»
Instaurarea acestei dinastii straine era dorita din urmatoarele motive : mentinerea si consolidarea statutului national,cresterea prestigiului european ,intarirea autonomiei si nu in ultimul rand incetarea luptelor pentru domnie atat de acerbe care macinasera de veacuri viata politica a romanilor.
Dupa o perioada de cautari si dupa ce contele de Flandra a respins propunerea delegatiei romanesti, la initiativa lui Napoleon al III-lea, Ion C Bratianu pleaca in Germania la Dusseldorf.Aici Carol, fiul Princepelui Carol Anton de Hohenzollern accepta , un mare rol avand si doamna Hortense Cornu (prietena de suflet a lui Napoleon III), ursitoarea spirituala a acestei imbieri care facuse dinainte demersuri asupra lui Carol.
Alegerea lui Carol ca print domnitor in Romania era asadar sprijinita de Franta prin Napoleon al III-lea, dar si de Prusia prin cancelarul Otto von Bismark.De mentionat este faptul ca bunica printului marea ducesa Stefania de Baden era fata de suflet a lui Napoleon Bonaparte.
Resedinta Hohenzollernilor de afla in muntii Padurea Neagra la granita franco-germana , locul de unde izvoraste Dunarea , fluviu care parca s-a incapatanat sa-si poarte stapanul pe cursul sau pana in tara unde musca victorios pamantul si imbratiseaza Marea Neagra, taramul unde printul a domnit si a murit ca rege al tarii.Dinastia de Hohenzollern precum arata si cuvantul despartit in germana , hoch-inalt, varf, zollern-colina, deci « inalta colina » , sens care corespunde pe deplin virtutilor nobiliare germane , recunoscuta in intreaga Europa pentru ca a dat generatii de personalitati ale istoriei medievale si moderne intre care si Dinastia Regala a Romaniei : Carol I , Ferdinand I. Carol II, Mihai I.
Aci asadar, in acest varf inalt se inlta un adevarat « cuib de vulturi « , castelul Sigmaringen , unul din cele doua leagane de piatra ale neamului puternic al Hohenzollernilor. Acolo era cuibul Aquilei Negre, cel mai inalt ordin si simbol al casei regale prusiene instituit de Friederich I la 1701 si tot acolo s-au nascut Carol I si Ferdinand I.
Acest mic principat era stapanit de principele Carol Anton de Hohenzollern si principesa Josefina parintii lui Carol, care au acceptat de buna voie, fara razboi Unirea la Prusia in 1850. Deviza acestei case era Nihil sine Deo (Nimic fara Dumnezeu) care indica respectul pentru Suprema Forta, fiind preluata si de catre Dinastia Romana.
Asadar acest print strain pe numele sau Carol Ludovic de Hohenzollern de numele caruia s-au legat pe veci destinele Ramaniei, s-a nascut in ziua de 7/20 aprilie 1839 fiind al doilea fiu al principelui Carol Anton si al sotiei sale Josefina care i-a daruit 6 copii : Leopold, Stefania, Carol, Anton, Friederich si Maria. Educatia primita in familie a fost dintre cele mai alese, de mult ori chiar spartana, parintii fiind destinati unei cariere militare, lasand ca mostenire fiilor o intregime de suflet, netramutata si cinstita.
Carol, dupa terminarea cursurilor secundare a intrat la Scoala de Cadeti din Munster (1856) apoi a urmat Scoala de artilerie si geniu din Berlin (1857), a participat la cursuri le literatura franceza la Universitatea din Bonn (1863) iar in 1864 s-a distins ca ofiter in razboiul impotriva Danemarcii. In 1866 avea 27 ani si era locotenent in Regimentul al doilea de Dragonii ai garzii prusace.
Dupa ce a acceptat tronul Romaniei, sprijinit fiind de Napoleon al III lea, Wilhelm I si Otto von Bismark, legaturi benefice pentru statul roman, printul a luat drumul Romaniei aluturi de Ion C.Bratianu sub numele fals de Karl Hettingen pe traseul Augsburg- Munchen- Salzburg- Viena - Pesta - Timisoara- Bazias, intrucat se profila razboiul dintre Austria si Prusia , iar Carol fiind ofiter in armata prusaca, putea fi arestat si impuscat.Drumul de la Bazias pana la Bucuresti s-a facut cu trasura deorece nu exista o retea ce cale ferata , si a durat circa 24 ore, cai trebuid sa fie in permanenta schimbati la fel ca si lanturile rupte.
Era ziua de 10 mai 1866 (devenita ulterior ziua Regelui) cand printul intra in Bucurestiul prafuit , mistuit de seceta. Insa chiar in ceea dupa-amiaza, cand multimea se ingesuia sa-si salute suveranul o ploaie calda de primavara sfintea aceea venire dupa o lunga seceta.
