Izvoarele istoriei romanilor

IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR

Nescrise . arheologice (necropole, depozite, cetati, tezaure . paleontologice; . antropologice

Dupa natura informatiei   

Scrise

• epigrafice - inscriptii (piatra - pisanii, epitafuri; os, lemn, lut)

numismatice

lingvistice

cartografice

folclorice

literare (narative)

genealogice

heraldice (steme, embleme, diplome)

sigilografice

diplomatice (tratate internationale, rapoarte consulare, corespondenta politica)

jurnale si note de calatorie

discursuri parlamentare

Dupa importanta : principale si secundare

• Dupa provenienta: interne si externe

Periodizarea istoriei romanilor:

Epoca straveche - de la aparitia omului si a primelor comunitati umane pana la constituirea statului dac, in sec. I i.Hr.

Antichitatea - secolul I i. Hr. - inceputul secolului al VII-lea

Constituirea statului dac; etnogeneza romaneasca

Evul Mediu - din secolul al VII-lea pana la sfarsitul sec. al XVIII-lea/ inceputul sec. al XIX-lea

Desavarsirea etnogenezei; afirmarea civilizatiei romanesti; formarea statelor feudale romanesti

Epoca moderna - de la inceputul secolului al XIX-lea pana in anul 1918

Contemporaneitatea - din 1918 (sfarsitul Primului Razboi Mondial) pana in zilele noastre

Civilizatii stravechi

Cele mai vechi urme de locuire pe teritoriul Romaniei - datate cu aproximativ  1 000 de ani in urma.

Epoca pietrei

• Paleoliticul (1000000 -10000 i.Hr.): unelte din silex, cuart, corn; organizarea in cete; ocupatii: cules, vanat, pescuit
• Mezoliticul ( 10000-7000/6500 i.Hr.): arcul si sageata, monoxila, domesticirea animalelor
• Neoliticul (7000/6500 - 4500/4000 i.Hr.): se trece la viata sedentara; omul devine productiv; primele asezari
• Eneoliticul (4500 - 2500 i.Hr.)
• Tranzitia catre epoca bronzului (2500 - 2000 i.Hr.): indoeuropenizarea

Epoca metalelor:

• Epoca bronzului (2000-1200i.Hr.)
• Epoca fierului (1200 i.Hr-106 d.Hr..): perioada Hallstatt (sec.XII-V i.Hr.), perioada LaTene

1. Civilizatia si istoria daco-getilor

- In mileniul I i.Hr. din marele neam indo-european al tracilor se individualizeaza un nou popor: geto-dacii.

Izvoarele grecesti ii consemneaza cu numele de geti (Sofocle, Herodot, Tucidide), iar cele romane sub numele de daci (Caesar, Trogus Pompeius, Pliniu cel Batran).

- Strabon afirma ca geto-dacii vorbeau aceeasi limba, pana azi pastrandu-se 160-170 de cuvinte in limba romana.

- Erau organizati in triburi si uniuni de triburi conduse de un sef militar (rege); resedinta - o cetate intarita (dava) din care controlau un teritoriu bine definit.

- Exista doua categorii sociale: aristocratia militara si sacerdotala - tarabostes (pileati); producatorii liberi - comati (capilati).

- Religia geto-dacilor era politeista, dominata de un zeu suprem Zamolxis, alaturi de care apare Gebeleizis si Bendis.

- Locuiau o regiune intinsa cuprinsa intre Campia Pannonica si Nistru, Carpatii Padurosi si Muntii Balcani.

- Civilizatia geto-dacilor a suferit influentele altor civilizatii: scitii (prelucrarea metalelor pretioase), celtii, grecii (metalurgia fierului, roata olarului, moneda).

- Grecii au intemeiat pe litoralul Marii Negre numeroase colonii: Histria (sec. VII i. Hr.), Tomis, Callatis. Fiind purtatori ai unei civilizatii superioare ii influenteaza pe geto-daci.

- Contactele cu lumea mediteraneana nu sunt numai de colaborare ci si de conflict:

Herodot (sec. V i.Hr.) consemneaza in "Istorii" expeditia organizata de regele persan Darius I la Dunarea de Jos (514 i.Hr.) - este prima mentiune a getilor intr-un izvor istoric scris.. ("getii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci"). In 335 i.Hr. are loc o confruntare a getilor cu Alexandru Macedon. Intre 300-292 i. Hr. au loc confruntari intre regele get Dromichaites si Lysimach, general macedonean.

Burebista (82 - 44 i.Hr.)

- "Cel dintai si cel mai mare dintre regii Traciei" (potrivit inscriptiei de la Dionysopolis) - unifica triburile geto-dacilor, atat pe cale diplomatica cat si de razboi.

- Este sprijinit de marele preot Deceneu.

- Politica interna este autoritara si pune bazele unei armate puternice.

- Construieste un sistem de fortificatii in Muntii Orastiei - Costesti, Blidaru, Piatra Rosie - pentru a proteja capitala, Sarmizegetusa.

- Realizeaza un regat intins ( N-Carpatii nordici, S-Muntii Balcani, E-Nistru, V-Dunarea Mijlocie) in urma infrangerii triburilor vecine. Devine un pericol si pentru romanii care se apropie de Dunare. Il sprijina pe Pompei in razboiul civil cu Caesar, care planuieste o expeditie de pedepsire impotriva sa.

- Monarhia militara a lui Burebista este efemera; dupa moartea conducatorului, ea se destrama in patru, apoi in cinci formatiuni.

- Cea mai importanta era situata in Muntii Orastiei unde a existat o continuitate asigurata de Deceneu, Comosicus, Scorilo, Duras.

- Cel mai important izvor istoric scris pentru perioada lui Burebista este "Geographia" grecului Strabon.

Decebal (87 -106 d.Hr.)

- In sec. I d.Hr. creste pericolul roman. Dobrogea, cucerita de romani in 28 i.Hr., este integrata in provincia Moesia in 46 d.Hr.

- Preia conducerea in contextul amenintarii romane ca urmare a incursiunilor la sud de Dunare organizate de daci. Batranul rege Duras cedeaza tronul lui Diurpaneus in anul 87.

- Reface in parte unitatea statului care, desi mai redus ca dimensiuni, era mult mai puternic.

- Are mai multe conflicte cu romanii: 87 d.Hr. - expeditia lui Cornelius Fuscus este infranta de Diurpaneus care isi preia numele de Decebalus (cel puternic); 88 d.Hr. - sub conducerea lui Tettius Iulianus romanii ii infrang pe daci la Tapae (Poarta de Fier a Transilvaniei). In 89 se incheie o pace avantajoasa pentru Decebal pentru ca imparatul Domitian fusese infrant pe alte fronturi. Dacia devine regat clientelar al Romei, dar primeste in schimb bani (subsidii) si mesteri.

- In vremea imparatului Traian (98 - 117 d.Hr.) au loc doua razboaie cu dacii: 101-102 finalizat prin infrangerea dacilor si impunerea unei paci grele (pierderi teritoriale, daramarea zidurilor cetatilor, renuntarea la politica externa proprie) ce nu va fi respectata de nicio parte. Decebal cauta aliati si Traian prin Apolodor din Damasc construieste podul de la Drobeta. Al doilea razboi dintre daci si romani - 105 - 106 duce la infrangerea lui Decebal si cucerirea Daciei. In anul 106 o mare parte a teritoriului dac va fi transformat in provincie romana.

- Izvoare istorice: "Istoria romana" a lui Cassius Dio, Podul de la Drobeta, Columna Traiana de la Roma

Trasaturile civilizatiei romane in Dacia

In urma razboiului din 105-106, statul dac este desfiintat; pe o mare parte a teritoriului sau se creeaza provincia romana Dacia, de rang imperial.

Incepe procesul de romanizare a geto-dacilor, proces complex si indelungat prin care civilizatia romana patrunde in toate aspectele vietii unei provincii romane. Principala componenta a romanizarii este cea lingvistica, limba latina inlocuind treptat limba autohtonilor. Limba latina era limba oficiala a imperiului, fiind folosita in administratie, justitie, armata, comert, precum si in relatiile dintre diferitele grupuri etnice.

Romanizarea se va desfasura in mai multe etape:

- etapa preliminara - inaintea cuceririi propriu-zise a Daciei de catre romani;

- etapa propriu-zisa a romanizarii, care corespunde stapanirii romane in Dacia (106-271)

- etapa post-aureliana - in conditiile marilor migratii (sec. III-VII).

Romanizarea a presupus anumite conditii:

a) ocuparea totala sau partiala a teritoriului locuit de geto-daci si integrarea acestuia in Imperiul Roman;

b) existenta unei populatii autohtone numeroase, capabile sa recepteze civilizatia romana;

c) asigurarea unei dezvoltari pasnice in toate domeniile.

La realizarea romanizarii au contribuit mai multi factori:

a) administratia - in 106, Dacia era organizata ca provincie romana, condusa de un guvernator cu titlul de "legatus Augusti pro praetore", cunoscand apoi mai multe reorganizari (Dacia Inferior si Dacia Superior - in timpul lui Traian; Dacia Inferior, Dacia Superior si Dacia Porolissensis - in timpul lui Hadrianus; Dacia Apulensis, Dacia Malvensis si Dacia Porolissensis - in timpul lui Marcus Aurelius ); capitala - Ulpia Traiana Sarmizegetusa; granitele includeau: Banatul, Transilvania, Oltenia, Vestul Munteniei.

b) armata - organizata in legiuni si trupe auxiliare (de infanterie - cohorte, de cavalerie - alae) care rezidau in castre - tabere militare fortificate; legiuni - Legiunea a XIII-a Macedonica, Legiunea a V-a Macedonica

c) veteranii - soldatii care-si terminau stagiul militar in garnizoanele din Dacia; se bucura de pretuire prin spiritul de disciplina, stiinta de carte si ordine; erau latinofoni; sunt improprietariti cu pamant si intemeiaza familii mixte

d) colonistii - adusi din toata lumea romana in numar mare; erau latinofoni; sunt intalniti in toate domeniile de activitate - agricultura, minerit, mestesuguri; mestesugarii erau reuniti in collegia

e) urbanizarea - orasele au fost un permanent focar de romanizare, de raspandire a culturii si civilizatiei romane; sunt de doua feluri: municipia si colonia

f) dreptul - a servit ca baza pentru jurisdictia de mai tarziu

g) religia - divinitatile romane le inlocuiesc pe cele dacice; au fost introduse in Dacia si credinte venite din Orient, printre care si crestinismul; intalnim fenomenul de "interpretatio romana" (adorarea sub nume romane a unor divinitati neromane) si sincretism religios (contopirea unor divinitati asemanatoare, dar de origini diferite intr-una singura).

h) invatamantul in limba latina - rol decisiv in raspandirea limbii.

Toti acesti factori au actionat asupra autohtonilor in mod dirijat de statul roman, avand drept rezultat romanizarea acestora.

Teritoriile neincluse in provincia Dacia raman sub stapanirea dacilor liberi - dacii mari, carpii, costobocii - in Moldova, Muntenia, N-V Transilvaniei. Viata lor continua in formele traditionale autohtone, dar prin vecinatatea cu Imperiul sufera un proces lent de romanizare. Vor avea atat contacte comerciale cat si conflicte militare.

Romanizarea Daciei a fost puternica si ireversibila. Rezultatul principal al romanizarii a fost formarea daco-romanilor care vorbesc o latina populara.

Din cauza problemelor interne ale Imperiului si a atacurilor dacilor liberi si triburilor germanice - gotii - asupra Daciei, imparatul Aurelian retrage, in 271, in sudul Dunarii, armata si administratia romana din Dacia. La nordul Dunarii ramane o populatie romanizata care continua limba si obiceiurile romane.

Dobrogea, anexata provinciei Moesia in anul 46, va face parte din Imperiul Roman pana in anul 602, cand slavii rup limesul (granita romana) dunarean, asezandu-se la sudul Dunarii.