Iberia si civilizatia turdetana sau tartesica

IBERIA SI CIVILIZATIA TURDETANA SAU TARTESICA

Peninsula iberica inchide Marea Maditerana in extremitatea ei occidentala si prezinta, din punct de vedere al bogatiilor naturale, un interes particular. Doua dintre provinciile hispanice actuale aflate in imediata vecinatate Andalucia si Extremadura, ca si pozitia litorala a celei dintai constituiau un motiv de atractie deosebit: depozite imense (ele se grupeaza pe zone) de aur nativ, aur aluvial, argint nativ, plumb argentifer, staniu, arama, fier si electron. Unele din aceste depozite au fost exploatate inca din epoca bronzului. Fara nici o indoiala ca pornind, pe de o parte de la aceasta realitate naturala si, pe de alta parte, de la vagi analogii culturale, V. G. Childe a considerat ca poate sa defineasca cultura de tip Los Millares drept o cultura de origine egeeana si drept efect al unui proces de difuziune.

In realitate, interesul lumii egeene, creto-miceniene pentru aceasta zona a Mediteranei nu poate fi probat prin fapte arheologice. Doar calatorii mitice de tipul acelora asociate cu numele lui Hercules (care au si dat numele antic al stramtorii Gibraltar) pot fi mentionate. Ceea ce reprezinta prezenta miceniana in Mediterana occidentala se reduce la cate un fragment ceramic atribuibil lui LM III. A descoperit in Sardinia si respectiv, in Malta. Cele mai numeroase descoperiri provin din estul Siciliei, coasta toscana a Italiei (Luni sul Mignone) si zona tarentina (Scoglio del Tonne). Trebuie sa se faca precizarea ca zona italo-siciliana pare sa fie mai frecventata abia din LM III C. In consecinta, se poate conchide ca in ciuda atractivitatii ei Peninsula Iberica a ramas in afara influentelor egeene timpurii. Abia cu epoca fierului, poate din secolul XI-X i.Hr., elemente straine se inregistreaza in zona. Foarte probabil acestea sunt legate de prezente temporare feniciene cu care ocazie se practica formula schimbului mut descrisa de autorii antici.

Nu este exclus ca tot atunci, daca nu ceva mai devreme, corabieri din Tyr sa fi creat un emporion pe o insula aflata in preajma tarmului andaluz. Este vorba de Gadir sau Gadeira (Cadix-ul de astazi pe insula Erytheia). Unii cercetatori nu exclud intemeierea, undeva intre gurile fluviului Baetis si Guadalquivir a unui centru cunoscut din surse grecesti (Polybiu, III, 24) cu numele de Tarsis si din cele cartagineze ca Mosria Tarseios. Exista si o varianta biblica - Tarshish mentionata in mai multe locuri (v. I Regi, 10, 21; 22, 49; Psalm 72, 10; 48, 8; Isaia, 2, 16; 66, 19 etc.) dar nu s-a ajuns la o opinie moderna care sa confirme suprapunerea dintre Tarshish-ul biblic si Tartessos-ul iberic. Dimpotriva, J. y Blazquez si altii cred ca referinta biblica priveste un centru legat de Marea Rosie si de Oceanul Indian, si nu de Tartessos-ul cunoscut din surse grecesti si romane si care a dat numele unei civilizatii foarte inalte identificate in spatiul Andaluciei si zonele limitrofe.

Este interesant ca un text antic (Iustin, Epit., 44, 4) a conservat un mit iber de fundatie al acestui oras, din pacate inca nelocalizat in teren.

In schimb, este destul de bine cunoscuta civilizatia dezvoltata in aceasta arie si care integreaza, pe vechiul fond bronz final sau hallstattian, elemente feniciene, punice si grecesti.

Aceasta civilizatie definita ca turdetana (dupa numele unuia din triburile mentionate de Strabon, Ptolemeu, Polybios, Pliniu cel Batran) sau tartessica (dupa numele centrului de putere) este, inainte de toate o civilizatie scrisa care a lasat o serie importanta de inscriptii pe stele (v. stela epigrafica de la Siruela sau Almooqui), pe stanca (mai rar), graffiti pe ceramica (v. grafitele de la Medellin) sau pe alte obiecte, pe tablite de plumb (dupa model grecesc databile de la sfarsitul sec. VI i.Hr.).

Paleoscrierea iberica s-a raspandit dinspre Andalusia spre sud-est si est si a supravietuit pana in epoca romana, perioada din care se cunosc si inscriptii bilingve.

Cele mai timpurii inscriptii sunt datate de la sfarsitul secolului VIII i.Hr. si utilizeaza o scriere dezvoltata pe alfabetul fenician folosind semne cu dubla valoare (si alfabetica si fonetica). Directia de scris este de la dreapta la stanga. Sub infleunta greaca se schimba directia de scris - de la stanga la dreapta (v. Ampurias). Ni s-a pastrat doar (Strabon, III, 6) mentiunea ca cei mai intelepti dintre iberi, adica turdetanii, au lasat cronici, poeme si legi in versuri. Din pacate limba inscriptiilor respective nu a putut fi inteleasa si in consecinta, dialectul ramane o necunoscuta. Singura observatie sigura este aceea ca nu sunt redactate in greaca, nici intr-o limba semitica si ca s-a folosit o limba sau dialect iberic care nu poate fi inca clasificata din punct de vedere morfologic si genealogic. Sigur nu este o limba indo-europeana. Dar nu este exclus ca odata cu cele doua sisteme de scriere sa fi patruns in limba iberica elemente feniciene si grecesti. La care, pe masura patrunderii celtilor la sud de Pirinei sa se fi adaugat si elemente celtice sau celtibere. In ceea ce priveste continutul acestor texte nu poate exista decat o oarecare siguranta in ceea ce priveste relatia dintre stelele epigrafice si monumente funerare apartinand unor razboinici (v. stela de la Abobada (Estremadura) si cele din Andaluzia. In rest, nu se pot formula decat presupuneri si anume ca cele mai multe dintre ele sunt inscriptii votive.

Nu se pot oferi date mai substantiale privind capitala tarii unde rezidau regi ca Theron si Geron (dupa marturiile lui Aviennus). Exista doar unele indicii privind localizarea ei. Dupa Herodot (II, 11), erau necesare doua zile de navigatie pe Rio de Huelva pentru a se ajunge de la Gadir la Tartessos. Cat priveste urbanistica si arhitectura nu exista decat dovezi indirecte. Este cazul structurilor urbane de epoca romana care nu sunt intemeieri noi ci au evoluat in raport cu o asezare indigena (v. Numantia, asezarile de la nord de Duero si Galicia si Asturia). Acestea se particularizeaza prin maniera de dispunere a caselor in spatiu (nu respecta planul geometric roman, ci se desfasoara in plan circular, curb sau oval), tipologia caselor (unele sunt de plan circular), nu au o structura stradala standard si nici o piata (forum) individualizata (v. Numantia, Briteiros, Terroso etc.). Aceasta realitate arheologica contrasteaza cu stirea din Strabon (III, 2) care noteaza existenta a 70 de orase in aria turdetana. Nu exista nici monumente arhitecturale notabile cu exceptia unui templu identificat la gurile fluviului Baetis despre care se crede ca ar fi dedicat unei zeitati a gurilor fluviului.

Mai spectaculoasa este arta sculpturala constituita din opere statuare in marime naturala, inclusiv portrete realizate in piatra si pictate. Foarte cunoscute raman doamnele din Elche si din Baza, ca si o serie de sculpturi masculine (v. figurile de la Cerro de los Santos) si Villaricos, ca si reliefurile de la Ossuna. Li se adauga o arta minora interesanta reprezentata, in principal, prin figurine din bronz.

Din punct de vedere al activitatilor economice este de notat puternica dezvoltare a metalurgiei si numeroasele dovezi care atesta contacte comerciale la mari distante. Nu numai cu lumea feniciana, dar si cu cea etrusca. Localizarea geografica si natura navigabila a fluviului Baetis explica aceasta dezvoltare spectaculoasa a schimburilor. La bunurile amintite la inceput se adauga si alte produse cum sunt graul, vinul, uleiul, ceara, miere, sofran, peste sarat, tesaturi, lana neagra si vanat.

O serie de piese precum amforele, recipiente rituale, opaite (v. Carmona, Huelva, Granada), piese de orfevrarie (v. tezaurul de la La Aliseda, si de la El Carambulo), creamica decorata in stil orientalizant, sigiliul cilindric de la Velez-Valaga, inelul sigilar de la Cadix, scarabeul de la Carthago Nova reprezinta doar cateva dovezi in favoarea marii vechimi a contactelor peste mare si a diversitatii lor.

O serie de piese pot fi datate chiar inainte de anul 1000 i.Hr. ceea ce explica, intre altele, dezvoltarea timpurie a acestei zone.