandantilor de unitati. Informat sumar si aproximativ asupra consecintelor deschiderii focului la Timisoara, generalul Vasile Milea va transmite telefonic la Divizia 18 la ora 21.00 (17 decembrie) o serie de recomandari, al caror continut, desi destul de clar, nu are un rost tocmai explicit. Ministrul Apararii va preciza "sa se intareasca paza cazarmilor si a depozitelor de armament si de munitie; sa se execute focul de avertisment numai in sus, dupa somatiile regulamentare si, eventual la picioare, numai cind obiectivele sunt atacate si daca exista certitudinea ca este pusa in pericol integritatea acestora, a efectivelor sau tehnicii de lupta; sa fie protejate armamentul si tehnica de lupta scoase in oras pentru a nu cadea in mina grupurilor turbulente'552 Acest ordin nu este tocmai firesc din doua motive. La acea ora se trecuse la alarma partiala de lupta pe toata tara, iar in Timisoara fusese data inca de dupa-amiaza. Alarma partiala de lupta implica automat toate masurile transmise de Milea la ora 21.00. Practic, ca sa luam un exemplu, "intarirea pazei cazarmilor' fusese o masura luata imediat dupa alarmare, astfel ca reluarea acestui ordin era inutila. Asa cum am vazut, "alarma partiala de lupta' nici nu s-a aplicat potrivit procedurilor standard. Ar fi posibil ca, repetind acel ordin, Milea sa fi avut in vedere informatiile pe care le primise pe linie militara despre efectul deschiderii focului in - oras, precum si despre cele citeva incidente grave in care fusesera !» angajate fortele Armatei (mai ales cel din Calea Girocului). Daca informarea lui Milea s-a facut telefonic, este posibil sa i se fi raportat si caracterul "profesionist' al unor atacuri, cum au fost cele de orbire si blocare a tancurilor. Descrierea scenei din Calea Girocului i-o fi amintit lui Milea aceeasi scena petrecuta la Praga, in timpul derularii scenariului KGB? si acolo tancurile fusesera blocate cu zeci de rangi si bare aparute din senin. Am fi tentati sa credem ca astfel i s-a intarit convingerea ca violentele impotriva trupelor sale au fost conduse de agenti care au actionat sub acoperirea multimii formate din curiosi. Al doilea motiv al caracterului nefiresc al acestui ordin este faptul ca el nu este specific luptei armate, confruntarii cu inamicul. Pe inamic nu-1 tratezi cu focuri de avertisment, cu somatii etc.; tragi si il omori. Felul cum arata acest ordin demonstreaza mai degraba ca ministrul Apararii stia cine sunt cei din strada. Discutiile purtate de autor cu numerosi ofiteri prezenti la Timisoara in acea perioada au relevat faptul ca toti, fara exceptie, identificasera fara dubiu prezenta in strada a unor cetateni obisnuiti ai orasului, dar, din cauza actiunilor violente si pe alocuri inexplicabile ale grupurilor de agresori civili, ei au interpretat acea categorie de timisoreni drept "persoane antrenate cu prea multa usurinta de diversionisti in actiunile violente', ca ,jnassa de manevra' sau pur si simplu drept "huligani'. Daca recitim cu atentie textul ordinului lui Milea, vom observa insa ca el insista pe trecerea subunitatilor aflate in oras in pozitii de aparare, in locatii specifice Armatei (unitati militare, depozite, cladiri oficiale) si pe apararea in cazul atacarii tehnicii de lupta. La acea ora mai existau inca focare violente in oras, mai indepartate de Centru, in ciuda focului intens declansat incepind cu ora 19.00. Este posibil sa i se fi raportat si faptul ca actiunile nu au incetat. De altfel, intre orele 21.30 si 23.00, actiunile grupurilor violente se indreptau exclusiv spre obiective aparate de subunitati ale MApN (Uzina Textila Timisoara, cazarma UM 01942, cazarma UM 01008 si Spitalul Militar), inregistrindu-se raniri in rindul militarilor, precum si deschiderea focului de avertizare. in toate aceste cazuri focul deschis de militarii din formatiunile de paza a fost legitim. Ca^ul din Calea Lipovei, de exemplu, ramine in continuare inexplicabil, avind in vedere ca unitatile militare din aceasta zona se afla la o distanta apreciabila de Centru. Aici, intrebarea lui Gusa: "Ei au treaba cu partidul, ce cauta sa atace unitati militare?' are o deplina justificare. Calea Lipovei este un bulevard larg strajuit pe o parte de un gard lung din beton al unitatilor militare si pe partea cealalta de blocuri, locuite in majoritate de muncitori proveniti din alte zone ale tarii, de regula moldoveni. Nu au iesit decit citiva, din curiozitate; restul a privit de la ferestre, in ciuda eforturilor pe care le fac unele asociatii de revolutionari de a prezenta faptele ca foarte clare, ramine inexplicabil altfel decit prin incitare si diversiune atacarea unitatilor din Calea Lipovei.

Interpretarea ansamblului incidentelor care au implicat Armata a atins in timp doua aspecte distincte. Din punctul de vedere al revolutionarilor, atacarea unor unitati militare in acel interval orar a avut drept sursa identificarea Armatei ca autoare a represiunii din Centru si drept scop disocierea soldatilor de ofiterii lor, urmarind oprirea focului de arma si solidarizarea cu miscarea anticeausista si anticomunista. in timpul acestor atacuri, intre care cel de la cazarma UM 01942 - incercare de patrundere in unitate - a avut aspect de sinucidere in grup, manifestantii strigau: "Soldati, impuscati-va ofiterii!' §i "Moldoveni imputiti!'553. Acest ultim apel, aparent straniu, provenea din zvonul public ca in rindurile fortelor de represiune se afla ofiteri adusi din Moldova - reflex in domeniul militar al unor ma-suri luate de partidul comunist in sectorul industrial cu aspect de '^gratie economica din zonele sarace al Moldovei. Propaganda maghiara nu ratase ocazia sa afirme in repetate rinduri ca aducerea moldovenilor in zone industriale aglomerate - Timisoara, Brasov, Valea Jiului - se baza pe loialitatea acestora la regimul comunist si avea drept scop schimbarea configuratiei etnice din zonele respective. Pe aceasta canava, propaganda a indus si ideea diferentei in gradul de civilizatie dintre romanii banateni si romanii moldoveni, in realitate si unii si altii traiau la fel de prost si de neliber. Aberatia acestei situatii venea, cel putin in cazul Caii Lipovei, din faptul pe care deja 1-am aratat ca locatarii acestui cartier erau in majoritate moldoveni. Pe cine atacau ei si injuriau ca "moldoveni imputiti'?! Pe de alta parte, pentru orice institutie militara, de oriunde, tentativa de disociere, de desolidarizare a soldatilor de ofiterii lor reprezinta un act extrem de grav, dar nu neaparat original, desolidarizarea soldatilor de ofiteri fiind inregistrata in cazul revolutiei comuniste din octombrie 1917 din Rusia. Este inca un detaliu care apropie ultima revolutie a secolului al XX-lea de prima revolutie a aceluiasi veac zbuciumat.

Mutindu-ne in cealalta tabara vom constata ca atacarea unitatilor militare in intervalul 21.00-23.00 se infatisa ca o confirmare a intentiilor agresiv-subversive ale manifestantilor, imagine cu care fusesera indoctrinati militarii, dar mai arata si comandantilor militari ca nucleul dur al miscarii, izolat si mai usor de identificat ca urmare a dispersarii massei, exista si opereaza intentionat impotriva Armatei. Putem crede ca este o atitudine exagerata si chiar falsa, dar nu trebuie sa neglijam faptul imediat ca acele atacuri violente se desfasurau sub ochii lor, ca erau tinta lor si ca, in acel moment, nucleul dur aflat in strada reprezenta o infima parte dintr-o populatie urbana care nu reactiona. Pe noi nu trebuie sa ne mire. Istoria revolutiilor demonstreaza ca succesul a fost intotdeauna determinat de actiunea dinamica a unui grup restrins de persoane foarte hota-rite sau urmind un plan cu final bine definit de care s-au tinut cu tenacitate. Toate revolutiile au avut un astfel de grup diversionist, fie ca a plimbat cu caruta zece morti prin toate cartierele Parisului in 1848, anuntind populatia ca in centru sunt 10 000 de morti, fie ca a intrat in Palatul de Iarna gol, anuntind apoi ca 1-a cucerit prin lupta. Pe de alta parte nu putem pretinde militarilor sa cunoasca istoria unor astfel de fenomene politice ca sa-si dea seama ca o revolutie nu are nevoie de participarea "intregului popor'. Dimpotriva, la scoala invatasera ca o revolutie arata altfel. Prin urmare, este perfect plauzibil ca militarii sa nu fi crezut in informatiile ca in strada nu sunt cetateni revoltati ai Timisoarei, ci niste huligani si agenti straini, este perfect posibil sa nu-si fi dorit deschiderea focului impotriva lor si chiar sa fi constatat ca nu exista razboiul la care au fost trimisi, dar la contactul direct cu violenta strazii toate aceste ginduri au fost inlaturate-de stereo tipiile vietii militare, de nevoia sau frica de a executa ordinele, de indoiala ca ceea ce se petrece sub ochii lor este,firesc si nu provocat cu intentie. Strada le arata invers, le dadea dreptate politrucilor din unitatile lor. Cred ca este suficient sa ne imaginam cum a ajuns informatia despre tancurile blocate in Calea Girocului la militari: ,,indreptindu-se spre misiune, tancurile s-au oprit pentru a nu rani sau omori cetatenii din strada; in fata acestui gest de omenie si responsabilitate, grupuri violente de agenti provocatori si huligani au atacat echipajele tancurilor, le-au blocat cu bare de fier pregatite din timp, le-au incendiat dupa care au molestat echipajele cu topoare si rangi'. Nu a existat alternativa la aceasta informatie, nu a fost nimeni care sa-i informeze pe militari altceva. Faptul ca dupa ce s-a produs atacul numerosi locatari din apropiere si trecatori s-au invirtit in jurul tancurilor, s-au urcat pe ele, au incercat sa le manevreze nu inseamna ca aceleasi persoane sunt si cele care le-au blocat acolo. Asta este o alta legenda de la Timisoara, unde foarte multi si-au atribuit actiuni si merite numai pentru faptul ca s-au aflat in locul unde s-au petrecut astfel de incidente.

In cele doua ore de represiune militara din noaptea de 17 decembrie de la Timisoara au existat doua tipuri de reprezentanti ai autoritatilor: activi si inactivi. Cei implicati direct au fost Ion Coman, generalul Gusa, locotenent-colonelul Zeca, generalii Nuta si Mihalea, fostul prim-secretar Ilie Matei. Scosi din joc ca urmare a preluarii comenzii autoritatii si a conducerii fortelor de represiune au fost Primul-secretar Balan, colonelul Ion Popescu, Gheorghe Diaconescu SJ procurorii sai. Martori fara posibilitatea de a influenta cursul eve-nirnentelor au fost generalul Macii cu subordonatii sai si generalul Victor Stanculescu. Acestia doi din urma, cum am mai aratat, erau singurii care stiau ce se intimpla, intelegind fenomenul in ansamblul sau ca pe o diversiune menita sa produca inlaturarea lui Ceausescu la Bucuresti. Putem afirma de pe acum ca, in fata acestei diversiuni, Ceausescu a gasit punctul slab in locul cel mai vulnerabil: ministrul Apararii, generalul Vasile Milea.

Dupa convorbirea cu Milea, generalul Gusa ii va insoti in timpul noptii de 17 spre 18 decembrie pe Ion Coman si pe fostul prim-se-cretar Ilie Matei intr-o deplasare de recunoastere prin oras. Aceasta deplasare s-a facut intr-un TAB, sprijinit de un camion militar plin cu soldati. si amanuntul acesta este straniu - seful Marelui Stat Major al Armatei romane circula printr-un oras romanesc intr-un blindat! Cauza acestor precautii era sentimentul inoculat de la Bucuresti si intarit de rapoartele panicarde venite de la subunitatile din oras ca pe strazi actioneaza agenti provocatori si ca s-au inregistrat trageri, cu consecinte mortale, din surse necontrolate. Este posibil ca Gusa sa nu fi stiut de echipajele mobile "Zet' ale generalilor Nuta si Mihalea, dar a primit informatia ca se executa foc individual de pe cladiri si din autoturisme. In mod cert Gusa fusese informat ca in oras trag si civili, in plus, pe timpul deplasarii din acea noaptea, chiar convoiul sau a fost atacat intr-o zona de periferie. Trebuie insa aratat ca, intr-o sinteza a tuturor informatiilor cunoscute despre existenta si actiunea diversionistilor, acestia parasisera deja Timisoara la acea ora, deplasindu-se cu trenul in alte localitati ale judetului, unde au incercat sa inflameze populatia, la fel ca si in capitala Banatului. Dupa toate probabilitatile, la acea ora grupurile aflate inca pe strazi apartineau exclusiv timisorenilor.

Avertismentul Tien Anmen

Am aminat inadins analiza cazului Chinei de la capitolul referitor la premisele internationale ale revolutiei romane pentru a-1 expune aici, datorita unor particularitati anume ale impactului acestui caz in Armata Romaniei, incepind din ziua de 30 septembrie 1989, in mari unitati si unitati ale Armatei RSR a fost difuzat un film documentar dublat in romaneste, produs de Studioul cinematografic

613

al Armatei Republicii Populare Chineze. Filmul infatisa versiunea oficiala asupra evenimentelor din China si din Piata Tien Anmen in perioada 27 aprilie-3 iunie 1989. Desi rolul initial al filmului era sa marcheze, in rindul militarilor romani, ziua nationala a Republicii populare Chineze (l octombrie), pelicula a fost difuzata in toata Armata romana la nivel de cadre pina in ziua de 17 noiembrie 1989, adica pina in preajma Congresului al XlV-lea. Explicatia pentru aceasta durata neasteptata, de o luna si jumatate, a proiectiei documentarului militar chinezesc este' ca Nicolae Ceausescu vazuse filmul si ordonase expres vizionarea lui in toata Armata. Scopul comandantului suprem va putea fi inteles numai dupa parcurgerea "cazului' China din anul 1989 si dupa cunoasterea continutului acelei pelicule. Totodata, ne vom putea explica si de ce aparitia inscrisului "Tien Anmen II' pe zidul Institutului de Arhitectura in timpul fenomenului "Piata Universitatii' a trezit reactii dezaprobatoare si chiar ironice din partea presei favorabile FSN.

in literatura tematica scriitorul Stelian Tanase a analizat procesele complexe prin care a trecut regimul comunist din China in anul 1989. Sub influenta imaginii internationale proiectate de programul sovietic de reforme, pasii dintii ai schimbarilor din economia Chinei au permis aparitia unei schite de fenomen politic similar si in China: "Intelectuali, jurnalisti, activisti comunisti revizionisti cer toumingdu, corespondentul pentru glasnost'554. Liderii moderati reformisti ii accepta, ii incurajeaza discret si chiar ii apara in fata reactiei imediate si brutale a comunistilor radicali. Acestia din urma considera ca orice usa, cit de mica, deschisa spre liberalizare, va produce o catastrofa politica de proportii, urmata imediat de una economica si de una sociala, in plus, un model sovietic este intotdeauna suspect pentru China, pentru ca modelul unei Mari Puteri vecine urmareste intotdeauna interese strategice de durata. Pentru leadership-ul comunist chinez, campania dinamica si pe alocuri agresiva a proiectiei internationale a perestroikai si glasnost-ului era o alta forma de atingere a hegemoniei zonale, hegemonie pe care China o combatuse violent timp de o jumatate de secol. Argumentul forte al comunistilor radicali era insa realitatea greu de contestat ca gestionarea unui megastat multinational populat cu o megapopulatie (l ,5 miliarde de oameni) presupune o formidabila organizare politica si administrativa, pe care nu reusise sa o demonstreze decit regimul comunist asa-numit "de tip asiatic', mai dur din punct de vedere doctrinar, intens ideologizat si puternic militarizat. Realitatea istorica le dadea dreptate, apoi nici Marile Puteri occidentale nu riscau o incurajare prea insistenta a liberalizarii chineze, din cauza consecintelor previzibile ale aparitiei unui dezechilibru major in balanta puterilor mondiale. Statele Unite, mai ales, erau extrem de atente cu evolutia celei mai importante puteri militare din Pacific, unde Marina militara chineza detinea o suprematie, cel putin numerica, dar si atomica, de respectat. Fara indoiala ca un proces de liberalizare era si este posibil oricind, dar presupune divizarea tarii in mai multe state nationale, ceea ce conducerea Chinei nu poate accepta. Din acelasi motiv rezistenta la reforme a liderilor comunisti radicali a imbracat si aspectul luptei pentru unitate nationala, ceea ce facea totodata din orice abordare reformista un risc de executie publica pe stadionul central din Beijing. Liderii reformisti - Deng Xiaoping, Zhao Ziyang, Hu Yaobang, altfel figuri foarte cunoscute si in Romania - aveau insa de partea lor un argument la fel de puternic: URSS se misca si o data cu ea lumea; China risca sa ramina in urma acelei rotatii accelerate a Terrei umane, motiv pentru care trebuia sa faca si ea ceva, dar numai atit cit sa nu-si puna in pericol existenta. Timpul a dovedit ca singurul loc unde perestroika si glasnost- aplicate unui regim comunist au reusit a fost China, deoarece liderii reformisti au stiut cum sa manevreze intredeschiderea lantului comunist. Presat de grupul radical, Deng Xiaoping face o miscare strategica inteligenta, retragindu-se din toate functiile la Congresul PCC din 1987, dar ocupind functia de sef al Comisiei militare a partidului. Gestul lui Deng avea cel putin doua ratiuni subtile, care nu pot fi intelese decit in context istoric chinez, in primul rind, ideea de retragere inducea public o puternica imagine, nu de generozitate si responsabilitate politica - asa cum se intimpla in cazul unui om politic care nu vrea sa impiedice cursul normal al politicii -, ci de repliere in pozitia ginditorului suprem, a inteleptului. Fostul lider in ciuda rarelor sale aparitii si a faptului ca nimeni nu stia ce face toata ziua, isi conserva imaginea puternica de intelept atoate-stiutor si ubicuu, "inteleptul de pe Muntele Rosu' este o legenda chinezeasca al carei simbol se dovedea extrem de elocvent fara sa faca o trimitere directa la Mao. in 1978, cind a avut loc la Bucuresti marea expozitie de pictura chineza contemporana, a putut fi vernisat si imensul tablou "Mao vorbind insectelor'! in al doilea rind, ocuparea functiei de sef al Comisiei militare il aseza pe Deng in fruntea structurii de putere cea-jnai eficiente pe timp de criza. Din ianuarie 1976, cind moare Ciu Enlai, si pina in iulie 1977, cind Deng Xiaoping prelua puterea, China a fost condusa practic de un prieten al Romaniei, Hua Guofeng. Functia lui: seful Comisiei militare a partidului. Asadar, precedentul exista.

Moartea lui Hu Yaobang la 15 aprilie 1989 declanseaza miscarea studenteasca, sustinuta din umbra de Deng cu scop dublu: cistigarea bataliei secrete la virful partidului si consumarea segmentului inevitabil al revoltei de strada pina la capat. Harrison E. Salisbury, citat de Stelian Tanase, rezuma simplu realitatea fenomenului ramas in istorie cu numele "Piata Tien Anmen': "Studentii nu stiau ca Tien Anmen este o inscenare. A fost un test de forta nu doar intre studenti si guvern; a fost un test in interiorul guvernului'555. Massa a fost folosita inteligent de grupul lui Deng Xiaoping pentru a forta mina radicalilor si, in acelasi timp, acceptind circul mediatic si implicarile nediplomatice ale lui Gorbaciov in manifestatia din celebra piata, a permis consumarea acelui fenomen pina la capat, stiind ca are o curba care va cadea in timp. in ziua de 18 mai se decreteaza Legea martiala care permite angajarea Armatei intr-o misiune de represiune, insa timp de sase zile trupele acesteia nu apar, nu actioneaza. La 23 mai 1989, ambasadorul Romaniei in China transmitea ca ..Trupele armatei chineze de eliberare s-au repliat in zona periferiilor orasului «in asteptare de noi ordine». Aici s-au organizat in tabere, montind corturi si creind conditii pentru o sedere ceva mai lunga'556.

Aceste trupe s-au oprit ca efect al contradictiilor violente de la virful conducerii politice, Deng Xiaoping reusind sa-i convinga pe comunistii radicali ca aplicarea masurilor militare putea fi interpretata ca o neputinta a guvernului de a rezolva criza prin mijloace politice. Asta i-a descumpanit. Cum agitatia din piata incepuse sa scada spre sfirsitul lunii mai, dar nu inceta mediatizarea exagerata si partizana a presei internationale, liderii radicali au hotarit sa lichideze nucleul protestatar, trimitind insa numai o parte a fortelor militare, continind in primul rind infanterie mecanizata, in ziua de 3 iunie in Piata Tien Anmen manifestatia era deja vizibil esuata, mai ramasesera citeva sute de persoane, in marea majoritate venite din provincie si care nu mai doreau sa se intoarca, probabil de frica, in cursul serii de 3 iunie, care era o simbata, camioanele militare sunt blocate de fluxul populatiei pasnice aflata in strada in mod firesc, fara vreo participare la miscarea de protest stinsa in piata. Neputind sa inainteze, trupele care stationasera in jurul orasului si intervenisera sporadic in perioada precedenta, sunt atacate de cetateni. Fara ordine de foc, militarii sunt nevoiti sa accepte prezenta civililor in preajma si pe tehnica militara si apare, ceea ce stim si din revolutia romana, sentimentul unei "fraternizari', in scurt timp se lanseaza zvonul ca armata trimisa impotriva manifestantilor s-a aliat cu acestia. Grupuri violente se intorc in piata si incep sa atace cladiri oficiale, in aceste conditii, trupe noi, aduse intre timp din tara, "au luat cu asalt toate centrele importante din centrul orasului si in primul rind Piata Tien Anmen. De data asta, coloanelor de autocamioane cu militari li s-a deschis drum cu tancuri si transportoare blindate. Afluxul de trupe autopurtate este masiv, in jurul Beijingului fiind adusa o armata de circa 200 000 de militari'557. Conform pozitiei oficiale chineze, actiunea a produs 30 de morti din rindurile civililor si 200 din rindul militarilor! Cifrele au fost puse pe seama minciunilor propagandei comuniste chineze, dar situatia, oricit pare de neverosimila, era in realitate foarte aproape de adevar. Totusi, cum se poate explica o represiune care produce mai multe victime in rindul militarilor decit in rindul civililor?! Raspunsul era dat in filmul documentar prezentat cadrelor militare romane.

Probabil ca nimeni nu a fost in stare sa explice cu adevarat ce s_a intimplat, in detaliu, in acea noapte pe piatra Pietei Tien Anmen, in conditiile in care relatarile presei occidentale au fost la rindul lor ridiculizate, ca si in cazul Romaniei, de dezvaluirea ulterioara a diversiunii la care s-a pretat. Documentarul militar chinez continea insa o tema surprinzatoare: in zona centrala a Beijingului si in Piata Tien Anmen s-a produs o fraternizare a unor trupe militare "sovaielnice' cu populatia, motiv pentru care trupe fidele puterii de stat au intervenit restabilind ordinea, inclusiv prin anihilarea trupelor "tradatoare'. Asadar, din punctul de vedere oficial chinez, in Piata Tien Anmen avusese loc in principal o lupta intre doua formatiuni militare, nu intre manifestanti si Armata. Ultima secventa a filmului documentar - asa cum mi-a fost relatata de colegi ofiteri din Armata noastra - infatisa buldozarele care impingeau catre un sant de la marginea Pietei Tien Anmen masini, camioane calcinate si cadavre de civili si militari la un loc. Imaginea era terifianta si a ramas imprimata puternic in memoria militarilor romani. Acesta a fost si scopul ordinului lui Ceausescu de difuzare a filmului in unitatile militare romanesti: iata ce se intimpla atunci cind militarii ezita si "tradeaza'! Filmul explica si de ce au fost mai multi militari morti decit civili, constituind totodata suportul informational pentru contestarea postrevolutionara a inscrisului "Piata Tien Anmen II' de pe cladirea Arhitecturii: in Piata Universitatii nu avusese loc in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 o confruntare intre doua formatiuni militare.

Nu putem ignora acest avertisment dat de Nicolae Ceausescu ofiterilor romani inaintea lui decembrie 1989.

Schimbarea dispozitivului militar

Intors din centrul municipiului Timisoara la Comandament, generalul Stefan Gusa da trei ordine, in primul cere deplasarea la timisoara a unei subunitati de parasutisti. in al doilea, cere deplasata in directa subordonare a unei subunitati de cercetasi de la Buzau.

Al treilea ordin era o repozitionare a subunitatilor aflate in oras; "Pina dimineata sa se retraga toate tancurile in cazarmi; sa se ia masuri pentru odihna si hranirea efectivelor. Misiuni pentru ziua de 18.12.1989: UM 01185 Timisoara, cu 200 militari, opt TAB-uri, cinci autocamioane, o autostatie, va executa paza CJP, Postei, Bancii, podurilor 23 August si Michelangelo; UM 01008 si 01276 Timisoara, cu 400 militari, patru autocamioane, vor asigura paza Depozitului ICRA, Garii de Nord, Uzinei Textile, Grupurilor emitatoare Radio si Pietei Traian; UM 01121 si UM 01970, cu 115 militari, vor apara Comandamentul UM 01024 Timisoara; UM 01380 Arad cu 210 militari si trei TAB-uri se va dispune in zona Complexului Studentesc, pietelor Maria, 700 si Marasti; UM 01233 Buzias va apara Consiliul Popular Municipal si cele doua poduri peste Bega din apropierea Catedralei ortodoxe; 300 militari din UM01140 Lugoj se vor afla in Piata Operei. Se vor constitui patrule conduse de ofiteri in toate zonele de responsabilitate. Rezerva: 200 militari. Dispozitivul va fi gata pina la ora 09.00'558. Acest ordin indica aparitia posibilitatii pentru Gusa de a aduce fortele militare in pozitii de aparare si, indirect, de interzicere a accesului de pe anumite cai de comunicatie. Amplasarea in noile dispozitive urmarea prevederile Regulamentului militar, pe care 1-am mai analizat (paza obiectivelor militare, economice etc.), dar facea si unele concesii comenzii politice - Pietele Maria, 700, Marasti, Complexul studentesc, Piata Operei. Se mai observa si interpretarea manevrei de interzicere a accesului, nu pe strada cum se intimplase peste noapte si cum gasise Gusa dispozitivul cind a venit, ci prin blocarea podurilor, pe baza unei harti a orasului. Este harta mult comentata de presa. Utilitatea acelei harti a fost modificarea dispozitivului de amplasare al subunitatilor MApN, cautind, fara sa reuseasca complet, sa respecte legea. Acest ordin mai arata convingerea lui Gusa ca actiunea nu s-a terminat, mai ales dupa ce fusese atacat in timpul inspectiei, si nu putem sti ce a fost in gindul lui - operatiune organizata sau revolutionari? in aceeasi noapte, la sedinta cu comandantii, generalul Gusa face precizarea ca "in continuare situatia ramine grava'.

Aducerea la Timisoara a formatiunilor de parasutisti si cercetasi fost o masura indelung dezbatuta in presa, mult timp acreditin-Hu-se ideea (falsa) ca aceste subunitati au fost cele care au devastat pentru a provoca represiunea. Am demonstrat ca ideea este cel putin ilogica. Ministerul Apararii a lansat ipoteza ca motivul aducerii acestor forte a fost neincrederea lui Gusa in informatiile pe care le primea de la Ion Coman si de la Nuta. S-a acceptat, in volumul editat in 1998 de MApN, si posibilitatea ca generalul Gusa sa fi inceput sa aiba banuieli asupra realitatii, a sensului real al manifestatiilor, precum si asupra provenientei participantilor, in declaratia sa olografa din timpul procesului, el va face si urmatoarele afirmatii: "Am trimis diferiti ofiteri in oras pentru a-mi raporta care este situatia, dar majoritatea au informat ca e liniste, desi se primeau multe stiri alarmante: ca familiile ofiterilor sunt atacate, unele depozite sunt atacate si chiar unele cazarmi sunt atacate. Colonelul Rotariu a sunat si a raportat ca i se ataca cazarma. I-am ordonat sa intareasca paza si in caz ca va fi atacat sa someze si daca se patrunde in cazarma sa traga foc de avertisment, in sus, iar in caz ca nu se vor supune sa traga la picioare. I-am reprosat ca nu cunoaste realitatea si se conduce dupa zvonuri lansate de altii. Sa iasa afara din birou, sa se convinga despre ce este vorba, care este realitatea si numai dupa aceea sa raporteze. Multe dintre zvonuri nu s-au confirmat si aveam impresia ca sunt lansate cu scopul de a dispersa si alerga fara rost in diferite locuri'. Este o proba ca seful Marelui Stat Major era in confuzie. Unitatile erau atacate, insa era vorba de injurii si aruncarea unor obiecte peste gard, precum si de acuzatii pentru mortii din acea noapte. Au existat intr-adevar si citeva situatii ciudate: doua cazuri in care familiile unor ofiteri au fost amenintate, injuriate si agresate de vecinii lor unguri de la bloc si un caz in care usa de acces a scarii unui bloc locuit de cadre militare a fost gasita sudata, astfel incit sa-i impiedice sa iasa la alarma. Un incident special a fost cel de la Unitatea Militara 01942 din Calea Lipovei, o scoala de soferi, unde un grup de tineri iresponsabili a incercat sa patrunda ln unitate pe poarta principala, o data cu doua masini militare. ^Periati de aparitia neasteptata a civililor peste ei, soldatii in termen ai Scolii de soferi - fara sedinte de tragere efectuate - au deschis foc necontrolat. Tot acolo, ordinul de a trage rafale in sus a permis si ranirea sau uciderea accidentala a unor locatari din blocurile de vizavi. Informatiile derutante, care cereau trimiterea fortelor militare in diferite locuri, simultan cu reprosuri ca "Armata nu isi face datoria', veneau de la generalul Nuta. Amindoi generalii, si Gusa, si Nuta, au fost prezentati de presa postdecembrista drept favoriti ai Elenei Ceausescu, insa in acel moment de la Timisoara o legatura prin comunicatii cu Elena Ceausescu avea doar Nuta. Apoi, asa cum atesta toate amintirile apropiatilor, intre Gusa si Nuta era o mare diferenta de personalitate, moralitate si nivel de pregatire in favoarea lui Gusa. Banuiala ca generalul inginer Stefan Gusa incepuse sa constientizeze realitatea situatiei in care se afla este intarita de aducerea celor doua subunitati specializate, de parasutisti si cercetasi, pentru a avea informatii proprii si sigure. Faptul ca el trimitea ofiteri din cazarmi in oras si faptul ca se simtea dezinformat dovedesc logica acelui ordin de deplasare, insa trimiterea cerceta-silor, care aveau misiuni de cercetare in adincimea frontului inamic, in intreprinderi il asaza pe Gusa, cel putin pentru un moment, in rind cu liderii politici locali care inca din noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 au cautat sa impiedice solidarizarea muncitorilor cu grupurile violente din oras. Informatiile despre starea de spirit a cetatenilor orasului si in particular din intreprinderi veneau pe traseul Securitatii locale, erau raportate de generalul Macii lui Ion Coman, iar acesta le comunica eventual lui Gusa. Asa cum arata depozitiile ofiterilor de Securitate din procese, starea de spirit a cetatenilor era rezervata, adica nu aveau de gind sa iasa in strada, desi este usor de imaginat la ce se gindeau peste 290 000 de oameni in noaptea in care se tragea in orasul lor cu sute de mii de cartuse. Am intrebat citiva martori din rindul muncitorilor de la Fabrica de Tigarete si de la ELBA ce simteau atunci cind orasul vuia de rapaitul armelor automate. Raspunsurile au fost invariabil dezarmante: "Noi ne vedeam de lucru'; "Directorul/ secretarul de partid ne-a spus sa ne vedem de treaba'; "Tot ce stiam era ca armata se lupta cu ungurii preotului ala'! Nu trebuie sa scapam din vedere ca atit pe linie politica, cit si pe linia Directiei II a Securitatii (in economie) existau suficiente mijloace de a sti ce se petrece in intreprinderi.

Astfel, trimiterea de catre Gusa a cercetasilor in intreprinderi nu avea decit o singura logica: se considera dezinformat de factorul nolitic si de Securitate, i se cereau deplasari de trupe in diferite locuri din oras, scotind astfel efectivele din dispozitivul pe care abia jl stabilizase si din misiunile stricte de aparare. Cu toate acestea, nu in intreprinderi se afla problema lui Gusa, daca ar fi sa ne limitam la pretentiile oficiale ale Armatei, ca nu s-a implicat in represiunea politica. Securitatea a depistat prezenta luptatorilor DIA in mai multe grupuri de manifestanti din oras, apoi si pe cei infiltrati in intreprinderi, mentionind in notele de filaj ca acestia sunt inarmati. Au avut asupra lor pistolete, ,dar documentele militare oficiale demonstreaza ca nu le-au folosit. Unii ofiteri de Securitate afirma si astazi ca acele documente militare au fost falsificate. Nu exista insa nici o proba, decit marturii izolate ca dupa revolutie au fost rescrise acte si documente intregi apartinind unitatilor militare, intr-o declaratie olografa, data de generalul Macii la 24 februarie 1990, el afirma: "in zilele de 17-18 decembrie 1989 cit am stat la Timisoara in unele intreprinderi din oras au fost prinsi 9 ofiteri imbracati in civil de catre muncitori si adusi la Inspectoratul Judetean de Interne. Acestia au fost legitimati de organele de Interne locale si s-a stabilit ca faceau parte din Directia de Informatii a Armatei; erau adusi din Bucuresti si fusesera adusi la Timisoara sa faca munca de informatii. I-am dat telefon lui Ion Coman despre acest lucru si acesta mi-a confirmat ca au fost adusi 50 de insi din cadrul Directiei aratate, dar care sunt slab pregatiti, fiind prinsi'559. Daca acestia sunt diversionistii, ne-am procopsit! Dar Macii facea cel putin doua confuzii: luptatorii DIA ajunsesera la Timisoara la ora 07.40 din ziua de 18 decembrie, ora confirmata de Jurnalul operatiilor al unitatii lor, de diagrama aeronavei cu care au venit si de Registrul aerian al Aeroportului Timisoara. Asadar, nu erau in oras pe 17 decembrie, in al doilea rind, Macri afirma ca au fost adusi de la Bucuresti, desi veneau de la Buzau. Militarii respectivi au fost prinsi in perioada 18-20 decembrie, nu in aceeasi zi, de ofiterii de Securitate si de personalul intreprinderilor aflat in serviciul de paza al intreprinderilor, in unele cazuri, cum au fost cele doua din ziua de 20 decembrie, luptatorii DIA, avind misiunea sa stabileasca starea de spirit a muncitorilor, au sarit gardul unor intreprinderi goale, muncitorii fiind in centrul orasului! Autorul nu exclude posibilitatea ca unele documente, cum este de exemplu Jurnalul de lupta al Batalionului 404, sa fi fost falsificat ulterior, insa nu are alte probe. Din pacate, Istoria se scrie si asa, ramine astfel confirmata si se transmite urmasilor ca probe. Cindva, peste ani, un istoric sau un cercetator ocazional va da peste un fragment de text sau peste un document secret si il va publica. Inflexibila, Istoria va merge mai departe.

Ceea ce trebuie sa retinem in legatura cu acest moment precis al evenimentelor este ca reorganizarea dispozitivului militar ordonata de generalul Gusa a fost interpretata la Bucuresti drept "un pas inapoi' facut de Armata. Retragerea subunitatilor in pozitii de aparare, in principal de protectie a unor cladiri, lasa din nou cele mai multe cai de comunicatii si centrul orasului la dispozitia manifestantilor si impiedica manevrele represive de tip terorist ale generalilor Nuta si Mihalea, prin reducerea posibilitatilor de acoperire a operatiei. Asigurarile date de la Timisoara lui Bobu de catre Ion Coman, precum si asigurarile date de Bobu lui Ceausescu, devreme dimineata, ca la Timisoara situatia a fost pacificata, au permis nu numai plecarea dictatorului in Iran, ci si acceptarea manevrelor de schimbare a dispozitivului militar ordonate de Gusa. in fapt, grupurile diversioniste parasisera deja Timisoara, astfel ca potentialul agresiv al miscarilor de strada se reducea la timisoreni hotariti sa nu cedeze initiativa si sa nu piarda ocazia, la cetateni ingrijorati si revoltati de canonada de peste noapte, precum si de zvonul ca sunt sute de morti cazuti pe strazile orasului lor. Dupa revolutie, Coman a fost aratat cu degetul de multi adepti ai ideii ca raminerea lui Ceausescu in tara ar fi rezolvat cumva lucurile la Timisoara si ca plecarea lui a fost determinata de "dezinformarea' lui Ceausescu de catre Coman. Este adevarat ca in dimineata de 18 decembrie, in jurul orei 06.00, Ceausescu 1-a sunat pe Coman si 1-a intrebat daca poate pleca linistit in Iran. "I-am raspuns ca poate pleca linistit si sa nu duca nici o grija' - a marturisit Coman in proces, in dimineata de 18 decembrie diversiunea incetase la Timisoara, spargerile izolate de magazine si atacurile unor depozite apartinind lumii interlope deja mult mai bine organizate in doua zile de tulburari civile. Bineinteles, revolutionarii amesteca lucrurile, atribuind toate distrugerile lumii interlope de care cauta sa se diferentieze total pentru a innobila revolutia.

in acea dimineata, schimbarea dispozitivului militar a avut propria sa istorie, nu mai putin importanta pentru intelegerea unor intimplari legate de represiune.-,Asa cum am vazut, ministrul Milea a transmis peste noapte ordine (relativ) noi lui Gusa, care au vizat in principal retragerea tancurilor din strada din cauza riscurilor la care se expusesera in ziua precedenta. Nici o armata profesionista nu trimite tancurile intr-un oras. La proces, Ion Coman va incerca sa acrediteze ideea ca ordinul de retragere a blindatelor i-a apartinut, aducind drept argument si atitudinea dura pe care a adoptat-o in dimineata de 18 decembrie fata de cei doi generali, Nuta si Gusa, pentru faptul ca asculta ordinele superiorilor lor pe linie ierarhica, Milea si Postelnicu, fara avizul sau. El nu face decit sa confirme faptul ca se afla la Timisoara in calitate de reprezentant si imputernicit al comandantului suprem si detinea intreaga responsabilitate: "in dimineata cind am discutat la telefon cu Nuta si cu Gusa le-am cerut ca mai inainte de a lua legatura cu ministrii lor, sa ma puna pe mine in tema cu ce vor raporta dupa care sa ma informeze despre ordinele pe cale le primeau'560. Este un secret ascuns in aceasta pretentie. Milea si-a dat seama de eroarea neprofesionista pe care o facuse si a dat ordinul de retragere a tancurilor din oras fara sa-1 anunte pe Coman. Lipsit de tancuri, Coman ii cere lui Gusa compensarea fortei trupelor cu TAB-uri, motiv pentru care este adusa unitatea de la Buzias si introdusa in dispozitivul din oras, la Catedrala. Totodata, pentru a stapini situatia din oras si pentru a acoperi cu anumite masuri asigurarile date lui Ceausescu, Ion Coman se va Ocupa de verificarea atitudinii muncitorilor din intreprinderi si de cooperarea deplina intre fortele MI si MApN. Pentru aceasta a doua problema el a cerut celor doi generali sa se prezinte la CJP pentru a pune toate dispozitivele pe o harta unica. Scopul ambelor masuri luate de Coman, verificarea situatiei din intreprinderi si unificarea dispozitivelor, era precis: impiedicarea muncitorilor sa iasa in strada. El se va deplasa personal in 7 intreprinderi pentru a face prezenta si ii va opri ferm prin ordin pe cei doi generali sa mai comunice cu ministrii lor fara sa-1 informeze.

Ultima minciuna politica

La ora 05.20, Ion Coman vorbeste la telefon cu Emil Bobu si il informeaza ca situatia de la Timisoara este sub control. La 05.30 Bobu il suna pe Ceausescu acasa si ii comunica acelasi lucru. Ceausescu se intereseaza de pregatirile pentru "mobilizarea activului de partid' din Timisoara cu scopul de a "infiera actiunea elementelor declasate care au provocat dezordini' in oras. inca din 17 decembrie, de la ora 23.00, la Timisoara fusese trimis Cornel Pacoste cu scopul de a coordona activitatile organizatiilor de partid din municipiu pentru obtinerea unei atitudini publice, propagandistice, de condamnare a actiunii manifestantilor si de confirmare a stapinirii situatiei de catre partid. Totodata, Ceausescu ii convoaca pe Milea, Postelnicu si Vlad la resedinta din Bulevardul Primaverii pentru o ultima serie de ordine, inainte sa plece in Iran.

Sofronie Florea, secretarul Comitetului Judetean de Partid, va organiza sedinta de instruire cu activul de partid si va arata in instanta ca "in dimineata de 18 decembrie 1989, la ora 08.00, la Comitetul municipal de partid a avut loc instruirea activului de partid si de stat la care, in afara de mine, au participat Balan Radu, Matei Ilie, Pacoste Cornel, activul judetean si municipal de partid, secretarii de partid din intreprinderi, directorii si ceilalti sefi de intreprinderi si institutii. Luind cuvintul in cadrul acestei sedinte, Balan Radu a comunicat ca s-a decretat starea de necesitate in municipiul Timisoara si, ca atare, este indicat sa nu se circule in grup, oamenii muncii avind obligativitatea sa se deplaseze la si de la locurile de munca pe itinerariile cele mai scurte, ca se va interzice vinzarea bauturilor alcoolice, se vor sista spectacolele, ca este necesar sa fie luate masuri ca salariatii sa nu iasa in strada, ca fiecare organ de partid trebuie sa cunoasca nominal pe cei care lip-sesc de la locul de munca si cauzele. A pus accent pe necesitatea luarii unor masuri care sa asigure desfasurarea in bune conditii a activitatii productive. A caracterizat actele de devastare ca fiind antistatale. A mai precizat ca armata a primit ordin sa traga si ca a tras, rezultind morti si raniti'561. A fost o tentativa de a bloca solidarizarea muncitorilor timisoreni cu manifestantii care fusesera pe strada in noaptea precedenta. Sebpul principal a fost intimidarea, de aceea a fost invocata deschiderea focului de catre Armata in conditiile starii de necesitate-si mai ales amenintarea ca va trage in continuare. Matei Ilie a intarit si el mesajul acesta, subliniind ca este stare de necesitate, ca Armata a fost inarmata cu munitie de razboi si ca va trage. Cornel Pacoste a insistat pe organizarea adunarilor generale ale oamenilor muncii de solidarizare cu Ceausescu si infierare a actelor de huliganism. Directorii de institutii si secretarii de partid din intreprinderi au primit sarcina sa organizeze adunarile generale ale oamenilor muncii pentru a transmite mesajele de intimidare si pentru a lua pozitie critica impotriva actelor de huliganism. Citeva din acestea au fost filmate si transmise la televiziune, iar presa locala a publicat mai multe articole si reportaje pe aceeasi tema. Este interesant de semnalat ca unii dintre directorii de intreprinderi, si anume cei cu grade si functii militare, au fost preveniti de generalul Stanculescu inca din noaptea de 17 decembrie sa fie foarte prudenti, dindu-le de inteles exact contrariul celor anuntate oficial. Unul din cazuri, directorul intreprinderii Optice Timisoara, avea sa declare: "in noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, pe la ora 01.00, am fost sunat de generalul Stanculescu care se interesa de situatia existenta in unitate. Dupa ce i-am raspuns ca nu este nimic ingrijorator, acesta mi-a cerut sa fiu atent la tot ce fac, afir-mind ca nu este timp de alte discutii. Am inteles prin aceste vorbe ca trebuie sa-mi dramuiesc fiecare pas de actiune si in sinea mea am i facut legatura cu cauzele reale care ii determinasera pe oameni sa iasa in strada'562. si aceasta atitudine a generalului Stanculescu se adauga ipotezei ca a stiut din timp care este secretul diversiunii de la Timisoara. Adevarul este ca in dimineata de 18 decembrie, care era luni, prima zi lucratoare a saptaminii, locuitorii Timisoarei s-au dus la locurile de munca. Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a oprit sa formeze un grup protestatar, sa se duca la CJP pentru a cere explicatii despre interventia militara de peste noapte, sa abordeze trupele militare pentru a afla care este situatia. Sentimentul apartenentei la un partid care avea responsabilitati si obligatia de a da explicatii in fata membrilor sai, in ultima instanta a muncitorilor, nu functiona (nu se manifesta). La locurile de munca au fost adunati in lungi sedinte si au asistat pasiv la declaratii de solidaritate fata de Ceausescu, aflind totodata ca in oras au actionat niste huligani si niste agenti straini, ca Armata si-a facut datoria. Organizatiile de partid au facut prezenta pentru a depista absentii, banuiti astfel ca au participat la evenimentele de peste noapte. Acest act, asa cum a fost el raportat la CJP si inregistrat oficial, semnala un numar extrem de mic - unu-doi absenti nemotivati doar la citeva intreprinderi - astfel ca dimensiunea represiunii, prin numarul de morti si raniti - 59 de morti, aproximativ 280 de raniti - nu se infatisa salariatilor drept atit de grava pe cit era in realitate, in timpul cercetarii din 2003-2004 am stat de vorba cu multi salariati din intreprinderi timisorene si am aflat ca erau intr-adevar foarte derutati de contradictia intre realitatea numerica din intreprindere (IOT, UMT, ELBA, Fabrica de Tutun) si ceea ce auzeau, fie in strada, fie de la cei care ii contactau din strada. Efectuarea prezentei din ora in ora, precum si asigurarile date de secretarii de partid ca se va imbunatati aprovizionarea si vor fi platite salariile integral au condus la inactivitatea revolutionara a muncitorimii timisorene, care nu a reactionat nici in ziua de 18 decembrie, desi peste noapte orasul vuise. Dupa sedintele respective, unii participanti la evenimentele noptii trecute au inceput sa relateze sporadic faptele colegilor lor, temindu-se sa nu fie arestati. Subiectul cel mai penetrant a fost existenta mortilor la Spitalul judetean. Avind in vedere intensitatea focului de peste nOapte, auzit de toata lumea, precum si relatarile involuntar exagerate ale participantilor, imaginea despre numarul mortilor, asa cum era ea prezentata de agitatori, de participanti la luptele din timpul noptii» a capatat proportii la primele ore ale diminetii. Foarte putini aveau insa imaginea exacta a tragediei. Murisera din intreprinderile timisorene aproximativ 20 de muncitori, ceilalti pina la 59 provenind din rindurile functionarior, elevilor si studentilor. La numaratoarea pe care o fac revolutionarii (de exemplu, Marius Mioc) apar 70 de morti, cifra fara nici un suport probatoriu si in care intra si 7 neidentificati. Acestia din urma sunt prezentati de Procuratura ca provenind probabil din alte localitati, iar de Securitate ca fiind din rindul diversionistilor veniti din Ungaria, in timpul dialogului purtat de autor cu domnul Traian Orban la Muzeul Revolutiei din Timisoara in ziua de 4 decembrie 2003, cunoscutul revolutionar avea sa faca unele precizari neasteptate:

"Traian Orban: La Timisoara nu avem doar 7 neidentificati, ci si 17 disparuti. Daca prin ipoteza si cu mari eforturi am reusit sa mai identificam doi din rindul celor sapte, nu stim nimic despre cei 17.

AMS: Bine, dar ce va face sa credeti ca cei identificati sunt din rindul celor 7 neidentificati si nu provin din rindul celor 17 disparuti?

TO: Au fost initial 9, au mai ramas 6 sau 5. Am mai primit o seama de cereri ale unor urmasi si s-au stabilit doua identitati dupa. media de virsta si dupa unele semnalmente. Avem si un caz in care identificarea este destul de certa, dar rudele nu au facut nici un efort sa ne ajute, nu s-au interesat.

AMS: Asadar, numarul persoanelor neidentificate in urma evenimentelor din Timisoara ar fi 22 sau 24?

TO: Da, si in unele cazuri nici nu incape loc pentru povestea cu Tga peste granita. Stiti ca a aparut ideea ca multi oameni au fugit dupa revolutie in strainatate

AMS: Sau, pur si simplu, au profitat de deschiderea granitelor, au ramas pe undeva si nu-i mai intereseaza rudele din Romania Unii or fi prin puscarii  ,)..;-,

TO: Va dau un exemplu, Otto Zontec, om de 56 de arii, nu era un aventurier, o persoana care sa fuga peste granita. La Timisoara avem in realitate 5 sau 6 neidentificati si 17 disparuti. Evidenta lor, pe baza sesizarilor facute din mai multe localitati din tara, se afla la Primarie.

AMS: Vreti sa spuneti ca intre cei disparuti la Timisoara multi nu erau din Timisoara?

TO: Nu, multi nu erau din Timisoara.

AMS: Domnule Orban, sunt putin derutat. Iertati-mi insistenta, dar .,; calitatea de martir ofera niste avantaje. Este posibil sa nu revendice nimeni 22 de cadavre, care ofera 22 de certificate de martir?

TO: Nu, nu m-ati inteles. Cele 17 persoane disparute sunt revendicate de 17 familii, dosarele lor sunt la Primarie.

AMS: Pai atunci, in cazul asta este posibil sa avem 17 plus 5 sau 6 cadavre nerevendicate de nimeni intre cele 40 arse la Bucuresti? Ale cui sunt?'

in tabelul intocmit de Ministerul Sanatatii in 1991 si inaintat Senatului Romaniei, la judetul Timis apar 26 de persoane decedate neidentificate, acoperind probabil tot judetul si tot intervalul 17-26 decembrie563. Modul improvizat in care s-a facut identificarea cadavrelor nu ofera informatii certe ca cei care sunt ingropati in cimitirul eroilor din Timisoara sunt chiar cei inscrisi pe pietrele tombale. Barbaria morbida a furtului cadavrelor si a arderii lor in crematoriul de la Bucuresti ne rapeste si aceasta certitudine.

Emisiunile posturilor de radio straine erau inca prudente, schematice. Europa libera incepe sa primeasca telegrame pe fluxul de stiri abia dupa miezul noptii, dar continutul lor era extrem de vag -granita inchisa, existenta unei manifestatii de simpatie pentru Laszlo Tokes, aparitia trupelor Armatei in oras, deschiderea focului, insa fara descrierea consecintelor564. Lucratorii sectiei romane ^.Europei libere probabil ca au fost si ei circumspecti atunci cind le-au sosit stiri de genul "4 000 de demonstranti se aflau la biserica reformata', loc unde nu incap nici 500. Mijloacele de presa americane si canadiene vor reactiona abia din 19 decembrie565.

in jurul orei 08.00 dimineata Milea, Postelnicu si Vlad sunt chemati acasa la Nicolae Ceausescu. Milea i-a dat asigurari lui Ceausescu ca lucrurile sunt pacificate la Timisoara. La ora 08.30, Nicolae Ceausescu a decolat spre Iran. La conducerea statului ramine un triumvirat format din Elena Ceausescu, Emil Bobu si Manea Manescu, sprijinit de ministrul de Interne, Tudor Postelnicu. Primul ordin dat de acest triumvirat 1-a vizat pe seful de stat major al Garzilor patriotice care a fost convocat si i s-a comunicat ca "va executa numai ordinele transmise de Curticeanu, Manescu si Bobu'566. Din ordinul generalului Ilie Ceausescu in unitatile militare din responsabilitatea Armatei 3 se organizeaza sedinte cu activul de partid si instruiri ale cadrelor si militarilor asupra evenimentelor de la Timisoara, dindu-se ordine pentru incazarmare, adica izolarea informationala a militarilor in unitati, in sustinerea afirmatiei ca ceea ce se intimpla la Timisoara este o actiune a trupelor Tratatului de la Varsovia condusa de URSS, Ilie Ceausescu a comunicat conducerii Armatei 3 si unitatii militare din Timisoara ca se va deplasa la Timisoara, aducind cu el si dovezile, intr-adevar, in dimineata zilei de 18 decembrie, acesta soseste in oras, contactindu-i mai intii pe Ion Coman si pe generalul Stanculescu, informindu-i ca detine informatii care atesta implicarea straina in evenimente. Colonelul Popescu, seful Inspectoratului Judetean al MI, a surprins momentul in care Ilie Ceausescu i-a aratat "dovezile' generalului Nuta: "injurai orei 08.15 a sosit la Inspectorat generalul Ilie Ceausescu care i-a dat generalului Nuta doua coli ministeriale pe care erau dactilografiate citeva fraze. Dupa ce le-a citit, generalul Nuta s-a exprimat: «Da, se. vede ca este mina din exterior», dupa care le-a bagat in mapa'567.

Inscrisurile prezentate de Ilie Ceausescu contineau fragmente (citate comentate politic) din celebrele telegrame primite de la atasatii militari din Ungaria si Iugoslavia. Ilie Ceausescu s-a dus la Comandamentul Diviziei, instruindu-si politrucii pe baza acestor hirtii, acestia la rindul lor tinindu-si sedintele cu activul de partid pentru a le transmite concluzia ca la Timisoara au actionat si actioneaza in continuare elemente diversioniste straine. La recomandarea lui Ilie Ceausescu activistii de partid din unitatile militare au dat ordin pentru sigilarea tuturor aparatelor de radio si TV din unitati. Informatia despre diversiunea straina a ajuns pina la trupa, dar numai la militarii care se aflau in cazarmi. Nu stim cit si citeau crezut in veridicitatea lor, dar actul de propaganda si de mobilizare psihologica a existat.

incepind cu ora 12.00, Ion Coman si Ilie Matei se deplaseaza in sapte intreprinderi timisorene pentru a verifica prezenta la lucru si daca exista victime din rindurile muncitorilor, "in urma discutiilor avute cu conducerile administrative si politice ale acestor unitati am aflat ca prezenta era cea obisnuita, ca nu existau victime, cu una sau doua exceptii, si ca directorilor le era teama ca vor fi atacati. La intrebarea mea: «De cine sa fie atacati», acestia au replicat: «De cei care au distrus orasul» si mi-au cerut sa dau aprobare pentru ca armata (de fapt atit cei de la Ministerul Apararii Nationale, cit si cei de la Ministerul de Interne) sa-i apere'568. Este o alta minciuna politica lansata cu scopul de a justifica prezenta fortelor militare la portile intreprinderilor. Apararea unitatilor economice era asigurata, conform legilor statului comunist, de Garzile patriotice, organizate si instruite in fiecare intreprindere, avind la dispozitie armament stocat in depozite speciale aflate in incinta. Ion Coman nu explica de ce, din ordinul sau, munitia aflata in depozitele Garzilor patriotice din intreprinderi a fost ridicata de Armata. Explicam noi: pentru ca muncitorii revoltati sa nu aiba si arme cu care sa iasa in strada impotriva regimului.

Astfel devine destul de clar, in hatisul de declaratii ocolite si dezinformari, ca schimbarea de catre generalul Gusa a dispozitivului militar, din ordinul ministrului Milea, inca de la miezul noptii de 17 sPre 18 decembrie, a fost transformata de factorul politic local in acea zi intr-o misiune de patrulare, interzicere si blocare a muncitorilor in intreprinderi. O astfel de actiune este caracteristica starii de asediu.

Bineinteles, nici o lege nu autoriza o astfel de masura si nici un document oficial nu indreptatea fortele Ministerului Apararii Nationale sa tina intreprinderile timisorene sub asediu.

Activitatile Procuraturii

La Timisoara, procurorul general adjunct Diaconescu ia primele masuri pe linia Procuraturii: "Dimineata am mers la Procuratura. Atit cit aflasem, erau multi morti. Am dat telefon la Procuratura Generala si am vorbit cu directorul Directiei anchete, Comsa Dorel, sa trimita cu avionul doi procurori criminalisti care sa coordoneze activitatea de identificare a cadavrelor. Au fost trimisi Ovidiu Petrescu si Vasile Greblea (seful laboratorului criminalistic). Lui Tilinca i-am ordonat sa nu mai trimita pe nimeni la penitenciar si sa se mobilizeze toti la autopsii, coordonate de cei 2 criminalisti. De acolo m-am intors la Inspectorat, pentru a obtine informatii. Aparuse Nuta. El ne-a informat ca cei mai multi morti sunt la Spitalul judetean, la serviciul medico-legal, dar ca sunt si la alte spitale. Am cerut celor de la MI sa le aduca pe toate la serviciul medico-legal. In cursul diminetii, pina in jurul orelor 11.00-12.00, fusesera aduse la Spitalul judetean, Serviciul medico-legal, 42 de cadavre. Erau asezate pe jos, pe coridoare, in Serviciul medico-legal erau doar doua mese de prosectura. Mortii acestia proveneau din strada, in marea majoritate, si din spital, decedasera ulterior, nu au putut fi salvati. Din cei 42 de morti au putut fi identificati atunci 13, pentru ca aveau acte la ei sau fisa clinica adusa din spital. Pina seara s-au strins 56 de cadavre'. Informatia este confirmata de procurorul cri-oiinalist Ovidiu Petrescu: "Am ajuns la sediul Procuraturii judetene Timis in jurul orei 12.30, dupa ce traversind orasul am vazut si am aflat despre evenimentele ce au avut loc acolo in ziua si noaptea precedente. La sediul Procuraturii judetene 1-am intilnit pe domnul Gheorghe Diaconescu care ne-a trasat sarcina, mie si colegului Greblea Vasile, de a ne deplasa la morga spitalului judetean si de a coordona acolo activitatea colegilor de la Timisoara in vederea examinarii medico-legale si a identificarii cadavrelor existente569. Pina in jurul orei 16.30 operatiunile de examinare medico-legala si de identificare a cadavrelor au fost finalizate, in conditiile descrise de Gheorghe Diaconescu. Vom sublinia anumite pasaje importante pentru a putea lamuri unul din misterele revoltei de la Timisoara: "in ce priveste cadavrele, am dat in toate cazurile dispozitii scrise de efectuare a expertizei medico-legale, intocmirea de formulare, si s-a incheiat un proces-verbal pentru fiecare cadavru. Documentele contineau descrierea vestimentara, fizica, ranile, anumite semne particulare. S-au facut fotografii judiciar-operative de catre echipa speciala a Militiei condusa de colonelul Ghircoias, seful Inspectoratului de criminalistica al IGP. Nu s-au facut autopsii pentru ca nu era timpul si nu erau nici mijloace - acolo erau trei medici si doua mese. S-a facut constatare medico-legala, care este o examinare mai sumara decit autopsia. De exemplu, daca a fost un caz strivit de tanc, ce sa-1 mai deschizi? La majoritatea cadavrelor, orificiul de intrare era in zona pectorala, s-a facut incizie, s-a gasit proiectilul, a fost prelevat in prezenta procurorului, a medicului legist, ofiterului de judiciar al judetului, plus lucratorul criminalist (foto) sub supravegherea celor doi criminalisti de la Bucuresti, in conditiile de acolo nu se putea face mai mult. S-a intocmit un dosar pentru fiecare cadavru, deci 56 de cadavre in ziua de 18 decembrie. Procurorii au plecat cu dosarele de acolo, iar criminalistii cu filmele pentru developare la inspectorat. Precizez ca in noaptea aceea au disparut filmele'. Aceasta marturie este importanta, deoarece, in anii trecuti de la revolutie si pina astazi, atit presa cit si diferite organizatii revolutionare au identificat neefectuarea autopsiilor cu neefectuarea nici unei proceduri legale de catre Procuratura, insinuindu-se sau chiar acuzindu-se complicitatea acesteia la cazul furtului cadavrelor. Procurorii, in frunte cu Diaconescu, n-ar fi intocmit aceste acte scopul de a sterge urmele mortilor si pentru a putea fi declarati fugiti peste granita. Este fals. Asa cum s-a constatat in timpul proceselor pe aceasta speta din perioada 1990-2002, Procuratura intocmise suficiente documente pentru ca existenta mortilor, cauza mortii si elementele preliminare ale identificarii sa se poata constitui in dosare ale unei anchete. Pentru asta au existat probe. Ce aflam de la Gheorghe Diaconescu si de la Ovidiu Petrescu? Aflam ca au existat dispozitii scrise de efectuare a expertizei medico-legale, ca au fost completate formularele tipice acestor cazuri, ca s-au facut fotografii judiciar-operative de catre Militie si, mai ales, ca "s-a gasit proiectilul, a fost prelevat in prezenta procurorului, a medicului legist, ofiterului de judiciar al judetului, plus lucratorul criminalist (foto) sub supravegherea celor doi criminalisti de la Bucuresti', adica numeroase probe identificate si strinse cu martori, in particular, marturiile acestea arata ca celebrele gloante inexistente de la Timisoara si cu ajutorul carora s-ar fi putut identifica armele din care s-a tras, au existat si au fost extrase din cadavre. Ce mai stim? Ca pina la ora 18.00 din ziua de 18 decembrie 1989, procurorul criminalist Ovidiu Petrescu intocmise procesul-verbal-cadru al cazurilor de omucidere de la Timisoara prin arme de foc si ca fusesera intocmite dosare pentru fiecare persoana decedata. Aceste dosare, aflate in miinile procurorilor, trebuiau completate cu probele aflate la Militie (fotografii judiciar-operative, fisele gloantelor prelevate din fiecare cadavru si eventual analiza balistica a lor, identificarea pe baza de fisier de evidenta a populatiei a persoanelor decedate). Toate aceste probe au disparut de la Timisoara. Ele au fost cerute de Postelnicu la Bucuresti si trimise de Nuta. Astfel, in custodia Procuraturii de la Timisoara au ramas numai dosarele cu formularistica intocmita de procurori, fara probe. Mai poate fi subliniat ca semnificativ si faptul ca echipa de procurori condusa la Timisoara de Gheorghe Diaconescu nu a incercat sa ascunda cauza mortii victimelor represiunii, toate dosarele intocmite, cu exceptia celui al femeii strivite de tanc, precizind drept cauza a mortii impuscarea cu arme de foc militare. Ne asteptam, in atmosfera de criminalitate generalizata, creata de presa postdecembrista, ca fortele ceausiste de represiune - Armata, Ministerul de Interne, Securitate si Justitie -, fidele dictatorului, sa fi actionat unitar cu acesta. A fost creata impresia ca fortele de ordine au actionat orbite de ura si indragostite de Nicolae Ceausescu si de regimul comunist. Lucrurile nu au stat asa. Nu putem identifica vointa expresa de a ucide decit la cuplul Nuta-Mihalea, cu scopul de a intimida manifestantii prin acte de terorism si de a-i obliga sa nu mai iasa in strada, precum si la citiva militari dintre care doar o parte au fost identificati si trimisi in judecata. Un caz aparte il reprezinta despresurarea tancurilor din Calea Girocului. Este adevarat ca Procuratura a lucrat superficial, prevalindu-se de conditiile improprii de la fata locului pentru a efectua autopsiile. Putem arata aici ca neefectuarea expertizei in cazul femeii calcate de tanc a fost un alt exemplu de superficialitate, deoarece chiar si in acest caz aparent simplu analiza corpului trebuia sa faca anumite determinari, cum ar fi, de exemplu, daca persoana decedata consumase alcool, daca nu cumva fusese mai intii impuscata si apoi se trecuse cu tancul peste ea, cazuta din cauza ranii sau deja moarta, astfel incit sa poata fi identificata responsabilitatea reala a conducatorului acelui blindat. Dar probabil ca la ora aceea nimeni nu se gindea ca militarii si civilii (Garzi patriotice plus persoane de sprijin ale MI) care au tras vor fi trimisi in vreo judecata.

Pentru a intelege mai bine povestea "furtului cadavrelor', vom parasi cronologia stricta a evenimentelor si vom face un salt de citeva ore in timp. Pe parcursul interviului acordat de Gheorghe Diaconescu autorului in ziua de 3 septembrie 2003, acesta a facut unele precizari interesante asupra cazului:

"Gheorghe Diaconescu: in jurul orei 20.00 din ziua de 18 decembrie, am fost chemat la spital de sefa Directiei sanitare, doctorita Rodica Novac, care era ingrijorata ca n-are unde sa puna cadavrele si exista pericolul unei infectii intraspitalicesti. Era hotarita sa se duca Ia partid sa-1 informeze pe Coman in legatura cu aceasta situatie. Cadavrele proveneau prin moarte violenta, in marea majoritate prjn foc de arma. Din acest punct de vedere lucrurile erau lare. Rodica Novac m-a insotit la CJP si 1-a informat pe Coman De acolo am plecat acasa la Ursu, dar dupa 30 de minute a telefonat Nuta: «Veniti repede la inspectorat, va trimit o masina»- Am fost dus intr-o sala unde fusese amenajat un prezidiu la care stateau Macri, Nuta, Mihalea si cred ca si Sima, dar nu sunt sigur. Fara Coman. Am fost invitat sa iau loc in sala, unde se aflau circa 30 de persoane. Chestiunea aceasta, invitarea mea in sala in loc de prezidiu, m-a deranjat, era ofensatoare. Eram totusi procu-rorul-sef adjunct al tarii. Generalul Nuta a luat cuvintul si a anuntat ca s-a hotarit sa se faca alte autopsii, fiindca cele de la spital nu sunt edificatoare, motiv pentru care cadavrele trebuie duse la Bucuresti in noaptea asta. As vrea sa ma intelegeti exact, in contextul precis de atunci: eram cu capsa pusa! Elena Ceausescu ma declarase tradator iar astia luau hotariri intr-un domeniu care imi apartinea. Am intervenit din sala pe un ton iritat: «Nu e nevoie de asa ceva, problema este a noastra, omorurile sunt de competenta Procuraturii, nu a Militiei». Macri si apoi Nuta au insistat pe transportarea lor la Bucuresti. Am ramas pe aceeasi pozitie, creindu-se un evident moment de tensiune intre mine si cei doi.

AMS: De precizat aici ca erau totusi 30 de martori!

GD: intr-adevar. Atunci au intrerupt sedinta si am fost invitat intr-un birou alaturat. Am intrat eu, apoi Nuta, Mihalea si Macri. Interventia lor a mers de la «Va rog, va implor», pina la «Nea Gigi, da-o in p m». Eram furios si le-am repetat iritat: «Nu va mai bagati peste mine. Ce v-a apucat cu chestia asta?» Nuta imi spunea: «Nu e nici o problema», adica nimic ascuns, insa evident ascundeau ceva, un ordin de la Bucuresti. Apoi era si statutul meu, ca urmare a ordinului Elenei Ceausescu, si era normal sa fiu foarte atent cu tot ce se intimpla. «Ce s-a intimplat? ii tot intrebam. Va doare pe voi capul dintr-o data de autopsii». Nuta a repetat: «Nu e nimic, nea Gigi». Cum sa nu fie nimic, cind ei intrau peste atributiile mele.

AMS: Este posibil sa fi crezut atunci ca este vorba de o desar-Clnare a dvs. din ordin superior?

GD: Ba bine ca nu! «Nu dau dispozitie scrisa», le-am spus. «Ce va costa?», m-a intrebat Macri. «Nu ma costa nimic, in 10 minute pot sa o fac: pun formularele la masina, dar daca nu imi spuneti despre ce e vorba, nu dau dispozitie. Eu nu consider ca e cazul unei autopsii la Bucuresti». Lucrurile au ramas asa si am plecat acasa la Ursu. Acolo m-a sunat Stanculescu si m-a anuntat ca a doua zi la 07.00 sunt asteptat la Coman. Vazind ca sunt mereu sunat, plus deranjul familiei Ursu, am parasit apartamentul acestuia si m-arn dus la hotel'.570

Vom preciza, in completarea acestui pasaj, ca cei trei participanti la acea intrevedere separata - Macri, Nuta si Mihalea - sunt decedati si dialogul reprodus de Gheorghe Diaconescu nu poate fi verificat. El este insa plauzibil, in primul rind pentru ca, intr-ade-var, Diaconescu nu a emis dispozitiile scrise pentru deplasarea cadavrelor la Bucuresti. Ca analisti obiectivi ai acestor evenimente nu putem abandona, de dragul sentimentelor, realitatea faptica, elementele constitutive si mai ales cele logice ale situatiei. Or, este evident ca acele cadavre nu puteau ramine in spital prea mult timp. Gheorghe Diaconescu a oferit solutia legala de a fi predate Primariei (cele neidentificate) si familiilor, pentru mortii identificati. Generalul Nuta a luat legatura cu Postelnicu si ordinul venit de la Bucuresti, de la Elena Ceausescu, a fost ca ele sa fie "furate'. Faptul ca au fost furate, adica s-a trecut peste procedura legala a eliberarii unei dispozitii, demonstreaza ca procurorii de la Timisoara nu au stiut de acel ordin sau 1-au acceptat tacit, dar fara a emite vreun document. Al doilea element de noutate fata de imaginea formata in presa pe tema cadavrelor de la Timisoara este ca problema nu a avut initial un caracter secret, ci s-a dezbatut in prezenta a peste 30 de oameni, membri ai activului de partid, ai Militiei, Securitatii, Armatei. Refuzul Procuraturii de a elibera dispozitiile pentru autopsierea la Bucuresti a determinat actiunea ascunsa, furtul cadavrelor.

Ceea ce ne intereseaza pe noi in acest subcapitol este restabilirea adevarului privind efectuarea procedurilor legale, in conditiile date, asupra cadavrelor de la Timisoara, in dimineata si dupa-amiaza zilei fo 18 decembrie. Probele prelevate la fata locului au disparut, trimise la Bucuresti de generalul Nuta, si nu au aparut nici in procesele care au urmat in perioada 1990-2002. Putem sa umplem fluvii de hirtie de carte sau de ziar cu presupuneri despre cine a tras -Artnata, Militia, Securitatea sau grupurile diversioniste straine, fara probele acestea deschiderea focului la Timisoara nu va fi niciodata pe deplin elucidata, in fapt, asa cum am aflat de la Muzeul Revolutiei din Timisoara, cel putin jumatate din cadavrele incinerate la Bucuresti este perfect posibil sa nu fi apartinut timisorenilor. Identificarea numai pe baza de imbracaminte si virsta nu este edificatoare. Foarte multe corpuri umane fusesera dezbracate in spital in cursul interventiilor chirurgicale pentru a fi salvate vietile celor grav raniti, apoi, dupa deces, au fost depozitate la morga, fara a mai fi imbracate. Hainele au fost amestecate, unele au fost arse. Asadar, faptul ca avem o lista cu 40 de cadavre identificate apoi pe baza reconstituirii aproximative a unor date de identitate nu inseamna ca aceasta lista chiar ii contine in totalitate pe timisoreni, atit timp cit avem 22, 24 sau 26 de neidentificati si disparuti.

Reluarea manifestatiilor

Pina in jurul orei 15.30 a zilei de 18 decembrie 1989 situatia a fost relativ calma in Timisoara. Sigur, prezenta cordoanelor fortelor de ordine si ale transportoarelor blindate ale Armatei nu puteau sa nu indice faptul ca orasul era sub asediu. Piata Catedralei a inceput sa se anime dupa aceasta ora, o data cu aparitia primului grup de tineri. Un martor ocular, care a filmat secvente ale evenimentelor din piata descrie momentul: "in prima faza s-au adunat 25-30 de tineri, care venisera dinspre Maria si de pe strada Politehnicii. Totul s-a desfasurat intr-o tacere sinistra. Tinerii s-au oprit pe platoul din fata Catedralei intr-o liniste, ma repet pentru ca totul m-a impresionat extrem de puternic, de mormint. Nici macar nu-si vorbeau, necum sa strige lozinci () in jurul orei 16.00 a aparut - cineva il avusese la el, dar nu-1 desfasurase pina atunci - un drapel fara stema. a fost primul drapel de acest fel, pe care-1 vedeam. si steagul a

inceput sa fluture, tinarul a prins curaj si 1-a purtat pe deasupra lor tot mai energic. Din partea fortelor de ordine, nici o reactie inca. Deci: soare, fortele de ordine, tinerii, un steag filfiind si, totusi, o tacere de mormint, sinistra'571. La un moment dat, dupa ora 16.15, tinerii au inceput sa scandeze "Jos Ceausescu!' si "Armata e cu noi!', mesaje elocvente asupra intentiilor acestor manifestanti, in piata se mai adunasera aproximativ 500 de persoane in fata Restaurantului Expres si aproximativ o suta in statia de pe celalalt trotuar. Ca raspuns la acele scandari militarii din TAB-uri primesc ordinul sa ambaleze motoarele, probabil cu scopul de a intimida grupul manifestantilor. Dupa ora 16.30, TAB-urile avanseaza si din ele se arunca patru grenade de instructie cu substanta toxica, care produc panica, imprastie o parte a manifestantilor, iar pe altii ii obliga sa patrunda in Catedrala. Deoarece grenadele lacrimogene nu-si faceau efectul, cordonul format din "militieni si persoane civile inarmate'572, ce se afla cu fata la Catedrala deschide foc de avertisment. TAB-urile isi continua deplasarea tragind focuri cu mitraliera grea in plan vertical. Este secventa filmata de martorul Victor Popa si prezentata la televiziuni ca dovada a represiunii facute de Armata. Autorul filmarii va preciza fara echivoc: "Mitralierele aveau tevile indreptate in sus, sub un unghi de 30 de grade, nu stiu insa pozitia armelor puscasilor'573. Dispozitivul fortelor de ordine din piata Catedralei era format din militari de la MApN (UM 01233 Buzias), de fapt parti ale unei companii care avusese probleme tehnice pe drum (li se defectasera TAB-urile), si din formatiuni ale Ministerului de Interne, graniceri si lucratori ai Militiei din dispozitivul Dl imaginat de generalul Nuta. Informat asupra ineficientei grenadelor toxice, Ion Coman il va suna pe generalul Gusa, cerindu-i sa trimita pe cineva la Catedrala. Gusa il trimite in zona pe generalul Mihai Chitac, comandant al trupelor Chimice si al Garnizoanei Bucuresti, intre timp, Coman o suna pe Elena Ceausescu, care intr-un acces de isterie ii ordona: "Puneti tunul pe Catedrala, sa se termine odata cu totul''574- Coman ar fi incercat s-o tempereze. "Generalul Chitac s-a deplasat dupa ora 17.00 cu un autoturism ARO, insotit de colonelul Predonescu Nicolae si locotenent-colonelul Elek luliu. imbracat in uniforma si cu un pistol mitraliera in mina, generalul Chitac Mihai si-a exprimat nemultumirea ca demonstrantii nu sunt imprastiati din fata Catedralei. Chitac a dat ordine celor care comandau dispozitivele militare'575, in urma acestor ordine, a fost deschis focul, bineinteles nu se stie de cine, rezultind trei morti si cinci raniti. Dar pentru ca acest caz a fost puternic mediatizat, Chitac fiind acuzat ca a tras chiar el, iar acesta aparindu-se ca nu a participat la deschiderea focului, este bine sa lamurim lucrurile. Indiferent daca a tras sau nu, generalul Chitac este responsabil pentru deschiderea focului cu efectul pierderii de vieti omenesti, deoarece, prezentindu-se in piata Catedralei unde se aflau dispozitivele militare ale MApN si MI si dind ordine, s-a inscris in prevederile regulamentelor militare la capitolul "preluarea comenzii', el fiind cel mai inalt in grad. Este adevarat ca in literatura pe acest subiect si in presa au aparut cifre mult mai mari in rindul victimelor de la Catedrala, cauza fiind politizarea partizana a evenimentului, dar si o particularitate a situatiei legata de felul cum au perceput unii martori incidentul, in momentul in care s-a deschis focul dupa ora 17.00, in conditii de inserare, manifestantii s-au culcat la pamint, astfel ca s-a creat impresia ca au cazut secerati de gloante. Manifestantii au fost goniti si apoi vinati prin parcul din apropiere, multi dintre ei fiind arestati. La scurt timp dupa acest incident, generalul Nuta 1-a sunat pe generalul Gusa si i-a spus "ca nu i-a placut cum actioneaza soldatii si ca oamenii lui au facut treaba buna'576. Aceasta declaratie este considerata partizana si chiar inventata, in oglinda cu cea care il indica pe Gusa drept autorul represiunii ("face nea Fane curatenie' etc.), insa a fost consemnata in procese si marturia colonelului Ion Deheleanu, seful Militiei Timis despre atitudinea generalului Nuta: "Este real ca la reprosul lui Coman ca nu se trage suficient, Nuta a afirmat: «Tragem, tovarasi, nu scapam nimic, radem tot!»'577. Fara indoiala ca au existat multe declaratii fara acoperire si neurmate de actiune in acea perioada. De exemplu, in ziua de 18 decembrie, Elena Ceausescu a cerut in mod expres arestarea celor care atacasera si devastasera sediul Comitetului Judetean de Partid Timis. I s-a raspuns mai intii ca sunt 86 de arestati din cei care au participat la acel atac, cifra complet aiurea, si bineinteles ca nu s-a dat curs arestarii, deoarece marea majoritate a celor retinuti fusese capturata la intimplare de pe strada, dintre participantii ocazionali, jumatate dintre ei fiind copii, in plus, nici Procuratura, nici Militia nu reusisera sa identifice prea multi agresori de la CJP. Asa cum aratam, liderii represiunii au considerat ca in acea zi. Armata a facut un pas inapoi, in Jurnalul de lupta al Diviziei 18 mecanizate, la ora 03.00 din 19 decembrie se consemnase: "General Chitac - cordoanele bine concepute, dar stationare. Sa se execute manevre pentru a nu permite formarea grupurilor de teroristi'578, ordin care ii identifica pe manifestanti drept "teroristi' si indemna fortele militare sa treaca la actiuni ofensive. Pozitia "stationara' era determinata de ordinul lui Gusa de a reduce activitatea efectivelor sale la misiuni de aparare a unor obiective din oras. Avind in vedere nivelul de reprezentare, ordinul nu putea veni decit de la Ion Coman. Totodata si mare parte din participantii la violentele din noaptea precedenta a preferat sa stea ascunsa, interpretind linistea din oras drept o victorie a fortelor de represiune.

Pentru ziua de 18 decembrie avem certitudinea ca au iesit sa protesteze cetateni ai Timisoarei, in majoritate tineri, in numar mult mai mic decit pe 17 decembrie, dar asupra apartenentei acestor manifestanti la calitatea de revolutionar autentic nu poate exista vreun dubiu.

Apoi, in fata unei Justitii care schimbase rapid macazul dupa revolutie, inculpatii au dat vina unii pe altii cum au putut, in cazul deschiderii focului in piata Catedralei, adunind si marturiile revolutionarilor, concluzia Procuraturii este una singura: au murit trei oameni ca urmare a tragerilor individuale din rindul fortelor de ordine ale MI. in aceeasi noapte in zone periferice ale Timisoarei se incearca din nou atacarea unor obiective aparate de militari si trupe de militie-securitate si sunt declansate noi incendii. Desi mai reduse ca arie si violenta, se inregistreaza si devastari de magazine urmate de furturi. Bilantul zilei de 18 decembrie 1989 este de 8 morti si 23 de raniti, proveniti in majoritaje din rindurile celor care au fortat dispozitivele de paza. Revolutionarii nu recunosc insa decit 5 morti pentru ziua de 18 decembrie, intre.care si controversatul Janos Paris, insa cifra nu se inscrie in logica evenimentelor, deoarece in acea noapte erau 56 de cadavre la morga Spitalului judetean - 13 identificate, alte 3 neidentificate si 40 transportate la Bucuresti.

Furtul cadavrelor

Istoria Romaniei are si momente macabre, altfel inexplicabile in raport cu imaginea de cumpatare si religiozitate pe care o avem despre poporul nostru, in volumul l al acestei carti am prezentat cazul petrecut la Craiova in 1860, foarte similar cu cel de la Timisoara, cadavrele fiind furate, aruncate intr-o groapa, recuperate de manifestanti si asezate in oras la raspintii pe scaune si in paturi. Plouate si apoi inghetate de ger trebuie sa fi infatisat o imagine apocaliptica. Cazul cadavrelor de la Timisoara are un aspect juridic care nu a fost revelat de presa si anume faptul ca putem vorbi de un furt, deoarece cadavrele nu au fost ridicate cu forme legale, adica fara o dispozitie emisa de Procuratura, si de o infractiune de distrugere a probelor materiale prin incinerarea lor. Trebuie spus ca, daca acele cadavre erau trimise la Bucuresti cu forme legale si se faceau autopsiile care nu se puteau efectua la Timisoara, acest caz nu exista. Din aceste motive, atit ordinul criminal, cit si responsabilitatea ii revin Elenei Ceausescu. Numai in mentalitatea ei ingusta putea exista ideea ca incinerarea cadavrelor insemna si disparitia cazului Timisoara. Or-lnul ei s-a inscris in proiectul comun cu sotul ei de a nega existenta tulburarilor de la Timisoara, de a lichida cit mai repede acel focar si de a sterge urmele. Acestui proiect li s-au opus diversionistii, care au facut tot posibilul sa provoace devastari, incendieri cit mai vizibile, sa implice Armata in incidente care sa duca la deschiderea focului, sa existe morti si raniti, li s-au opus posturile de radio si televiziune, care construiau in crescendo evenimentul mediatic, si lj s-au opus timisorenii ingroziti de posibilitatea ca ocazia sa fie pierduta si ultima sansa irosita.

inca din dupa-amiaza zilei de 18 decembrie, intre orele 15.00 si 16.00, Elena Ceausescu a cerut aducerea cadavrelor la Bucuresti si incinerarea acestora, pentru a face sa dispara urmele represiunii. Conform Comisiei parlamentare conduse de senatorul Sergiu Nico-laescu aceasta actiune a primit numele de cod Trandafirul519, in cazul in care se confirma existenta acestui cod inseamna ca operatiunea a fost planificata la Ministerul de Interne, avind un caracter premeditat si cu scopul final de a incinera cadavrele. Procuratura Militara a reconstituit scenariul acestei actiuni macabre: "Pentru a ascunde urmarile uzului de arma din Timisoara, Elena Ceausescu impreuna cu Bobu Emil si Postelnicu Tudor au hotarit sa incinereze cadavrele celor impuscati si neidentificati, lansind totodata zvonul ca acestia ar fi trecut fraudulos frontiera in statele vecine, in 18.12.1989 aceasta dispozitie a fost transmisa la Timisoara generalilor Nuta, Mihalea si Macri, fiind informat si Coman Ion. in noaptea de 18/19.12.1989, la morga Spitalului Judetean Timis s-au deplasat colonelul Ghircoias Nicolae si locotenent-colonelul Corpodean loan, impreuna cu o echipa formata din lucratori de Militie (maior Avram Gheorghe, maior Veverca losif, capitanul Misea Eugen, capitanul Grui Tiberiu, capitanul Ciuca Valentin, locotenent-major Peptan Eugen si locotenent-major Preda Laurentiu). Morga a fost deschisa de invinuit doctor Golea Ovidiu-Sorin, directorul spitalului, care a permis incarcarea a peste 40 de cadavre intr-o autoizo-terma, fara ca lucratorii de Militie sa prezinte documentele legale. Colonelul Ghircoias Nicolae a indicat decedatii ce urmau sa fie luati, ofiterii mentionati i-au incarcat in camionul frigorific. Autoizoterma a plecat spre Bucuresti, fiind condusa de capitanul Ciuca Valentin si soferul Ceaca Dorel, care insa nu stia ce transporta. Pe oarcurs, autovehiculul a fost insotit de un autoturism al Militiei. Din ordinul generalilor Nuta si Macri, de organizarea preluarii si incinerarii cadavrelor, la Bucuresti s-au ocupat colonelul Moraru Petre -loctiitor sef IGM, colonel Baciu loan - sef directie economica in IGM si civilii Ganciu Gheorghe si losef Emilian-Zamfir - fosti ofiteri MI, angajati ai cimitiruiai. Cadavrele au fost incinerate in noaptea de 19/20.12.1989, iar cenusa rezultata a fost aruncata intr-o eura de canal, pe raza comunei Popesti-Leordeni'580. in fapt, Justitia a putut demonstra implicarea generalului Macri, nu si a procurorului general adjunct Diaconescu. Pentru aflarea adevarului, acesta a facut un gest unic, cerind continuarea procesului sau desi infractiunea care i se pusese in sarcina fusese amnistiata. Cazul lui Gheorge Diaconescu este interesant nu numai prin unicitatea sa, ci si prin faptul ca a demonstrat necesitatea continuarii proceselor, astfel incit sa apara si informatii noi si lamuriri asupra unor concluzii eronate ale Justitiei, precum si asupra unor afirmatii false ale presei. Presa din ziua de 29 decembrie 1997 a prezentat pe larg gestul acesta si a comentat refuzul de a fi gratiat: "Contactat telefonic de noi in cursul zilei de ieri, domnul general (r) Diaconescu, acum seful unui birou de avocatura din Bucuresti, ne-a mai spus ca, in declaratia pe care a dat-o la Parchetul General in legatura cu faptele de care a fost invinuit in dosarul l l/P/1990 referitor la evenimentele din 17-21 decembrie din Timisoara, a mentionat ca refuza beneficiul amnistiei si, in ce-1 priveste, solicita continuarea procesului penal, asa cum prevede art. 13, alin. l, din Codul de Procedura Penala. «Vreau sa dovedesc astfel ca nu ma ascund dupa un articol de lege, pentru ca ma consider nevinovat si numai atunci cind se va constata acest adevar sa se dispuna neinceperea urmaririi penale»'581. Prin Rezolutia din 22 ianuarie 2002 a Sectiei Parchetelor Militare,

Gheorghe Diaconescu a fost scos de sub urmarire penala, dovedin-du-se astfel ca este nevinovat, dar si ca nu a existat o autorizatie de incinerare emisa de procurori, ca fapta prin care au fost luate cadavrele de la Timisoara s-a numit furt, iar incinerarea lor s-a incadrat in infractiunea de distrugere a probelor materiale, in povestea macabra a cadavrelor de la Timisoara, Gheorghe Diaconescu are doua argumente foarte puternice: a refuzat sa elibereze dispozitia de preluare a cadavrelor si a salvat dosarele celor incinerati astfel ca au putut fi identificate pina la urma, iar cazul, instrumentat de Justitie. El mai da insa si alte amanunte interesante:

"Gh. Diaconescu: A doua zi, la 07.00, m-am deplasat la CJP unde era Coman, impreuna cu citiva ministri si secretari ai CC -parca Mihalache, Pacoste, unul cu tineretul. Discutau deja problema cadavrelor, pornind de la pericolul de infectie intraspitaliceasca. Se faceau fel de fel de propuneri din partea celor prezenti: sa-i ingroape intr-o unitate militara, astfel ca rudele lor sa nu mai faca manifestatie. Altii au propus sa fie inhumati in afara judetului. Acolo s-a vehiculat cifra de 40 de cadavre neidentificate. Atunci i-am cerut lui Radu Balan sa-1 aduca pe primarul Mot, pentru ca inhumarea cadavrelor neidentificate era obligatia Primariei. Am vorbit cu Tilinca sa pregateasca procurorii care sa elibereze autorizatii de inhumare. Din cite imi amintesc, obligatia de inhumare intervenea dupa 48 de ore de la constatarea decesului. Altfel, era nevoie de o ordonanta care sa deroge de la regula. Fara unul din aceste documente, cimitirele nu aveau voie sa inhumeze. Mot a luat legatura cu Tilinca prin telefon.

AMS: O clipa! Aceste discutii se purtau marti dimineata, pe 19 decembrie? Cadavrele fusesera deja luate de Nuta!

GD: Asa este, dar nu se stia.

AMS: Adica, dincolo de macabrul situatiei a existat si umor negru. Sefii politici se adunasera la partid si imaginau tot felul de scenarii ca sa scape de cadavre, in timp ce ele erau scrum, aruncate intr-o gura de canal! Incredibil!

GD: in acel moment, Coman m-a tras cu el spre fereastra, avind in mina un servetel de hirtie cu care se stergea de grasime, mincase ceva. Mi-a spus in soapta ca «este suparare mare de tot din partea tovarasei Elena, ca trebuie sa mai tac si cum sa spun asa ceva la telefon (referire la convorbirea cuPopovici, n.a.). Cei 41 au trecut fraudulos frontiera». «Imposibil, am raspuns, pentru ca pentru fiecare cadavru este constituit un dosar inregistrat, stampilat la procuratura Timis». Coman: «Baietii au facut curat si la serviciul medico-legal, si la spitale».

AMS: Distrugerea registrelor

GD: Inclusiv ruperea filelor din registrele de intrare, a foilor de observatie clinica a celor tratati anterior. La proces am aflat ca de asta s-a ocupat Ghircoias, in calitate de comandant al unei echipe care a plecat la Bucuresti cu cadavrele. Ulterior, stind de vorba cu demnitarii partidului adusi la Caminul Haiducului in 22-24 decembrie, am constatat ca Postelnicu cunostea foarte bine situatia, in amanunt: masini de la CONTIM, ce culoare aveau, unde s-a facut transbordarea. Lantul deciziei fusese Elena Ceausescu - Bobu - Coman. Chiar mi-a reprodus ordinul Elenei Ceausescu: «Sa se ocupe Nuta, ca ala e mai dracos». Pe linie MI au actionat Postelnicu, Nuta si Macri. Ordinul Elenei Ceausescu a fost dat inca din seara de 18 decembrie.

AMS: Sa revenim la Ion Coman.

GD: Coman mi-a cerut sa distrug documentele, dosarele. A facut si un gest, strivind intre degete servetelul de hirtie. M-am dus la Procuratura si, impreuna cu Ovidiu Petrescu, Greblea si criminalis-tul-sef de acolo, Chindris, i-am cerut lui Tilinca sa fie aduse toate dosarele la mine. Unele aveau procese-verbale in creion, altele batute la masina. Am ordonat: «Asa cum sunt, fiecare mapa cu ordonanta, procesul-verbal si actul medico-legal sa fie aduse in birou la Tilinca». In prezenta martorilor de mai sus am constituit doua pachete mari din hirtie de ambalaj legate cu sfoara, am scris personal pe ele numarul de dosare si am semnat. I-a ordonat lui Tilinca sa le puna in caseta casei de fier si, daca este intrebat, sa spuna ca sunt luate de nune. Mi-am luat aceasta masura de precautie pentru ca, aflind de furtul cadavrelor si de distrugerea actelor de la spitale, eram foarte vulnerabili putind sa ne fie luate foarte usor si dosarele. Cladirea Procuraturii era pazita de un portar. Dosarele au ramas acolo pina in ziua de 22 decembrie cind, dupa anuntarea preluarii puterii de catre FSN, i-am cerut lui Tilinca sa scoata dosarele si sa dea ordonanta de declinare a competentei in favoarea Procuraturii Militare Timisoara, pentru ca cei care au tras erau militari. Toate cadavrele au fost apoi identificate la Timisoara pe baza dosarelor intocmite si salvate astfel'.

Scena salvarii dosarelor este confirmata de procurorul Ovidiu Petrescu. Acesta, in Nota pe care a inaintat-o la Dosarul l l/P/1990, mai arata si ca in dimineata de 19 decembrie "mai multe persoane s-au prezentat la sediul laboratorului, dintre apartinatorii victimelor, cerind incredintarea cadavrelor'582. Sunat de procurori, generalul Nuta a promis ca va trimite un ofiter de Militie sa discute cu ei, lucru pe care nu 1-a facut, astfel ca rudele si prietenii victimelor au umblat de la laboratorul serviciului medico-legal, la Procuratura si la Inspectoratul Judetean de Militie toata ziua de 19 decembrie, cerindu-si mortii, in cursul zilei de 19 decembrie informatia despre disparitia cadavrelor se raspindeste in oras.

Inceputul mediatizarii internationale a cazului Timisoara

Imaginea cetateanului roman despre implicarea si influenta presei internationale, in special a celei ungare, in relatarea evenimentelor de la Timisoara este dominata de ideea diversiunii, a informarii tendentioase si false, a denigrarii grosolane a romanilor. Trebuie aratat ca aceste fenomene ale dezinformarii si diversiunii prin presa au fost reale, dar reprezinta aspecte relativ tirzii ale mediatizarii cazului Timisoara. Campania de informatii false si exagerari ale presei maghiare si iugoslave s-a declansat dupa 19 decembrie si anume intr-un moment in care imaginea externa despre rezultatul incidentelor din Timisoara, asociat cu plecarea lui Nicolae Ceausescu in Iran, a indus sentimentul ca revolta a fost reprimata eficient si ca autoritatile stapinesc situatia. Autorul continua sa creada ca initial miscarile politice provocate in Romania, la Iasi si apoi la Timisoara, dar pregatite si la Brasov, Arad si Cluj, aveau menirea sa conduca la o cedare a puterii sau o inlocuire rapida a lui Ceausescu. Atunci oresa internationala ar fi putut prezenta ca subiect central miscarea de rasturnare a lui Ceausescu prin vointa populara, la fel ca in celelalte tari comuniste din lagar, avind ca personaj principal natiunea romana, autoarea eliberarii. Ceausescu rezistind si reusind sa pacaleasca si sa implice Armata in represiune, subiectul principal al mass-media a devenit represiunea in sine. Cum factorul esential al succesului, singurul potent, devenise intre timp Armata, campania de presa nu putea ataca comportamentul ei violent din timpul represiunii, astfel ca a fost nevoie de un alt asasin - Securitatea.

Pe de alta parte, capacitatea agentiilor de presa de a-si plasa reporterii in locurile fierbinti din Timisoara a fost serios diminuata prin actiunea de blocare a accesului in oras efectuata de fortele MI, precum si de supravegherea stricta din partea Securitatii. Primele informatii despre ciocnirile dintre manifestanti si fortele de ordine au venit de la citiva cetateni germani, maghiari si iugoslavi trecuti peste granita in dupa-amiaza si seara de 17 decembrie, fara insa a putea furniza date consistente, fie pentru ca nu apucasera fizic sa vada rezultatul represiunii dintre orele 19.00 si 21.00, fie pentru ca fusesera in zone marginale ale incidentelor. Aceste surse au fost neasteptat de izolate si contradictorii, continind si informatii false, de fapt pareri personale sau zvonuri auzite in oras inainte sa treaca frontiera. Al doilea tip de surse a fost cel provenit din diferite telefoane date direct din Timisoara in Ungaria, Germania, Austria la cunostinte, prieteni sau rude, continind relatari neprofesioniste, alarmiste sau confuze ale evenimentelor. Citeva centre de concentrare a agenturilor - au functionat in acea perioada activ centrele agenturii maghiare, iugoslave si germane - au transmis informatii in directia bazelor de spionaj aflate pe teritoriul ungar si iugoslav, dar la presa nu au ajuns decit acele informatii prelucrate de serviciile de informatii si livrate agentiilor de presa la un anumit moment, in Plus, aceste centre de informatii ale agenturilor din Timisoara erau supravegheate la fel de activ de Securitate, astfel ca mare parte a activitatii lor era cunoscuta si monitorizata, nefiind impiedicata pe durata evenimentelor si din motivul ca valoarea informatiilor transmise, ca si intensitatea lor erau foarte reduse, in acest loc trebuie sa luam in calcul si operatiunile conduse de Securitate pe scena presei europene, fie prin infiltrari timpurii in retelele de informatii ale agenturilor, fie prin retele proprii amplasate in redactiile mijloacelor de presa europene, fie prin lovituri date pe resurse, mai ales pe surse credibile pregatite din timp. Este, de asemenea, important de subliniat ca o data cu declansarea evenimentelor de la Iasi si apoi din Timisoara, Securitatea nu a trecut in nici o clipa la operatiuni de contracarare a transmiterii de informatii, la dezorganizarea retelelor si nici la dezinformari oficiale si neoficiale. S-a incercat blocarea legaturilor telefonice din Timisoara spre interiorul tarii, fapt pus in aplicare partial si tirziu. Acest subiect a fost unul din capetele de acuzare ale generalului Vlad in procesul sau, fiind vorba de incalcarea dreptului fundamental la comunicare. Principala preocupare a fost informarea. Tot ce s-a facut in domeniul contracararii a venit din partea sectiei de propaganda a partidului si s-a rezumat la citeva articole prin care se cerea respectarea legii, cu referire indirecta la evacuarea lui Tokes. Reamintim, pentru ironia situatiei, ca legea nu permitea evacuarea in zi de odihna. Asa cum a rezultat din cercetarea subiectului, Securitatea era implicata conspirativ in numeroase actiuni ale presei europene, furnizind informatii si chiar articole despre disidentii din Romania. Unele articole despre disidenta lui Ion Iliescu si despre calitatea lui de posibil succesor al lui Nicolae Ceausescu - cum a fost amplul articol din revista germana Stern - au apartinut chiar Securitatii. Singurul motiv plauzibil gasit de autor pentru aceasta actiune este ca Securitatea juca pe mai multe planuri, cautind sa controleze orice fir care ducea spre unul sau altul dintre posibilii succesori ai lui Ceausescu. in plus, folosirea din timp a unor surse bine informate si furnizarea de informatii in regim de conspirativitate dadea credibilitate in ochii redactiilor marilor centre de presa occidentale, astfel incit, la momentul oportun, baza informativa a acestora sa poata fi influentata sau controlata asa cum dorea Securitatea. Este acum cert ca Securitatea nu a dorit sa blocheze informatia externa despre evenimentele din Timisoara, connsiderind ca aceas(a ajuta prin presiune la fortarea deciziei lui Ceausescu de a demisiona. Ea a cautat insa blocarea informatiei in interiorul tarii, pentru a impiedica raspindirea manifestatiilor si in alte orase. Planul a fost dat peste cap de sedinta CPEx in care Ceausescu a fost intors din drum si prin implicarea Armatei in strada, inclusiv prin deschiderea focului. A aparut in plus problema surselor maghiare si iugoslave, pe care marile agentii de presa le-au tratat cu oarecare distanta la inceput, pentru ca apoi, pe fondul sentimentului ca revolta a esuat, sa treaca la folosirea lor in scop diversionist si de dezinformare. Sa observam evolutia informatiilor sosite la postul de radio Europa libera in perioada 17-19 decembrie, care a fost, sa nu uitam, cea mai intensa a represiunii si cu cele mai multe victime. Ea ne intereseaza din punctul de vedere exclusiv al informatiilor pe care le puteau auzi a doua zi la Europa libera cetatenii romani, cei din Timisoara constatind ecoul evenimentelor de peste noapte din orasul lor, in comparatie cu ce traisera ei in case sau pe strazi, ceilalti aflind pentru prima oara ca se intimpla ceva la Timisoara:

Dupa miezul noptii de 17 spre 18 decembrie primele informatii sunt furnizate de Radio Budapesta si contin doar date vagi despre enoriasii maghiari care au incercat sa opreasca evacuarea lui Tokes, cu precizarea ca ciocnirile cu fortele de ordine au inceput in jurul orei 14.00 si ca exista citiva raniti. La ora 00.13 agentia MTI informeaza ca granita Romaniei cu Ungaria a fost inchisa. La scurt timp dupa mijloacele de presa maghiare intra in actiune si cele austriece, multe surse fiind comune, identificate in persoana unui turist iugoslav. Acestea estimeaza numarul participantilor la manifestatii in jurul cifrei de 5 000 de oameni si precizeaza ca au fost folosite tunuri de apa si s-au inregistrat raniti. Cifra participantilor este exagerata, ea fiind de aproximativ 2 000 de persoane constituite in nucleic de manifestanti si curiosi in diferite locuri ale orasului. Aceleasi informatii vagi curg pe telexuri pina la ora 07.00 a di-rninetii de 18 decembrie, fara sa depaseasca nivelul celor trei-patru erne: miscarea a inceput in jurul lui Tokes, s-au strins 5 000 de Participanti, fortele de ordine au folosit tunuri de apa, granita cu Ungaria a fost inchisa. Desi ne aflam la 10 ore de la virful de violenta al represiunii si de cind murisera peste 50 de oameni pe strazile Timisoarei, agentiile de presa nu numai ca nu confirma, dar nici nu amintesc de existenta victimelor. Dupa ora 09.00, Budapesta si Viena introduc in fluxul de stiri si informatia ca la Timisoara au fost sparte vitrinele magazinelor, ca a fost atacat sediul politic al judetului si ca s-au operat arestari, in sfirsit, inainte de ora 12.30, apare prima stire de la agentia sovietica TASS, preluata insa la Miinchen prin agentia maghiara MTI, stire din care se poate extrage .t o informatie prea precisa pentru a nu fi fost furnizata de o sursa i credibila (probabil din Armata) - "Ciocnirile intre politie si demon-1 stranti au durat aproximativ doua ore. Multi dintre demonstranti au fost arestati'583. Desi incadreaza corect intervalul de timp in care s-a desfasurat represiunea - doua ore (19.00-21.00), TASS nu anunta ; existenta mortilor de la Timisoara. Nikolai Morozov, fostul cores-i pondent al Agentiei TAS S, va povesti in cartea publicata in Romania ca luni dimineata a primit reprosul de la Centru ca toate agentiile ;  straine transmit informatii despre Timisoara numai TASS nu si ca , "una din gazetele moscovite publicase, fara a mentiona sursa, un material «senzational» in care descria plastic situatia din acest oras'584. Probabil ca descrierea "plastica' a situatiei din oras provenea de la agentii sovietici implicati in diversiunea de la Timisoara si fusese prelucrata mai intii la rezidenta KGB de la Bucuresti si apoi la Moscova, insa afirmatia lui Morozov este oricum falsa. Veaceslav Stavila, cercetator al Institutului de Studii al Academiei de la Chisinau, va arata ca "in Uniunea Sovietica, prima informatie tiparita despre manifestatiile de la Timisoara a aparut in dimineata zilei de 19 decembrie'585, in acea dimineata de 19 decembrie, la peste 30 de ore de la consumarea virfului dramatic al represiunii, corespondentul ziarului Izvestia la Bucuresti, V. Volodin (agentul KGB implicat in cazul "grupului Bacanu') transmitea ca "tentativa a 526 locuitori ai Timisoara de a se adresa comitetului orasenesc de partid cu rugamintea de anulare a deciziei judecatoresti nu a dat rezultate. Sim-bata, in fata cladirii comitetului orasenesc de partid a avut loc o demonstratie la care au participat circa cinci mii oameni, impotriva lor fiind utilizate instalatiile antiincendiare. Duminica, in timpul noptii, credinciosii, cu luminari in miini, au format un lant viu in jurul cladirii bisericii reformate, exprimind in acest fel un protest fata de actiunile conducerii orasului. Acestor oameni lis-au alaturat grupuri de tineri care au scandat slogane ce chemau la schimbarea conducerii tarii, incercarile Militiei de a dispersa multimea a(u) dus la ciocniri, in timpul carora, intr-un sir de magazine, au fost sparte vitrinele'5*6. Am subliniat citeva parti ale textului pentru facilitarea analizei. La prima vedere surprinde precizia cifrei de 526 de persoane care au protestat in fata cladirii CJP. Pentru asta ar trebui sa te afli la fata locului si sa stai sa numeri. Securitatea afirma ca agentul KGB Volodin se afla la Moscova, nu in Romania, fiind retras de agentura dupa arestarea grupului Bacanu, pentru a nu fi expus de-conspirarii publice sau unor represalii din partea Securitatii. Misterul cifrei 526 ar putea fi lamurit de o anumita observatie facuta pasager de Marius Mioc intr-una din cartile sale. El arata ca in ziua de 3 decembrie 1989, un grup de 526 de enoriasi ai lui Laszlo Tokes inaintase Tribunalului din Timisoara o petitie prin care se cerea renuntarea la evacuarea agentului maghiar587. Informatia deschide mai multe posibilitati analitice, aratind si numarul aproximativ de sprijinitori reali ai lui Tokes, dar si faptul ca sovieticii erau la curent cu evolutia acelui caz, in detaliu, in continuare articolul amlzvestia al lui Volodin arata ca numarul manifestantilor era de 5 000 (cifra falsa) si ca impotriva lor s-au folosit "instalatii antiincendiare' (tunuri de apa ale pompierilor si praf antiincendiu). Desi articolul pretinde ca descrie si evenimente de duminica 17 decembrie, desi identifica Precis diferenta de continut a massei demonstrantilor prin aparitia separata a unor grupuri de tineri si aminteste si de spargerea vitrinelor.

V. Volodin nu spune nimic despre Armata si despre deschiderea focului. Avind in vedere apartenenta sa dovedita la KGB, este de presupus logic ca informatiile i-au venit pe reteaua aflata la fata locului in Timisoara si ca decizia de a deschide in URSS tema evenimentelor din Romania a fost luata la virful KGB-ului, probabil dupa ce a fost informat Gorbaciov si dupa ce s-a constatat ca Ceausescu pleaca in Iran. Aparitia primului articol despre evenimentele din Romania in presa sovietica a reprezentat un semnal clar ca trebuie trecut intr-o alta faza a subversiunii. De altfel, Nikolai Morozov arata in cartea sa ca, fiind impiedicat sa se duca la Timisoara, a ramas in Bucuresti. Motivul principal pentru care a ramas in Capitala se inscrie perfect in logica subversiunii incepute cu tentativa de diversiune de la Iasi si continuate prin diversiunea reusita de la Timisoara: "in fine, am considerat ca daca tulburarile de la Timisoara, ale caror inceputuri noi oricum le pierdusem, vor lua amploare, atunci centrul noilor evenimente, indubitabil, va fi Capitala care nu trebuie parasita'588. Trebuie spus ca, inclusiv in ziua de 19 decembrie, nimic nu anunta o extindere a protestului anticeausist in Bucuresti, asa cum nu se extinsese nici de la Brasov in 1987 si cum nu se extinsese nici de la Iasi in 14 decembrie 1989. Pentru a ilustra aceasta afirmatie autorul va apela la aceleasi surse mediatice din care provin toate celelalte informatii analizate in acest subcapitol: o telegrama sosita de la Viena la redactia postului Europa libera in ziua de 18 decembrie 1989, ora 15.43, precizeaza ca "intre timp, diplomati occidentali contactati prin telefon la Bucuresti afirmau luni ca situatia in capitala Romaniei pare a fi calma, lipsita de obisnuitele semne vizibile de neliniste'589, in memoriile sale, liderul taranist Ion Diaconescu isi va aminti: "in perioada revolutiei de la Timisoara m-am intilnit zilnic cu Cornel Coposu si cu alti prieteni si ne uitam cu disperare ca tara parea impasibila la evenimente, ca focul nu se intindea'590. Cu aproximativ o ora in urma, Agentia Reuters ii contactase pe citiva diplomati occidentali la Bucuresti si aflase ca acestia "auzisera de existenta a citiva raniti, dar nu si de morti. De existenta mortilor se va afla public prin intermediul surselor iugoslave. Agentia AssociatedPress din Iugoslavia va cita un cetatean sirb venit din Romania, apoi pe unul (sau acelasi) sunat de un prieten din Timisoara care ar fi relatat ca "cel putin doua persoane, inclusiv un copil, au fost ucise in revoltele de pe timpul sfirsitului de saptamina in Vestul Romaniei, orasul Timisoara' si ca alti calatori au relatat ca au vazut mai multi morti in oras dupa interventia fortelor de Securitate'592. Sursele iugoslave vor fi preluate de toate agentiile. Ele apartineau retelei conduse de consulul general al Iugoslaviei la Timisoara, Mirko Atanaskovici, pe care Servicul Roman de Informatii il va identifica dupa 1989 in raportul inaintat oficial Senatului Romaniei drept "cadru al Serviciului de informatii iugoslav, infiltrat intr-o agentura a serviciilor speciale ungare'593. Se explica astfel afirmatiile ofiterilor de Securitate ca Mirko Atanaskovici era agent si ca facea intre doua si cinci treceri ale frontierei in Iugoslavia pentru a livra informatiile pe care le obtinea prin reteaua proprie sau prin cea maghiara aflate in Timisoara. Retelele folosite de consulul iugoslav era formate din cetateni romani racolati din timp si pregatiti pentru a furniza informatii in timpul desfasurarii diversiunii de la Timisoara.

Dupa ora 18.00 radio Moscova da al doilea semnal, pentru trecere la desavirsirea diversiunii mediatice. Folosim acesti termeni in mod deliberat, dar tehnic, fara sa uitam nici o clipa ca era vorba de rasturnarea regimului Ceausescu, insa stirea difuzata de radio Moscova continea si urmatoarea informatie despre identitatea persoanelor revoltate la Timisoara: "Membri ai populatiei de etnie maghiara din oras au regizat demonstratii acolo (in Timisoara, n.a.) in ultimele citeva zile in apararea drepturilor lor'. (Members ofthe ethnic Hungarian population have staged demonstrations n the past few daysin defence oftheirrights.)59* Actiunile de la Timisoara nu aveau un caracter etnic, nu erau conduse de unguri si nu au pus in discutie nici o clipa problema drepturilor minoritatii maghiare. In fapt, in rindurile fortelor de ordine se aflau ofiteri si soldati din trupele de militie-securitate si din Armata de nationalitate maghiara care au tras in manifestanti cot la cot cu romanii, asa cum de altfel a aratat raportul SRI inaintat Senatului Romaniei si a demonstrat ancheta Procuraturii. Dar cind Radio Moscova este aceea care afirma ca in Romania are loc o revolta a minoritatii maghiare nu te poti gindi decit la clasica subversiune folosita de URSS pentru a ataca si speria Romania, subversiune istorica pe care am prezentat-o in capitolul dedicat factorilor de presiune externa. Peste mai putin de o ora, biroul Reuters de la Belgrad va prezenta primul martor ocular, studentul iugoslav Radislav Dencic, pe care il va cita cu declaratia: "Sute de oameni cadeau pe asfalt in fata ochilor mei'595. Convingator, nu? Scenele s-au petrecut sub ochii lui. Numai ca in aceeasi corespondenta de la Belgrad "studentul,, Radislav Dencic, daca acesta este numele lui real, afirma ca "sutele' de morti de la Timisoara au fost mitraliati din elicopter, iar atunci cind descrie devastarea magazinelor din oras se refera la un singur caz, altfel foarte revolutionar - incendierea librariei si aruncarea in strada a cartilor lui Nicolae Ceausescu. Evident, asa cum cititorul deja stie, acesta este un eveniment din seara de 16 decembrie, cind nu a existat nici un mort. Cel de-al doilea martor ocular al Agentiei Reuters -devenita intre timp celebra prin falsurile difuzate din Iugoslavia in timpul interventiei NATO -, este si mai interesant decit Radislav Dencic. Martorul, care a cerut sa-si pastreze anonimatul, plaseaza cele citeva mii de manifestanti din oras in fata casei lui Tokes si ii face pe toti unguri. Apoi, pentru a completa dramatismul luptei minoritatii maghiare, martorul descrie scena in care Laszlo Tokes i-a gonit in realitate pe manifestanti din fata casei sale, astfel: "Unii oameni au observat ca fata preotului era tumefiata de lovituri si ca mii-nile lui erau minjite de singe'596. Aberatiile de acest tip sunt preluate imediat de biroul Associated Press din Viena si difuzate impreuna cu date eronate despre cazuistica miscarilor anticeausiste din Romania. United Press International nu se lasa mai prejos si la ora 20.05 anunta ca la Timisoara sunt cel putin patru soldati omoriti cu un glont in frunte, pentru ca o ora mai tirziu sa fie reprodusa la Geneva declaratie a regelui Mihai I, fara nici o legatura cu acel caz, dar sub titlul "Se transmite ca soldati au fost omoriti', lansind in acelasi text si un paragraf anodin, iarasi fara nici o legatura cu ce spusese regele, despre Securitate, in sfirsit, aproape de miezul noptii, Reuters gaseste si vinovatul: "Fortele de'~securitate romanesti este posibil sa fi ucis zeci de oameni cind acestea au deschis focul duminica impotriva demonstrantilor in orasul Timisoara, dupa cum afirma un martor'597. Martorul era acelasi Radislav Dencic.

Cele mai cunoscute emisiuni de radio au avut o singura tema -fostul informator al Securitatii si spion maghiar, Laszlo Tokes, prezentat drept Hungarian human rights champion.

Problema dezinformarilor grosolane facute de agentiile de presa occidentale, din care am prezentat aici doar inceputul, a fost analizata de o personalitate a jurnalisticii romanesti, Emil Hurezeanu, care in perioada revolutiei lucra la.Europa libera si apoi a fost numit director al Departamentului romanesc al postului de radio Deutsche Welle din Koln. Asadar, un om care cunoaste bine din interior mass-media occidentale. Emil Hurezeanu va soca audienta in timpul Simpozionului tinut la Timisoara in 1996 cu informatii despre felul in care sunt folosite mijloacele de presa in dezinformari: "in noiembrie si decembrie 1989 am fost confruntati cu un fals razboi informational, cu larma, in parte reala, in parte inscenata, pe care as asemana-o cu bruiajul electronic din timpul Revolutiei. Am stiut de cele mai multe ori - in ciuda opiniilor domnului Portocala din cartea publicata in 1990 - ca se fac incercari de dezinformare. Am stiut, si uneori le-am evitat in general; alteori le-am folosit pentru ca, indiferent de intentiile celor care voiau sa schimbe situatia din tara, Pentru noi - si banuiesc, pentru majoritatea locuitorilor Romaniei - cnitnbarea si prabusirea regimului Ceausescu erau obiectivele cele mai importante'598. Un celebru dicton al Sfintului Toma din Aquino: "Pentru a face un bine, ai voie sa faci orice rau', s-a aflat incepind cu secolul al XlII-lea la baza constructiei civilizatiei europene occidentale, a fost principalul simbol doctrinar al Inchizitiei si functioneaza si astazi in doctrina globalizarii.

Al doilea program revolutionar al revolutiei din decembrie

Cel de-al doilea program revolutionar, dupa cel al Frontului Popular de la Iasi, este foarte putin cunoscut, si mult mai naiv. Scriitorul Petru Iliesu pleaca din Timisoara in ziua de 17 decembrie si ajunge in Bucuresti in jurul orei 22.00, unde va trai o aventura mirobolanta. Mai intii opreste niste tineri veseli pe strada si incearca sa le relateze ce vazuse pe strazile Timisoarei, "imi amintesc acum niste fete fara identitate care s-au destins deodata- avea sa-si aminteasca scriitorul timisorean. Am simtit atunci ca sunt crezut, ca ceea ce le-am vorbit, asa, dezlinat si cu patima, a fost crezut din prima clipa'599. El va lua legatura apoi cu un grup de confrati de la Uniunea Scriitorilor, intre care Nicolae Prelipceanu, Denisa Comanescu, Elena Stefoi, Florin laru si, in 18 decembrie, va intocmi impreuna cu acestia in apartamentul lui Florin laru un program revolutionar in patru puncte:

1. Interventia trupelor ONU in Romania; ; 

2. Alcatuirea unei liste cu cei care au tras, omorindin Timisoara;

Deci ararea internationala a actiunii din Timisoara drept crima impotriva umanitatii;

Declararea celei de-a doua zile de Craciun drept zi de doliu national.

Nu punem in discutie naivitatea programului; altii nu au facut nici atit. Programul intitulat Protest a fost expediat printr-un curier diplomatic in Vest, unde a fost receptionat in ziua urmatoare. Grupul mai planuise si un contact in fata ambasadei suedeze din Bucuresti, insa a fost repede descoperit si citiva membri retinuti intr-o sectie de Militie. Apoi, la fel de brusc, au fost eliberati. Potrivit lui Iliesu, maiorul Radu Tinu ar fi declarat la o "masa rotunda' tinuta dupa revolutie la Timisoara ca acel "curier belgian' pe care il folosisera era omul Securitatii. Radu Tinu^l-a pacalit. Curierul era chiar ofiter al Securitatii, dar amplasarea lui sub acea identitate s-a putut face, deoarece scriitorul timisorean fusese "turnat' inca de la inceput de unii dintre partenerii sai de la Uniunea Scriitorilor. ,,;,

19 decembrie - primele agitatii muncitoresti

in dimineata de 19 decembrie, inca de la primele ore ale activitatii economice, ofiterii de Securitate din intreprinderi il informeaza pe generalul Macii ca muncitorii sunt agitati si ca s-au manifestat primele semne de protest cu tendinta de a lua un caracter organizat. Dupa ora 09.00 si dupa ce in prealabil il informase pe generalul Vlad la Bucuresti, Macri il va anunta pe Ion Coman ca cel tirziu in ziua de 20 decembrie la Timisoara va avea loc o greva generala. Generalul Macri va cere ofiterilor sai, pe care ii subordona si prin calitatea de sef al Directiei a Il-a, sa-1 informeze asupra starii de spirit a muncitorilor, dar si sa pregateasca birourile pe care le ocupa in intreprinderile respective pentru eventuala evacuare, intr-adevar, in momentul in care s-a conturat manifest actiunea muncitoreasca in favoarea schimbarii lui Nicolae Ceausescu, ofiterii de Securitate au fost retrasi si din unitatile economice. Acesta ar fi al cincilea ordin elocvent in privinta atitudinii generalului Vlad si a Securitatii, intre orele 09.00 si 10.00, seful DSS o va suna pe Elena Ceausescu si o va informa asupra situatiei de la Timisoara. Elena Ceausescu a reactionat violent: "Ce fac cei de acolo, ce pazesc cei trimisi acolo?'. Constient ca femeia nu intelege exact importanta informatiei, Vlad ii va explica pe un ton ferm ca situatia de la Timisoara s-a schimbat, ca nu mai este vorba de elemente straine, ci de muncitori romani.

Dupa aproximativ 20 de minute, Elena Ceausescu a convocat o sedinta la CC, la "salita', locul unde tinea ea intilniri in acea perioada. Au fost prezenti Elena Ceausescu, Emil Bobu, Manea Manescu, Constantin Dascalescu, Silviu Curticeanu, Tudor Postelnicu, Vasile Milea si procurorul general Popovici. Generalului Vlad i s-a cerut sa informeze asupra situatiei de la Timisoara, iar cind a terminat Elena Ceausescu a hotarit trimiterea lui Dascalescu si a lui Bobu in orasul de pe Bega.

., Trecerea la actiune a muncitorilor din intreprinderile timisorene trebuie vazuta prin prisma unor realitati incontestabile: cu numai citeva luni in urma, aceiasi muncitori votasera entuziast sau asistasera fara nici o reactie la realegerea lui Nicolae Ceausescu in functia de secretar general al partidului; in continuare principalele preocupari ale muncitorilor erau de ordin economic si social; desi in oras se trasese doua nopti la rind si se aflase ca sunt morti si raniti, muncitorii nu reactionau, se duceau la munca si ascultau, iarasi fara reactie, declaratiile de solidaritate cu Ceausescu si "infierarea' actiunilor huliganice in lungi adunari ale oamenilor muncii. Stim ca nemultumirile se acumulasera in citiva ani, dar reactia politica intir-zia sa apara. Tocmai aceasta a fost si miza ultima a instigarii facute de URS S: determinarea muncitorilor sa reactioneze. De cealalta parte, avind in vedere exemplul "periculos' al Brasovului, miza represiunii rapide si dure era impiedicarea unei reactii din partea muncitorilor. Aceasta imagine nu este o restringere a tabloului complex pe care il infatisa societatea romaneasca in acel moment, ci o coborire la esenta actiunii celor doi actori principali ai evenimentului: un URSS gorbaciovist, nevoit sa-si reformeze repede sistemul, si regimul comunist roman luptind sa supravietuiasca. Ambii puneau la baza actiunii lor aceeasi ideologie, or, obiectul principal al ideologiei era muncitorul. si din acest punct de vedere, declansarea prin subversiune a revoltei din Romania s-a deosebit de celelalte actiuni din lagarul comunist, unde fortele schimbarii puse in actiune au fost altele: studentii in Cehoslovacia, armata in Bulgaria, virfurile partidului in RDG. Dificultatea inlaturarii lui Ceausescu prin oricare alte mijloace - de exemplu, la Iasi miscarea studenteasca esuase, la Brasov populatia era timorata - a condus la situatia extrema a folosirii muncitorimii pentru a forta caderea sefului statului comunist roman, aducind insa nu numai in prim-planul miscarii, ci si pe muchia de cutit a ideologiei corpul social fundamental al regimului. Revolta muncitorimii romane - mai intii la Timisoara, apoi la Bucuresti, cum vom vedea -, a pus in discutie bazele regimului, deoarece revolta sa, paradoxala din punct de vedere ideologic si doctrinar, contesta puterea pe care chiar ea o reprezenta. O contestare venita din partea altui corp social - de la studenti sau de la formatiunile vagi de tip "tinerii' saw-"cetatenii' - nu era atit de periculoasa. De asta le-a fost teama si sovieticilor, cum aratau premonitor institutele lor de analiza, de pierderea controlului ideologic si de atingerea bazelor sistemului. Realitatea acestui fenomen politic subteran si subtil nu a fost vizibila doar la Bucuresti in 22 decembrie seara, cind miscarea s-a transformat brusc in actiune anticomunista, impotriva sistemului, ci a avut un simptom la fel de vizibil la Iasi, unde au aparut primele revendicari anticomuniste, apoi la Timisoara, cind in programul Frontului Democrat Roman au aparut si puncte cu caracter antitotalitar,

in dimineata de 19 decembrie la intreprinderea Electrobanat (ELBA) este semnalata prezenta unor persoane straine care incearca sa se infiltreze printre muncitori. Numarul lor nu este mare, dar ei apartin unor tabere opuse; sunt tineri strecurati in intreprindere care incearca sa-i convinga pe muncitori ca in ultimele doua zile au fost omoriti peste l 000 de oameni, ca mortii au fost dusi la Bucuresti ca sa se stearga urmele si ca puscariile gem de arestati care acum sunt torturati; ceilalti sunt luptatori DIA trimisi sa identifice starea de spirit a muncitorilor. La Sectia 200, unde erau atelierele cu conditii grele de lucru si cu toxicitate ridicata, lucratoarele devin agitate si nemultumite. La ora 09.00 ajunge in sectie zvonul ca in curtea intreprinderii a sosit un camion militar din care se descarca arme si aceasta stire produce explozia de nemultumire a oamenilor care se simt amenintati chiar la locul lor de munca, intr-adevar, venise un camion militar, dar el nu descarca, ci incarca arme si munitie, mai Precis incarca armele si munitia Garzilor patriotice din intreprinde-re- Era vorba de executarea ordinului Elenei Ceausescu, speriata ca rii s-ar putea inarma si apoi ataca fortele de ordine. Martora Adelina Elena descrie acel moment si evolutia lui: "Prezenta armelor in intreprindere echivaleaza cu o impuscatura. La sectia 200 vestea dezlantuie furia pina atunci mocnita. «Sa mergem sa-i intrebam!», «Nu lucram sub arme!», «Ce vor de la noi?». Femeile izbucnesc si cheama: «Sa iesim in curte!», «Sa-i chemam pe toti!», «Veniti cu noi!». Este chemat fostul sef al sectiei, care s-a bucurat de respect, incercarile de a-i tine in sectie dau gres. Femeile sunt in primele rinduri. Muncitoare tinere, unele studente la seral, femei in virsta cu mimi istovite, crapate, cu fete brazdate de cearcane adinei, in urma lor, tot mai multi barbati. Trec peste amenintarile cu Procuratura, chiar si peste acelea ca vor fi impuscati. Pe linga camionul cu oameni inarmati se scurge suvoiul. Se vad pumni ridicati amenintator. Coloana strabate curtea, indreptindu-se spre cladirea cu birourile conducerii administrative si de partid ale intreprinderii'600. Scena nu este lipsita de paradoxul numeroaselor alte situatii de la Timisoara din acele zile, cind tragedia s-a imbinat cu ridicolul, dar dovedeste tensiunea in care se aflau oamenii de rind. Sigur ca din punct de vedere istoric este lipsit de importanta daca militarii aduceau sau luau arme la/de la intreprinderea ELBA, insa muncitorilor probabil ca nu le-a trecut prin cap sau nu au stiut ca in intreprindere erau arme, cele ale Garzilor patriotice. Paradoxul are o explicatie simpla: in ultimii ani muncitorii nu mai erau scosi la garzi, desi se afirma oficial ca ei formeaza detasamentele inarmate ale clasei muncitoare, garzile erau compuse in majoritate din aparatul TESA si din ucenici, tineri angajati, pentru ca muncitorii sa ramina in productie, sa nu fie intrerupta activitatea economica. Se adauga si faptul ca tragerile cu acest armament fusesera drastic reduse din cauza costurilor. Garzile patriotice infiintate dupa invazia sovietica din Cehoslovacia devenisera in 1989 o fictiune. Apoi va trebui sa luam in calcul si faptul ca principalul nucleu de nemultumiti era format din femei.

Multimea muncitorilor, estimata la peste l 000 de oameni, ocupa curtea uzinala. Citiva se urca pe un autocamion si pe un motosti-vuitor si striga. Apar directorul si secretarul de partid. Ei le cer sa se linisteasca, sa se intoarca in sectii, unde se va discuta cu ei separat. gste de presupus ca dadusera telefon in prealabil la CJP, anuntind greva spontana. Adelina Elena povesteste mai departe: "Desi cu-vintul greva nu a fost scandat, greva generala era declansata si instaurata in intreaga intreprindere, intre timp, masina cu oameni inarmati a parasit incinta fabricii, in schimb sosesc in mare graba Radu Balan, primul-secretar al judetului, primarul Mot si Constantin Posa'601. Este adusa statia de amplificare si Radu Balan se urca pe un scaun. El cere ca muncitom sa se intoarca in sectii si le promite ca se va discuta cu ei acolo. Oamenii scandeaza: "Aici, aici, cu totii!' La un moment dat, observind ca nu ii poate convinge sa se intoarca la locurile de munca, Balan gaseste solutia sa scoata un carnetel din buzunar pentru a-si nota doleantele muncitorilor si ii intreaba simplu ce vor. Urmeaza un scurt moment de deruta, dupa care ,,Radu Balan noteaza intr-un carnetel cererile umile ale unor femei ajunse in dreptul lui: «Vrem caldura!», «Vrem carne!», «Vrem ciocolata pentru copii!» si «Ciorapi, chiloti, cacao, vata»'602. Continutul cererilor este confirmat de timisoreanul Ion Pachia Tatomirescu: " Sa fie ciocolata pentru copii, sa fie saloane de Craciun si sa se termine cu bisnita ete.; muncitoarele le-au zis de lipsa vatei, a chilotilor de bumbac si a ciorapilor'603. Cercetarea facuta de autor la Timisoara aduce cumva evenimentul la dimensiunile sale mai aproape de realitate, intr-adevar, primul grup de nemultumiti iesiti in curte a fost format din femei. Dar motivul real il constituia absenta de la intreprindere a responsabilului CAR, care trebuia sa dea imprumuturile pentru sfirsitul de an. Numeroase persoane contribuiau la fondul CAR, participau la acele cunoscute "roti', cotizind tot anul si isi plasau luna imprumutului in decembrie, la sfirsit de an, astfel incit sa-si poata face unele cheltuieli mai mari pentru produse de lunga folosinta: frigider, televizor, aspirator etc. Erau sume mari, importante. Plata imprumutului nu se facuse luni si nu se facea nici i, 19 decembrie, aparind mai intii zvonul ca reprezentantul CAR a fugit cu banii, in realitate, el fusese arestat pe strada in seara de 17 decembrie si se afla la penitenciar. Aflind realitatea, femeile au cerut eliberarea reprezentantului CAR pentru a-si primi banii. De aici primul mesaj revolutionar: "Eliberati detinutii!'.

in scurt timp informatia despre greva de la ELBA ajunge la Elena Ceausescu. Aceasta il va suna pe Ion Coman si ii va striga in telefon: "Trageti in plin in femei si puneti ciinii pe ele!'604. Versiunea lui Radu Balan nu difera prea mult de cea a martorilor din rindul angajatilor intreprinderii: "in dimineata de 19 decembrie 1989, pe la ora 09.00, m-am deplasat la intreprinderea Electrobanat, pentru a intra in dialog cu muncitorii care iesisera afara in curtea intreprinderii. Ajungind acolo in prezenta primarului Mot, am aflat ca acesti muncitori revendicau imbunatatirea conditiilor de trai, iar un grup de 10-15 tineri strigau «Jos Ceausescu!». De asemenea, acei muncitori solicitau sa fie scoasa armata din intreprindere si din oras, adica sa fie retrasa in cazarmi, in timp ce discutam cu ei, au aparut doua TAB-uri, care si-au indreptat tevile spre noi, cei din curtea uzinei. Acest lucru a iritat si nelinistit pe muncitori, fapt care m-a determinat sa merg in sectie si sa-i telefonez lui Coman Ion, cerindu-i sa retraga armata, pentru ca altfel oamenii nu se linistesc, dimpotriva. Mi-a replicat ca nu e treaba mea, intrucit de armata se ocupa dumnealui. Cind am revenit in curte TAB-urile fusesera retrase si am tras concluzia ca primisera ordin in acest sens'605. Observind punctul mort al situatiei, multimea nu mai vrea sa dea inapoi si incepe sa strige: "«Nu lucram sub arme!» (camionul plecase si se lamurisera cu munitia, n.a.), «Afara armata din oras!», «Unde sunt detinutii?», «Nu suntem huligani!» (raspunsla informarile facute cu o zi inainte de partid ca afara actioneaza huligani, n.a.), «Unde ne sunt banii?» (leafa se daduse in urma cu trei zile, dar diminuata, apoi sigur era si cazul imprumuturilor la CAR, n.a.), «Vrem piine pentru copii!», «Unde ne sunt mortii?». si apoi, unanim si hotarit: «Jos Ceausescu!»'606. Este de precizat ca aceste strigaturi sunt de fapt o enumerare a unor reactii simultane, neorga-izate, care fie ilustrau amestecarea temelor sociale cu cele politice, t'e apartineau unor grupuri distincte: pe de o parte muncitorii cu evendicari economico-sociale si pe de alta parte micul grup de tineri cu lozinci politice explicite. Important aici este faptul ca la un moment dat multimea s-a unit intr-o massa compacta si solidara, avind un singur dusman, pe Nicolae Ceausescu. Probabil ca daca I<Ticolae Ceausescu ar fi aparut in acea clipa intre ei massa s-ar fi de/organizat la fel de rapid, trnerii ar fi fost imediat izolati de muncitori, ca "huligani', si luati pe sus de Securitate. Romania a cunoscut de prea multe ori acest simptom in ultimii 15 ani pentru ca aceasta ipoteza sa nu fie credibila.

Dupa ora 11.00 in incidentul de la Electrobanat apare un element nou. Pe podul peste Bega din apropierea intreprinderii se aduna oameni. Nu stim cine sunt si cum au aflat ca la Elba e greva. Surse din rindurile revolutionarilor afirma ca acolo erau si cetateni din Iasi, Constanta, Arad. Filajul Securitatii identifica tot in zona Josefin, printre acei privitori, si patru lucratori DIA in civil. Peste Bega, in zona Josefin era celebrul talcioc inchis de Ceausescu in ziua de 15 decembrie. La cele doua porti ale intreprinderii apar tanchete TAB cu tevile indreptate spre curte, incep huiduielile, se striga in acelasi timp "Ucigasii!' si "Armata e cu noi!', ceea ce este ilogic, dar nu in logica unei multimi inca fragile. Ea insa va ramine fragila pina la urma. De altfel, intimplarile rizibile continua. Telefonul dat de Balan lui Coman pentru retragerea blindatelor de la porti este urmat de ordinul lui Coman ca TAB-urile sa dea ocol intreprinderii. Martora Adelina Elena confirma: "Tanchetele, in fine, se urnesc si incep sa patruleze in jurul Elbei, ocolind intreprinderea Prin strazile 13 Decembrie, Splaiul Titulescu, Pop de Basesti, strada Garii', in scena intra generalul Gusa. Dimineata i se raporteaza ca este liniste in oras, ceea ce corespundea adevarului, si ca oamenii nierg la lucru, cu exceptia citorva grupuri mici care stationau pasnic. Evident, nu se aplicau prevederile "starii de necesitate', care nu Permite adunarea unor grupuri mai mari de trei sau cinci persoane, S1 nu se aplicau pentru ca acele prevederi nu existau. La un moment dat, comandantul unitatii de parasutisti 1-a sunat si i-a comunicat ca a primit ordin de la Nuta sa pazeasca cladirea Inspectoratului Ml. Nuta isi depasea atributiile, ceea ce este semnificativ, si isi permitea acest lucru printr-o imputernicire directa de la Elena Ceausescu. Gusa isi anunta subordonatul - din nou semnificativ - ca se subordoneaza lui si lui Coman. "Cred ca inainte de prinz - declara generalul Gusa la proces - am fost sunat de Ion Coman care mi-a spus sa ma duc urgent la ELBA ca se afla acolo fostul prim-secretar Balan si ca are probleme deosebite. Am plecat cu aghiotantul si cu capitanul Ilie, seful cercetarii Diviziei. Am ordonat ca in urma noastra sa se deplaseze si un camion cu soldati, dar acesta a ramas in urma. La intrarea in fabrica am fost oprit de citiva civili care mi-au spus sa nu intru, deoarece imi risc viata si ca o sa fiu sfisiat. In curte erau peste l 000 de oameni, barbati, femei, tineri care scandau: «Libertate!», «Jos Ceausescu!» si alte lozinci'607. Observind retragerea lui Balan, Gusa se va indrepta spre multime, se va urca pe scaun si le va vorbi: "Am incercat sa fac liniste si le-am spus ca soldatii nu au tras in ei, ci in sus. Ca soldatii sunt fratii si copiii lor si nu vor trage in ei. Citiva au aplaudat, altii au continuat sa scandeze lozincile mentionate mai sus. in pauzele de liniste i-am rugat sa nu se mai sparga magazinele, sa nu atace unitatile. Cei care au auzit au strigat ca nu ei au facut acest lucru si au cerut sa plece armata de linga fabrici. Le-am promis ca asa va fi, dar sa nu se mai comita acte de violenta. Unii au aplaudat, iar citiva au strigat: «Armata e cu noi!»'. Oricum, prezenta generalului Gusa in mijlocul multimii nu demonstreaza doar curajul lui, ci si fondul nonviolent al manifestatiei de la ELBA. Ajuns din nou la poarta, el va trimite camionul cu soldati inapoi la divizie, ii raporteaza lui Coman, insa acesta ii spune ca n-a inteles ordinul, ca nu trebuia sa se duca el, ci sa trimita o subunitate, apoi 1-a ironizat ca s-a speriat de citeva femei, infuriat, Gusa ordona lui Zeca sa retraga toate blindatele de la intreprinderi. Cauza reala a prezentei lui Gusa la ELBA a fost informatia falsa ca primul-secretar Balan a fost sechestrat de manifestanti. Din aceeasi . formatie falsa au rezultat si masurile militare exagerate luate in .urul intreprinderii. Seara, generalul Gusa ii va raporta si lui Coman masura de retragere a fortelor din oras. Fiind liniste, Coman a acceptat. Probabil aflase ca vine Dascalescu.

incercarea unor muncitori de a se solidariza cu grupul de afara, de la pod, esueaza. "Multimea se indreapta spre poarta II. Citiva cer deschiderea portii, unirea cu cei de pe pod. Li se explica ca-i primejdios. Portile trebuie sa ramlna inchise. Suntem la noi acasa, in greva. Aici, uniti, ne simtim puternici, in siguranta. E uimitor cu ce repeziciune o masa uriasa, aparent anarhica, intelege si se disciplineaza. Radu Balan telefoneaza chiar din cabina portarilor. Mot - se zice - este la cealalta poarta'608. Marturia surprinde cel mai bine psihologia izolationista a muncitorimii, inca limitata la revendicarile sociale, inca tematoare, inca dezinformata si separata de evenimentele din oras. in cazul ELBA este posibil ca reactia prudenta sa fi fost determinata de cunoasterea realitatilor curente, zilnice a spatiului comercial din Josefin, a talciocului de peste drum, vazut ca un loc rau famat, misunind de bisnitari si de lumea interlopa, astfel ca grupul adunat peste Bega nu era credibil, chiar daca el putea fi compus din revolutionari autentici. Din alte marturii rezulta ca grupul era populat cu cetateni veniti din alte judete ale tarii pentru cumparaturi si achizitii comerciale si care nu aflasera de inchiderea talciocului. Asa s-ar putea explica implicarea unor autoturisme cu numere de Iasi, Constanta, Bacau in incidentele din zona ELBA. Martorul Sandu Hanus ajunge acolo in jurul orei 14.30. Pe pod erau un tractor si o remorca rasturnate si incendiate. A auzit o impuscatura si zvonul ca a fost ranita o femeie. Militarii de pe TAB-uri trageau cu petarde "dar de tras (cu armele, n.a.) nu trageau'609. Apoi a aparut un TAB dinspre Bulevardul 6 Martie, acesta a tras si a ranit o terneie intr-un fis rosu, luata apoi de o masina cu numar de Iasi. Generalul Gusa afirma ca focul a fost deschis accidental, in mo-mentul in care persoane din grupul adunat peste Bega au rasturnat si incendiat tractorul si remorca lui. in aceste incidente s-a deschis focul asupra a doua femei. Nu cunoastem daca acest fapt a avut vreo legatura cu ordinul Elenei Ceausescu de a fi impuscate femeile, dar cele doua cazuri sunt pline de ciudatenii. Vom analiza in detaliu unul dintre ele.

Conform marturiilor revolutionarilor, prima femeie se afla pe malul dinspre ELBA al Begai cu un copil de mina. impotriva ei, fara nici o somatie si fara nici un motiv s-a tras foc de arma de catre un singur soldat aflat in desant pe un TAB. Martora Adelina Elena, inspector pentru invatamint la intreprinderea ELBA, descrie scena dramatica astfel: "si, deodata, pe neasteptate, rasuna primele rafale. Curtea este un urlet. Alte focuri si pe podul vidat de lume ramin doua siluete. «Poarta!» Prin deschizatura tisnesc citiva barbati. Se-ntorc cu o femeie grav ranita, pe care - in graba - o duc la Dispensarul ELBA si ne anunta ca pe pod a ramas un baietel impuscat mortal, de 10-11 ani. Masina directorului tisneste spre dispensar, spre a duce ranita la spital; se aud si strigate, ca vine Salvarea. «Copilul!». Sub ochii nostri, care pur si simplu refuza in primul moment sa creada, corpul copilului este aruncat in Bega. il insotesc tipetele si lacrimile femeilor de la ELBA. Dumnezeule, nu poate fi adevarat! si deodata ne dam seama, constientizam fara putere de tagada ca este adevarat, ca avem morti - poate chiar acea incredibila mie de care pomenea cineva cu citeva ore inainte, ca avem raniti, ca victimele sunt femei si copii nevinovati, a caror identitate se cauta a fi stearsa, ca toti cei intemnitati se afla in pericol de moarte!'610. Dramatismul scenei este tulburator, bine dozat de o autoare cu simt literar incontestabil, dar in realitate nu a fost impuscat nici un copil, trupul lui nu a fost aruncat in Bega, iar din curte, din dreptul Portii nr. 2 de la ELBA scena nici macar nu putea fi vazuta. Reconstitukea facuta de autor la fata locului demonstreaza ca Poarta 2 de la ELBA se afla la aproximativ 10 m sub nivelul strazii, accesul in intreprindere facindu-se printr-o rampa pronuntata, astfel ca din curte nu se poate vedea decit virful podului peste Bega. A observa ce se intimpla pe malul Begai - un sant adinc la fel ca al Dimbovitei din Bucuresti - tine de paranormal. De altfel, iteva rinduri mai incolo se demonstreaza felul in care circula un von si cum poate deveni pagina de istorie, fara sa vrei: "Se afirma a din blindata s-a tras cu trasoare, ca femeia si copilul au fost "mpuscati je joi «civili», cu pistoale sub haina. Aceiasi care au aruncat trupul copilului in Bega si care au incercat - n-am inteles daca au reusit sau nu - sa arunce si poseta femeii, pentru a i se pierde si ei identitatea'611. Alta fantezie! Este clar ca Adelina Elena descrie zvonuri si nu scene vazute, desi scrie negru pe alb "sub ochii nostri'. Din pacate, fenomenul marturiilor de la Timisoara -pentru ca este vorba de un fenomen psihologic tipic in conditii de stres - sufera din cauza unor astfel de mituri fabricate chiar in timpul evenimentelor fara nici o intentie de inselatorie. Martorii sunt sinceri (nu punem aici in discutie legendele fabricate dupa, din varii motive personale, politice sau sociale). Nu trebuie uitat nici o clipa ca revolutionarii, cei foarte putini care au iesit in strada, fie ca au fost o massa de manevra a diversiunii, fie ca au avut initiativa de a provoca mul t-asteptata cadere a lui Ceausescu, sunt elementele esentiale ale revolutiei, sunt personajele principale. Faptul ca cel mai cunoscut si probabil cel mai important revolutionar al Timisoarei, domnul Traian Orban, astazi director al Muzeului "Memorialul revolutiei', a fost ranit in dupa-amiaza de 17 decembrie si a trait revolutia in spital, faptul ca cel mai prolific scriitor timisorean al revolutiei, domnul Marius Mioc, a fost arestat in seara de 16 decembrie si a trait revolutia in inchisoare, nu au nici o relevanta pentru actul istoric.

Eu insumi am asistat la o scena petrecuta la Bucuresti in timpul vizitei lui Mobutu Sese Seko, presedintele Republicii Congo. Cateva mii de oameni, intre care ma numaram, fusesera scoase din intreprinderi si umplusera circular Piata Scinteii (actuala Piata a Preesei Libere) pentru a aplauda convoiul oficial. Ceausescu si Mobutu se apropiau intr-un ARO decapotabil. In momentul in care autoturismul a facut primii metri in interiorul pietei (cam in dreptul trecerii de pietoni) un tinar a sarit din multime si i-a intins lui Ceausescu o scrisoare, in numai doua secunde, un activist de partid a tisnit in spatele lui, 1-a prins, 1-a tras inapoia rindurilor de participanti si, cu ajutorul altor doua persoane civile (probabil lucratori al Directiei V), 1-a bagat intr-o Dacia neagra, intreaga scena s-a petrecut "sub ochii mei', de la inceput pina la capat, la o distanta de 3-4 metri. Tinarul purta o pereche de bretele albe peste o camasa de culoare inchisa, avea parul lung, dar ingrijit, pantaloni de stofa si pantofi de vara, eleganti. Nu era un derbedeu. Retinerea lui s-a facut in tacere, iar Dacia neagra a demarat fara incidente. Ei bine, in minutele urmatoare am auzit cel putin trei versiuni din partea unor oameni care se aflasera linga mine - si trebuie sa luam in calcul faptul inevitabil ca toata lumea se uita intr-o singura directie, spre ARO-ul prezidential, si nu putea rata scena scrisorii -, trei versiuni in care tinarul ba indreptase un pistol spre Ceausescu, ba Ceausescu se aplecase si luase scrisoarea, ba Mobutu luase plicul alb. Dar cea mai fabuloasa versiune am auzit-o cind m-am intors la intreprindere: "Securitatea are lasouri cu care ii prinde pe protestatarii de acest fel'. Oricit ar parea de neverosimil, de exagerat sau pedagogic, faptul este autentic si legenda lasourilor pe care le foloseste Securitatea a circulat mult timp. inadins - tocmai pentru a demonstra usurinta cu care se creeaza legende "sub ochii nostri' - nu am dat cititorilor un detaliu: in momentul in care activistul de partid a sarit in spatele tinarului, nu a reusit sa-1 prinda de umar, ci doar i-a agatat bretelele, astfel ca tinarul a fost tras inapoi de elasticitatea acestora. De aici, lasoul Securitatii. Ca scriitor profesionist, atent la detaliile vietii, scena si legendele ei mi-au ramas in memorie cu o claritate reconfortanta. Ea ma ajuta astazi sa-i inteleg pe martorii de la Timisoara si totodata sa constat ca acel tinar curajos de la Bucuresti, probabil un opozant autentic, a ramas un anonim - nimeni nu-si aminteste de el.

Intervalul 18-20 decembrie are si o alta semnificatie istorica: este perioada cea mai buna in care se putea da o lovitura de stat.

Ceausescu era plecat din tara iar imaginea Elenei Ceausescu era atit js proasta de sus si pina jos in partid, Armata si Securitate incit indepartarea ei ar fi produs un imens oftat de usurare. Omul-cheie era Milea. Fara sprijinul Armatei nimeni nu putea misca ceva. Apoi, privind componenta CPEx-ului romanesc, o adunatura de bicisnici, era probabil si greu de gasit acolo un inlocuitor al lui Ceausescu. Dupa toata tragedia provocata la Timisoara, generalul Milea nu a schitat nici un gest. Nicolae Ceausescu nu a plecat in Iran pentru ca era atit de importanta vizita, aici pentru a face pe curajosul, ci a plecat pentru ca isi cunostea bine oamenii. Cel care risca cel mai mult era generalul Iulian -Vlad, autorul ordinelor de neimplicare date Securitatii de la Timisoara si a unui alt ordin care il putea aduce in fata plutonului de executie: eliberarea din penitenciare a persoanelor retinute pe baza unor acuzatii politice si care nu aveau inca o sentinta.

Revista presei

Analiza presei straine pentru ziua de 19 decembrie, cind informatiile se refereau exclusiv la evenimentele din zilele precedente, induce sentimentul ca observatorii occidentali au fost cumva descumpaniti de hotarirea lui Ceausescu de a efectua vizita in Iran. Imaginea proiectata de aceasta decizie a fost aceea a unui regim solid, a unui aparat de conducere care stapineste situatia tarii si a crizei de la Timisoara, dar si a unei incapacitati de reactie din partea populatiei. Totodata, a parut ca leadership-u politic este solidar in jurul lui Ceausescu. Sunt exploatate in continuare, dar cu prudenta, informatiile venite pe canalele diversioniste maghiare si iugoslave, articolele din marile cotidiane si emisiunile de radio-TV orientin-du-se catre analize mai elaborate asupra "cazului' romanesc, catre explicatii despre istoria Romaniei, a regimului comunist si a naturii dictatoriale a lui Ceausescu. Informatiile adevarate erau putine, co-^spondentii de presa fiind sistematic impiedicati sa obtina informatii Directe, sa contacteze surse credibile, sa se deplaseze la Timisoara. Camine oarecum cuplata la temele surselor maghiare presa germa-na> exploatindu-le pina la saturatie si folosind fara discernamint profesional o serie de dezinformari venite pe cele doua cai diversioniste: Budapesta si Belgrad. De exemplu, Agentia Tanjug transmitea la 19 decembrie ca la Timisoara sunt 2 000 de victime, adulti si copii, si ca politia a adus demonstranti arestati in piata centrala din Timisoara, unde i-a batut si injunghiat cu baionetele inainte sa-i arunce in camioane si sa-i duca intr-o directie necunoscuta612, in realitate aceasta era o scena din timpul interventiei militare din Chile pentru rasturnarea lui Salvador Allende (1973). Frankfurter AIIgemeine Zeitung publica o analiza plina de amanunte despre biografia si dictatura lui Ceausescu, despre criza economica a Romaniei si despre criza politica in contextul liberalizarii gorbacioviste, dind impresia unei documentari serioase, dar plaseaza Timisoara in nord-vestul Romaniei, ceea ce demonstreaza ca documentarea fusese "primita', data de undeva si folosita fara o cercetare atenta a cazului; autorul reproduce mecanic o serie de informatii, multe dintre ele reale, insa de sertar. Die Welt da detalii despre clanul Ceausescu, arata criza economica si sociala in care se zbate populatia si se axeaza pina la urma pe singurele teme consistente, cele diversioniste: ungurii si Securitatea. Stuttgarter Zeitung pare mai degraba interesat sa-si informeze cititorii despre cazul Romaniei, cu scopul de a indeparta imaginea remanenta de erou antisovietic creata lui Ceausescu tot de presa occidentala. Peter Keresztes, editorialist adjunct la The Wall Street Joumal-Europa., face un portret eroic lui Laszlo Tokes, pe care il intilnise la Timisoara in octombrie, fara a preciza ca Tokes ocupa ilegal imobilul si parohia si ca din cei aproximativ 2 000 de enoriasi reformati ai municipiului doar 10% erau de partea lui, il sustineau. Cei doi maiori ai Serviciului de informatii maghiar (AVO) care 1-au platit pe Tokes pentru activitatea de spionaj apar drept preoti veniti cu ajutoare bisericesti. Importantul jurnal francez Liberation publica sub semnatura ziaristei Dominique Garraud un scurt articol care se detaseaza de campania dirijata de Moscova in pre^ sa de stinga franceza, surprinzind corect contextul international care furnizase Romaniei cazul Timisoara: "Da data aceasta, Ceausescu nu mai poate conta pe tacerea «fraterna» a aliatilor sai din Pact (Tratatul de la Varsovia, n.a.). Occidentalii au uitat favorurile pe care i -au rezervat dictatorului roman datorita independentei sale vizavi AQ jvloscova. Din contra, ei trebuie deja sa faca fata zelului noilor conducatori maghiari, excedati de soarta rezervata minoritatii lor din Romania'613. Scurt si cuprinzator, la obiect, rece si profesionist! Cititorul roman trebuie sa stie ca in acea perioada nu a actionat doar diversiunea sovieto-maghiara in presa occidentala, ci si corpul jurnalistilor independenti, de tinuta, pe care poate Romania nu-i interesa decit strict profesional. Reactia presei occidentale nu poate fi redusa la stirile diversioniste - cele cu miile de morti, cu gropile comune, cu Securitatea si Armata care trag in tot ce misca etc. - si trebuie inteles ca numeroase mijloace de informare publica au fost private de informatii reale, de la fata locului, si au fost nevoite sa "inghita' ce le-au dat sursele diversioniste. Descumpanirea venita din gestul lui Ceausescu de a pleca in Iran si mai ales din lipsa de reactie a populatiei a produs o usoara detasare de tema "revolutiei' care rastoarna dictaturile pe rind in Est si care in alte capitale comuniste scosese sute de mii de oameni pe strazi. De aici poate a provenit si nevoia initiala fireasca de a exagera cifrele participantilor la tulburarile de la Timisoara din perioada 16-19 decembrie. La Bucuresti era liniste, la Timisoara se facuse liniste.

Tot in 19 decembrie iese in evidenta un articol al Ariellei Thedrel din Le Figaro, in care se dau amanunte despre existenta Frontului Salvarii Nationale de mai tirziu, plasat in interiorul nomenclaturii partidului comunist si acreditat chiar cu unele activitati: "in sfirsit, de doua ori in aceasta toamna, membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, simpatizanti ai lui Gorbaciov si regrupati intr-un Front de Salvare Patriotic, au cerut pe un ton amenintator demisia numarului unu roman'614. Este posibil ca Arielle Thedrel sa fi stiut ceva mai mult decit noi. Nu poate fi vorba de Pseudosemnatarii "Scrisorii celor 6', pentru ca nu erau membri CC S1 oricum ziarista aminteste doua interventii. Nu poate fi vorba nici de grupul Iliescu-Militaru, pentru ca nici lor nu li se potrivesc datele din articol. Fostul sef al Directiei I a Securitatii, colonelul Gheorghe Ratiu, a furnizat informatii despre preexistenta Frontului Salvarii Nationale si despre campania de popularizare a acestuia in presa occidentala: "Cu 7-10 zile inainte de caderea lui Ceausescu, toate posturile de radio occidentale cu emisiuni in limba romana (nu doar Europa libera) au inceput sa transmita de mai multe ori pe zi stirea ca in Romania luase fiinta o noua grupare de opozitie intitulata «Frontul Salvarii Nationale», care isi propune ca in cel mai scurt timp sa inlature de la putere regimul ceausist si sa preia puterea'615. Securitatea inregistra zeci de astfel de apeluri si informatii despre aparitia si activitatea unor formatiuni politice secrete (unele chiar ii apartineau), dar numai aceasta a atras atentia, din doua motive: 1. Era singura care isi propunea preluarea Puterii. 2. Detinea informatii ca "Frontul Salvarii Nationale' era o formatiune politica ale carei baze "fusesera puse la Moscova si ca era rodul unei combinatii de colaborare intre KGB si Serviciul de spionaj francez'616. De aici la urechea Ariellei Thedrel a fost doar o chestiune de centimetri. Presa americana reactioneaza tirziu la evenimentele din Romania, fiind preocupata de pregatirea mediatica a interventiei in Panama si de apropierea sarbatorilor de iarna. Ecoul comparatiei facute de New York Times intre Noriega si Ceausescu are efect doar in mediile oficiale. Primele stiri apar pe Coasta de Est, preluate in totalitate din presa occidental-europeana si reproducind involuntar exagerarile, deformarile si diversiunile gasite acolo. Dominau, asadar, cele doua surse diversioniste - Agentia Tanjug si presa maghiara -, la care insa a fost adaugat un fond de informatii cu caracter "istoric', explicindu-se cetatenilor americani schimbarile produse in ultimii ani in atitudinea lui Nicolae Ceausescu, dupa ce timp de doua decenii fusese laudat pentru "independenta' fata de Moscova, tentativele de revolta anterioare (Brasov, intelectualii, disidentii), precum . si situatia grea economica. Informatiile vor exploda din 21 decembrie, atit pentru a acoperi actiunea din Panama, prin sugestia unei,

natalele antidictatoriale, cit si pentru a sublinia caderea ultimului bastion comunist ca urmare a programului gorbaciovist. Citeva publicatii vor introduce in analiza si un apel voalat la Gorbaciov pentru a-si exercita influenta sa in Romania, astfel incit schimbarea sa se produca mai repede si sigur. Nu exista invitatii la interventia militara, dar ideea apartenentei Romaniei la sistemul de putere sovietic si sugestia responsabilitatii principale sovietice pentru rezolvarea situatiei sunt prezente. Alexandru Duvan, un refugiat roman in Statele Unite, va colectiona din orasul Baltimore primele reactii americane si britanice aparute in presa de peste ocean, in Baltimore Sun din 19 decembrie 1989, se scria, dincolo de povestea falsa cu Tokes: "Ceausescu, care la 71 de ani calatoreste rar, era intr-o vizita oficiala la Teheran, incerca astfel sa demonstreze ca regimul lui nu era amenintat, in acelasi timp, aceasta vizita era o incercare de a sparge izolarea in care il aruncase dispretul tarilor invecinate. Din motive diferite, Romania si Iranul impartasesc aceeasi soarta de paria in lumea civilizata! Deci e normal sa fie prieteni'617. A doua zi, Baltimore Sun arata ca Nicolae Ceausescu este un mincinos, refuzind ziaristilor accesul la informatie si folosind in continuare propaganda oficiala pentru a inlocui realitatea. O sursa diplomatica de la Bucuresti transmitea starea de spirit din tara, fara a da insa vreo explicatie asupra ei: "Tineretul roman, chiar cei din Partid sunt nemultumiti, dar prudenti asteapta, insa evenimentele din ultima saptamina sugereaza ca nu vor astepta prea mult'618. Presa americana a fost usor defazata: ea nu a prins prima parte a valului de informatii la zi despre evenimentele de la Timisoara, a ramas prudenta si distanta in primele doua zile, invocind absenta ziaristilor la fata locului, si fiind cumva derutata de socul diversionist al surselor maghiare si iugoslave; in faza a doua ea a prins contramiscarea diversionista a lui Ceausescu in Iran, o chestiune care ii interesa mult mai mult pe americani, si a marsat pe relatia romano-iraniana, ca una marcata de rezistenta la cursul vizibil al

Alexandru Duvan, Revolutia romana vazuta de ziaristi americani si englezi, Fundatia Romania libera (Washington/Baltimore) si Centrul Mass-Media Evenimentul/Bucuresti, 1991, p. 9.

liberalizarii mondiale. Principalele cotidiane si posturi de televiziune au preluat stiri de la presa vest-europeana, dindu-le insa o aproximatie prudenta si pastrind tonul politicos si rece al unei atitudini rezervate. Spre deosebire de presa vest-europeana, Ceausescu apare ca "domnul Ceausescu' - nu dictatorul, nu tiranul, nu descreieratul -, imaginea de adincime a stirilor, proiectia subliminala fiind aceea a unei rupturi intre natiunea romana si seful statului, ca proces politic fundamental si totodata ca explicatie pentru o cadere previzibila. Aceasta reactie a presei americane a fost un reflex al dezinteresului aparent aratat de America situatiei din Romania si al intelegerilor privind repartizarea sarcinilor intre membrii NATO in cadrul procesului de lichidare a sistemului comunist. Altfel ar fi urlat media ca in cazul Grenadei, o insula de 344 kmp din Caraibe (cam 18 pe 18 kilometri) in care Statele Unite intervenisera printr-o invazie militara in 1983.

Reactia inteligenta a presei britanice. Cea mai substantiala atitudine, dominata de luciditate, viziune de ansamblu, informatie si analiza pertinenta s-a gasit in presa britanica de tinuta. Nu luam in calcul presa de tipul Daily Mail, dedicata timp de 70 de ani temelor extremismului maghiar, falsificarii istoriei Romaniei si denigrarii constante a poporului roman, si nici interventiile diferitilor mercenari din televiziuni de care nici Marea Britanie nu duce lipsa. Ca o paranteza, dar cu scopul precis de a arata cititorilor romani cam cine au fost ziaristii occidentali care au transformat evenimentele din decembrie 1989 - martie 1990 din Romania intr-o revolutie maghiara, voi evoca aici inca o intimplare traita de mine. In ianuarie 1995 am efectuat o vizita oficiala la sediul postului de televiziune britanic ITN, ocazie cu care directorul postului a tinut o conferinta de presa. Am intrebat daca ITN a corectat informatia falsa de la Tirgu-Mures despre Mihaila Cofariu ca victima a agresiunii romanilor in timpul tulburarilor etnice din martie 1990. Mi-a raspuns fara ezitare ca a primit informatia adevarata la citeva minute dupa difuzarea imaginilor in care Cofariu era prezentat drept ungur, dar nu a co-rectat-o "pentru ca aceasta este politica postului'. Revoltat de acest raspuns, colegul meu, ofiterul de presa al Armatei Bulgariei, a pus capat conferintei de presa cu urmatoarea interventie: "Ca sa nu mai

ISTORIA LOVITURILOR DE STJSTfti ROMANIA  675

pierdem timpul aici, pentru ca in mod cert ceea ce avem de invatat de la postul ITN nu se potriveste cu ceea ce ni se spune despre Actul final de la Helsinki, va rog sa alegeti dintr-o scara de cinci valori - adevarul, moralitatea, interesul national, interesul postului, banii - cel mai important principiu care va guverneaza activitatea de jurnalist'. Directorul ITN a raspuns fara nici o ezitare: "Banii!'. La miliardul de dolari pe care il cheltuia Ungaria in anul 1989 pentru promovarea in presa mondiala a intereselor sale strategice si de imagine, Romania raspundea cu propaganda de cea mai proasta speta. De aceea, vom lua in analiza doar presa de tinuta din Marea Britanie.

intr-un editorial din 19 decembrie Times arata ca izolarea informationala si politica a Romaniei nu permite perceperea exacta a perspectivei in aceasta tara in care "conducatorul' Ceausescu ar putea supravietui pentru inca un timp, avind in vedere blocajul inregistrat de sovietici in programul de prabusire rapida a regimurilor comuniste din Europa de Est. Cauza este ca "Ceausescu si-a indepartat cu grija din partid pe aceia care simpatizau cu Moscova. De aceea, presedintele Gorbaciov se bucura de mai putina influenta la Bucuresti decit in capitalele celorlalti vecini ai sai'619. Ziarul estima - bine orientat asupra realitatilor romanesti - ca Armata romana va juca un rol esential in evenimentele in curs, chiar daca pentru moment nu dadea semne ca s-ar opune la ordinele de represiune primite de la Ceausescu. Lipsa de reactie a populatiei si dominatia fricii in Romania erau explicate corect prin doua observatii: "Exista foarte putine legaturi intre intelectuali, cele citeva voci disidente auzite in Vest si clasa muncitoreasca. Romania duce lipsa de o institutie pregnanta cum este Biserica Catolica din Polonia in jurul careia sa se mobilizeze clar nemultumirea populara. Romanii, dorind chiar ei sa scape de familia Ceausescu si de partidul lor iubit, nu pot gasi inspiratie (cum este papa polonez) sau refugiu (cum este Germania Federala)'620. Ceea ce se dovedea unic la ziarul Times, diferentiindu-1 de toate celelalte publicatii, a fost intelegerea superioara a implicarii Ungariei in evenimentele din Romania si a campaniei iredentiste declansate in presa occidentala. Times acorda putine sanse de succes iredentismului maghiar si vreunei victorii in privinta Transilvaniei si semnala premonitor ca "timpul pentru a ridica problema este cel de dupa instalarea sigura a unor guvernari democratice la Budapesta si Bucuresti'621. Acesta era un semnal ca in Marea Britanie exista un curent de opinie favorabil unei repuneri in discutie a problemei Transilvaniei, in conditii de negociere intre parti. Securitatea si Armata nu au trecut cu vederea acest tip de atitudine si multe din excesele nationaliste de dupa revolutie au vizat, uneori brutal, contracararea unor astfel de idei periculoase. Iarasi semnificativ pentru intelegerea realitatilor din Romania si a mecanismelor eficiente, viabile de indepartare a lui Ceausescu, presa britanica va reproduce interventia oficiala a lui William Waldgrade, ministru de stat in Departamentul britanic de Externe, referitoare la evenimentele din Romania prin transmiterea unui apel catre Securitate "sa reprezinte adevarata dorinta a poporului roman si sa inlature regimul actual'622. Aceasta interventie oficiala britanica a fost cruciala, ca semnal politic. Marea Britanie se dovedea atenta la situatia Romaniei si atingea cu degetul in punctul sensibil, la momentul cel mai greu pentru cursul evenimentelor - absenta lui Ceausescu din tara si necesitatea unei actiuni, a unei miscari decisive din partea Securitatii, care sa profite de acel moment. Nici un cuvint pentru partid, nici o speranta din partea populatiei apatice. Realismul tipic nationalismului britanic, realismul ca valoare a conservatorismului sau axial va functiona si in acest caz. Stim astazi ca Securitatea actiona discret pentru indepartarea de la putere a cuplului Ceausescu, dar lovitura de stat asteptata de englezi in perioada 18-20 decembrie nu s-a produs. si asta o va costa pe Securitate - la 14 ani de la revolutie, in plina desfasurare a cuceririi Bagdadului, postul de televiziune BBC inca mai compara garzile fidele lui Saddam Hussein cu ofiterii Securitatii romane.

Tot pe 19 decembrie, Times-ul londonez publica un larg comentariu al milionarului de origine romana Ion Ratiu, a carui interventie avea rolul sa corecteze ceva din avalansa de informatii false despre jtornania, sa contrabalanseze propaganda iredentista maghiara si sa proiecteze o imagine mai apropiata de adevar despre tara lui de origine. Vocea lui Ion Ratiu era atit de diferita de ceea ce se scria sau vorbea despre Romania in acele zile - reaparuse acuzatia de "fascisti' -, incit ne este greu sa dimensionam impactul ei asupra cetatenilor britanici intoxicati pe ttfate canalele cu problema maghiara. Cunoscutul patriot roman arata ca "partidul are astazi 3,8 milioane de membri, dar putini cred in comunism. Ei au intrat (in partid), deoarece calitatea de membru de partid este singura cale pentru o viata tolerabila - de exemplu, pentru a obtine un titlu universitar mai inalt. Ceausescu, familia si clica lui sunt efectiv o mafie. Toata puterea vine de la Nasul. Aceasta clica conducatoare depaseste cu greu 250 000 de persoane, in cel mai bun caz. Daca nu exista religie, n-are cum sa fie reformare. Daca nu exista comunisti convinsi, nu pot exista disidenti gata sa munceasca pentru un comunism cu fata umana'623, in continuare, Ion Ratiu facea o analiza pertinenta a ratiunilor pentru care Gorbaciov va interveni la un moment dat in Romania - in Germania de Est si in Bulgaria, el a beneficiat de sprijinul comunistilor est-germani si bulgari dispusi la un compromis cu Moscova, nu este cazul in Romania. Dar Gorbaciov nu va risca pierderea celor 80% din exporturile agricole ale Romaniei in URSS si, in plus, are o problema mult mai grava de rezolvat: ,ferestroika a adus o forma de autoguvernare republicii sovietice invecinate Moldovei, a carei populatie este pur romaneasca. Limba moldoveneasca este acum limba oficiala de stat si este din nou scrisa cu caractere latine, nu chirilice. O Romanie prospera, hranin-du-si poporul din bogatiile naturale ale solului sau (cum ar trebui), 0 Romanie angajata la o structurare politica si sociala, cu o recunoastere graduala, dar asigurata a drepturilor omului, va face inevitabil ca moldovenii sa doreasca sa paraseasca Uniunea Sovietica si sa se reuneasca cu Patria Mama'1'24. Cunoscut ca apropiat al serviciilor ae informatii britanice, Ion Ratiu a furnizat arunci unul din argumentele grele pentru care Moscova era hotarita sa intervina in Romania spre a rasturna regimul Ceausescu si a-1 inlocui cu un regim socialist reformat, care sa copieze la Bucuresti perestroika moscovita. Timpul si realitatea ii vor da dreptate pe deplin. Solicitat de postul NBC pentru un talk-show, Ion Ratiu il va infrunta si combate vehement pe celebrul comentator Brian Gumble - care va afirma in direct ca Timisoara este un oras unguresc -, aparindu-i pe revolutionarii timisoreni, aratind ca manifestantii de la Timisoara sunt romani, "toate lozincile au fost romanesti, victimele au fost romani'625.

Ion Ratiu a dus o activitate complexa pentru sprijinirea financiara si organizatorica a rasturnarii regimului comunist din Romania. A fost implicat in actiuni subversive, platind echipe de actiune si ziaristi care sa patrunda clandestin in Romania prin Iugoslavia. A facut fata cu intelegere numeroaselor solicitari financiare venite de la diversi refugiati sau exilati romani, care s-au trezit peste noapte gata sa actioneze impotriva lui Ceausescu, cerindu-i bani cu nemiluita pentru tot felul de proiecte fanteziste care sa doboare sistemul. A murit fara sa stie ca peste un milion de dolari investiti in actiuni destinate rasturnarii lui Ceausescu au ajuns in conturile Securitatii romane, solicitantii fiind in marea lor majoritate agentii ei acoperiti din Occident, iar banii trimisi in tara cazuti imediat sub controlul contraspionajului, in jurnalul sau, Ion Ratiu isi va nota impresia fata de interventia rnediatizata a regelui: "A fost cam moliu'626. Exploatarea mediatica a fostului suveran roman a fost intr-adevar una din cele mai neinspirate actiuni, dar ea era expresia absentei unei alternative, a cel putin unei personalitati politice marcante in stare sa aspire marile sperante ale romanilor, autori ai unei revolutii si ramasi a doua zi in pielea goala, mai goi decit regele pe care il rasturnasera. Aceasta personalitate putea fi chiar Ion Ratiu, daca nu era sistematic sabotat de propriul sau partid, PNTCD.

Mina serviciilor de informatii britanice - inca o data lucide si bine informate - se va simti si in cazul articolelor din ziarul The Independent. Edward Lucas de la Bucuresti si Steve Crashaw de la Londra vor sublinia inca o data diferenta enorma de perceptie intre presa de tinuta si presa populara care, nu numai din Marea Britanic, este expusa la orice investitie diversionista627, intr-un articol din 19 decembrie cei doi jurnalisti vor sublinia ca "presiunea populara pare in acest moment prea necoordonata si lipsita de lideri ca sa fie jn stare sa-i disloce pe Ceausesti. Ce ar putea face totusi este sa convinga elemente din Armata si din aparatul de Securitate ca singura sansa pentru a evita o revolta nationala finala si singeroasa, in care vietile si proprietatea tuturor celor conectati cu Ceausestii vor fi supuse unui risc, este sa actioneze rapid pentru a indeparta singurul exemplu european ramas al deformatului «socialism dinastic» practicat de acea familie pentru mai mult de trei decenii'628. Cine avea ochi si creier atunci intelegea adevarata solutie, mesajul fiind mai degraba destinat liderilor din Armata si Securitate. Nu stim daca acest mesaj sau altul similar a ajuns la generalul Victor Stanculescu, dar era unul din cei vizati. Tentativele lui (nereusite) de a evita implicarea la Timisoara si actiunile lui decisive de la Bucuresti sustin ipoteza Securitatii ca Stanculescu era de mult in legatura cu agentura britanica din Romania. La recomandarea acesteia ar fi acceptat sa colaboreze cu atasatul militar Aradi al Ungariei.

Pe ansamblu, "revista presei' din 19 decembrie 1989 a reactionat cu deruta la sfidarea lui Ceausescu, reprezentata de decizia de a zbura in Iran, o actiune care arata soliditatea regimului sau si lipsa de fisura in structura partidului, a Armatei si Securitatii. Isteria si diversiunea surselor maghiare si iugoslave au mobilizat mai toata presa occidentala de scandal, plus cea franceza de Stinga, nereusind insa a disimula disperarea ca interventia grupurilor diversioniste de la Timisoara si mortii acelui tragic municipiu puteau ramine fara rezultat, in vuietul mediatic declansat atunci, singurii piesa britanica de tinuta a vazut lucid atit solutiile reale ale crizei, cit si dificultatea miscarii din loc a unei natiunii incremenite. , ;.i

Diversiunea de la Europa libera. Oamenii nu-si mai aduc aminte, ziaristii uita, politicienii ignora marea majoritate a detaliilor acelor zile. Ceea ce ramine dintr-o astfel de campanie mediatica este informatia de soc, acea interventie scurta si spectaculoasa care a reusit sa se imprime in memorie printr-o imagine, un sunet, o scena. La doi ani de la atacul din 11 septembrie 2001, Institutul Galupp arata ca peste 66% din cetatenii americani, impresionati de imaginea avioanelor lovind turnurile, uita ca a fost lovit si Pentagonul. Cam acelasi lucru se intimpla si cu stirile difuzate de televiziunile si posturile de radio occidentale despre evenimentele de la Timisoara. Senatorii Comisiilor parlamentare de cercetare, partidele politice de Stinga, SRI si Armata, personalitatile nationaliste nu invoca decit partea de dezinformare a posturilor straine si, in particular, diversiunea de la Radio Europa libera din 19 decembrie 1989. incepind din acea noapte, Europa libera a inceput sa difuzeze o banda despre care se afirma ca este inregistrata clandestin la Timisoara. Socul acelei presupuse inregistrari era dat de zgomotul unor salve de tun trase in manifestanti si de strigatele isterice ale unei femei: "Suntem romani! Suntem romani!'. Mircea Carp va povesti cum s-a mobilizat redactia romana a postului in ziua de 17 decembrie 1989: "Din initiativa unui grup restrins de reporteri, de redactori care se gaseau acasa, erau liberi, un grup in frunte cu colegul meu Sorin Cunar a hotarit sa vina insa la radio si, de acord cu conducerea, sa ceara acordarea unor emisiuni speciale, a unui program special al Europei libere in limba romana si dupa ora 12.00 noaptea, cind, in mod normal, emisiunile noastre se incheiau. S-a primit aprobarea si s-a tinut astfel deschis microfonul Europei libere pina a doua zi dimineata, in dimineata zilei de 18 decembrie, in acest timp am transmis muzica, am transmis niste reportaje mai vechi, dar, totusi, de actualitate si din cind in cind cite o stire despre Timisoara, o stire cit de cit verificata, dar scopul principal al acestei emisiuni speciale era sa tina deschisa antena. Europei libere pentru momentul in care vom putea transmite pe larg tot ceea ce se intimpla in tara'629, incepind de a doua zi, 18 decembrie, redactia a fost restructurata si a inceput sa transmita 24 din 24 de ore. in acest context, Europa libera a transmis si inregistrarea cu salve de tunuri. In incheierea acestui subcapitol voi reproduce explicatiile temerare ale jurnalistului Emil Hurezeanu asupra acestui caz celebru: "Va amintiti de banda de magnetofon care a sculat tara in picioare si care a fost transmisa de toate posturile, dar mai ales de noi, din 19 pina in 23 decembrie; banda de magnetofon pe care se auzeau strigate de disperare, zgomote de lupta, lovituri de tun, de artilerie, aici, la Timisoara, o banda de 53 de secunde, in seara zilei de 19 decembrie, in jurnalul de actualitati al televiziunii austriece a fost intervievat in direct, la telefon, un om de afaceri austriac, care a tinut sa spuna ca vorbeste dintr-un birou al Securitatii din Timisoara. El parea uimit de aceasta retragere inexplicabila a Securitatii din propria cladire, mai ales cind securistii aflasera ca omul vrea sa dea un interviu, sa vorbeasca de ororile confruntarii de la Timisoara, pentru o televiziune occidentala, in legatura cu banda, trebuie sa spun ca banda aceea de magnetofon are o istorie foarte speciala. Aici, la Timisoara, in 1993, a aparut marturia unui jurnalist de la Belgrad, care spunea ca inregistrarea cu zgomotul de lupta de pe strazile Timisoarei, cu salve de tunuri si strigatul disperat al femeii, ar fi fost facuta de el, ar fi fost transmisa de un post de radio din Belgrad in seara de 18, iar apoi remisa unui jurnalist german de la Deutsche Welle ce urma sa o transmita postului de radio Europa libera; in felul acesta a ajuns la noi. in realitate am primit aceasta banda printr-o agentie de informatii, din partea unui domn din Linz, din Austria, care a incasat si un onorariu pentru ea, asa cum se procedeaza in astfel de cazuri, in ianuarie 1990, o echipa de ziaristi americani facea un film despre revolutie. Ei au insistat sa afle cine este autorul, adresantul acestei benzi. I-am spus ca este vorba de un domn, cu un numar de cont, cu o identitate precisa. Americanii au deseori energie sa se ocupe de lucruri de care noi, ceilalti, ne simtim inspaimintati: au mers pe firul apei si au constatat ca aceasta persoana, asa cum a existat in decembrie 1989, nu mai exista in ianuarie 1990'630. Explicatiile sunt atit de clare ca nu mai au nevoie de prea multe comentarii: a fost vorba despre o diversiune mediatica. Este suficient sa ne gindim ca la Timisoara nu s-a tras cu tunul, nici cu artileria, nici de pe tancuri. Emil Hurezeanu s-a limitat la doua ipoteze: o actiune a Securitatii - de unde accesul surprinzator al austriacului in sediul Securitatii -, actiune menita sa forteze mina partidului la Bucuresti si, eventual, o proba care sa ateste ca autoarea represiunii de la Timisoara este Armata, ipoteza sustinuta de informatia pe care o avem acum ca la Timisoara au existat fosti ofiteri de Securitate implicati in actiuni antiregim; o actiune a KGB-ului printr-un agent ilegal, versiune mult mai plauzibila. Analiza comportamentului presei occidentale in cazul revolutiei romane este totodata o lectie despre lumea in care traim si in care Romania ramasese, este si va mai fi in continuare mult, mult in urma.

De la greva generala la revolta populara

in dimineata de 20 decembrie 1989 izbucneste la Timisoara o revolta populara, avind initial configuratia unei greve generale. Reactia corpului muncitoresc al societatii atingea, asa cum am aratat, bazele teoretice si ideologice ale statului comunist roman, inclusiv legitimitatea conducatorilor si a regimului lor. in privinta legitimitatii, Nicolae Ceausescu si regimul sau primisera recent o aprobare formala, oficiala si legala, prin cele citeva luni de vot ale anului 1989 in organizatiile de partid, de la cele mai mici pina la cele foarte mari, si prin realegerea sa in functia de secretar general al partidului. Din pacate nu exista un instrument pentru a demonstra ca acest vot este fals, ca nu corespunde vointei majoritatii populatiei. A veni cu argumentul ca oamenii erau terorizati de Securitate pentru a vota in favoarea lui Ceausescu nu mai convinge pe nimeni. Societatea in ansamblu, de la mentalitatea neinterventionista a cetateanului si pina la gindirea conformista a unui inalt demnitar al partidului, era viciata. Vocile opozitioniste sau disidente (adica din partid) erau extrem de slabe numeric, ineficiente si izolate. Nu exista, asadar, un instrument care sa demonstreze contrariul decit o miscare de massa a muncitorimii si care nu putea debuta decit, obligatoriu, printr-o greva generala. Daca un istoric strain complet neinitiat asupra realitatilor romanesti se va uita pe o schita simpla a revolutiei romane, peste 70 sau 100 de ani, nu va intelege cum a fost posibil ca la numais o luna de la reinvestirea entuziasta a lui Nicolae Ceausescu, acesta sa fie rasturnat practic de acelasi corp socio-politic care 1-a reinvestit. Daca se va uita peste presa romana sau prin actele oficiale tot nu va gasi motivul unei astfel de rasturnari majore, pentru ca, in luna trecuta de la 19 noiembrie la 16 decembrie, nu se intimplase nimic in societatea romaneasca. Fara sa vrea - si asta este una din fatalitatile istoriei revolutiei romane - istoricul strain va cauta raspunsuri in exterior, in cazul Romaniei, esecul tuturor tentativelor politice anterioare apartinind Uniunii Sovietice, de la incercarea de persuasiune a lui Gorbaciov asupra lui Ceausescu si pina la tentativa de lovitura de palat din timpul CPEx-ului din 17 decembrie, a impus trecerea la faza ultima si cea mai riscanta a subversiunii: folosirea corpului muncitoresc pentru atingerea decisiva a scopului.

Sa ne intelegem asupra termenilor analizei: revolta populara declansata la Timisoara in ziua de 20 decembrie 1989 a fost autentica, a cuprins un numar suficient de mare de cetateni ca sa determine cu adevarat un caracter de massa si a avut un program social si politic real care a configurat evenimentul cu claritate in istoria recenta a Romaniei. Ea a avut toate trasaturile actului istoric, adica ale acelui act care, prin semnificatia sa, rarnine inscris in istorie si gste supus descrierii, analizei si concluziilor.

Pe de alta parte, revolta de la Timisoara nu a avut caracter decisiv, adica nu a fost aceea care a determinat caderea regimului, dar s-a inscris categoric in cronologia reprezentativa a revolutiei. Fiind produsul unei subversiuni internationale, a unei diversiuni aplicate calificat si a represiunii, revolta din Timisoara si-a atins scopul in cadrul acelei subversiuni. Revolta de la Timisoara nu s-a produs in ziua in care a inceput Congresul al XlV-lea al partidului sau in ziua cind s-a terminat acesta si s-a observat ca Ceausescu nu produce schimbarea asteptata sau ca nu renunta la putere. Ea nu s-a declansat nici in 29 noiembrie, nici in 15 decembrie cind pe intreg teritoriul economic al Romaniei s-au luat lefuri mai mici, diminuate cu 20-30%, iar piinea, laptele si ouale se cumparau in continuare pe cartela, desi seful statului anuntase ca a fost platita datoria externa a tarii. Toate aceste cauze interne foarte serioase si grave - si anume acele cauze interne mereu invocate - nu au produs revolta. Nu s-a produs nici macar atunci cind in Timisoara actiona un grup "revolutionar' care ducea adevarate batalii de hartuiala cu fortele de ordine, nu s-a produs nici cind se tragea aproape un milion de cartuse in municipiul lor. Reamintim realitatea numerica aproximativa a persoanelor angajate in incidentele din 16-19 decembrie: circa 2 000 de revolutionari in strada si peste 200 000 de cetateni inactivi, nici macar martori. Revolta populara a izbucnit atunci cind s-a acumulat cu rapiditate o serie de factori favorizanti, generati de conflictul deschis intre lovitura externa si contralovitura interna. Cele trei zile si doua nopti de tulburari civile din Timisoara au provocat pina la urma, cu succes, prelungirea peste limitele suportabile a situatiei de asediu, au permis circulatia si stabilizarea informatiei ca nu a fost vorba de lupta cu ungurii sau cu huliganii, ca sunt raniti in spitale si morti furati si dusi la Bucuresti, a dat succes dezinformarii ca la Catedrala au fost omoriti "copii si tineri in masa'. Ele au condus la ruperea barajului psihologic al fricii de stat si de organizatiile de partid, la atingerea limitei de asteptare a unor schimbari in situatia personala (alimente, salariu, frig), pe fondul parcurgerii si depasirii fazei dialogului cu factorul politic local, au scos in lumina tentativa esuata a factorului politic local de a organiza contramanifestatii in intreprinderi, au evidentiat pierderea credibilitatii organizatiilor de partid si diluarea autoritatii acestora

Una din erorile fundamentale ale lui Ceausescu a fost incercarea de a ascunde cit mai mult timp evenimentele de la Timisoara, adica decizia de a nu comunica. Este posibil ca Nicolae Ceausescu sa fi cunoscut particularitatile ciclice ale unei subversiuni calificate sau cel putin sa fi intuit instinctiv ca o actiune de acest tip are o desfasurare limitata in timp, altfel se dilueaza, risca sa fie descoperita si expusa, motiv pentru care a vjait de la inceput, cu insistenta, ca Armata sa intervina imediat si cit mai violent, pentru a rupe din debut procesul diversionist declansat la Iasi, pregatit pentru Brasov, Tirgu-Mures, Cluj si Arad si pina la urma declansat la Timisoara. Soarta lui Ceausescu s-a jucat in acel interval de trei zile de la Timisoara in care diversiunea cauta sa produca cit mai mult zgomot, cit mai multe distrugeri si sa lase urme imposibil de ascuns, dar mai ales sa antreneze cit mai multi cetateni intr-o miscare de masa, iar Ceausescu cauta sa o inabuse cit mai rapid si sa o ascunda sau minimalizeze. Nu a reusit, pentru ca Securitatea 1-a abandonat si a refuzat sa-1 asculte, pentru ca Armata nu a tras in plin, iar factorul politic a intrat in paralizie.

A doua mare eroare a lui Ceausescu a fost fenomenul paradoxal al dizolvarii autoritatii politice prin aglomerarea si suprapunerea autoritatii in Timisoara. Conform legii, in cazul unor tulburari interne de o asemenea factura, se constituia un comandament local al carui comandant era primul-secretar al judetului. Or, peste Balan a intrat fostul secretar Ilie Matei care dadea ordine contrare celui din-tii, apoi au venit pe rind Cumpanasu de la Culte, Mihalache de la Bobu, Cornel Pacoste, Ion Coman, generalii Gusa, Stanculescu, Chitac, Macri, Nuta, Mihalea, procurorul-sef adjunct Diaconescu, adjunctul ministrului de Justitie Bracaciu, procurori, ofiteri superiori de Militie si Armata, ministri de resort si activisti de partid de la Bucuresti, unii dintre ei adevarati "mitici', toti calcindu-se pe picioare. Autoritatea locala a primului-secretar al judetului a fost incalcata de autoritatea acordata personal lui Ion Coman de Ceausescu, in timp ce fiecare reprezentant venit de la Bucuresti se raporta si raporta la autoritatea sa centrala. Sa privim o clipa legenda hartii autoritatii de stat la Timisoara intre 17 si 20 decembrie: peste autoritatea legala a primului-secretar al judetului se aseza autoritatea personalizata a lui Ion Coman, reprezentindu-1 pe Ceausescu, peste j conducatorii diferitelor institutii ale statului se asezau conducatorii Partidului, Armatei, Securitatii, Justitiei veniti de la Bucuresti, care primeau ordine atit de la Coman cit si de la sefii lor, secretari ai CC sau ministri ramasi la Bucuresti. Peste toata aceasta harababura institutionala, Nicolae si Elena Ceausescu interveneau personal «.telefonic dind alte ordine, nu numai lui Coman, reprezentantul lor, ci si direct altor actori ai represiunii.

Erorile de fond ale regimului Ceausescu - situatia socio-politica grava a populatiei - si erorile de abordare in fata declansarii diversiunii acute la Timisoara au permis atingerea la 20 decembrie a acelui moment psihologic cheie: explozia vizibila, nedisimulata a nemultumirii corpului muncitoresc timisorean. Se adevereau doua teze enuntate de Curzio Malaparte in Tehnica loviturii de stat: pentru a paraliza un regim, oricare regim, trebuie sa paralizezi viata publica si, de aceea, greva generala folosita de comunisti pentru a da lovituri de stat poate fi folosita si ca arma pentru apararea/cucerirea democratiei; caderea unui guvern se poate produce si atunci cind acel guvern crede ca apararea statului este o chestiune a politiei (in cazul nostru al fortelor de ordine combinate), inca o data ne exprimam surprinderea pentru faptul ca Nicolae Ceausescu, un individ cu gindire si manifestari primitive, a stiut aceste lucruri si a cautat sa le combata cu doua actiuni de riposta: in primul rind blocarea muncitorilor in intreprinderi, cu tinerea acestora in tensiunea conditionarilor politice si sociale, asedierea lor cu mijloace militare, organizarea de contramanifestatii si in al doilea rind implicarea ilegala a Armatei intr-o represiune civila, act anticonstitutional si de subminare a puterii de stat. Schema i-a tinut trei zile. Consecintele acestor acte criminale s-au vazut in toti acesti ani, 15 la numar, in mentalitati, complexe personale si de grup, in slabiciunile institutiilor fundamentale ale statului, in numerosii anii in care politica Romaniei a fost condusa din strada.

Asa cum informase corect Securitatea cu 24 de ore inainte, in dimineata de 20 decembrie muncitorii majoritatii intreprinderilor timisorene au ies^ in curtile uzinale si au inceput sa protesteze, sub 4jferite motivatii reale sau exagerate, cautind un punct de sprijin, o olutie pentru revendicarile lor acumulate in ultimii ani de privatiuni. Temele principale au fost surprinse de figura centrala a revoltei timisorene, inginerul Lorin Fortuna: "in cadrul unor intreprinderi din platforma industriala a Caii Buziasului s-a planuit o iesire in strada, a doua zi, printr-un mars organizat, care sa protesteze fata de dictatorul ce ordonase represiunea, precum si pentru faptul ca jnajoritatea cadavrelor celor ucisi in ziua de 17 decembrie 1989 au disparut, fiind transportate si incinerate la Bucuresti'631. De fapt, imaginea publica a lui Ceausescu, de binefacator al natiunii si de mare personalitate internationala, se micsorase brusc la portretul unui asasin. Este de subliniat aici - impotriva tezei motivatiei sociale - ca argumentul determinant al revoltei, cel imediat, nu a fost situatia grea in care traiau oamenii, ansamblul nemultumirilor politice si sociale, ci rezultatul singeros al represiunii. Asadar, legatura directa intre cauza si efect se poate face in primul rind intre rezultatul imediat al diversiunii, care a fost represiunea, si revolta populara, nu intre nemultumirile sociale si revolta populara. Acestea din urma au reprezentat fondul mental, acumulat, al unui potential de revolta cum exista in toata tara, fara sa explodeze. Dependenta acuta a populatiei de stat produsese o mentalitate imposibil de schimbat peste noapte - nu s-a schimbat nici astazi -, astfel ca oamenii asteptau in continuare pe cineva, primul-secretar al judetului, Ceausescu personal, sa ia o decizie care sa le modifice brusc starea materiala si situatia sociala. Ele, nemultumirile sociale, au reprezentat apoi, dupa revolutie, motivatia noii puteri si a tuturor celor interesati sa nege existenta sau sa micsoreze importanta interventiei straine. Aceasta teza este o capcana, pentru ca, daca viata era buna sub Ceausescu, putea sa modifice Gorbaciov de o mie de ori politica URSS si sa produca interventii in tarile socialiste, un roman multumit n-ar fi miscat nici un deget impotriva lui Ceausescu. -si avea sensul. Asupra starii de spirit a muncitorilor, martorul Gheorghe Curpas avea sa declare: "La Electrotimis curtea plina, la AEM la fel, dar nu ieseau, nu ieseau, domnule, inca se temeau, nu se copsesera, nu aveau inca o constiinta revolutionara'632 Avind in vedere ca liderii politici locali venisera de mai multe ori in intreprinderile timisorene pentru a-i calma, este evident ca solutia dialogului fusese depasita. Putem presupune ca depasirea acestui prag psihologic s-a datorat gravitatii faptelor incriminate: uciderea oamenilor si furtul cadavrelor. Desi liderii politici locali - Balan, Florea, Bolog s.a. - s-au deplasat si in acea dimineata prin intreprinderi, ei au fost respinsi categoric si huiduiti. Un fapt banal si nu lipsit de aspectul comic a determinat intirzierea iesirii muncitorilor: lucratorii de la Electrotimis asteptau sa sune sirena intreprinderii, dar cum aceasta era defecta s-a trimis o echipa sus, pe acoperis, pentru a incerca repararea ei. Abia dupa mai bine de o ora oamenii si-au dat seama ca nu au nevoie de sirena, intre timp se derula o forma de comunicare intre intreprinderi apropiate, descrisa plastic de martorul Mircea Gaspar: "La AEM, doua sectii erau in doliu: o colega de-a lor si copiii altor doua muncitoare fusesera impuscati. Femeile reactioneaza mai repede, mai transant: refuza sa munceasca. Chiar mai mult, indeamna la revolta. Numai ca nu se prea stie ce ar trebui facut, inceputul e actionarea sirenei, distrugerea lozincilor ceausiste, dar mai departe si atunci au fost folositi drept mesageri copiii, cele doua intreprinderi vecine, AEM si Electrotimis, se indemnau unii pe altii, nu stiau cum sa faca primul pas, nu indrazneau.. .«La noi majoritatea sunt femei» scria intr-un biletel adus de un pusti celor de la Electrotimis, muncitorii de aici trimitindu-le o notita in care se spunea: «La noi sunt multi securisti» (se refereau probabil la informatori, n.a.). Dilema lor e rezolvata de alta intreprindere. Din spate se vede venind lOT-ul! Atunci portile celor doua intreprinderi sar in laturi, ies barbatii, ies femeile, umplu sensul giratoriu, se imbratiseaza ca fratii, pornesc mai departe amestecati, culeg pe drum oamenii muncii de pe la celelalte intreprinderi din zona, inainteaza spre centru tot mai hotariti, tot mai entuziasti'633. Semnalul decisiv, primul gest de iesire masiva in strada si de trecere a grevei generale in forma sa concreta de revolta populara, printr-un mars cu program politic precis - inlaturarea lui jslicolae Ceausescu - a apartinut colectivului de la intreprinderea Optica Timisoara. Ei bine, era o intreprindere economica centrala cu conducere militara! Nu a fost un paradox si nici vreo manevra oculta, ci rezultatul unei actiuni simple, pe care de altfel am prezen-tat-o mai sus: generalul Stanculescu, sef ierarhic superior pe linie economica si adjunct al ministrului Apararii, ii recomandase colonelului loan Pastiu sa fie prudent, sa nu raspunda la solicitari periculoase si sa nu impiedice reaciia muncitorilor. Colonelul Pastiu, care nu intimplator a ramas director si dupa revolutie, a explicat la proces cum a fost posibil ca muncitorii unei intreprinderi militarizate sa fie si cei care sa dea semnalul revoltei populare de la Timisoara: "in dimineata de 20 decembrie 1989 in mod succesiv am fost informat de secretarul de partid si de alti subalterni ca muncitorii freamata si mai mult ca sigur ca vor iesi in masa la manifestatie. Le-am cerut sa le transmita ca nimeni nu-i impiedica sa faca acest lucru, desi ar fi mai bine ca nemultumirile si doleantele sa si le exprime acolo in unitate'634. Atitudinea directorului a fost raportata imediat la sediul partidului, de unde primarul Mot i-a cerut sa intoarca oamenii din drum, apoi sa organizeze o contramanifestatie. Directorul a simulat o deplasare spre manifestanti, dar dupa un ocol a revenit in biroul sau. Aici a fost sunat dintr-o alta locatie la telefon de ofiterul de Securitate al intreprinderii, capitanul Tepenel, care 1-a intrebat asupra situatiei. Cu totul neasteptat - dar noi stim astazi de ce - ofiterul de Securitate ii cere sa nu-si faca probleme, "doar sa ia masuri sa nu se intimple vreo catastrofa'635. Se referea evident la asigurarea intreprinderii impotriva vreunui accident tehnologic. Mai dam si detaliu ca aceasta intreprindere nu a avut morti dintre angajatii sai in zilele precedente, doar un ranit usor la mina si care a iesit din spital dupa citeva zile. in Timisoara circula si astazi opinia ca cei care au declansat revolta Populara au fost muncitorii intreprinderii ELBA, inca din 19 decembrie. Nu corespunde rigoarei istoriografice - actiunea de la ELBA s-a inscris si a ramas in categoria protestului.

O sinteza a evenimentelor din Timisoara intocmita de doi autori la scurt timp dupa consumarea lor arata ca: "inca de dimineata, in Calea Buziasului, muncitorii se organizeaza pe intreprinderi. La 09.30 muncitorii de la intreprinderea Optica se unesc in strada cu cei de la Electrotimis si AEM. Sunt inlaturate ultimele lozinci ceau-siste si multimea se indreapta fluturind steaguri tricolore fara stema, cu esarfe negre, spre Fabrica Banatul, adunind pe rind muncitorii de la fabrica de Autoturisme, de la cea de detergenti, Azur, Ambalajul metalic si mai apoi pe cei de la Cooperativa Progresul si de la Guban. O adevarata avalansa umana creste pe strazile orasului. Fabrica Banatul avea zi libera. De pe aceasta platforma industriala coloana a trecut pe linga Abatorul orasului, o parte din ea o ia spre centru, dar cei mai multi ajung la Spitalul de pe Bulevardul Victor Babes, scandind: «Aveti grija de copii!». Coloana se opreste si la Spitalul Ortopedic de pe Bulevardul Mihai Viteazul, unde erau internati multi raniti. Aici se cinta Desteapta-te romane. De acolo coloana se indreapta spre Consulatul iugoslav, cerind diplomatilor sa comunice in exteriorul tarii adevarul despre Timisoara si despre ce vor oamenii din acest oras'636. Episodul este relatat si de Lorin Fortuna: "Participantii la marsul celor din Calea Buziasului - printre care m-am numarat incepind din zona Abatorului - au hotarit sa nu se mearga direct spre centrul orasului, ci mai intii sa se faca jonctiunea cu cei din platforma Garii de Nord. in plus, s-a cerut sa se treaca si prin fata Consulatului iugoslav, pentru ca de acolo sa se vada ce se intimpla in Timisoara si sa se transmita in afara tarii. Jonctiunea dintre cele doua multimi de oameni aflati in mars s-a produs, intr-un entuziasm general, in zona podului de peste Bega, de la Gara de Nord, dupa care multimea s-a indreptat catre centrul orasului'637. Escala pe la Consulatul iugoslav ramine o actiune inca foarte controversata, dar trebuie aratat ca era singurul oficiu diplomatic din oras, singura legatura oficiala cu exteriorul si ca dorinta de a se proteja cumva, de a contracara incercuirea militara a orasului si blocajul informational, inclusiv telefonic, era fireasca in acele cjrcumstante. Bineinteles, nu putem accepta ca zecile de mii de manifestanti timisoreni stiau la acea data ca Mirko Atanaskovici era un spion, insa chiar daca cineva a "dirijat' profesionist massa spre Consulat, acest lucru nu mai are importanta - in acel moment Atanaskovici lucra aparent pentru ei. Agentului maghiaro-iugoslav nu i s-a dat legatura cu Belgradul, Securitatea cautind sa-i impiedice activitatea de agentura. A luat legatura cu ambasada din Bucuresti. Demonstrantii i-au inminat un-document scris de mina, insotit de numele aducatorilor. Programul, cererile lor, in cinci puncte, ne intereseaza pentru agenda politica a momentului: "Transmiterea urgenta a stirilor despre demonstratia de la Timisoara si despre cererile cetatenilor prin posturile centrale de radio si de televiziune romanesti; demisia urgenta, in bloc, a Guvernului si a presedintelui Ceausescu; deschiderea neconditionata a granitelor si liberul acces in Romania al presei si surselor internationale; alegeri libere si democratice; sa se faca publice numele celor direct raspunzatori de deschiderea focului impotriva demonstrantilor si sa fie pedepsiti'638. Radu Balan a fost intre orele 10.00 si 11.00 impreuna cu Sofronie Florea la IMT unde a stat de vorba cu muncitori (aproximativ 2 500 de angajati). Au mai venit ministrul de resort si Cornel Pacoste. Oamenii afisau revendicari economice si sociale plus lozinci impotriva lui Ceausescu. Ambii lideri politici locali au fost huiduiti. Primul secretar se intoarce la sediu, unde se discuta posibilitatea instalarii unor statii de amplificare pe Stadion sau in balconul Operei. "Din dispozitia mea - va recunoaste Balan mai tirziu -, auzind ca demonstrantii nu vor sa se adune pe Stadion, statiile s-au montat pe cladirea Comitetului Judetean de Partid'. Vasile Bolog, secretarul pentru probleme de propaganda, a fost la Electrotimis impreuna cu secretarul Rotarescu: "Cereau aceleasi drepturi: piine, caldura, libertate, abdicarea lui Ceausescu'. De la Bucuresti vin telefoane alarmate, cerind insistent organizarea unor contramanifestatii, ordin pe care generalul Stefan Gusa a incercat sa-1 execute, desi era convins ca este o prostie: "Cred ca tot in dimineata zilei de 20 decembrie s-a organizat in doua intreprinderi o contrademonstratie la care trebuiau sa participe si militari fara arme. Am trimis ofiteri care sa verifice, dar mi s-a raportat ca in intreprinderile respective nu era nimeni. Am raportat acest lucru lui Ion Coman, dar acesta a afirmat ca se ocupa de acest lucru secretarul Mot de la municipiu insistind sa execut ordinul dat. Am ordonat sa se execute, dar dupa aproximativ o ora mi s-a confirmat. Am dat ordin ca toti soldatii sa se inapoieze urgent in cazarma si sa nu mai iasa nicaieri'639.

Semnificatia sloganului "Armata e cu noi!'. Odata pusa in miscare demonstratia muncitorilor, generalul Gusa a cunoscut punctul critic al dilemei militarului asezat de destin intre ordin si constiinta: "Catre prinz am fost informat ca grupuri masive de oameni se indreapta din diferite locuri catre centru. Ca acestia poarta steaguri albe, scandau «Fara violenta» si «Armata e cu noi». Am ordonat sa fie lasati sa treaca. Mi s-a raportat ca nu sunt violenti, ca demonstreaza pasnic. Dupa un timp au aparut inclusiv pe strada din fata comandamentului, cu steaguri si albe, si cu tricolorul. Multi s-au urcat pe TAB-uri si au defilat cu acestea. Am fost informat ca la fel s-a procedat si in Piata Operei, Piata Maria, in fata Comitetului Judetean. Am dat ordin ca dupa terminarea demonstratiei toate TAB-urile sa fie retrase in cazarmi, sa nu cumva sa se piarda armament sau munitie'640. Pentru cercetarea istoriografica este important de aflat daca TAB-urile s-au deplasat cu demonstrantii sau au fost "cucerite', cum afirma legenda revolutionara. Urcarea pe TAB-uri este usor de inteles, veridica, in situatia in care generalul Gusa nu da ordin de foc, dar deplasarea lor cu manifestanti pe ele nu se putea face decit tot la un ordin. Generalul Gusa a dat si acest ordin, ca TAB-urile sa-i transporte pe manifestanti spre centru, iar ordinul a fost dat dupa ce s-a consultat cu generalul Vasile Milea641. Loco-tenent-colonelul Constantin Zeca va incerca sa reproduca ceva din continutul dialogurilor repetate intre liderii politici si Comanda-mentul Diviziei: "imi amintesc ca in data de 20 decembrie 1989, in .urlil orelor 10.00-11.00, cei de la punctul de comanda situat la Comitetul Judetean de Partid erau foarte agitati si prin toate liniile telefonice, vreo 10 la numar, ne sunau, imi amintesc de Coman Ion, Balan Radu si de alti activisti de la Comitetul Municipal de Partid spunindu-ne ca grupuri mari de manifestanti se indreapta catre centru si este nevoie de noi forte pentru a bloca directiile de afluire a acestor manifestanti. Situatia era reala, fiindu-ne confirmata de ofiterii trimisi de noi in recunoastere. Generalul Gusa i-a raportat din nou ministrului Milea ce i se solicita de catre cei mentionati mai sus, iar acesta i-a reinnoit ordinul dat ca armata sa nu mai intervina impotriva demonstrantilor sub nici o forma'642. Consecinta acestui fapt rezulta si din declaratia martorului Vasile-Costel Marcu: "Pe la orele 11.30-12.00 (din ziua de 20 decembrie 1989, n.a.) a trecut coloana de demonstranti spre gara si de acolo urma sa o ia spre centru. Coloana era formata din circa 30 000 de oameni, venind dinspre intreprinderile Electrotimis, FAEM, Spumatim, Azur si altele din acea zona. impreuna cu mai multi colegi m-am alaturat coloanei, scandind cu totii lozinci anticeausiste. M-am aflat pe la mijlocul coloanei de demonstranti. Pe parcurs am trecut pe la gara, de unde s-au alaturat demonstranti multi de la intreprinderile ELBA, Electromotor, 13 Decembrie, IRA, coloana marindu-se masiv. Coloana si-a continuat drumul spre centrul orasului, avind drept tinta finala ajungerea in fata Operei de la al carei balcon se tineau cu-vintari. Centrul orasului era inconjurat la toate capetele de acces ale strazilor cu TAB-uri si militari MApN care nu au tras in multime. Multimea a acaparat TAB-urile, s-a urcat pe acestea cu steaguri tricolore in mina si impreuna cu TAB-urile am plecat spre centru. M-am urcat si eu pe un TAB cu alti colegi de-ai mei de la intreprindere (ex. Virtaci loan si Negoita Petru - muncitor, urcat pe alt ). in acest fel armata s-a alaturat poporului fara sa traga in multime nici un cartus. Am ajuns cu TAB-urile, cit si restul demonstrantilor pe jos, in fata Operei. Cred ca eram peste ^00 000 de demonstranti'643. Numarul caracterizeaza massa.

Intra aici in discutie teza unor revolutionari ca armata, trupa,; fraternizat in strada in pofida sau fara stirea comandantilor militari. Ipoteza a fost sustinuta indirect si de general de brigada magistrat' Dan Voinea in rechizitoriul la Procesul "Stanculescu-Chitac' prj comentariul la aceeasi idee a fraternizarii, dar invocata in aparare de ».militari: "Dupa Revolutia din 1989, a incercat sa se acrediteze ideea | ca incepind cu 20.12.1989, armata a fraternizat cu demonstrantii la . Timisoara. Este posibil sa se fi produs acest lucru intre manifestanti si militarii din strada. Generalii MApN au ramas fideli regimului Ceausescu pina la caderea acestuia, la fel ca si ceilalti membri ai comandamentului local'644. Este o teza inegala si discutabila. Transportoarele blindate au tinut in permanenta legatura radio cu baza si cu Comandamentul Diviziei unde se afla generalul Gusa, iar acesta a fost informat din timp ca manifestantii se apropie. Daca acesta ordona foc - nu era nevoie de foc in plin, era suficient cel de avertisment - militarii ar fi executat acest ordin, asa cum il executasera timp de trei zile si doua nopti. A existat asadar ordinul de a nu se deschide foc, fapt care a permis apropierea demonstrantilor de tehnica de lupta, "fraternizarea' si deplasarea impreuna cu manifestantii. Dar si aceasta miscare s-a facut tot prin ordin. Este o copilarie sa crezi ca TAB-urile au plecat atunci cu civilii urcati pe ele din propria initiativa a subofiterilor care le conduceau, toate odata, fara ezitare, in dosarele revolutiei se gasesc mai multe marturii ale soldatilor din subunitatile militare dislocate in oras, si soldatii, in marturiile lor, desi luate pentru un anumit moment al evenimentelor -de exemplu, incidentele din Calea Girocului -, soldatii, asadar, au relatat intreaga lor participare. Astfel, studierea atenta a depozitiilor lor poate lumina diferite alte zone ale evenimentelor, cu toate ca selectia martorilor a vizat un scop anume, un caz anume, in marturia soldatul pistolar Ion Barticel arata ce ordine a primit in 20 de-ernbrie 1989: "Aproximativ la ora 14.00 am primit alarma si ordinul sa ne deplasam la obiectiv. Ajunsi aici am primit ordin sa nu tragem in manifestanti, deoarece sunt oamenii muncii de la ELBA . alte fabrici si uzine. Am primit ordin sa scoatem incarcatoarele de ia arma, sa punem armele la spate'645. Ordinul dat de Gusa de a permite deplasarea spre centru a fost completat cu ordinul de a se retrage apoi tehnica in cazarmi, o data cu terminarea deplasarii. Generalul Gusa chiar a confirmat aceasta miscare in declaratia sa olografa: "Acest lucru s-a executat in dupa-amiaza respectiva, iar cele din fata Comitetului judetean s-au retras in dimineata zilei de 21 decembrie dupa ce s-a terminat demonstratia din fata Comitetului Judetean'. Teza "Armata e cu noi' este intr-adevar importanta pentru acest moment - exploatata intens atit de revolutionari, cit si de pozitia oficiala a MApN -, dar ea comporta cel putin o explicatie pentru a fi inteleasa, in primul rind, a existat un scurt moment de confuzie in rindul comandamentului militar atunci cind au inceput sa se formeze coloanele de manifestanti: nu mai erau huligani, erau muncitori de pe platformele industriale si acestia scandau: "Armata e cu noi!', desi, daca ar fi sa acceptam teoria ca la Timisoara intre 16 si 20 decembrie avusese loc o revolta populara, din care nu putea lipsi corpul muncitoresc, oamenii care scandau "Armata e cu noi!' trebuiau sa fie cei care tocmai scapasera de "macel', de macelul facut de aceeasi Armata! Este ilogic. Pe de alta parte, nu avem voie sa iesim din atmosfera acelei epoci istorice, din complexul mental al vremurilor, si sa uitam ca educatia facuta militarilor se axa pe ideea ca Armata slujeste poporul muncitor, pe muncitorime in principal in calitate de clasa conducatoare in societatea socialista. Gusa era omul unor astfel de credinte ferme. De aceea, o massa de muncitori care scanda "Armata e cu noi!' nu putea provoca decit un ordin de nefolosire a armelor, dar si ocazia de a face o diferenta categorica intre "inamicul' cu care se infruntase timp de 3 zile, huli-si agentii straini, si poporul muncitor, cetatenii Timisoarei. O doza de adevar exista fara indoiala in aceasta logica a generalului Gusa: muncitorii ramasesera in fabrici pe toata durata tulburarilor de strada, comportamentul distructiv al agresorilor din zilele precedente nu se potrivea cu mentalitatea timisorenilor, informatiile venite din strada si de la filajul Securitatii, si de la DIA, era ca in componenta grupurilor turbulente se identifica multi copii ai strazii tineri rockeri sau exaltati, cenaclisti formati ani de zile la cintecele si versurile protestatare ale lui Adrian Paunescu, membri cunoscuti lumii interlope locale, mici contrabandisti si traficanti locali 'carora li se inchisese talciocul, multi gura-casca, citiva cetateni ai » Timisoarei curajosi, sincer revoltati impotriva lui Ceausescu din motive personale. Pentru militari si in primul rind pentru generalul Gusa acestia nu erau reprezentativi pentru poporul roman. Muncitorii, da. in seara zilei de 19 decembrie, generalul Stefan Gusa convocase adunarea cadrelor de baza ale Diviziei 18 si aduse de la Marele Stat Major si le spusese: "Daca pina acum s-au manifestat in oras grupuri de huligani care au produs pagube materiale avutiei poporului, de acum incolo nu mai este vorba de asa ceva; in mod cert, miine muncitorii vor iesi in strada'646, in plus, stim ca din 19 decembrie dimineata ministrul Milea se alaturase generalului Vlad in ideea apelului la solutia politica, situatia fiind - asa cum sublinia seful DSS - schimbata: nu mai era vorba de diversiune, ci de "muncitorii nostri', in realitate, diversiunea isi atinsese scopul - prin provocarea represiunii se reusise mobilizarea cetatenilor, in particular a muncitorilor, la un protest masiv fata de regimul Ceausescu.

"Armata e cu noi!' va fi unul din sloganurile emblematice ale revolutiei, fara ca, probabil, vreunul dintre demonstrantii din strada sa aiba perceptia exacta a faptului ca factorul decisiv al rasturnarii lui Ceausescu este Armata si ca dupa inlaturarea dictatorului tara va fi la dispozitia Armatei, aceasta hotarind si cine sa preia puterea si cum sa se desfasoare tranzitia spre regimul democratic. Strigatul repetat "Armata e cu noi!' a fost mai degraba o forma de speranta, o lozinca preventiva; in mai multe situatii ulterioare liderii manifestantilor vor cere ca Armata sa nu traga, expresie a fricii de nou val al represiunii. De altfel, chiar si in acea zi istorica de 20 s-a tras. Martorul Vasile-Costel Marcu a fost ranit pe Girocului dupa ora 18.30. El va descrie conditiile in care s-a deschis focul, in urma caruia a fost grav ranit la plamin si coloana vertebrala si suporta astazi o infirmitate permanenta: "in comuna Giroc, aflata la vreo trei-patru km de Timisoara, am mincat la mine acasa si am mers apoi la bufet unde am baut 4 beri si am luat cu noi un litru de lichior pornind pe jos spre Timisoara, pe la ora 18.30. Ni s_au alaturat patru tineri consateni (Banea Sorin, Tillica Danut, Popa ]y[jhai si inca unul pe care nu mi-1 amintesc), pornind impreuna spre Timisoara, bind lichior. Mergeam pe strada tinindu-ne de brat in doua grupuri. Strigam: «Armata e cu noi», «Libertate» etc. Am ajuns pe Calea Girocului, unde sunt doua unitati militare: un depozit de munitii pe stinga cum intri in oras si, in continuare, o alta unitate, pe dreapta. Cind treceam prin dreptul depozitului de munitii, de dupa gard s-au auzit mai multe rafale de arme automate care trageau spre noi. Eu am fost singurul impuscat, glontul intrind prin spatele umarului sting si apropiindu-se de coloana vertebrala'647. Autorul nu a reusit sa gaseasca acest caz in dosarele Procuraturii. La acea ora focul nu putea fi deschis decit individual, in afara ordinului dat de generalul Gusa, sau in cazul in care micul grup din care facea parte Vasile-Costel Marcu a intrat in perimetrul de protectie al unitatii sau a facut ceva ce martorul nu aminteste in declaratiile sale.

Pentru ziua de 20 decembrie 1989 nu putem vorbi de o fraternizare a Armatei cu manifestantii din Timisoara si implicit de o asociere a Armatei cu revolta populara. Teza, imbratisata si de revolutionari, si de MApN din considerente legendare, este, asa cum am aratat, falsa, in acel moment generalii Gusa si Milea au facut o distinctie neta intre grupurile violente care actionasera pe strada lricepind din 17 decembrie - identificindu-i convenabil pe toti par-lcipantii in categoria "huliganilor' - si zecile de mii de muncitori de pe platformele industriale. Armata s-a oprit din considerente doctrinare, dar si practice - nu putea trage intr-o multime de o asemenea dimensiune -, si s-a oprit in asteptarea unei solutii politice Numai in masura in care putem demonstra - si se poate demonstra pe baza de probe, nu de considerente sentimentale - ca ministrul Apararii a ramas fidel regimului Ceausescu, se poate vorbi si de o atitudine asemanatoare a Armatei. Aici insa problema organizarii, functionarii si subordonarii Armatei sub regimul comunist, precum j^si a responsabilitatii liderilor politici care o comandau (Ceausescu si Coman) intra obligatoriu in calcul. Totodata, ideea unei Timisoare libere din ziua de 20 decembrie, luate sub control de revolutionari este la fel de nerealista. Obisnuinta de a folosi cuvintul generic "Armata', chiar daca este intemeiata pe realitati imagologice substantiale, creeaza multe confuzii. Nu a existat o "Armata' care a fraternizat la Timisoara in ziua de 20 decembrie si o alta "Armata' care a tras in Piata Universitatii din Bucuresti in noaptea de 21 spre 22 decembrie. A existat o singura Armata, aruncata iresponsabil si tragic de un grup de criminali impotriva cetatenilor Patriei pe care o apara. Un cerc cu doua centre: Opera si CJP. in zona centrala a municipiului Timisoara se formeaza doua coloane: "impodobind transportoarele blindate cu steaguri, dindu-le mincare la militari, oamenii au intrat din nou in Piata Operei, printre Muzeu si Hotelul Central, in Piata Operei, lumea a ingenuncheat pentru un moment de reculegere in memoria celor morti in zilele revolutiei. O parte din multime a ramas pe loc, iar o alta parte s-a indreptat spre Piata Libertatii. Nimeni nu s-a impotrivit, cind s-a patruns in cladirea garnizoanei, oamenii convingindu-se ca armata este alaturi de ei. Din Piata Libertatii, coloana inainteaza spre sediul judetenei de partid. Ajunsa in fata sediului, multimea a cerut stabilirea unui dialog cu autoritatile'648. Este de remarcat ca deplasarea tuturor coloanelor de muncitori s-a facut in ordine, flancate de oameni de ordine purtind banderole, care indepartau din coloane sau din apropierea acestora persoanele in stare de ebrietate, prea agitate sau predispuse la acte de violenta, in grupul de la Opera se contureaza ca personalitate Lorin Fortuna. El se duce in laboratorul sau de la Facultatea Electrotehnica si confectioneaza trei pancarte pe care scrie "Jos reausescu!', "Frontul Democrat Roman' si "Asta-i Timisoara. Unde te tara?'. Se duce cu ele in Piata Operei si le da unor participanti a le ridice, pentru a fi vazute. "Din pacate oamenii erau destul de nspiciosi - avea sa relateze cu mult realism Fortuna -, fiecare considera ca avea el ceva mai important de spus sau de propus si lucrurile nu progresau. Arunci, in timp ce eram ingenuncheati spu-nind «Tatal nostru» pentru cefcazuti, asa cum de mai multe ori se intimplase, am avut revelatia balconului Operei si mi-am dat seama ca pentru a capta atentia'multimii (apreciez ca, in acel moment, in Piata Operei erau cam in jur de 4-5 000 de oameni), era necesar sa fi, nu in mijlocul ei, ci undeva, deasupra, vizibil () Dupa terminarea rugaciunii, am spus celor din jurul meu ca trebuie sa intram in Opera si, din balcon, sa vorbim multimii pentru a o organiza. Ne-am deplasat, in grup, spre intrarea principala a Operei si a Teatrului National. Usa era inchisa si, desi am batut cu pumnii, nu a deschis nimeni. Atunci loan Chis a spus ca el cunoaste pe cineva de la Opera si ca va merge la intrarea de serviciu pentru a-1 cauta si a-1 convinge sa ne lase sa intram. I-am spus sa nu plece singur si 1-au insotit mai multi'649. Considerind ca a venit momentul ca teama fireasca a oamenilor sa fie depasita, Lorin Fortuna a urcat in foaierul cu iesire la balcon. Aici s-a intilnit cu grupul care reusise sa patrunda prin intrarea laterala. "Am iesit pe balcon - povesteste el mai departe -, adresindu-ma multimii adunate in piata pentru a spune ca trebuie sa ne organizam, formind un comitet de coordonare si conducere, in care scop am invitat cite doi-trei reprezentanti ai intreprinderilor ai caror salariati se aflau in piata, sa urce alaturi de noi. Invitatiei i s-a dat curs si din acesti reprezentanti s-a format primul comitet care si-a asumat conducerea revoltei timisorene. Era in jurul orei 13.00 cind comitetul respectiv a fost prezentat ii adunate in piata'650, in balconul Operei a fost instalata o statie de amplificare, pe care unii revolutionari (loan Chis) o con sidera pregatita pentru oficialitati. Ea a fost instalata din ordinul prj mului-secretar Balan, cum am vazut, pentru revolutionari, jj, speranta ca grupul adunat in fata Consiliului Judetean de Partid se va deplasa si el la Opera. Minai Haidau, inginer electronist, arata ca statiile au fost pregatite intr-adevar pentru manifestanti in trei locuri -. Opera, CJP si Stadionul l Mai -, nestiindu-se unde se vor opri acestia. Dupa cum a relatat in ancheta, lui Balan ii era teama ca o noua devastare a sediului judetean al partidului va redeschide furia lui Ceausescu si o revenire a represiunii, de aceea cauta sa mute centrul actiunii la Opera. La acea data Radu Balan nu mai credea ca va putea ramine in functie, in orice circumstante, motiv pentru care unele atitudini ale sale au fost orientate vizibil catre o colaborare cu revolutionarii, iar unii dintre acestia 1-au adoptat in grupul lor. in al doilea rind, in spatiul adiacent balconului Operei a fost instalat, la cererea revolutionarilor, un post telefonic. Aparatul era "lucrat' de Securitate cu mult timp in urma, avind microfoane implantate pentru ascultarea unui angajat al Operei, ungur din anturajul lui Laszlo Tokes. in acest fel tot ceea ce se intimpla in balconul Operei a fost ascultat in permanenta de Securitatea Timis, aceasta avind o sursa directa si completa in chiar revolutionarii timisoreni. O operatoare telefonica a consemnat in scris sub forma de stenograma tot ceea ce s-a discutat acolo. Din pacate, SRI nu acorda acces la aceste documente pentru a afla cu adevarat ce s-a spus si petrecut acolo, in jurul orei 15.00, din balconul Operei va vorbi Claudiu lordache: "Ma numesc Claudiu lordache, scriitor roman. Mi-e teama. Tuturor ne este teama. Singura solutie este saraminem impreuna!'651, in urmatoarele ore, doua preocupari principale vor domina eforturile revolutionarilor: trimiterea unor participanti in intreprinderi pentru a aduna cit mai multa lume si legatura cu Consulatul iugoslav pentru a se asigura un canal de informatii despre revolta in strainatate.

Cealalta coloana, care se asigurase in Piata Libertatii ca Armata nu se opune manifestatiei, se va deplasa spre sediul judetenei de Partid. "Ajunsa in fata sediului, multimea a cerut stabilirea unui dialog cu autoritatile. Apar, in balconul de la etaj, citeva persoane. 1umea huiduie si cere sa nu se traga (!) Se anunta ca de marti, ora 00 nu s-a mai tras. Multimea cere retragerea armatei din fata i unde erau trei siruri de militari. Cordoanele de trupe militare si interventionisti se retrag, in balcon sunt recunoscuti Radu Balan (pe atunci prim-secretar al Comitetului Judetean al Partidului comunist), Constantin Dascalescu (pe atunci prim-ministru al Guver-ului)- Acesta din urma vrea sa Vorbeasca si este huiduit'652. Primul ecretar Balan va arata ca "pina la sosirea la Comitetul Judetean de Partid a lui Dascalescu si-a lui Bobu (care s-a intimplat pe la ora 14 00) prin fata sediului au trecut grupuri de manifestanti care scandau lozinci anticeausiste, revendicindu-si totodata mortii si arestatii'. Bobu si Dascalescu aterizasera la Timisoara in jurul orei 12.30 si fusesera adusi direct la CJP, ceea ce inseamna ca in jurul orei 13.00 erau deja acolo. Iesit in balconul CJP, primul-ministru Constantin Dascalescu nu se face auzit si lumea il huiduie. I se da un megafon de mina, dar la multimea adunata acolo - aproximativ 10 000 de oameni la acea ora - interventia sa este la fel de ineficienta. "Ulterior se monteaza megafoane mai puternice. Urca in balcon un reprezentant barbos al multimii (Ion Marcu, n.a.), cu un poncho din pinza alba pe care scria «Jos Ceausescu», care face liniste si incearca sa-i dea cuvintul lui Dascalescu. Acest prim-ministru de opereta nu stie se spuna altceva decit ca a venit sa «analizeze» si sa «rezolve» pe rind problemele Timisoarei si ca lumea ar trebui sa plece la locurile ei de munca. Lumea il huiduie. Se scandeaza in lozinci principalele deziderate ale multimii. Dascalescu minte, afir-mind ca nu cunoaste situatia din Timisoara'653. De fapt, Dascalescu, ^capabil de exercitarea inaltei functii in stat pe care o detinea, trage e timp in asteptarea intoarcerii lui Nicolae Ceausescu din Iran.

Trebuie aratat in acest punct ca cele doua centre revolutionare .au dezvoltat inegal, cel de la Opera fiind mai timpuriu, mai bine organizat si mai consistent, in timp ce grupul de la CJP a pierdut mult timp cautind un dialog cu responsabilii puterii locale si c primul-ministru Dascalescu. Grupul de la Opera si-a gasit foarte re pede liderii proprii si a trecut cu remarcabila luciditate la corist^ tuirea unei forme de organizare revolutionara si la elaborarea urm; program. Din aceasta ecuatie, dincolo de toate acuzele politizate care i s-au adus ulterior si de evolutia ciudata a destinului sau, rm poate fi scos Lorin Fortuna, al carui loc in memoria istorica trebuie marcat cu obiectivitate. Evolutia evenimentelor va demonstra ca li. nia revolutionara rezistenta si autentica a fost cea de la Opera, rupta de relatia cu autoritatea comunista, conservata ca independenta sj constructiva. Dupa ora 14.00, in cladirea Operei s-a constituit Frontul Democrat Roman, si Biroul sau permanent, avindu-1 ca presedinte pe Lorin Fortuna si membri ai conducerii desemnati pe Claudiu lordache - vicepresedinte, pe loan Chis, Mihaela Munteanu si Maria Traistaru, inca eleva, in jurul orei 18.00 in fata Operei din Timisoara se aflau peste 40 000 de oameni. Tot atunci a fost trimisa o delegatie de trei oameni la Consulatul iugoslav. "Consulatul iugoslav a jucat un rol foarte important, in cursul serii a plecat un om la Belgrad. De acolo, in aceeasi noapte, a fost instiintat postul de radio Europa libera'654.

Radu Balan va descrie la proces evenimentele de la Comitetul Judetean de Partid: "in jurul orei 19.00 (ora este gresita, scena s-a petrecut mult mai devreme, probabil 13.00, n.a.), impreuna cu Pacoste Cornel am coborit in fata sediului Comitetului Judetean de Partid, unde era adunata acea multime si am stat de vorba cu oamenii care mi-au reflectat ceea ce auzisem anterior eu din birou. M-a intimpinat un anume Marcu de la IMT. Oamenii au fost pasnici si nu m-au bruscat, ba dimpotriva, am fost primit cu bunavointa. In cele din urma un numar de 13 reprezentanti ai lor au urcat in sediu si, in prezenta mea si a celorlalti, au dialogat cu Dascalescu si cu Bobu, repetind aceleasi revendicari si cerind in plus mortii si eliberarea retinutilor'655. Un alt martor, Marin Dunavete, a ramas afara §' a avut posibilitatea sa observe starea de spirit a manifestantii01'

Marturia lui confirma starea de tensiune, frica de o represiune diata si dura: "Apoi s-a facut o lista cu reprezentanti ai multimii sa discute cu Dascalescu. Lista avea vreo 10 nume

Unul care era pe lista s-a urcat pe treptele Prefecturii si a citit lista cu glas tare. Ne-a zis sa tinem minte numele lor si sa ,ern din cind in cind sa apara la balcon ca sa nu li se intimple va, caci isi asuma mari riscuri. Lista s-a facut in mai multe exem-lare care s-au dat in multime. Discutiile dintre reprezentantii nostri . pascalescu au durat citeva ore^ Din cind in cind aparea la balcon cite unul dintre ai nostri sa ne spuna ca nu s-a rezolvat nimic, intre timp s-a instalat si o statie de amplificare. La un moment dat am fost informati de la balcon ca cladirea e plina de militari. Dupa un timp reprezentantii au iesit afara spunind ca Dascalescu a zis ca noi cerem ceea ce nu se poate. Cineva a venit cu propunerea sa mergem la Opera. Unul din cei de pe lista a zis sa nu plecam, fiindca aici se afla cei cu putere de decizie. Tirziu spre seara se pleca totusi, in grupuri razlete, catre Opera'656. O copie a listei a fost facuta pentru Consulatul iugoslav. Lista negociatorilor a fost pierduta timp de 5 ani apoi regasita de timisoreanul loan Trapsa si pusa la dispozitia cotidianului Ziua. Este o fila de agenda-memorator ("Nu uita') pe care se pot identifica citeva nume scrise in graba, cu greseli, cu emotii, unele nume devenind foarte cunoscute intre timp: Savu loan, Marcu loan, Petre Petrisor, Curutui Ion, Hurezan Petru, Eustatiu Cornel, Pisica Marin, Oprea Sorin, Borosoiu Petre, Sasaran, Vasoi Victoria, Barna, Stiura Rodica. Tot in strada, oameni cu initiativa au incercat sa intocmeasca o lista de revendicari, o platforma pentru negocieri. Lista, scrisa pe o foaie volanta, continea 14 puncte:

0. Demisia Guvernului.

l. Cine a dat ordin sa se traga

2. Numarul mortilor

3. Numarul ranitilor

4. Citi sunt arestati.

5. Unde sunt mortii, sa-i inmormintam.

6. Transmisiune in direct la radio.

(De emotie cifra 7 a fost scrisa, dar nu a continut nici revendicare, n.a.).

8. Lista Comitetului cetatenesc sa fie publicata la Radio fa . este ceva greu descifrabil care pare afi" si la Consulatul Yug « dar nu putem fi siguri, n.a.).

9. Lista sa fie publicata si in presa.

10. Copiii de Ia Catedrala.

11. Doliu national. 

12. Demisia (probabil demisia lui Nicolae Ceausescu, dar nu au avut curajul sa o scrie, n.a.).

Televiziune, radio'.

Documentul este o ilustrare a starii autentice de spirit a revolutionarilor, demontind totodata numeroasele legende eroice despre momentul negocierilor cu liderii comunisti strinsi in cladirea CJP, Nici o revendicare sociala. Se cerea demisia guvernului, o chestiune care, in conditiile figuratiei pe care o facea aceasta institutie in viata politica romaneasca si avind in vedere ca primul-ministru era in fata lor, nu avea prea mare efect. Era apoi problema numarul unu -victimele represiunii, ceea ce iarasi demonstreaza legatura reala de cauzalitate cu revolta populara. si, in sfirsit, frica. Chiar si dupa atitia ani, citirea programului intocmit cu graba si emotie in strada respira frica pe care o traiau oamenii atunci, motiv pentru care cererea de a fi mediatizati la televiziune, radio, in presa se repeta obsesiv. Avind in vedere comportamentul "carnasier' - ca sa folosim un cuvint inspirat al lui H.R. Patapievici - al autoritatilor, mai ales furtul si arderea cadavrelor, temerile revolutionarilor erau justificate, in continuare, revolutionarul Ion Marcu a reusit sa aduca o relativa ordine in relatia dintre manifestanti si autoritati propuniiw formarea acelui grup de reprezentanti. Conform afirmatiilor facute de revolutionari intr-un film al Televiziunii Romane (TVR1 - Tiv®' soara, decembrie 1989, autor Lucia Hossu Longin), la inceput grupul a fost format din sapte persoane: loan Marcu, Corneliu Durm^ Pop (acesta lipseste de pe lista, dar apare un Eustatiu Cornel), Soi Oprea, Ion S avu, Petre Petrisor si doua tinere, apoi s-a marit, cum am vazut. Au urcat in sediu si au inceput sa negocieze cu Balan, Bobu, Dascalescu si Toma, ministrul Tineretului. Erau prezenti si generali de la Bucuresti. Revolutionarul loan Savu descrie cu onestitate inceputul tratativelor: "Cei mai multi dintre noi s-au m pierdut, s-au cam fisticit. Unii au si folosit - cu un ton moale, sa nu zic altfel - formula: «Sa traiti, tovarase prim-ministru!». Am crezut ca pocnesc. Debutul discutiei le-a fost si el favorabil. Cu . «Ce vreti? Ce vreti, tovarasilor, cu adunatura asta de afara?» rastit, Pe urni dintre noi Dascalescu i-a intimidat si, nici nu stiu cum, s-a ajuns la schimburi de replici ce aveau in centru probleme marunte: s-a vorbit parca si despre servicii, si despre locuinte, si despre pasapoarte Zic parca, fiindca n-am putut fi atent la tot ceea ce s-a discutat. Abia acolo in fata lor mi-am dat seama ca nu eram pregatiti sa purtam o discutie cu e/7'657. Grupul a trecut destul de repede peste temele sociale si peste problema demisiei lui Nicolae Ceausescu, realizind probabil incapacitatea celor prezenti de a rezolva astfel de revendicari. Apoi au atacat tema principala si cea mai actuala a revoltei - mortii si arestatii -, tema in fata careia Dascalescu a "cerut voie sa se informeze despre situatia din Timisoara'. Cunoscutul om de paie al familiei Ceausescu a incercat mai intii sa fie arogant - "Nu discut. Nu am ce discuta' -, apoi a cautat sa cistige timp pentru a primi indicati de la Ceausescu. Incapabil sa dea vreun raspuns coerent, el va tergiversa si se va bilbii in fata unei revendicari simple si a carui rezolvare era la indemina lui: retrocedarea mortilor si eliberarea celor retinuti. Dascalescu a cerut permisiunea sa-i ceara voie lui Ceausescu - cam aceasta fost ecuatia lui, o ecuatie cu o singura necunoscuta: ce cauta acest individ in fruntea Guvernului Romaniei care se pretindea actor important al Politicii internationale, care pretindea ca a redat poporului istoria nationala, care se pretindea nationalist. Ce cauta acest individ pe scaunul lui Ionel Bratianu? - iata intrebarea care trebuie pusa ori-nostalgic al comunismului si adept al lui Nicolae Ceausescu. entificind precis caricatura de politician pe care o aveau in fata,

Ion Savu i-a strigat: "Domnule Dascalescu, conform Constitutia. tarii,  in lipsa presedintelui statului, primul-ministru are prerogativele puterii. Or, daca dumneavoastra nu cunoasteti situati din tara, nu meritati sa fiti prim-ministru!'658. Potrivit legendei des pre revolutia de la Timisoara, loan Savu sau Ion Marcu ar fi t^ cercat atunci sa-1 loveasca pe Dascalescu cu pumnul, in realitate, la auzul acelor cuvinte, Dascalescu a batut el cu pumnul in masa. 4 urmat un val de amenintari la adresa revolutionarilor. Pe acest fond dar mai ales sub presiunea multimii din fata CJP, liderii grupului au cerut demiterea lui Ceausescu. Asta a declansat protestele si ostili-tatea vizibila a activistilor de partid si a generalilor de acolo. Situatia a devenit cumva stranie, autoritatile amenintind cu arestarea revolutionarilor, iar revolutionarii cu capturarea liderilor politici si militari prin navalirea multimii de afara, in aceste conditii, spre sfirsitul celor cinci ore de negocieri, Dascalescu a inceput sa-si noteze doleantele revolutionarilor pe masura ce acestia le dictau.

La un moment dat a venit de la Opera grupul condus de Lorin Fortuna, acesta avind un mandat din partea Frontului Democrat Roman si un program politic bine definit. loan Chis s-a adresat lui Emil Bobu, crezind ca acesta reprezinta totusi ceva. Avocatul timisorean ii va arata temeiul nemultumirii cetatenilor si ii va cere mortii. Bobu, cel care transmisese ordinul Elenei Ceausescu de sustragere a cadavrelor, va nega. "Stim ca sunt morti si stim ca i-ati dus la Bucuresti' - ii va spune Chis. "De unde stii?' - va intreba speriat Emil Bobu. De altfel, Emil Bobu isi va nota numele reprezentantilor multimii pentru a-i supune unor represalii ulterioare. Conform declaratiei colonelului Mircea Gogontea, comandantul batalionului de parasutisti de la Caracal, pe durata negocierilor din cladirea CJP Timis, militarii prezenti au lasat statiile deschise, astfel ca formatiunea de parasutisti a fost in permanenta conectat la ceea ce se intimpla acolo si, bineinteles, a fost pregatita sa intervina . Toate informatiile erau transmise imediat la Bucuresti, mai intu Elenei Ceausescu, apoi lui Nicolae Ceausescu. in timpul primei runde de negocieri, Ion Coman va fi sunat de Nicolae Ceausescu, venitit din Iran, Coman afirmind la proces ca i-ar fi prezentat sefului statului situatia reala. Dascalescu a reusit la un moment dat si el sa ia legatura cu Ceausescu, dar ascunzindu-i adevarul, limitindu-se la problerna mortilor si a celor arestati. Ceausescu a intrebat citi morti sunt, Coman spunindu-i ca sunt 58, iar generalul Nuta ca sunt 28, prima cifra fiind pentru Coman un fel de alibi - ca n-ar fi stiut de furtul cadavrelor -, care insa nu tine in fata ultimelor informatii cunoscute. "Dupa luarea aprobarilor de la Ceausescu - a explicat mai departe Radu Balan Procuraturii - s-a admis eliberarea detinutilor si a mortilor, ceea ce urma sa se faca a doua zi, raminind ca restul problemelor sa-si capete rezolvarea ulterior. Acest lucru i-a nemultumit, oricum nu le-a dat satisfactie. Dascalescu nu i-a raportat lui Ceausescu ca oamenii cereau abdicarea acestuia si demiterea Guvernului'. Dupa ora 19.00, atit Dascalescu cit si ceilalti nomenclaturisti i-au asigurat pe manifestanti ca Nicolae Ceausescu va lua o atitudine publica printr-o aparitie la televizor, fapt ce a derutat inca o data grupul revolutionar de la CJP.

Esecul grupului de la CJP, succesul grupului de la Opera, cantitatea imensa de legende eroice menite sa legitimeze diferiti indivizi si improvizate grupuri, politizarea postrevolutionara a revoltei populare din 20 decembrie 1989 au facut ca revolutionarii timisoreni saramina divizati timp de un deceniu si jumatate. Influenta exercitata de luptele politice din primele luni ale anului 1990, precum si de esecul important al partidelor de Opozitie in alegerile din 20 mai, de rateurile fenomenelor "Piata Universitatii' si "Punctul opt' al Proclamatiei de la Timisoara au facut ca oameni care isi asuma-sera riscuri imense si responsabilitati temerare in acele momente dramatice sa se conteste intre ei, sa se acuze, sa se urasca. Un grup atasat partidelor de Opozitie ii va acuza pe revolutionarii Frontului Democrat Roman ca nu au fost altceva decit niste perestroikisti, ca au infiintat un partid perestroikist si ca erau agenti ai KGB-ului.

Grupul radical, condus de Mihail Decean, ar fi cerut introducerea in Programul FDR a trei puncte: "1. Demisia lui Nicolae Ceausescu si ^intregului CC al PCR. 2. Demisia primului-ministru Constantin Dascalescu si a Guvernului. 3. Desfiintarea Securitatii'. In fata acestei cereri, Lorin Fortuna ar fi replicat: "Noi nu avem nimic cu partidul, nici cu Securitatea noi avem ce avem cu Ceausescu'. Nu vom analiza acum acest conflict si nu vom da un raspuns i tema oportunitatii, a distantei politice parcurse in cele citeva ore H revolta populara din ziua de 20 decembrie, alegind un raspuns tot din rindul revolutionarilor. Inginerul timisorean Mihai Haidau, un personaj care pare detasat de furia politica declansata dupa decern, brie 1989, ii va da replica: "Afirmatia de ieri a domnului Mihaii Decean, precum ca membrii FDR ar fi fost prelungirile unor structuri KGB-iste este cel putin hilara, intrucit 20-25% erau infractori de drept comun, 10-15% erau infiltrari ale Securitatii, 50% erau prea tineri ca sa poata reprezenta altceva decit visele unor liceeni 1-2% e posibil sa fi reprezentat interese straine, iar restul de circa 10% o reprezinta acei «conducatori» fara experienta politica si fara structuri de sustinere, care nu au reusit sa dialogheze eficient cu Iliescu si nu au reusit sa pastreze puterea nici trei saptamini'661. Cercetarea facuta de autor la Timisoara dupa 15 ani de la evenimente, lungile dialoguri cu ofiteri de Securitate si de Militie de la Timisoara asupra provenientei unor revolutionari, studiul unor documente confirma versiunea inginerului Mihai Haidau. De altfel, orice roman, atunci cind se uita pe o lista cu personalitatile - incontestabile, autentice si vrednice de tot respectul nostru - ale partii de revolutie de la Timisoara, va observa ca foarte putini isi trec meseria in dreptul numelui si cei mai multi adopta o noua identitate -revolutionar. Aceasta noua identitate, de revolutionar, ascunde de cele mai multe ori un trecut, un viitor sau o cauza reala, foarte personala, a curajului sau disperarii din decembrie 1989.

inainte cu citeva minute de ora 19.00, autoritatile locale si centrale, precum si revolutionarii hotarasc sa urmareasca impreuna cuvintarea lui Nicolae Ceausescu la televizor, in momentul in care televizorul a fost deschis el era pe un canal sirbesc; al doilea canal era tot sirbesc, al treilea canal era televiziunea maghiara si abia al patrulea canal era TVR. Chiar si liderii de virf ai partiduluisi cei ai Comitetului Judetean de Partid urmareau in mod curent osturile straine, nu televiziunea nationala! Dupa cuvintarea lui Ceausescu la televizor, revolutionarii din cladirea CJP intra in panica. Se instaleaza frica de represalii a celor care avusesera curajul sa ceara demisia lui Ceausescu si, totodata, se contureaza cladirea Operei ca ultim loc de refugiu. Miodrag Milin evoca acel moment: "La ora 19.00 a vorbit Ceausescu. N-a cedat, dimpotriva Demnitarul de partid Pacoste a reactionat in consecinta: «Iesiti din cladire!». Fortuna a vrut sa ia microfonul. L-am impins deoparte. Sa nu vorbeasca, era foarte grav! Am zis: «Domnule Pacoste, noi plecam, dar nu renuntam la lupta!». A zimbit ironic. Am coborit cu totii. M-am gindit ca locul nostru de la Opera, unde aveam spatiu sa ne aparam'662, in psihologia acelor oameni s-a produs un declic actionai, generat de panica - fusesera filmati, inregistrati, identificati, notati de Bobu si de altii. Unii au plecat in acea noapte spre granita, cu gind sa fuga, altii s-au ascuns, dar un grup mic, cel mai disperat si aflat in situatia cea mai critica, nu a cedat si a hotarit sa mearga inainte. Ei sunt revolutionarii autentici ai Timisoarei. Baricadati in cladirea Operei, ei se vor gasi izolati si parasiti de multime in acea lunga noapte, la discretia unei forte de interventie a Armatei sau Securitatii. Desi ordinul de capturare a venit de la Bucuresti, nici comandantii militari, nici cei ai Securitatii nu 1-au respectat.   

in acest loc revenim cu recapitularea etapelor strabatute pina in noaptea de 20 spre 21 decembrie de revolutia romana, cu scopul de a nu pierde din vedere ansamblul evenimentelor, precum si intelegerea corecta a fenomenului istoric pe care il analizam. Revolutia Parcursese pina in acel moment urmatoarele etape:

Etapa l - Subversiunea straina, incepind din septembrie 1989 retelele serviciilor secrete sovietice din Romania sunt mobilizate mai mult, activitatea lor devenind pe alocuri neacoperita, fapt care convinge Securitatea ca se apropie faza finala, decisiva a subversiunii internationale declansate in vederea prabusirii regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu si inlocuirea lui cu un regim socialist reformat, dupa model gorbaciovist; Mihail Gorbaciov primeste garantii americane si franceze ca poate actiona in Romania farj opozitie sau protest, ba chiar cu sprijin logistic si mediatic. KGB actioneaza in anturajul politic al lui Nicolae Ceausescu, pregatin-du-1 pentru momentul rasturnarii, ca urmare a aparitiei unor crize grave in mai multe orase mari ale tarii.

Etapa a 2-a - Diversiunea straina. Serviciile secrete sovietice '' atit independent, cit si prin incurajarea si stimularea organizatiei *  Frontului Popular Roman de la Iasi, incearca declansarea crizei *' printr-o diversiune in acest mare oras cu scopul de a oferi liderilor PCR de la Bucuresti ocazia de a-1 indeparta pe Ceausescu; Securitatea reactioneaza operativ si inabusa actiunea din fasa; Iasi, 14 decembrie 1989 este inceputul revolutiei, in fata esecului de la Iasi, serviciile secrete sovietice, intarite cu unitati speciale de comando infiltrate in Romania sub acoperirea de turisti, se deplaseaza spre alte orase, fiind vizate Cluj, Tirgu-Mures, Brasov, Timisoara, unde sunt pregatite anumite "cazuri' in jurul carora sa se declanseze proteste cu caracter politic si social. Cazul Tokes de la Timisoara fiind mult mai avansat si oferit ca oportunitate atit de serviciile de spionaj maghiare, cit si de erorile in lant ale factorului politic local, este ales pentru declansarea diversiunii.

Etapa a 3-a - Tulburari civile. Cazul Tokes este folosit pentru producerea unor tulburari civile in noaptea de 16 decembrie 1989 menite sa atraga atentia intern si international si sa produca la Bucuresti o criza politica suficient de acuta incit sa determine fie demisia lui Ceausescu, fie demiterea lui. Tulburarile civile in care au fost implicate elemente diversioniste sovietice, maghiare si cetateni romani pregatiti din timp pe teritoriul Ungariei au cunoscut o violenta neobisnuita, pentru situatia civila a tarii, dar nu au reusit sa mobilizeze populatia municipiului Timisoara. Securitatea si Armata se comporta prudent, Militia intervenind anemic si indecis, astfel ca doar numarul mic de participanti impiedica dezvoltarea evenimefl' tului. Esecul diversiunii din 16 decembrie determina reluarea ei in dupa-amiaza de 17 decembrie, cu si mai mare amploare, de data sta fiind atacate direct fortele Ministerului Apararii Nationale.

Etapa a. 4-a - Tentativa de lovitura de palat. Nicolae Ceausescu transmite in fals ministrului Apararii ordinul de deschidere a focului sub pretextul decretarii starii de necesitate, fara a aplica prevederile Constitutiei, fapta ce se inscrie in infractiune de subminare a puterii de stat. Apoi convoaca CPEx (17 decembrie 1989) cu scopul de a-si solidariza conducerea superioara a partidului pentru declansarea unei represiuni rapide. Sunt incriminati ca tradatori ministrul de Interne, al Apararii si seful Securitatii. Citiva lideri comunisti, intre care Gogu Radulescu si Constantin Dascalescu, contactati in prealabil de sovietici, se opun destituirii celor trei ministri. Ceausescu anunta renuntarea sa la Putere si vrea sa paraseasca sala de sedinta, dar este intors din drum de alti membri ai CPEx. Lovitura de palat esueaza si liderii politici se asociaza de frica, fara alta replica, ordinului ilegal de represiune.

Etapa a 5-a - Represiunea de la Timisoara. Sub acoperirea ordinelor ilegale date de Nicolae Ceausescu si transmise de ministrul Apararii, fortele de ordine trec la ofensiva, deschizind focul. Nucleul represiunii s-a inregistrat intre orele 19.00 si 21.00 ale serii de 17 decembrie, forta principala de represiune fiind constituita din trupele de infanterie si blindate ale MApN. Timp de doua zile (18 si 19 decembrie), Timisoara se afla sub un regim ilegal de stare de asediu. Populatia Timisoarei nu reactioneaza. Grupurile diversioniste se deplaseaza spre alte localitati ale judetului Timis, incercind raspindirea tulburarilor civile, dar cu rezultate nesemnificative. Presa straina, atit occidentala cit si estica reactioneaza din inertia planului subversiunii externe, insa este derutata de plecarea lui Nicolae Ceausescu in Iran. Apelurile cele mai importante catre tara aPartin presei britanice care se adreseaza direct Armatei si Secu-ntatii, cerindu-le sa actioneze in lipsa lui Ceausescu printr-o lovitura de stat. Cele doua institutii nu raspund acestui apel.

Etapa a 6-a - Revolta populara de la Timisoara, in dimineata de 0 decembrie se declanseaza in intreprinderile timisorene greva §enerala, urmata apoi de un mars si de formarea a doua nuclee opo-, fapt ce marcheaza atingerea etapei revoltei populare. Ea nu a avut un caracter spontan, ci provocat, cauza imediata a revolte; populare fiind succesul diversiunii si consecintele represiunii.

Asadar, pina in dimineata de 20 decembrie 1989, evenimentele ramase popular cu denumirea de "Revolutia din decembrie', au cunoscut cel putin 6 etape: subversiunea straina (septembrie-decern-brie 1989, cu elemente de pregatire si organizare inca din toamna anului 1988); diversiunea straina (14 decembrie la Iasi, apoi 16 decembrie la Timisoara); tulburari civile (seara si noaptea de 16 de-*;cembrie); tentativa de lovitura de palat (CPEx-ul din 17 decembrie la Bucuresti); represiunea (17 decembrie, intre orele 19.00 si 21.00, *^ cu prelungire intr-o situatie ilegala de asediu in zilele de 18 si 19 decembrie); revolta populara (greva generala intre orele 08.00 si 11.00, aproximativ, urmata fluent de revolta populara dupa ora 1 1 .00). Aceasta sinteza are rolul de a reaminti ca ipoteza de lucru a analizei de fata porneste de la ideea ca revolutia a fost un fenomen politico-militar complex care a cunoscut mai multe etape componente, din care am parcurs pina acum cu analiza doar 6, si in continuarea carora vom regasi mai tirziu, la Bucuresti, si alte parti.

Activitatile lui Nicolae Ceausescu in ziua de 20 decembrie 1989

in timp ce inginerul Lorin Fortuna se ocupa de intocmirea programului politic al Frontului Democrat Roman, iar generalul Gusa avea o discutie telefonica scurta cu generalul Stanculescu la Timisoara: "Nea Victore, aici situatia e clara, doar cei de la Bucuresti nu inteleg'663, la Bucuresti Nicolae Ceausescu pregatea prima sa iesire publica in legatura cu evenimentele de la Timisoara. Hirjau, secretarul sau personal, va povesti membrilor Comisiei senatoriale (Gabrielescu) miscarile lui Ceausescu din seara de 20 decembrie 1989. Ceausescu a plecat primul de pe aeroport. Cind a ajuns Hirjau, dupa 10 minute, erau deja in sedinta. Ceausescu i-a spus lui Hirjau sa ia legatura cu Dascalescu si cu Bobu, a vorbit cu ei, apoi a inceput sa-si scrie o cuvintare pentru TV. Continutul cuvintarii l-a discutat in Biroul Permanent (ceea ce, de obicei, nu facea). Elena a participat la toate discutiile. Apoi a fost chemat Pircalabescu de la Garzi pentru a fi trimise din citeva judete Garzi patriotice la Timisoara. A venit si Dinca pentru aceasta problema. Apoi s-a dactilografiat cuvintarea pentru TV. S-a mai adaugat o fraza. Apoi s-a retras cu Manea Manescu, cu Dinca, pentru a discuta ideea unui miting. A fost chemat Barbu Petrescu pe aceasta idee. inainte sa apara la televizor, Ceausescu va convoca-o teleconferinta cu primii secretari de judet. Ea va consta intr-o scurta cuvintare a secretarului general, o interventie a primului-secretar de la Dolj si o replica a Elenei Ceausescu (ambele nesemnificative).

in cuvintarea sa, Nicolae Ceausescu va atinge patru teme. Prima va fiintervenfia straina, afirmind ca "toate aceste incidente grave de la Timisoara au fost organizate si dirijate de cercurile revansarde, revizioniste, serviciile de spionaj straine', motiv pentru care factorii locali, Armata si fortele de ordine, nu au reusit sa "linisteasca lucrurile'. Pentru prima oara, Ceausescu face legatura intre interventia straina in Romania si cea americana din Panama: "Acum, dupa declansarea atacurilor SUA impotriva republicii Panama, reiese clar ca si evenimentele acestea de la noi fac parte din planul mai general impotriva statelor care isi apara independenta, integritatea si suveranitatea si nu doresc sa capituleze in fata dictatului cercurilor imperialiste, reactionare'. Afirmatia, comparatia in sine, era departe de adevar, regimul dictatorial al lui Noriega din Panama incalcind grav statutul international al Canalului si transformind micul stat in principalul centru de trafic cu stupefiante al continentelor americane, in Panama avusesera loc alegeri libere pe care Noriega le anulase pentru a ramine la putere. Nu era vorba de nici o capitulare in fata cercurilor reactionare, ci de un adevarat razboi in care si-au Pierdut viata peste 4 000 de oameni. Informatia despre declansarea mterventiei militare americane in Panama ii venise pe teleimprimatoarele din avion, Ceausescu citind telegrama si comentind asupra confirmarii informatiilor primite la inceputul lunii decembrie in legatura cu intelegerile Bush-Gorbaciov664. in continuare, Ceausescu abordeaza problema, mobilizarii clasei muncitoare impotriva inter ventiei straine de la Timisoara, prin organizarea "dupa cuvintul rtie la televiziune, chiar incepind din aceasta seara si miine' a urio adunari unde sa se adopte motiuni de condamnare. Graba lui - Ce adunari se puteau organiza in intreprinderi seara? - avea scopul de a acoperi ordinul de deplasare a peste 20 000 de luptatori ai Garzil0r patriotice din sudul tarii la Timisoara pentru a-i lua la bataie ne timisoreni. Ordinul reprezenta o noua forma de subminare a puterii de stat, un act ilegal prin care se cauta provocarea unui conflict intre cetatenii aceleiasi tari, intre muncitorii aceleiasi natiuni. Apoi va atinge subiectul Armata, aratind ca "ea are astazi marea raspundere in fata poporului de a apara si respinge orice actiuni care sunt impotriva independentei, suveranitatii, integritatii teritoriale, a linistii, a constructiei socialiste in tara noastra'. si acest subiect nu era intim-plator ales, Ceausescu stiind la acea ora ca fortele militare de la Timisoara se retrasesera in cazarmi, fapt pe care nu-1 putea admite. Mai mult, el miza pe reluarea represiunii, de data asta sub acoperirea si cu argumentul ca muncitorimea, prin manifestarile de condamnare si prin deplasarea garzilor la Timisoara, acorda un gir politic si constitutional folosirii armelor. Ceausescu forta din nou mina Armatei, continuind sa submineze autoritatea si imaginea acesteia, ca institutie fundamentala a statului indiferent de regim. In sfirsit, va reaminti primilor secretari ca nu trebuie sa neglijeze problema planului si a realizarii lui "in toate domeniile de activitate'. Hotarit sa iasa public, sa aduca subiectul la suprafata, Nicolae Ceausescu nu va mai acorda mare importanta teleconferintei, pe care o provocase evident ca o formalitate, si se va concentra pe discursul de la televiziune.

Discursul de la Televiziune. Dupa reactiile lui din anturaj si de la teleconferinta, o data cu sosirea din Iran, Nicolae Ceausescu traia o stare combinata de nemultumire/suspiciune fata de subalterni S1 totodata de hotarire de a lichida personal situatia de la Timisoara. Aceasta ultima idee se contureaza inaintea lui - pe baza marturiilor ramase de la cei apropiati - sub forma unei lupte de tip revolutionar comunist impotriva reactiunii, reactiune care reusise sa mobilizez6 muncitorii dintr-un oras impotriva partidului si a programul^ socialist al tarii. La acea ora Ceausescu stia ca in centrul Timisoarei  muncitori, membri de partid - sigur, "inselati si instigati de "agenturi' - care il contesta. Contestarea nu a declansat la el in nici o clipa ideea unei negocieri, a unei analize a fenomenului, ci sen-. entul ca marea masa a muncitorimii romane, a populatiei este de artea lui, nu cunoaste adevarul si, odata informata la cel mai inalt ivel, i se va alatura pentru a combate deviatiunea de la Timisoara. Un curs al evenimentelor pe aceasta conceptie politica ar fi justificat si interventia unitatilor de Garzi patriotice pe care le trimitea -mbarcate in trenuri la Timisoara. In al doilea rind, in dupa-amiaza je 20 decembrie Ceausescu a perceput pentru prima oara pasul vizibil inapoi facut de Armata si de Securitate, ambele institutii in-vocind acelasi argument, ca situatia s-a schimbat, ca pe strazile Timisoarei sunt acum muncitorii. Relatia dintre presedinte si institutiile statului atinge un nou paradox: in timp ce Nicolae Ceausescu forteaza continuarea actiunilor represive, conducerea Armatei si a Ministerului de Interne sugereaza si spera intr-o solutie politica. De fapt, ceea ce ar putea fi considerata o solutie politica in acele vremuri fusese de mult depasita: la Timisoara Comitetul Judetean de Partid incercase sa negocieze inca din 17 decembrie, apoi actionase prin structuri in intreprinderi, dupa care fusesera trimisi tot felul de activisti de partid si ministri, iar la conducerea comandamentului instituit acolo se afla un reprezentant personal al secretarului general, in sfirsit, in dupa-amiaza de 20 decembrie la Timisoara esuase si tentativa de negociere si de solutionare politica a primului-mi-nistru Dascalescu si a lui Emil Bobu, omul trei al regimului, in fapt, dorinta criminala a lui Ceausescu de a inabusi miscarea din fasa provocase o represiune brutala inainte de epuizarea posibilitatilor de dialog. Ceea ce intelegeau conducatorii Ministerului Apararii si ^ Ministerului de Interne, inclusiv Securitatea prin "solutie politica' era o deplasare a lui Ceausescu la Timisoara sau o noua sedinta a '-PEx in care secretarul general sa anunte modificari importante in onducerea statului si a partidului, raspunzind cumva, chiar si mim, cererilor muncitorilor din Piata Operei. Vinovatii erau la dernina, si Ilie Matei era pregatit sa-i arate cu probe in grupul de eri Politici locali, inclusiv de la Balan in jos.

In timpul acesta la Bucuresti se intimpla ceva ciudat, inca ins, ficient cunoscut si de cele mai multe ori negat. Cunoscutul om rj televiziune Vartan Arachelian a fost martorul unei intimplari semn' ficative pentru momentul 20 decembrie 1989: "in dupa-amia> acelei zile ma aflam la cafeneaua Aroma, de linga cinematograful Patria. La un moment dat, a intrat pe usa colonelul Pop de ritatea Municipiului Bucuresti, fost in corpul consular, un al locului. A intrat, a cerut un coniac si ne-a spus tare: «Fratil0r pina la Craciun il bem in libertate». Sigur ca ne-am strins linga el J astfel am aflat ca la Comitetul Central avea loc o adunare secreta a unor lideri ai partidului cu scopul de a-1 indeparta pe Ceausescu. ln. timplarea a facut ca, vazind ce se intimpla in strada in zilele urmatoare, sa fiu foarte prudent'. Mai multi autori, intre care si colonelul Gheorghe Ratiu, au afirmat - desi niciodata crezuti - ca undeva prin rindul doi al partidului se formase nu numai un curent de opinie, dar si un nucleu de nemultumiti care va fi identificat apoi in primele rinduri ale manifestatiei de a doua zi actionind neobisnuit. Acest grup pare sa fi fost cel format din Apostoiu, Nicolcioiu, ambii consilieri ai secretarului general, generalul Stanculescu si generalul Neagoe, seful Directiei V, care obisnuiau sa se intilneasca si sa-1 birfeasca pe Ceausescu intr-unul din birourile CC-ului, la o sticla de whisky. Incapacitatea membrilor CPEx de a actiona macar acum, in ceasul al doisprezecelea, pentru a impiedica o tragedie si mai mare, a permis continuarea evolutiei criminale a lui Nicolae Ceausescu. Mai mult, ei 1-au sustinut si 1-au insotit - inclusiv Gogu Radulescu! - la mesajul transmis prin televiziune, mesaj care va contine elemente probatorii pentru infractiunea de subminare a puterii de stat.

in discursul sau de la televizor, Nicolae Ceausescu va afirma ca in zilele de 16 si 17 decembrie avusesera loc "evenimente grave', enumerind atacarea unor institutii de stat - nu spune nimic de atacarea sediului partidului -, distrugeri si jafuri asupra unor cladiri publice si asupra unor unitati militare si precizind ca autorii au fogt "grupuri de elemente huliganice'. Avind in vedere gravitatea evenimentelor, Ceausescu nu explica de ce anunta acest fapt abia dupa trei zile. in continuare, el declara ca "deoarece actiunile grupurilor antinationale, teroriste au continuat, unitatile militare ' conform Constitutiei si in conformitate cu legile tarii - au fost obli-ate sa se apere, sa apere ordinea si bunurile intregului oras, de fapt - apere ordinea in intreaga tara'665. Aflam in plus ca pe teritoriul Ronianiei se desfasurau de trei zile actiuni teroriste, pe care mijloacele oficiale de comunicare nu le facusera publice, si ca Armata deschis focul. Evident, nu spune nimic despre pozitionarea tru-elor Ministerului Apararii in zone unde nu puteau indeplini misiuni constitutionale si nici legale, fara a mai insista si noi pe faptul ca temeiul constitutional nu exista, iar cel legal era limitat la situatiile particulare si izolate de atacare a unor unitati militare. Dupa ce denunta organizarea si declansarea evenimentelor "in strinsa legatura cu cercurile reactionare, imperialiste, iredentiste, soviniste si cu serviciile de spionaj din diferite tari straine', Nicolae Ceausescu se va intoarce cu insistenta la mesajul sau principal, vizind conservarea solidaritatii Armatei cu el: "Amata si-a indeplinit pe deplin datoria fata de patrie, fata de popor si cuceririle socialismului'. El oferea astfel o absolvire izbavitoare pentru toti cei - si erau multi - care ordonasera direct deschiderea focului si trasesera, in acea prima seara de cumpana pentru Armata, Ceausescu oferea garantia acoperirii oricaror fapte criminale. Lucrul acesta a fost inregistrat ca atare si a contat in psihologia comandantilor trimisi pe strada la Bucuresti, in noaptea de 21 decembrie, vazind si facind ultima faza a represiunii. "Daca armata si unitatile de ordine nu si-ar fi indeplinit datoria si raspunderea fata de patrie, fata de popor, ar fi insemnat sa nu raspunda juramintului, sa nu indeplineasca prevederile Constitutiei tarii de a actiona cu fermitate in apararea cuceririlor socialiste, a cuceririlor intregului popor, a independentei, integritatii si suveranitatii Romaniei' - va spune in continuare Nicolae Ceausescu lasind sa alunece si o insidioasa doza de amenintare in cuvintele sale. Apoi, si-a pregatit terenul pentru folosirea Garzilor Patriotice. Dar cerind "mobilizarea tuturor cetatenilor Republicii ocialiste Romania', el vedea in acest apel tot o conexiune cu for-tete armate: "Este necesar sa sprijinim - in orice imprejurari, armata noastra, aparatoare de nadejde a independentei, suveranitati-si integritatii tarii, a constructiei socialiste, a vietii pasnice a intregi' noastre natiuni! Sa actionam in asa fel pentru a nu fi necesara interventia armatei'666. Este clar ca mesajul de la Televiziune, Pe care noi 1-am perceput atunci ca pe obisnuita lui insiruire de fraze goale, a vizat in primul rind Armata, la fel cum este clar, mimai citind cu atentie frazele lui Ceausescu, cine trasese la Timisoara sj cine sovaia acum. Pe fond, aceasta tragedie in care a aruncat intentionat si ilegal Nicolae Ceausescu Armata tarii nu s-a limitat doar la victimele de la Timisoara, ci a avut un efect determinant si in perioada decisiva de dupa fuga si arestarea fostului comandant suprem. Totodata, in timpul cuvintarii - asa cum a declarat secretarul sau particular - Ceausescu s-a abatut de la textul scris si a pronuntat trei fraze liber: "Cu totii ne reamintim de pozitia ferma a intregului popor in 1968, impotriva invaziei Cehoslovaciei si pentru apararea independentei Romaniei. Acum se poate afirma ca este o situatie asemanatoare sau chiar mai grava. De aceea, se impune sa actionam cu intreaga raspundere pentru a respinge orice atacuri impotriva Romaniei, a constructiei socialiste din patria noastra'. Era pregatirea pentru mitingul din 21 decembrie. Preocuparea lui Ceausescu pentru refacerea momentului 1968 avea insa si un substrat diplomatic.

Ultimele ore ale zilei de 20 decembrie, in seara zilei de 20 decembrie Nicolae Ceausescu il invita pe ambasadorul Uniunii Sovietice, dar acesta lipsind din tara a fost inlocuit de insarcinatul cu afaceri ad interim. Pretextul acestei audiente provocate de Ceausescu era aparitia primelor stiri despre evenimentele de la Timisoara in presa sovietica si pe fluxul agentiei TASS, iar esenta intilnirii era data de protestul dictatorului roman fata de informatiile false pe care le difuzau acele mijloace de presa (in principal, informatia ca la Timisoara avusese loc o revolta a ungurilor). Cu aceasta ocazie, ambalindu-se in protestul sau, Ceausescu va escalada spre o acuzatie clara ca in tulburarile civile din capitala Banatului erau implicate grupuri de interventie ale unor state membre ale Tratatului de la Varsovia, ungare si sovietice. Pentru a argumenta aceasta acuzatie, va cita in mai multe rinduri informatii de pe un raport secret inaintat de Securitate in aceeasi zi, raport pe care il avea in fata. Desi existenta acestui raport este confirmata de conducerea pSS, Serviciul Roman de Informatii refuza sa il puna la dispozitia autorului. Este un document fundamental. Publicarea lui ar permite analiza riguroasa a informatiilor obtinute de Securitate si puse la dispozitie la cel mai inalt nivel in legatura cu autorii incidentelor de la Timisoara, care provocasera represiunea. Numai citind acest raport ne putem da seama daca Securitatea avea date precise, probe, informatii detaliate despre implicarea strainilor in diversiune sau Securitatea umpluse citeva pagini cu fraze generale, aluzive, cu aproximatii si deductii. Abia citind acest document putem spune cu certitudine daca evenimentele de la Timisoara au fost provocate din afara sau au apartinut unei minoritati curajoase de timisoreni.

Elocvente pentru intelegerea pozitiei oficiale si descifrarea actiunilor neoficiale ale URSS sunt rapoartele Ambasadei romane la Moscova gasite de istoricii Mihai Retegan si Dumitru Preda in Arhiva MAE. in seara zilei de 20 decembrie ambasadorul Ion Bucur a fost chemat intr-o audienta la I.P. Aboimov, adjunct al ministrului Afacerilor Externe al URSS, ocazie cu care diplomatul sovietic a adresat rugamintea "ca partea romana sa prezinte o informare, macar cu caracter inchis, despre ceea ce are loc in realitate in Romania'667, intilnirea dezvaluie, dincolo de limbajul diplomatic, acea parte ascunsa a relatiilor intre state comuniste, precum si sugestii asupra integrarii diferitelor actiuni in ansamblul operatiilor desfasurate de URSS la nivel mondial. Cauza invocata oficial de Aboimov era cunoasterea situatiei din Romania in pregatirea adoptarii de catre al doilea Congres al deputatilor a unei pozitii fata de interventia americana din Panama. "Desigur, intre aceste doua situatii nu exista nici o legatura - va afirma adjunctul ministrului Afacerilor Externe al URSS. in cazul Panama, este vorba de o lr>terventie militara straina, iar in cazul Romania evenimentele au un caracter intern'668. Pacat ca nici documentul, nici pagina de cart nu pot reproduce senzatii, sentimente, gesturi si mimici. Diplomatul sovietic trebuie sa fi rosit putin sau sa fi aplecat usor ochii, daca nu cumva, ca oficial antrenat de KGB aflat in fata unui ambasador al unui stat satelit al URSS, 1-a privit drept in ochi cu raceala pe Ion Bucur, convins ca in urmatoarele minute nu-i va creste nasul. Ba credem ca mai degraba asa a procedat, ca un bun diplomat, mintind cu singe rece. Este neindoios ca sublinierea diferentei intre cazul ; Panama si cazul Romania, ca fiind total deosebite - interventie straina si tulburari interne - avea un caracter de impunere, de ingro-sare fortata a pozitiei oficiale a URSS. Noi nu uitam ca, la Malta Gorbaciov si Bush au discutat pe puntea vasului aceste doua cazuri impreuna, legate unul de celalalt, si probabil ca numai Gorbaciov a facut diferenta printr-un limbaj ocolitor. Asa cum am vazut, de cite ori americanii insistau pe subiectul Americii de Sud si Centrale, Gorbaciov devenea evaziv si afirma ca URSS nu are interese politice acolo, lasind deschisa o cale de protest si santaj pentru orice manevra americana. De altfel, interventia americana in Panama a fost monitorizata de aproape de catre sovietici. Sa facem un scurt istoric.

Hotararea Statelor Unite de a indeparta regimul dictatorial si corupt din Panama fusese luata mai demult, de cind Casa Alba a aflat ca fostul lider Noriega, sprijinit direct si substantial in trecut de SUA, a hotarit sa depaseasca limitele contractului sau, implicin-du-se in traficul de stupefiante si in diversiuni politice periculoase in zona. Trupele de interventie americane s-au pregatit intens la baza Little Creek, statul Virginia, conducerea militara centralizata de la Fort Bragg planificind si mai multe actiuni ale trupelor de comando SEAL. La inceputul lunii decembrie, dupa ce Bush s-a inteles cu Gorbaciov la Malta, fortele speciale au fost mutate la baza Rodman, aflata vizavi, peste canal de statul Panama, unde s-au atrenat pina in momentul atacului, sub conducerea comandantului Corson. Avizati asupra acestor miscari, liderii panamezi au reactionat cerind oficial explicatii. Li s-a raspuns, ca si in cazul misca' rilor de trupe sovietice din Basarabia, ca este vorba de un exercitiu miilitar curent, obisnuit, in noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989. Coordonatorul operatiei din Fort Bragg isi va informa trupele de interventie ca armata panameza a descoperit intentia de invazie si a trecut in stare de alerta, astfel ca elementul surpriza va fi mai greu obtinut. La 19 decembrie, ora 23.30, unitatile de comando de la Rodman descopera ca in portul Panama, chiar linga canoniera lui Noriega, acostase o nava comerciala sovietica. Grupurile de scafandri ai fortelor SEAL, trecind prin dreptul acesteia la adincime mica, constata ca nava sovieticflrera dotata cu aparatura electronica tip sonar de detectare, fapt care conduce la concluzia ca era o nava spion. De altfel, pe vasul sovietic s-a dat imediat alarma si angajatii civili' s-au inarmat cu arme militare, fiind observati de pe celalalt tarm in pozitii de lupta. Atacul impotriva statului Panama a inceput in dimineata de 20 decembrie, inaintea orei 01.00 pe uscat, sub denumirea "Cauza dreapta'. Armata SUA a angajat in aceasta lupta peste 22 000 de militari. Interventia, finalizata abia in 3 ianuarie 1990, a produs 23 de victime din rindul americanilor si peste 4 000 din rindul panamezilor. La 3 ianuarie 1990 populatia statului Panama a iesit pe strazi, dansind, rugindu-se, manifestindu-si bucuria pentru eliberarea din dictatura.

Sa ne amintim, de asemenea, ca in noaptea de 3 decembrie 1989, generalul Vlad i-a inminat simultan doua documente informative lui Ceausescu, unul despre interventia sovietica in Romania si unul despre interventia americana in Panama. Asta se intimpla cu aproape doua saptamani inainte de declansarea celor doua operatii. Mare jucatoare pe scena politica internationala - daca nu cumva era cea mai mare jucatoare! -, URSS isi acoperea aproape perfect operatiunile conduse in diferite locuri ale lumii, scotind mereu in evidenta caracterul agresiv si interventionist al adversarilor, de regula americanii.

Scopul real al intilnirii solicitate de Aboimov era sondarea atitudinii Romaniei, a secretarului general Nicolae Ceausescu fata de Aplicarea fortelor de comando ungaro-sovietice la Timisoara si de activitatea, pe alocuri neacoperita, a agenturii sovietice din Roma-la> dupa esuarea diversiunii de la Iasi si a loviturii de palat de la CpEx-ul din 17 decembrie.

Sovieticii stiau foarte bine ce se intimpla in Romania. Aboiniov si Gorbaciov voiau sa stie daca Ceausescu va reactiona public, de-mascind implicarea sovietica si ungara la Timisoara printr-un pr0, test international care ar fi fost imediat preluat de presa occidentala pentru a echilibra informatiile privind interventia in Panama. URss putea pierde pe moment ofensiva, iar prezentarea in paralel a actiu. nilor din cele doua state straine ar fi sugerat destul de usor caracterul tranzactionist al intelegerilor de la Malta. Adunind acum cite-va din informatiile comentate deja in capitolele precedente vom reaminti si ca Nicolae Ceausescu avea, printr-un compartiment special al Securitatii, un acces direct, rapid si eficient la marea presa occidentala. Aceasta refuza sau evita (cazul presei americane) sa-i mai publice articolele de propaganda, dar s-ar fi reactivat imediat daca Ceausescu lansa tema interventiei sovietice in Romania. Ea putea fi comentata si pozitiv, ca o interventie necesara impotriva unui dictator, dar subiectul deranja total URSS, din orice unghi de abordare, in plus, stim acum ca americanii cautau sa se agate de orice pentru a-si acoperi actiunea din Panama. Pina la urma au cerut explicit interventia sovietica in Romania si au pus toate canalele de televiziune pe Televiziunea Romana Libera.

La punctajele lui I.P. Aboimov ambasadorul roman va raspunde modest, in nota obisnuita a lui Ceausescu in relatiile cu URSS si cu celelalte state comuniste. El va protesta - acestea erau limitele mandatului sau - pentru stirile aparute in presa sovietica despre evenimentele de la Timisoara, prin preluarea unor surse care "contin aprecieri neconforme cu realitatea'. Ambasadorul roman, in spatele caruia intuim directive personale ale lui Ceausescu, tipice paranoiei sale de lider mondial, va aduce si argumentul suprem: "Partea romana nu a solicitat partii sovietice sa o informeze despre evenimentele din Gruzia sau din Nagorno Karabah si nici nu a publicat stiri provenite din surse occidentale, considerind ca este vorba de probleme strict interne ale URSS'. Totodata, Bucur a invocat si faptul ca URSS a introdus restrictii pentru accesul turistilor romani in Armenia si Gruzia! in continuare Ceausescu incerca sa joace tare.

La aceasta intrevedere si la acea atitudine a Ministerului Afacerilor Externe al URSS, Ceausescu va reactiona prin convocarea insarcinatului cu afaceri A.I. al URSS la Bucuresti, protestind de jata asta direct la implicarea sovieto-ungara de la Timisoara si dindu-i detalii de pe raportul inaintat de generalul Iulian Vlad. Proba indirecta ca asa au stat lucrurile este adusa la lumina tot de istoricii Preda si Retegan, prin publicarea unui al doilea document din Arhiva MAE. A doua zi, in 21 decembrie, la ora 12.00, ambasadorul Ion Bucur este chemat de urgenta de Aboimov. Acesta a protestat de aceasta data amenintator pentru faptul ca, la intrevederea lui Ceausescu de la Bucuresti cu insarcinatul cu afaceri A.I. sovietic, secretarul general al Partidului Comunist Roman "a exprimat nemultumirea fata de declaratiile oficiale sovietice in legatura cu evenimentele de la Timisoara, apreciind ca acestea sunt rezultatul unor actiuni planificate din timp in cadrul Tratatului de la Varsovia'669- Nu avem informatii despre o asemenea planificare, dar este posibil ca Ceausescu sa fi interpretat cooperarea diversionista a URSS cu Ungaria ca parte a unei operatii "de tip Cehoslovacia - 1968', motiv pentru care, atit in declaratia sa de la televiziune, cit si in teleconferinte va invoca rezistenta Romaniei din acel an violent. Asadar, sursa invocarii rezistentei romanesti din 1968 nu era doar credinta sa ca cetatenii Romaniei se vor solidariza cu el, ca atunci, ci si teama ca urmeaza o invazie, in textul telegramei trimise de la Moscova de Ion Bucur, aceasta teama se dezvaluie fara disimulare: "Ar exista date din care rezulta ca URSS ar intentiona sa intervina militar in Romania', in fata pasului temerar facut de Ceausescu, de a protesta pe linie bilaterala pentru implicarea sovieto-ungara de la Timisoara, reprezentantul oficial al URSS nu putea reactiona decit violent. Era un prim semn ca, la disperare, Ceausescu va putea denunta implicarea sovietica in mod public. Sa nu uitam ca in acea zi la Bucuresti era programat un miting care se dorea asemanator cu cel din 1968! Daca Ceausescu repeta figura din 1968? Probabil ca nu ar fi avut acelasi efect, cel putin in privinta solidaritatii interne -oamenii n-ar fi avut entuziasmul de atunci. Oamenii ar fi fost adusi ca turma in piata si dusi inapoi in intreprinderi, tot ca turma, cum se UMirnpla de obicei, cum se intimplase cu numai o luna inainte la terminarea Congresului PCR. insa ecoul mesajelor antisovietice, denuntind o invazie, ar fi rasunat pe toate canalele mass-media; Anuntul public putea, inclusiv, sa anuleze acea decizie de invazj pentru ca invazia 1-ar fi confirmat. Logic, URSS trebuia sa actioneze» rapid. Iar locul de actiune era chiar mitingul din Piata Republicii

In acel moment critic pentru operatiunea sovietica din Romania Aboimov va trece la amenintari. El i-a aratat ambasadorului roman ca "personal si in mod preliminar le califica ca «declaratii neinterne iate care nu corespund realitatii si stirnesc nedumerire». Este putin probabil ca cineva poate crede asa ceva. «Asemenea acuzatii - a subliniat Aboimov - au un caracter asa de grav, incit ele necesita o examinare cu mare atentie»'670. Pentru cine nu este familiarizat cu limbajul si cutumele diplomatiei, trebuie aratat ca o declaratie de o asemenea gravitate, practic o amenintare, formulata in nume personal in fata unui ambasador, este inadmisibila. Diplomatii in exercitiul functiunii nu au pareri personale si cu atit mai mult nu li se permite sa ameninte pe ambasadorul unui stat strain, in al doilea rind, adjunctul ministrului Afacerilor Externe nu putea declara "in mod preliminar' in numele URSS nimic, deoarece pozitia oficiala a unui stat, mai ales a unui asemenea stat, nu apartine unui functionar al Ministerului de Externe, ci organismului superior legitim: Guvernul, Presedintia sau organul de conducere politica a statului. Este tot mai clar ca Aboimov avea un mandat imperativ de a preveni vreun gest spectaculos din partea lui Ceausescu. Acesta, desi convocase mitingul cu scopul de a repeta figura din 1968, a spus tot felul de prostii, numai esentialul nu. A cazut pe mina lui.

in acest loc poate fi descifrata gindirea sovietica asupra raportului intre interventia din Panama si cea din Romania: in timp ce in Panama era vorba de o interventie straina, in Romania era obligatoriu ca actiunea sa para o revolta a populatiei, nu o interventie sovietica, motiv pentru care URSS a acoperit mediatic si politic evenimentul din tara noastra ca pe o revolutie nationala.

in logica lipsita de realism, dar orientata in functie de accelerarea crizei dintre Bucuresti si Moscova, ideea organizarii mitingului a apartinut lui Nicolae Ceausescu. Tema a fost dezbatuta indelung presa postdecembrista, pornind de la interesul pentru demonstra-a desfasurarii unei lovituri de stat in acel segment al revolutiei, tfel ca in apropierea lui Ceausescu s-ar fi aflat niste agenti sovietici care au Precipitat evenimentele. Teza este, intr-adevar, foarte tentanta. Adevarul inclina accelerat spre realitatea ca Ceausescu facuse si continua sa faca mai multe greseli in acele zile, dintre care unele, prin acumulare rapida, s-au dovedit decisive: a trimis Armata in strada sa defileze apoi sa traga la Timisoara; a aglomerat autoritatea de acolo cu zeci de inalti functionari trimisi de la Bucuresti; a refuzat sa comunice direct cu timisorenii, a ascuns un eveniment al carui nucleu dur era diversionist, dar si usor de anihilat sub acoperirea unei comunicari ofensive; a naruit puterea de stat prin ordine neconstitutionale din care nu mai putea iesi decit cu un succes pe cit de total pe atit de singeros al represiunii; a plecat in Iran in mijlocul unei crize politice grave; a aparut la televizor fara sa ofere nimic, nici o solutie politica, nici o rezolvare a revendicarilor timisorenilor, ambitionindu-se pe iluzia existentei unui fond revolutionar comunist romantic in constiinta membrilor de partid, ca in anii '40, lansind un singur mesaj, strict personal, ca el va lupta pina la capat. Acesta, mai ales, nu interesa pe nimeni, in plus la aceste argumente, Ceausescu nici nu mai avea alte solutii - dupa ce si Armata facuse pasul inapoi -, decit apelul la "masele muncitoare', care urmau sa legitimeze lupta lui si detasamentele de muncitori din Oltenia trimise la Timisoara pentru a-i lua la bataie pe muncitorii de acolo, in aceeasi noapte Nicolae Ceausescu emitea la Bucuresti decretul pentru starea de necesitate pe care trebuia sa-1 dea inca din 16 sau 17 decembrie.

DECRET PREZIDEMTIAL

Cu privire la instituirea starii de necesitate pe teritoriul judetului Timis

Avind in vedere incalcarea grava a ordinii publice in judetul rirnis, prin acte teroriste, de vandalism si de distrugere a unor bu-nuri obstesti, in temeiul articolului 75 punctul 14 din Constitutia Republicii Socialiste Romania, Presedintele Republicii Sociaiisfe Romania decreteaza:

Art. l - Se instituie starea de necesitate pe intreg teritorii^ judetului Timis. Toate unitatile Armatei, Ministerului de Interne s/ formatiunilor Garzilor patriotice sunt puse in stare de alarma.

Art. 2 - Pe timpul starii de necesitate se interzic orice intruniri publice, precum si circulatia in grupuri mai mari de cinci persoane

Art. 3 - Toate unitatile socialiste din judetul Timis sunt obligate sa ia masuri imediate pentru desfasurarea normala a proceselor de productie, pentru paza bunurilor obstesti, pentru respectarea stricta a ordinii, disciplinei si programului de lucru.

Art. 4 - Consiliile populare municipale, orasenesti si comunale din judetul Timis sunt obligate sa asigure respectarea stricta a ordinii publice, paza bunurilor proprietate socialista, de stat si cooperatista, aprovizionarea in bune conditii a populatiei, desfasurarea normala a transporturilor, organizarea si desfasurarea in bune conditii a intregii activitati economice si sociale.

Art. 5 - intreaga populatie a judetului Timis este obligata sa respecte cu strictete legile tarii, ordinea si linistea publica, sa apere bunurile obstesti, sa participe activ la infaptuirea normala a activitatii economico-sociale.

NICOLAE CEAUSESCU Presedintele Republicii Socialiste Romania

Subliniem cu tarie ca nici acest decret nu a indeplinit initial conditiile legale - nu a fost proclamat in acea seara -, dar va fi publicat a doua zi in presa si citit de generalul Minai Chitac din balconul Operei din Timisoara, ceea ce a facut ca documentul sa se inscrie, tardiv, in limitele legii. Se observa ca el invoca art. 75 din Constitutie, adica dreptul presedintelui de a decreta starea de necesitate in conditii de urgenta, dar, avind in vedere existenta intervalului 16-20 decembrie si faptul ca in cuvintareala Televiziune Ceau-sescu face referire la evenimente petrecute cu patru zile in urma, in 16 si 17 decembrie, trebuia apelat la Consiliul de Stat. Urgenta care putea justifica o invocare a art. 75 era numai in 17 decembrie, eventual 16 decembrie, cind se petreceau actele de violenta care sa justifice apelul la interventia directa a presedintelui statului. Altfel, Constitutia arata ca trebuie apelat la Marea Adunare Nationala. Ceausescu stia bine acest lucru, deoarece avem o proba irefutabila: in timpul procesului de la Tirgoviste el va declara cu incapatinare: gu nu raspund decit in fata Marii Adunari Nationale'. Atunci isi adusese aminte de Constitutie! Decretul pentru starea de necesitate din 20 decembrie 1989, intrat in vigoare incepind cu ora 23.30, reactualiza ideea ca toate unitatile socialiste din judet trebuie sa ia masuri pentru desfasurarea normala a productiei, o forma mascata pentru tinerea muncitorilor in intreprinderi. Apoi erau reinvestite cu autoritate Consiliile populare, conform legii apararii nationale. Sigur, ne intrebam ce mai cautau acolo Coman si ceilalti si cum de era numit prin ordin verbal Stanculescu comandant militar al Timisoarei? in legatura cu destinul acelui document inutil avem din nou marturia unui jurist important, generalul Gheorghe Diaconescu: "in ziua de 20 decembrie 1989, pe la ora 12.00 noaptea, 1-am surprins pe Ion Coman vorbind la telefon cu Bucurestii, la capatul celalalt al firului aflindu-se Dumitru Apostoiu, consilier al presedintelui pe probleme juridice. Cind m-a vazut, Coman a spus: «Discutam problema decretarii starii de necesitate. Eu nu ma pot intelege in termeni juridici cu Apostoiu» si imi da telefonul. Apostoiu se chinuia sa nasca un text. Se vedea ca este o improvizatie si ca este singur. Nu-1 ajuta nimeni. N-as putea sa va spun daca Coman 1-a sunat pe Apostoiu, ingrijorat de lipsa acelui document fundamental, sau Apostoiu a cerut lamuriri de la Timisoara asupra unor detalii. I-am dat citeva sugestii despre cum trebuie sa sune decretul, dar finalmente nu mi s-a transmis textul acestui document'. Cam la aceeasi ora de cumpana a zilei de 20 spre 21 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu parasea pentru ultima oara pe trepte cladirea Comitetului Central. Silviu Curticeanu, sluga si complicele lui, isi va aminti aceasta scena: "La iesirea din birou, 1-am auzit spunind cu voce tare, dar mai mult pentru sine, reproduc textul: «Am sa le arat eu celor de la Timisoara!»'671.

Iar la Timisoara, in biroul serviciului special de ascultare fonica, ofiterii Securitatii Timis ascultau incordati zgomotele, discutiile, reactiile de spaima si panica ale celor citiva care ramasesera in cladirea Operei. Apoi, treptat, spre primele ore ale zilei de 21 decembrie, zgomotele au incetat. Secretara-telefonista aflata sub contract cu Securitatea va mai consemna, conform amintirii maiorului Radu Tinu, pe stenograma acelei inregistrari, doar o singura fraza: "Acum doua persoane intretin relatii neprincipiale', in incaperea cu telefon, departe de zbuciumul acelei zile abia scurse, doi tineri faceau dragoste.