Recunoasterea independentei Romaniei de catre marile puteri a dat posibilitatea tarii noastre sa se manifeste mult mai activ pe plan international, in comparatie cu perioade precedenta.
Dupa 1878, s-a manifestat o raceala in raporturile romano-ruse, datorita ca Romania a fost silita sa renunte la judetele basarabene si Rusia s-a amestecat in trasarea granitei sud-estice dintre tara noastra si Bulgaria, continuand sa insiste, insa fara succes, pentru acordarea drepturilor de trecere a trupelor ei prin Dobrogea. De aceea Guvernul roman a luat, in ultimul deceniu al sec. XIX, masura de a construi fortificatiile din jurul capitalei si linia fortificata din sudul Moldovei. Din acelasi motiv Romania adera la Tripla Alianta, un bloc politico-militar care cuprindea Germania, Austro-Ungaria si Italia.
Situatia politica din Balcani s-a inrautatit mult in anii 1912-1913, cu prilejul celor doua razboaie balcanice, in care s-a amestecat Austro-Ungaria. Dupa primul razboi balcanic, aceasta interventie a complicat relatiile dintre invingatorii Imperiului Otoman si Bulgaria, care, la indemnul statului dualist, si-a atacat prin surprindere fostii aliati, Serbia si Grecia. In aceasta situatie Anglia si alte state vest-europene au cerut Romaniei sa participe la cel de-al doilea razboi balcanic, impotriva agresorului (iunie-iulie 1913). Armata romana a trecut la sud de Dunare si fara sa intampine rezistenta, a ajuns la 20 km de Sofia, cand s-au incheiat ostilitatile. Tratatul de pace s-a incheiat la Bucuresti la 28 iulie 1913. Romania obtinea tinutul de la hotarul sudic al Dobrogei, la aceasta adaugandu-se libertatea scolara si religioasa pentru romanii din Peninsula Balcanica. Urmarea a fost apropierea Romaniei de Franta, Rusia si Anglia, care faceau parte din alta grupare politico-militara, numita Antanta.
Austro-Ungaria a fost dezamagita de rezultatul celui de-al doilea razboi balcanic. Succesele obtinute impotriva Bulgariei au reprezentat pentru Austro-Ungaria o infrangere indirecta. Ea a urmarit zdrobirea Serbiei si era in cautarea unui motiv pentru a trece la fapte.
Pretextul a fost asasinarea printului mostenitor al Austro-Ungariei la Sarajevo, in Bosnia, la mijlocul lui iunie 1914. Conflictul s-a extins imediat fiindca a implicat cele doua aliante politico-militare, Puterile Centrale si Antanta.
Germania si Austro-Ungaria au cerut Romaniei sa intre imediat in razboi alaturi de ele, dar Romania a ramas neutra, deoarece nu Austro-Ungaria fusese atacata ci ea atacase.
La data de 27 septembrie regele Carol a murit, iar in locul lui a urcat pe tronul Romaniei nepotul sau, Ferdinand. Romania a ramas neutra timp de 2 ani (1914-1916).
Succesele Antantei in vara lui 1916 au determinat Romania sa declare razboi Austro-Ungariei.
La 4 august 1916, Romania a semnat tratatul de alianta cu Antanta. Trupele romane au intrat in Transilvania, inaintand pana in apropiere de Sighisoara, Sibiu si Hunedoara. La sfarsitul lui august, germano-bulgarii au obtinut o victorie la Turtucaia, care i-a ajutat sa patrunda in Cadrilater si dupa aceea in Dobrogea, unde romanii i-au oprit cu greutate. Germanii au continuat presiunea, dar ostasii romani au reusit, timp de o luna, sa respinga repetatele incercari de strapungere facute de inamic. Trupele rusesti care au fost aduse in Dobrogea pentru a inlocui unitatile romanesti plecate sa intareasca frontul din Carpati, nu si-au dat silinta sa apere acest teritoriu si el a fost pierdut.
La inceputul lui noiembrie trupele germano-bulgare au inaintat spre Bucuresti, creand o situatie periculoasa pentru armata romana care actiona in Oltenia. Armata, regele, parlamentul si guvernul s-au retras in Moldova pierzand capitala tarii. In anul 1917 armata romana a primit ajutoare de la englezi, rusi si francezi, constand in: tunuri, avioane, mitraliere, munitii, grenade, automobile blindate.
Astfel la 11 iulie 1917 ofensiva romaneasca a eliberat 30 de sate de la Marasti. Aceasta victorie i-a determinat pe germani sa atace in nord, la Marasesti, la 24 iulie 1917. Luptatorii romani au respins timp de 2 saptamani ofensiva dusmana. La Oituz armata romana, supusa unor atacuri inamice, a reusit sa le respinga.
In octombrie-noiembrie 1917, Rusia a incheiat un tratat de pace cu puterile Centrale. Cele doua armate romane erau amenintate deoarece fara ajutorul Rusiei erau incercuite de inamici, care dispuneau de superioritate numerica. Pentru a evita un dezastru Romania a incetat ostilitatile cu Puterile Centrale, incheind un armistitiu la Focsani, la sfarsitul lui noiembrie 1917.
Semnarea pacii de la Brest-Litovsk, intre Rusia Sovietica si Puterile Centrale, a fost urmata de ocuparea rapida a Ucrainei de trupele germane si austro-ungare, ceea ce a dovedit ca singura alternativa ramasa era incheierea unei paci separate. Acest tratat de pace a fost semnat la Buftea, in martie 1918. La 24 aprilie 1918 a urmat tratatul de la Bucuresti, prin care tara noastra urma sa renunte la Dobrogea, la o insemnata zona paduroasa, in care se aflau varfurile Negoiul, Caraimanul, Ceahlaul s.a., in favoarea Austro-Ungariei.
Regele Ferdinand a refuzat sa sanctioneze acest tratat, care nu a mai avut cand sa fie aplicat datorita victoriilor obtinute de fortele aliate tarii noastre pe frontul apusean si in Macedonia. Cand o armata franceza a ajuns la Dunare, armata romana a fost mobilizata pentru a doua oara la sfarsitul lui octombrie 1918, pentru a elibera pamantul tarii noastre de invadatori.
