Infiintarea oraselor grecesti de litoralul vestic al Marii Negre si istoria politica a lor

Miscarea de colonizare greaca - a pornit din centrele cele mai inaintate ale lumii grecesti din sec VIII-VII: Chalcis din Eubeea, Milet, Foceea, Rhodos, Megara, Corint - sodata cu infiintarea initial de factorii comerciale, devenite apoi orase-state, organizate si conduse dupa modelul celor din Grecia s-a desfasurat pe durata sec. VIII-VI i.e.n. Ea a vizat mai intai tarmurile nordice ale Marii Egee, cu Propontida (pe la 670 - Abydos; pe la 650 i.e.n. - Lampsac, Selymbria, Perint) si Helespontul, tarmurile Marii Mediterane, pana la Coloanele lui Heracles, apoi tarmurile Marii Negre.

Pentru orasele stat nou infiintate s-a incetatenit termenul de colonie, in raport cu metropola mai intai din Grecia, apoi si din alta parte de unde proveneau colonistii. Asezarii nou infiintate grecii ii spunea apoikia, stramutare, oras locuit de o populatie stramutata.

Infiintarea de noi orase pe tarmurile Marii Negre se incadreaza in cel de al doilea val al colonizarii grecesti, care incepe catre mijlocul sec VII i.e.n.. Informatiile antice dau cifra de aprox. 100 de oase infiintate, cifra fiind ca de obicei exagerata; oricum, nu au fost inca toate localizate.

Colonizarea greaca din bazinul Marii Negre s-a facut, ca si in alte zone, in mai multe etape:

identificarea locurilor celor mai potrivite pentru intemeierea unei colonii; cunoasterii posibilitatilor de schimb cu populatia locala

sec VII - instalarea unor factorii temporare

factoriile se transforma in colonii stabile; sec VI-V - activitate economica intensa

sec V  - devin centre de productie locala;

Istros-Histria - cea mai veche colonie greaca de pe tarmul nordic-vestica, fondata pe malul actualului lac Sinoe, atunci golf; numele deriva din numele Dunarii (Istros). Eusebiu afira ca orasul a fost intemeiat in 657 i.e.n., de catre colonisti originari din Milet. Un text geografic mult mai vechi, Pseudo-Scymnos pune in legatura intemeierea coloniei histriene cu data navalirii scitilor in Asia.  Documentele arheologice desc. pana acum ne obliga sa coboram data intemeierii coloniei de la Histria spre sf. sec VII.

Callatis (Mangalia) - o informatie f pretioasa aminteste ca a fost intemeiata de colonisti din Heraclea pontica, pe vremea primilor ani de domnie a regelui Amyntas I al Macedoniei, spre sf sec VI, dupa consultarea unui oracol. A fost intemeiata pe locul unei asezari autohtone - Cerbozis sau Acervetis. Unele dintre cele mai vechi monede callatiene poarta pe avers sau pe revers fie chipul Demetrei (zeita agriculturii) fie spice de grau - probabil una din ocupatiile de baza ale locuitorilor au fost cultura si comertul cu grau.

Tomis (Constanta) - dupa unele texte geografice grecesti a fost intemeiata de colonisti veniti din Milet. Primele stiri sigure cu privire la istoria orasului il prezinta pe la mijlocul sec III i.e.n., ca un obiect de cearta intre Bizant si Callatis, ajutat de Histria - asadar, Tomis era doar o mica asezare urbana, un simplu *emporion* dependent de unul din orasele vecine mai mari. Originea milesiana a colonistilor de la Tomis este confirmata de limba in care sunt scrise documentele de mai tarziu ale orasului, ca si de unele institutii specifice lumii ioniene. Descoperirea de ceramica din import (fragmente de amfore provenind probabil din Chios) din sec V., indreptateste presupunerea ca orasul a fost fondat probabil la sf sec VI.

Locurile de fondare a coloniilor nu au fost alese la intamplare. Histria beneficia de golful protector, era aproape de bratul Peuce (Sf Gheorghe) al Dunarii si avea avantajul comunicarii cu teritoriul getic pe Dunare, iar Tomis si Callatis au fost intemeiate in acele locuri pentru solul fertil si deschiderea la mare.

Locuitorii noilor orase au fost intermediarii dintre centrele metropolitane si localnici, furnizandu-le celor din urma marfuri de lux, arme si procurand centrelor hrana (cerealele) si alte produse agricole, fiind in acelasi timp, pentru centre, debuseuri de bunuri si oameni. Totodata propasirea oraselor a depins de relatiile bune cu autohtonii, castigate si intretinute cu daruri, adesea prin plata protectoratului sefilor politici si militari localnici.

Despre intensitatea schimburilor cu localnicii vorbesc marfurile grecesti ajunse in teritoriul Daciei, mai ales in sudul Moldovei si in Muntenia, iar prosperitatea oraselor nu pare sa fi fost afectata despre evenimentele politice.  

a.  Coloniile grecesti din Dobrogea in epoca arhaica (sec VII-VI i.e.n.)

Cele mai vechi urme arheologice din epoca arhaica au fost desc. la Histria pe platoul situat la aprox. 600 m V de cetatea romana tarzie. Documentele arheologice dovedesc ca pe acest promontoriu s-au ridicat inca din epoca arhaica unele edificii religioase impodobite potrivit artei grecesti din acea vreme; eg: fragment de statuie dedicata zeului protector al orasului, Apollo Tamaduitorul (Ietros).

Pe parcursul sec VI, Histria a intretinut relatii comerciale cu centrele din sud, incepand cu cele din Asia Mica, Rhodos si continuand cu cele din Corint, Chios, Samos si Atena. In mormintele necropolei tumulare din vecinatatea Histriei, apartinand probabil populatiei locale din preajma cetatii, s-au desc. numai vase grecesti depuse ca ofranda - dovada a catalogarii lor ca obiecte de pret.

Desc. monetare indica faptul ca activitatea comerciala a negustorilor histrieni s-a indreptat mai ales spre Moldova, urmand inainte de toate cursul marilor rauri, Prutul si mai ales Siretul.

Expeditia lui Darius vs sciti, in 514 i.e.n.. Grecii din Histria au adoptat probabil o politica prudenta, mai ales ca erau constienti de neincrederea cu care compatriotii lor din Asia Mica priveau politica persana. Darius a supus pt scurta vreme orasele din afceasta zona - se pare ca in Histria a fost distrus un cartier de locuinte din partea de NV a orasului (s-au desc numeroase vase din sec VI) - iar apoi, s-a revenit la situatia dinainte.

b. Coloniile grecesti din Dobrogea in epoca clasica - sec V i.e.n.

Aparitia unei productii de marfuri locale, se intensifica mai ales de pe la mijlocul sec V i.e.n.. Dpv al comertului de tranzit, un rol deosebit pare sa-l fi jucat in primii ani ai sec V i.e.n., orasul Cizic, ale carui monede desc. in Balcani si in Dobrogea dem. ca acest oras a constituit un antrepozit al marfurilor grecesti.

Dupa victoriile grecesti vs persi, rolul Atenei creste, iar legaturile comerciale dintre orasele noastre pontice si Atena se intensifica - prezenta a numeroase fragmente de ceramica atica din sec V i.e.n..In 437 i.e.n., Pericle a executat o insemnata demonstratie navala, cu scopul consolidarii ligii maritime atico-delice si al atragerii unor noi orase grecesti in randurile acestei ligii.

Tot in acest secol, raporturile tot mai stranse cu triburile locale - constituirea unei puternice uniuni tribale, cunoscuta sub numele de regatul odrysilor; stapanirea odrysilor, mai ales sub al doilea dinast, Sitalkes (440-424 i.e.n.) nu putea fi decat un protectorat, pentru care ele erau obligate sa ii plateasca contributii.

c.  Expansiunea macedoneana

Catre jumatatea sec IV a avut loc si desfiintarea regatului odrysilor datorita certurilor dinastice si a interventiei lui Filip II al Macedoniei.

Tot in aceasta perioada are loc dislocarea triburilor scitice din partile de nord ale Marii Negre sub amenintarea inaintarii dinspre est a sarmatilor, urmata de incercarea unora dintre triburi de a-si gasi adapost pe malul drept al Dunarii de jos. Condusa de o capetenie cu numele de Ateas, cea dintai incercare a scitilor de a se aseza statornic in Dobrogea avea sa se izbeasca de rezistenta unui anomin rex histrianorum, un dinast local si a lui Filip II (359-336 i.e.n.), regele Macedoniei.

Filip II urmarea sa controleze zona pontica, impingand granitele regatului sau spre nord pana la Dunare si exercitand un control nelimitat asupra cetatilor grecesti insirate de-a lungul coastei trace. In anul 339 se organizeaza expeditia vs Ateas - se pare ca scitii au fost invinsi si alungati din Dobrogea.

In timpul lui Alexandruse porneste o campanie impotriva triballilor si a altor neamuri din preajma Dunarii - 335 i.e.n., cu care luptase si Filip. Cu aceasta ocazie Alexandru a trecut fluviul cu oastea.

Evident, cetatile de pe tarmul de vest al Pontului nu s-au putut sustrage unei autoritati care se exercita asupra intregii Peninsule Balcanice. Intamplatoarea mentiune, intr-un izvor tarziu, a unui guvernator al Traciei (praepositus Thraciae), caruia in alt loc i se spune si prefect al tinuturilor de mare (praefectus Ponti), ne lasa oricum sa intelegem ca coloniile despre care discutam faceau parte din regatul macedonean.

Dupa plecarea lui Alexandru cel Mare in Orient, guvernatorul Traciei, Zopyrion porneste o campanie impotriva cetatii Olbia si a celorlalte asezari grecesti de pe tarmul de nord al Marii Negre. Armata sa de 30.000 de oameni este infranta in Bugeac, probabil de o alianta de populatii, inclusiv geti.

Dupa moartea lui Alexandru, pe vremea satrapului Traciei, Lysimach, situatia coloniilor se va inrautati. Guvernarea autoritata a noului stapan, contributiile la care au fost supuse le-a determinat pe orase sa se rascoale in frunte cu Callatis. Dupa infrangerea lor, Lysimach a instalat garnizoane proprii in 313 i.e.n.. Alta rascoala are loc in anii 310-309 i.e.n., condusa tot de Callatis, care chiar face fata unui asediu prelungit timp de mai multi ani; nu stim cand anume a cedat cetatea. Doar dupa 281 i.e.n. coloniile vor deveni din nou libere.

Curand dupa moartea lui Lysimah apare o forta politica noua - o uniune triburi celtice, din acelea care in 280 i.e.n. pornisera sa cucereasca Grecia, ajungand pana la Delfi. E vorba de grupul condus de Comontorios, care s-a asezat in regiunea cea mai fertila a Traciei, fixandu-si centrul in Tylis si pornind sa supuna la dari nu doar populatia bastinasa, ci si grecii de pe coasta - vor fi nevoiti sa plateasca tributuri pt a-si putea desfasura nestingheriti activitatea comerciala.

Libertatea de miscare a oraselor grecesti depindea mai ales de relatiile cu bastinasii. Dintr-un decret dat la sf sec III i.e.n., reiese ca Histriei i s-au redat veniturile si ostaticii ca urmare a tratativelor purtate cu Zalmodegikos, un dinast cu nume traco-dacic.

La inc sec II, un alt dinast local, Rhemaxos, a trimis in ajutorul orasului mai intai 100, apoi 600 de calareti, pentru a-l ajuta sa ii alunge pe tracii lui Zoltes, care jefuiau teritoriul. Probabil ca ambii dinasti asigurau protectia Histriei in temeiul unor intelegeri anterioare.

Orasele grecesti au incheiat intelegeri sau tratate si intre ele, mai ales ocazional, in fata unei primejdii comune (eg: incercarea de rezistenta la atacurile lui Lisimah). Cata vreme si-au pastrat insa automonia si tendinta spre autarhie, caract. structurii social-economice a oraselor-state grecesti, asemenea incercari de constituire a unor unitati mai largi, economice si politice, au ramas inoperante. Mai mult, uneori izbucnesc intre colonii adevarate razboaie, cu prilejul carora se incheaga grupari de forte trecatoare (eg: apropierea dintre callatieni si histrieni cu prilejul razboiului vs Bizant in 260 i.e.n.) sau de durata (eg: alianta dintre Histria si Apollonia Pontica).

La inc sec I i.e.n. regele Pontului Mitridate VI Eupator reuseste sa se impuna ca aliat cetatilor de pe coasta de vest a Marii Negre si astfel sa-si asigure controlul tinuturilor unde erau asezate; se creaza astfel o vasta uniune economica si politica pentru facilitarea comertului, pentru protejarea lor in fata bastinasilor si in cazul unor tulburari interne.

Aceasta uniune avea sa dureze pana in vremea celui de al treilea razboi pontic cu romanii (74-63 i.e.n.), in cursul caruia insarcinat cu slabirea flancului stang al vastului front dusman, guvernatorul din anii 73-71 al Macedoniei, M Terentius Varro Lucullus, avea sa cucereasca cetatile de pe tarmul de vest al Marii Negre.

Intr-o prima campanie sunt infranti moesii si alungati pana la Dunare; in 72-71 ataca si supune Apollonia, unde intampina totusi o rezistenta indarjita si apoi, pe rand, celelalte orase de pe coasta, pana la cel mai apropiat de gurile Dunarii, Histria. Astfel, o buna parte din sistemul de aparare al lui Mitridate se prabusea.

Intre colonii si Roma s-au incheiat tratate (foedus) care prevedeau alianta, asistenta mutuala si neajutorarea reciproca a dusmanilor. Dar abuzurile guvernatorului Macedoniei C.Antonius Hybrida (62-61 i.e.n.) le-au determinat sa se revolte invingandu-l in intelegere cu getii si bastarnii langa Histria.

Burebista le va cuceri dupa 55 i.e.n. si le va stapani pana la sfarsitul domniei sale. In anii 29-28 i.e.n., proconsulul M.Licinus Crassus inainteaza pana la gurile Dunarii, iar candva dupa aceasta expeditie orasele grecesti vor fi incluse in Imperiul Roman. Poetul Ovidius, surghiunit la Tomis in anul 9 e.n., vorbeste despre extinderea autoritatii romanilor ca despre un eveniment recent.

Inglobarea oraselor in IR s-a facut prin tratate, foedus, ce le recunosteau hotarele si dreptul la autoguvernare, aceasta din urma in limitele politicii generale a Imperiului. Litoralul maritim era supravegheat printr-un prefect (praefectus orae maritimae) pana in a doua jumatate a sec e.n.

Sub Claudius, provincia Moesia (infiintata sub Tiberius) a fost extinsa pana la varsarea Dunarii, sub Vespian s-a infiintat flota de pe fluviu (classis Flavia Moesica), iar in 86 e.n., cand Domitianus a impartit provincia Moesia in doua, Dobrogea si cetatile pontice revin Moesiei Inferioare.

Dupa includerea oraselor in Imperiu, fie ca civitas foederatae, fie ca civitatea liberae et immunes, cel putin la inceput au fost in siguranta, aparate de limes-ul roman; insa, pe plan politic nu mai aveau nici o importanta. Comunitatea Pontica sau a Elenilor din Pont, condusa de un pontarh (care era si marele preot al cultului imperial) formata initial din 5, apoi 6 cetati in frunte cu Tomis, era mai degraba o uniune culturala; mijlocea relatiile cu autoritatile imperiale romane.

Organizarea politica a oraselor grecesti din Dobrogea

Au loc prefaceri importante in structura oraselor grecesti dupa mijlocul sec V; se constituie o puternica oligarhie negustoreasa si armatori, care se ridica impotriva privilegiilor oligarhiei formata din "intemeietori" si o inlatura.

Organul suprem era ecclesia (denumita si demos); alaturi de ea exista si un corp consultativ, mai putin numeros, insarcinat cu expedierea treburilor curente si purtand numele de Sfat (boule). Rolul Sfatului era de a pregati munca Adunarii, intrunita in zile dinainte stiute sau, uneori, in sedinte extraordinare. Presedintele Sfatului (ales pe un an) era totodata presedintele Adunarii; numele lui figureaza in preambulul decretelor ajunse pana la noi; la Callatis, unde randuielile erau doriene, era numit basileus.

Conducerea efectiva o aveau cinci demiurgoi, apoi cinci arhontes, ajutati de alti magistrati cu atributii civile si militare (numarul si numele colegiilor de magistrati varia de la o cetate la alta). La Histria si Tomis era cate un colegiu de arhonti cu atributii administrativ-politice si diferite comisii.

Peste tot functionau agoranomi care supravegheau piata, de fapt aprovizionarea mai ales cu cereale si vin,

Saracia tot mai accentuata a populatiei a dus la aparitia institutiei sitoniei, menita sa ajute populatia nevoiasa.

Fiecare oras avea un nucleu de armata permanenta.

Odata cu inglobarea oraselor in IR, in cele s-au stabilit oameni de afaceri si veterani romani, iar din a doua jumatate a sec I e.n. a sporit numarul grecilor care au primit cetatenia romana.

Dezvoltarea economica a oraselor grecesti din Dobrogea in sec V-I i.e.n.

Propasirea economica a cetatilor pontice s-a bazat pe exploatarea bogatiilor naturale, pe comertul cu centrele din Grecia si pe productia proprie.

Histria fiind cea mai veche asezare de acest gen din tara noastra si fiind o creatie a milesienilor, era firesc ca sapaturile arheologice sa ne ofere dovada schimburilor dintre ea si Asia Mica, pana la distrugerea Miletului de catre persi. In schimbul produselor importate, localnicii ofereau prisos de grane, miere, ceara, peste din Delta. Prosperitatea Histriei s-a intemeiat pe un comert de tranzit.

Dupa intemeierea Ligii delico-attice, comertul cu Pontul Euxin a fost dominat de Atena. Pe la mijlocul sec IV, potrivit afirmatiilor lui Demostene, 2 din necesarul de cereale al Atticii era importat din Pontul Euxin, iar din acesta, jumatate provenea din Regatul Bosporan.

Dintre cereale se exportau mai ales graul si orzul, iar acest lucru a facut sa sporeasca considerabil productia de cereale a cetatii Callatis.

Inca din sec V, orasele pontice, esp Histria, devin centre de productie, marfurile lor fiind vandute localnicilor, fie pe baza de troc, fie apoi pe baza de moneda.Tot din sec V, Histria bate propria moneda, care, alaturi de marfurile sale, avea sa ajunga in teritoriile geto-dace. Din a doua jumatate a sec IV incepe emiterea de moneda proprie si in Callatis.

In teritoriul oraselor grecesti si chiar in vecinatatea lor au existat si au prosperat asezari autohtone (Tariverdi-Histria, Sarinasuf-Tomis, Ovidiopol, Slobozia, Tiraspol pe Nistru Tyras). Unele sunt chiar foarte timpurii - sec VI: Tariverdi, Sarinasuf.

Productia de cereale si in general de bunuri de consum era asigurata, pe langa acelea provenite din schimbul cu autohtonii, de exploatarea propriilor teritorii rurale, care s-au constituit in timpul stapanii macedonene. Ele erau intinse - Tomis si Callatis au avut chiar hotar comun. Acest teritoriu (hora) era impartit in loturi atribuite cetatenilor si exista si o rezerva exploatata in folosul comunitatii. In epoca elenistica si romana exploatarea amintitei rezerve se facea prin arendarea ei la cetateni sau la bastinasi.

Relatiile banesti iau mare extindere in epoca elenistica (330-30 i.e.n.) si vor continua in epoca romana.

Caracterul economiei oraselor pontice nu avea sa ramana acelasi de la intemeiere. Un fenomen natural la Histria - innisiparea golfului, inceputa prin sec I si transformarea acestuia in laguna, avea sa o transforme dintr-un puternic centru comercial in capitala unui teritoriu agricol.

In comertul cu cereale se adauga concurenta egipteana si piedicile puse de Bizant prin taxele de trecere. Mai e de mentionat ridicarea orasului Callatis, incepand din sec III i.e.n., ridicare bazata pe marea productie de cereale, dar si pe un negot tot mai intens.

O ultima schimbare in ponderea oraselor grecesti de pe tarmul dobrogean consta in avantul dezvoltarii orasului Tomis, incepand din a doua jumatate a sec I e.n.

Viata culturala si religioasa

Puritatea limbii pe care multe secole continua sa o vorbeasca grecii de aici - oglindita in inscriptii, apartinand in marea lor majoritate epocii elenistice. Sub raportul vocabularului, al sintaxei, limba inscriptiilor dobrogene e de o corectitudine remarcabila. In Histria, Callatis (din Tomis nu avem suficiente documente) acest lucru dem. nivelul mijlociu al instructiei cetatenilor - trebuie sa fi fost notabil.

Primele elemente ale oricarei culturi: scrisul si cititul, putina aritmetica si cunoasterea poetilor (esp. Homer) se dobandea in sanul familiilor, cu pedagogi, pe cheltuiala parintilor.

Tinerii ajunsi in pragul majoratului isi continuau instructia intelectuala si fizica in gimnazii. Pe langa efebi (18-20 ani) se intalneau si tinerii (21-20 ani) - cu totii isi intareau trupul prin exercitii de tot felul si isi completau cunostintele prin lectii si conferinte tinute uneori de localnici, alteori de straini in trecere prin orasul respectiv. Existenta acestor gimanzii e sigura la Histria, Tomis, Callatis.

Scrisul era frecvent si cititul operelor literare de asemenea. Xenophon (inc. sec IV) afirma ca spre porturile Marii Negre plecau "multe suluri de papirus scrise".

Nivelul inalt de cultura din orasele pontice este indicat si de personalitatile date de acestea culturii grecesti:

Demetrios din Callatis (sec III ie.n.) - o opera de geografie si istorie: "Despre Asia si Europa

Heracleides Lembos - sec II i.e.n. - in administratia Egiptului; lucrari: o "viata a lui Arhimede

Istros - Despre tragedie

retorul Tales

-ARHITECTURA-

Este insuficient cunoscuta mai ales din pricina imposibilitatii extinderii sapaturilor arheologice, dar si din cauza altor constructii, tot antice, databile insa in epocile ulterioare.

Chiar daca nu stim daca orasele dobrogene au avut strazi intretaindu-se in unghi drept, potrivit doctrinei formulata pentru intaia oara de Hippodamos din Milet in sec V, putem fi aproape siguri ca ele dispuneau de o piata, de un teatru, de un gimnaziu si de un numar oarecare de temple. E clara existenta a trei zone distincte: a templelor sau sacra (pe o inaltime), zona institutiilor publice (locul Sfatului, sediile colegilor de magistrati, teatrul, gimnaziul) si zona locuintelor si a atelierelor. In afara zidurilor erau amplasate atelierele ale caror activitati emanau mirosuri neplacute.

In arhitectura militara a Histriei, planul fortificatiei adaptat partial terenului a fost pus in opera cu ziduri de tehnica elenistica, databile in sec IV-III i.e.n..

Singura cetate care ne ofera posibilitate de a intrevedea aspectul unui cartier de al ei de-a lungul epocilor clasica si elenistica este Histria. Aici, la Histria, a fost descoperit templul inchinat Marelui Zeu, iar din inscriptii se stie despre functionarea templelor lui Apollon Tamaduitorul, al lui Zeus Polieus, al Muzelor, al cabirilor din Samothrake si se presupune ca exista si un templu al lui Dionysos.

-ARTELE DECORATIVE-

Intr-o masura mai mare decat arhitectura, trebuie ca sculpura, modelarea si cizelarea metalelor, arta plastica ceramica, sa fi pus la contributie forte si resurse locale, trebuie sa se fi dezvoltat ateliere si mesteri specializati. Nu se exclude posibilitatea ca in imprejurari exceptionale mesteri cu faima din alte parti, sa fi primit comnenzi de lucrari destinate sa impodobeasca fie un templu, fie un loc public (eg: statuia de cult a lui Apollo Tamaduitorul).

Fata de aceste opere de import, productia atelierelor locale pare sa se fi marginit la o sculptura de mici dimensiuni: statuete ori frize infatisand in relief cateodata simple motive ornamentale (procesiuni de zeitati, scene inspirate din mitologie). Abundenta statuetelor de lut colorate - asa numitele statuete de Tanagra, produse insa in ateliere locale.

-RELIGIA-

Zeii adorati sunt cei ai pantheonuluiu grec, dar unii sunt preluati chiar de la traci si inclusi definitiv in pantheonul grec:

Dionysos, intrat in pantheonul grec inca din mil II

Cultul zeilor din Samothrace (numita si religia Cabirilor) - contopiti relativ repede cu cultul Dioscurilor, Castor si Polux, feciorii lui Zeus, protectori ai corabierilor

Marele Zeu - pare-se o divinitate combinata cu tracul Derzelas, divinitate a lumii subpamantene.

! Cultul Marilor Zei din Samothrake si cel al Marelui Zeu raman misterioase pentru ca erau cunoscute doar de o lume de initiati!

la Histria sunt cunoscuti toti zeii pomeniti pana acum + Apollon Tamaduitorul (protectorul orasului), Artemis, Latona, Afrodita, Demetra, Helios, Hermes, Poseidon, Muzele

la Tomis sunt inchinate inscriptii lui Apollon, Poseidon, Zeus, Hercules, Demeter, Cybele

la Callatis - inscriptii pentru Apollon, Demeter, Afrodita, Atena, Zeus, Hercules, Artemis

In epoca romana, inca din vremea lui Augustus, este acceptat cultul imperial si de mai inainte incepusera sa se raspandeasca cultele rasaritene, cultele cu misterii legate de taina mortii si a vietii viitoare. Tocmai aceste religii de mantuire aveau sa creeze conditiile spirituale pentru raspandirea si izbanda crestinismului, cu toate ca la inceput erau in concurenta.