Afacerea Skoda

AFACEREA SKODA

Asa-numita afacere Skoda a fost un scandal politico-financiar care a zguduit viata politica din Romania interbelica, mai ales ca nu era vorba numai de o megaescrocherie financiara, ci a fost si un complicat caz de spionaj, reprezentantul in Romania al firmei cehoslovace fiind invinuit si arestat pentru spionaj. Desi acest scandal a debutat doar ca o executare silita, organizata de organele fiscale romane la sediul firmei Skoda, inspectorii fiscali au descoperit in seifurile firmei foarte multe documente ultrasecrete, ale statului si ale armatei romane, precum si o lista cu sumele acordate de firma, ca mita, unor inalte oficialitati ale Romaniei. Din pacate lista era codificata si, cu concursul si la ordinul unui ministru corput al guvernului Vaida-Voievod, administratorul firmei a distrus toate acele documente compromitatoare, asa ca escrocii care au organizat megaescrocheria au ramas nedepistati si nepedepsiti. La baza acelui scandal a stat un contract pentru inzestrarea armatei romane cu armament fabricat in Cehoslovacia, in valoare de aproximativ 7 miliarde lei, semnat in 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Skoda din Cehoslovacia. Contractul era conceput in defavoarea Romaniei, descoperirea intamplatoare a escrocheriei provocand o puternica criza politica, cu acesta ocazie fiind evidentiata coruptia generalizata din toate institutiile statului, precum si starea extrem de precara a inzestrarii armatei romane. Tot atunci s-a constatat ca un stat aliat, Cehoslovacia, violase secretele de stat ale Romanei, in acest caz de tradare fiind implicati verosii politicieni romani, pana la cele mai inalte niveluri, culminand chiar cu implicarea regelui Carol al II-lea si a camarilei sale. Cazul a fost indelung mediatizat, mai ales ca armamentul oferit de firma cehoslovaca era vechi si a fost platit de statul roman la preturi mai mari chiar decat preturile practicate pentru armament identic, dar nou.

Inspirindu-se probabil din aceasta megaescrocherie, guvernul condus de Adrian Nastase a organizat si regizat o escrocherie care avea ca obiect tot inzestrarea armatei, cu doua fregate militare. Afacerea deosebit de paguboasa pentru statul roman, nu a fost derulata direct, intre statul britanic, vanzatorul, si statul roman, cumparatorul,ci prin intermediul unei misterioase firme despre care se spune ca ar fi controlata prin intermediari de ex-regele Mihai.

Desi la un moment dat s-a instrumentat un dosar penal pe numele lui Aurel Cazacu pana la urma dosarul a fost clasat, mai ales ca nu Aurel Cazacu a fost factorul de decizie care a regizat acasta escrocherie.

Clasat recent, dosarul a avut ca obiect urmarirea penala in rem (fara autor identificat, adica formala) sub aspectul savarsirii de luare si respectiv dare de mita, cu ocazia incheierii si derularii contractelor privind vanzarea fregatelor de catre Regatul Unit al Marii Britanii, Romaniei, fara a se specifica insa cine a oferit mita si cine a fost beneficiarul mitei.

Conform D.N.A. , clasarea dosarului a fost dispusa dupa ce, la data de 11 iunie 2009, Serious Fraud Office din Londra a comunicat D.N.A. ca investigatia referitoare la persoanele suspectate in cazul din Marea Britanie, privind acordarea mitei unor politicieni romani, este anulata, deorece englezii nu ar fi dispus de probe suficiente si nu ar fi fost capabili sa depisteze persoanele si institutiile britanice implicate in acest caz de coruptie.

Fregatele englezesti, botezate pompos "Regele Ferdinand" si "Regina Maria " , vechi de 30 de ani, au fost cumparate de firma BAE SYSTEMS LTd de la statul britanic cu 200.000 de lire sterline, " modernizate" de firma intermediara si apoi revandute Romaniei cu 116 milioane de lire sterline.

Achizitionarea celor doua fregate s-a derulat in baza Acordului de Achizitie din 19.02.2002, care a intrat in vigoare la 26.03.2003. Acordul a fost incheiat intre M.Ap.N. al Romaniei si Ministerul Apararii din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, fiind semnat de C.N. Romtehnica S.A. in numele M.Ap.N. Ciudat este faptul ca acordul nu a fost contrasemnat si de BAE Systems , misterioasa firma care a participat la negocierea contractului. Si mai ciudat este aspectul care demonstreaza nivelul coruptiei "oficiale" din Marea Britanie, caci firma BAE Systems a fost desemnata si mandatata de guvernul britanic sa aduca la indeplinire contractul, desi firma cumparase vechiturile de la statul britanic la un pret modic, iar apoi a revandut statului roman vechiturile englezesti la preturi exorbitante. Daca avem in vedere ca finantarea acestui acord fraudulos a fost asigurata integral prin credite externe, garantate de guvernul Romaniei, rezulta ca statul roman a platit o suma mult mai mare, statul suportand creditul extern, precum si primele de asigurare, dobanzile, comisioanele si orice alte costuri aferente, inerente unor astfel de tranzactii. Din acesta scurta prezentare rezulta indubitabil ca firma BAE Systems a fost intermediarul misterios care a fraudat atat statul britanic, cat si statul roman, caci daca cele doua vechituri valorau 116 milioane de lire, BAE Systems a fraudat statul britanic, iar daca cele doua nave nu valorau 116 milioane de lire, BAE Systems a fraudat statul roman.

Deoarece fregatele nu erau functionale statul roman a mai incheiat doua acorduri de credit cu Deutsche Bank si cu ABN AMRO Bank. Potrivit acestor acorduri, M.Ap.N. si-a propus sa realizeze un contract pe mai multi ani, avand ca obiect modernizarea vechiturilor englezesti. Costurile derularii noilor acorduri erau estimate la aproximativ 345 de milioane de euro. Daca adugam si cele 116 milioane de lire rezulta ca statul roman a cheltuit aproximativ 500 de milioane de euro, adica o suma cu care ar fi putut cumpara doua nave similare noi, dotate cu tehnica militara adecvata.

Potrivit unor surse militare, numai costul real al modernizarii fregatelor ar fi ajuns la aproximativ 500 de milioane de euro. Afacerea prin care cele doua nave au fost achizitionate a fost garantata de Ministerul Finantelor si perfectata in 2003 de catre M.Ap.N. in baza unei Hotarari de Guvern adoptate la sfarsitul lui 2002, hotarare semnata de prim-ministrul Adrian Nastase si contrasemnata de : George Maior, secretar de stat in M.Ap.N. , Dan Ioan Popescu, Ministru al Economiei si Mihai Tanasescu, Ministrul Finantelor Publice. Conform clauzei off-set, firma britanica BAE Systems ar fi trebuit sa faca achizitii economice in Romania, in valoare de 90 de milioane de lire sterline, { adica 80% din valoarea contractului ar fi trebuit sa fie decontata printr-un sistem barter, precum achizitionarea de catre firma BAE Systems de marfuri din economia romaneasca, ceea ce ar fi insemnat ca statul roman trebuia sa plateasca factura cu marfuri romanesti, insa, cu complicitatea oneroasa a politicienilor romani, firma BAE Systems a fost platita direct in bani, prin acel imprumut extern, facut de guvernul Romaniei.

Pentru ca escrocheria sa fie facuta fara probleme pentru partea romana"incoruptibilii"englezi au permis efectuarea acestei escrocherii de catre un "cinstit"intermediar englez, pe nume Barry George, care a primit de la BAE Systems sapte milioane de lire sterline, pe care sa le imparta drept mita politicienilor romani, care au aprobat aceasta escrocherie. Din cele sapte milioane de lire sterline, un milion a fost oprit de Barry George, iar restul de sase milioane de lire sterline a fost oferit ca mita unui inalt politician roman, care, probabil, a fost initiatorul acestei escrocherii.

De asemenea, nu se specifica de ce pretul celor doua fregate a crescut fulminant de la 200.000 de lire sterline la 116 milioane de lire, caci firma BAE Systems nu poate justifica legal cum s-a ajuns la o crestere atat de mare a pretului, desi firma nu a facut investitii mai mari de cateva milioane de euro pentru ambele fregate si nici nu a respectat clauzele onerosului contract, iar statul roman nu a penalizat firma, asa cum ar fi fost legal .

De asemenea, nu se specifica de ce statul roman nu a cumparat direct de la statul britanic cele doua vechituri, acest aspect evidentiind mai ales coruptia din Marea Britanie, fara de care aceasta escrocherie, inceputa de britanici si finalizata de romani, nu ar fi fost posibila.

Cu certitudine, contribuabilii romani, care au suportat si suporta costurile acestor megaescrocherii regizate de politicienii romani, nu vor sti nicicand cine au fost adevaratii escroci, responsabili de aceste imense fraude finaciare, deoarece de fiecare data cazurile respective s-au musamalizat silentios, de multe ori cu complicitatea coruptei justitii din Romania.