Cei mai religiosi dintre oameni, cum ii considera
Herodot pe egipteni, au despre moarte o conceptie foarte diferita de a noastra. Pentru ei exista 2 tipuri de
moarte: una biologica de care nu scapa nimeni, chiar daca ea poate fi urmata de un ciclu nesfarsit de nasteri, morti,
renasteri-si alta vesnica, aceasta din urma fiind cea mai de temut, caci ea inseamna nimicirea totala, reintoarcerea la nefiinta dinaintea facerii lumii. De aceea ritualurile lor, funerare, mumificarea, construirea unor morminte grandioase (piramidele), dar mai ales grija lor permanenta de al inzestra pe cel mort cu toate acele formule magice cu ajutorul carora sa poata strabate taramul mortilor, pentru a ajunge din nou la lumina, la viata.
Primele mari texte funerare apar gravate in mormintele
Regilor din Imperiul Vechi, in camera in care era depusa mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintai scrieri au fost descoperite de marele egiptolog A.Mariette in
piramida lui Unas sau Onnos(2350 i.Hr.-2321 i.Hr.), ultimul
rege din dinastia aV-a. Dar ele sunt cu mult mai vechi, ca dovada multiplele straturi de compunere si nivelurile unor limbi diferite. Folosite multa vreme oral, ele vor incepe de acum inainte sa fie consemnate, fixate prin scris, pentru a li se perpetua eficacitatea. Concret, textele piramidelor sunt niste compilatii de diverse formule magice(descantece), dispuse pe
peretii diferitelor incaperi ale apartamentului funerar, aranjate in functie de valoarea lor simbolica.
Ele corespund unor liturghii ce se efectuau in timpul mumificarii regelui sau cu ocazia funeraliilor. Multe dintre aceste descantece , mai ales formulele de protectie si cele pentru ofrande, sunt gravate langa sarcofag, pentru ca defunctul sa fie ferit de pericole si sa-si poata recapata fortele in noua lume. Formulele referitoare la suirea la cer figureaza pe culoarul prin care se atinge vestibul si care duce spre intrare. In epoca, speranta dobandirii unei noi vieti in lumea de apoi era comuna tuturor egiptenilor, dar oamenii de rand nu puteau spera la o supravietuire ca aceea primilor faraoni, adica cea solara. In toate epocile, dar mai cu seama in Imperiul Vechi, suveranul se bucura de un statut aparte: fiind regele-zeu intrupat, numai el putea mijloci intre lumea oamenilor si a zeilor. Ascensiunea sa prin piramida, contopirea cu astrul si renasterea o data cu acesta constituiau un privilegiu regal, iar textele piramidelor garanteaza acest lucru.
Dar oricare ar fi fost modul de divinizare a faraonului raposat, ele va calatori cu barca lui Ra, catre tara de apus-"Tara vietii".Indiferent cu care dintre zei se identifica(Osiris sau Ra),renasterea faraonului dupa moarte este data drept sigura. Rezervate initial faraonului, textele vor fi acaparate in curand de catre sotiile acestora, de reginele de la inceputul dinastiei aVI-a(2321 i.Hr.-2140 i.Hr.).In cursul anului 2000, in mormantul sotiei lui Pepi I, Ankhesenpepi II, egiptologii francezi au descoperit hieroglife sacre de aceeasi factura, ingrijit gravate si pictate in verde- cu culoarea resurectiei. In perioada Imperiului de Mijloc(2022 i.Hr.-1650 i.Hr.), cand Egiptul se fragmenteaza in mai multe regate conduse de principi locali, in aparatul funerar intervine o schimbare majora: textele nu mai sunt fixate pe peretii mormantului, ci pe aceia ai sarcofagiilor.
