Terminologie - Geografia Fizica a Romaniei

ABRAZIUNE - proces erozional de coborare sau retragere a suprafeței unei roci, realizat prin fricțiunea cu particule de solid, transportate de catre apa marilor, lacurilor, raurilor, gheața sau aer; cele mai tipice zone afectate de abraziune sunt falezele, prin retragerea acestora rezultand platformele litorala.

ADIABATIC (proces) - procesul de schimbare termodinamica a starii unui sistem in care nu exista transfer de caldura sau de masa pe zonele de limita ale sistemului (din interior sau exterior); in atmosfera cele mai comune stari de acest fel caracterizeaza temperatura și presiunea, cand o masa de aer cald tinde spre presiune mic diferita de cea inițiala, se va extinde și va avea lucru mecanic cu aerul inconjurator, energie ce va fi luata din caldura masei de aer, a carei temperatura va scadea; cel mai tipic exemplu este cel al ridicarii unor mase de aer la altitudine, fapt ce duce la schimbarea starii acesteia, fara aport din exterior și care sta la baza formarii vanturilor de tip foehn.

ADVECȚIE - mișcarea unei proprietați a unui fluid (aer sau apa) datorata exclusiv campului de viteza al fluidului, cazul transferul de caldura in aer, diferit de transferul radiativ spre exemplu; deplasarea pe verticala a aerului, convecția este o forma particulara de advecție.

ALBEDO - este o masura a reflectivitații unei suprafețe, reprezentand raportul dintre radiația incidenta totala pe acea suprafața și radiația reflectata de pe respectiva suprafața; se refera la tot spectrul, pe cand reflectivitatea se refera doar la o parte a acestuia; valorile maxime 1 sau 100% sunt ale corpului alb care reflecta toata radiația incidenta, iar cele de 0 sau 0% ale corpului negru, care absoarbe toata radiația primita; zapada proaspata și nori groși au cele mai mare albedou (70-85%), pe cand padurea și solul cele mai mici (5-15%); culoarea, starea suprafeței (uscata sau umeda) și unghiul de incidența sunt factorii care guverneaza valoarea albedoului unei suprafețe.

ALBIE (MINORA, MAJORA) - reprezinta suprafata ocupata permanent sau temporar de o apa curgatoare si in cadrul careia se manifesta procesele fluviale (triada eroziune-transport-acumulare) si se creeaza un relief fluvial.

(a) Albie minora - areal cu morfologie specifica, ocupat de apa raului in timpul nivelelor medii (cu ciclicitate de 1,5 - 2 ani) si de etiaj;

(b) Albie majora (lunca) - suprafața relativ plana situata de o parte și de alta a albiei minore, marginita de abrupturi, inundabila la debite maxime și in cadrul careia albia minora poate migra;

ANTICICLON - sunt regiuni ale atmosferei cu presiune mare pe suprafața orizontala, sau cu inalțime geopotențiala mare pe suprafețele izobarice, de forme circulare sau alungite, in jurul carora circulația aerului se face in sensul acelor de ceasoric in emisfera nordica și invers in cea sudica; originea lor este data de raciri intense ale uscatului (Anticiclonul Siberian) sau de aria descendenta calda a celulelor Hadley spre tropice, unde reprezinta formațiuni semipermanente (Anticiclonul Azorelor); stabilitatea mare a maselor de aer anticiclonale asigura situatii de vreme stabila, calda sau rece, cu cer senin;

ARENA GRANITICA - apare in climatele calde și in cele temperate. Ea rezulta ca urmare a dezagregarii, fiind o patura groasa de materiale colțuroase și in general marunte, care se desfașoara ca o poala ce acopera baza versanților protejand roca. Umiditatea excesiva permite aici instalarea turbariilor, arena granitica funcționand ca un sol poros, care se satureaza de apa tocmai ca un burete. O data formata, arena granitica este supusa procesului de alterare chimica, transformandu-se treptat in argila fina de tipul caolinului. Rețeaua de vai este mai puțin densa. Prezența fisurilor permite infiltrarea apei, reducand intr-o masura apreciabila drenajul de suprafața. Raurile creeaza vai adanci cu versanți de forma convexa. Vaile au frecvent doar albie minora propriu-zisa, lunca fiind puțin dezvoltata.

EVAPORAȚIE - EVAPOTRANSPIRATIE - evaporația este procesul complex de difuzie a vaporilor de apa in atmosfera de pe suprafețele acvatice expuse liber (mari, lacuri, rauri, nori, sol, plante), neincorporțnd fenomenul de transpirație al plantelor (acesta poarta numele de evapotrasnpirație și se refera la procesele de difuzie evaporativa ale apei din țesutul plantelor prin stomate, fenomen cunoscut și sub numele de transpirația plantelor); acest fenomen este guvernat de radiația solara, cea care pune la dispoziție energia necesara evaporarii, temperatura, care guverneaza cantitatea de vapori ce pot fi reținuți de aer și aprovizionarea existenta cu vapori de apa a atmosferei sau cu apa libera a suprafeței; se face distincția intre evaporație potențiala (a unei suprafețe de apa libera, fara factori limitativi) și evaporația actuala (cantitatea propriu-zisa evaporata in condițiile limitative date).

BARRANCOS - reprezinta vaile radiare care dreneaza flancurile conului vulcanic, in a carei suprafața se adancesc, evidențiind in relief interfluvii triunghiulare denumite PLANEZE; agentul care duce la formarea lor poate fi apa, lava sau curgerile de lahar;

BILANT RADIATIV - reprezinta relațiile cantitative dintre energia radiativa primita și cea cedata de o suprafața terestra, sub forma unei diferente dintre suma tuturor fluxurilor radiative de unda scurta si lunga primite si suma fluxurilor radiative de unda scurta si lunga cedate de suprafata terestra: Q = (S + D + A) -(R + T) pe timp senin; Q =(D + A) -(R + T) pe timp cu cer complet acoperit de nori; Q = A - T in timpul noptii (Q - bilantul radiativ; S - radiatia directa; D - radiatia difuza; A - radiatia atmosferica; R - radiatia reflectata; T - radiatia terestra).

BRAHIANTICLINAL - structura geologica de tip anticlinal cu forma ovoidala.

BRIZA - reprezinta o deplasare locala a aerului, repetitiva pe parcursul zilei, datorata diferențelor de incalzire și conductivitate termica a uscatului și marii; pe fondul unui calm atmosferic, briza de uscat are loc cand vantul sufla dinspre mare spre uscat, dupa-amiaza, datorita creșterii presiunii aerului de deasupra uscatului care se incalzește mai rapid decat marea, iar briza de mare cand vantul sufla dinspre uscat spre mare, noaptea, cand uscatul se racește mai rapid; brizele montane bat ziua dinspre vale spre creasta, iar noaptea, in sens invers; taria brizelor nu depaseste 6 grade pe scara Beaufort.

BRUMA - depunere de gheața, pe suprafata solului sau pe obiectele de pe aceasta, prin inghețearea unor particule de apa supraracita.

BUTONIERA - depresiune situata in zona centrala a unui anticlinal sau a unui dom, aparuta ca urmare a excavarii zonei de ax de catre o rețea hidrografica.

CANAL de ETIAJ (talveg, nivel minim de curgere, firul vaii) este linia cea mai joasa a unei albii minore, pe care apa are cea mai mare viteza, și care are scurgere și la nivele minime.

CALDURA SPECIFICA (c) reprezinta cantitatea de caldura (J) necesara unitatii de masa (1 kg.) dintr-un corp pentru a-și modifica temperatura cu un grad.

CEATA reprezinta o acumulare in patura troposferica inferioara a unor picaturi mici de apa sau cristale de gheața sau vapori, aparuta in diverse condiții (front, contact uscat-mare), care reduce foarte mult vizibilitatea.

CHEIE LIMNIMETRICA este o reprezentare grafica sub forma unei curbe sau a unei drepte, care exprima raportul dintre nivelul apei in functie de debit, sectiune si viteza medie a apei; ramane neschimbata atat timp cat patul albiei este stabil.

CHICIURA - fenomen hidrometeorologic (hidrometeor) ce consta in sublimarea vaporilor de apa in exces din stratul subtire de aer aflat in contact cu suprafata terestra; se pot diferentia: (a) C. moale cristalina - depunere de granule de gheata albicioasa formate prin sublimarea vaporilor de apa pe obiecte subtiri din natura, in conditii de timp calm sau cu vant slab la -15°C, de forma unor ghirlande usoare; (b) C. tare, granulara - depunere de gheata granulara alba mata, care devine compacta si sticloasa la -2°, -7°C, pe timp cetos si vant puternic, prin inghetul picaturilor supraracite de ceata pe conductori, pe arbori, in special in partea ce se opune vantului; pot atinge diametre de 20-30 cm, supraincarcand conductorii.

CICLON - forma negativa a reliefului campului baric, de regula circulara sau elipsoidala, avand valorile cele mai scazute ale presiunii in centru; in cadrul C., circulatia aerului pe vertical este in sens ascendent, iar pe orizontala este convergent (sens retrograd in emisfera nordica, in sens direct in cea sudica); ii este specifica vremea inchisa cu precipitatii si vanturi puternice; clasificarea se poate face dupa: temperatura aerului (C. cald, C. rece), altitudine CC. inalt si C. la sol), dinamica CC. mobil, C. stationar si C. retrograd), stadiul de evolutie (C. tanar, C. matur), regiunea de ciclogeneza (C. Extratropicali si C. intertropical, ultimii cunoscuti timp cu o anumita evolutie a climei sub denumiri ca uragane, hurricane, taifunuri unei regiuni).

Circ glaciar - 1. vale cu profil transversal in 'U' si lungime mica in Podisul Moldovei si Campia Romana. 2. C. glaciar - forma de relief creata de ghetarii montani prin eroziune, sub forma unei excavatii circulare, incadrata de pereti abrupti, la obarsia vailor glaciare; excavatia este creata prin presiunea exercitata de masa de gheata, prin agradarea (erodarea) patului de roca; corespunde zonelor de alimentare a ghetarului. Sin: CIRC GLACIAR.

CULME - interfluviu rotunjit, prelung, din regiuni muntoase sau deluroase; pe C. principale, care se desfasoara pe lungimi mari, eroziunea a detasat varfuri separate de sei; la cele secundare, care sunt scurte, se impune profilul general usor convex.

COLUVIU - material acumulat la baza versantului, rezultat prin spalare in suprafața, siroire, procese gravitationale etc.; este in general format din materiale fine; solurile care s-au format pe C. au orizonturi de suprafata ingrosate. Sin: MATERIAL/DEPOZIT COLUVIAL.

CON - forma geometrica creata natural sau antropic; cele mai semnificative sunt: (a) C. vulcanic - rezultat din acumularea materialelor (lava, cenusa, bombe) aduse din adancurile scoartei in timpul eruptiilor; are dimensiuni variabile in functie de tipul de erupție si de natura chimica a lavelor, diametre bazale de la mai multe sute de metri, la cativa kilometri, inaltime de mii de metri; are la partea superioara un crater prin care ies produsele vulcanice, iar in interior, cosul vulcanic ce ajunge in adanc pana la vatra bazinului de lava; la vulcanii mari se adauga numeroase C. secundare (adventive) , iar craterul principal are dimensiuni de ordinul kilometrilor si versanti abrupti (caldeire); C. vulcanice cu cea mai mare inaltime sunt cele ale vulcanilor Mauna Loa si Kilauea, care, masurate de pe fundul oceanului, au in jur de 9000 m inaltime; (b) C. de vulcan noroios - se dezvolta in regiunile alcatuite din roci sedimentare (alternante de strate de argila, nisipuri slab cimentate) in adancul carora exista zacaminte de gaze naturale; apa din precipitatii, infiltrata si incarcata cu particule nisipoase, argiloase, este impinsa prin fisuri la suprafata terestra de catre forta gazelor, unde da nastere unor forme de relief prin explozie si, mai ales, prin acumularea noroiului; in locurile unde noroiul este fluid, rezulta  cratere de cativa metri in diametru si C. aplatizate, pe cand in cele unde noroiul este vascos rezulta C. inalte ce au in varf cratere mici; activitatea vulcanilor de noroi este limitata in timp; dupa astuparea canalului prin care noroiul este impins din interior, C. se usuca, argila crapa, iar apa de la ploi duce la fragmentarea treptata a lor (Paclele Mari, Paclele Mici etc.); (c) C. de gheizer - se dezvolta in regiunile vulcanice sau in vecinatatea lor, acolo unde se produc izbucniri de apa fierbinte in-carcata cu diferite materiale; C. rezulta din acumularea silicei si precipitarea sarurilor din solutie (Yellowstone, Islanda). Denumirea de C. se mai foloseste si pentru unele forme de relief create prin acumularea materialelor transportate de diversi agenti pe suprafete cvasiorizontale; au infatisare complexa - triunghiulara in

plan si bombata pe centru; deosebim in continuare: (d) C. aluviale dezvoltate in doua situatii: in albiile largi ale raurilor mari, la trecerea dintr-o regiune accidentata in campie sau intr-o depresiune; apar sub forma unei panze de aluviuni pe care raul se despleteste; la varsarea unor rauri cu un debit solid bogat intr-un colector cu albie larga; rezulta C. de aluviuni care uneori se ridica deasupra albiei colectorului cu mai multi metri; in multe situatii apar 2-3 generatii, care au o desfasurare esalonata, imbucata si adesea mai multe panze de pietrisuri, nisipuri (apartin mai multor faze de constructie);

CONDENSARE - proces fizic prin care vaporii de apa trec in picaturi de apa; se produce la nivelul suprafetei active (roua), in aer la diferite inaltimi (rezulta ceata, picaturi de apa in masa norilor).

CONDUCTIBILITATE TERMICA - proprietatea unui corp de a permite trecerea caldurii, electricitatii (aer, apa, metale etc.); se apreciaza prin coeficientul de conductibilitate de caldura (cantitatea de caldura care este transmisa printr-un corp cu o suprafata de 1 cm² si o grosime de 1 m, in timp de 1 secunda).

CONVECȚIE - 1.

deplasari pe verticala ale aerului atmosferic atat ascendente, cat si descendente, ca efect al incalzirii diferentiate a stratelor inferioare ale atmosferei (C. termica) sau a prezentei unor obstacole ce se opun maselor de aer in miscare (e. dinamica, cu subtipul orografica, cand obstacolul este un lant de munti, si subtipul frontala, cand obstacolul este o masa de aer mai rece); iau nastere precipitatii convective, in zonele ecuatoriale si polare, precum si in cele montane (asociate cu formarea norilor cumulonimbus). 2. deplasari pe verticala ale magmei din astenosfera in cadrul curentilor de convecție.

CORAZIUNE - 1. proces de roadere si slefuire a rocilor prin intermediul particulelor de roci dure, antrenate in miscare de vant, apa si gheata; frecvent se foloseste in eroziunea exacerbata de catre vant incarcat cu particule de nisip, in regiunile aride si semiaride. 2. tip de deplasare lenta.

CRATER - forma de relief negativa, aproape circulara, rezultata prin procese de efuziune (gaze, lava, noroi) sau de izbire (meteorit); are diametre de la cativa milimetri la mai multe zeci de kilometri si adancimi pana la mai multi kilometri. Se disting: (a) C. Vulcanice, parte a aparatului vulcanic sub forma de adancitura, situata in partea superioara a conului (si care are de regula o forma de palnie), prin care sunt expulzate lave si gaze; uneori C. au dimensiuni apropiate atat in partea sa superioara, cat si in cea inferioara; pot sa se dezvolte si pe flancurile conului (C. adventive); dupa modul in care au fost create (prin explozii sau prabusire) au dimensiuni si infatisare diferita; cele mai extinse si complexe sunt caldeirele; diametrul unui C. variaza de la vulcan la vulcan, in raport cu dimensiunile conului. C. vulcanului Mauna Loa (Insulele Hawaii) are un diametru de aproximativ 20 km; (b) C. vulcanilor noroiosi au dimensiuni mici (cativa cm sau m) daca pasta este vascoasa, si de ordinul metrilor daca noroiul este puternic lichefiat; (c) C. de tip maare - rezultate prin explozii de gaze sau prabusiri; au diametre de la cateva sute de metri la cativa kilometri; (d) C. meteorice - putine la numar pe Pamant, dar foarte dese pe Luna si pe celelalte planete si satelitii lor; au rezultat din impactul meteoritilor, asteroizilor cu suprafata planetara, si au dimensiuni de la cativa milimetri la zeci de kilometri, cele mai extinse avand forma si grad de complexitate mai ridicat.

CROV - forma de relief negativa, reprezentata prin depresiuni mici, rotunde sau ovale care au luat nastere prin tasarea si sufoziunea loessului si a depozitelor loessoide. Apar frecvent in regiunile de stepa (in Romania, in Baragan, Gavanu-Burdea; in Ucraina, Fed. Rusa, unde se numesc farfurii de stepa).

CUESTA - forma de relief caracteristica structurii monoclinale, alcatuita dintr-un versant cu panta lina care corespunde suprafetei structurale si poarta numele de revers al C., si un versant cu inclinare mare care poarta numele de fruntea C.; imbinarea dintre cele doua se realizeaza in lungul muchiei de C.; intr-o astfel de structura monoclina se formeaza vai subsecvente (perpendiculare pe structura), consecvente (cu aceeasi directie cu inclinarea stratelor) si obsecvente (cu directie contrara inclinarii stratelor). Sin: COASTA.

CUTA - forma geometrica pe care o au stratele ce-au suferit o cutare tectonica; se caracterizeaza prin inalțime, latime, plan axial, creasta etc.; C. sunt de mai mult tipuri: drepte, inclinate, simetrice si asimetrice, largi si apropiate, normale, izoclinale si in evantai, faliate, diapire, cu solzi, de sariaj.

DIAPIR - structura cutata anticlinala, rezultata din deplasarea catre suprafata a unui sambure de roca plastica (sare, gips, argila salifera), care traverseaza rocile initial acoperitoare; fenomenul este conditionat si de tectonica (samburele de roci plastice accede la suprafata pe linii de falii, iar fenomenul se numeste diapirism); in urma diapirismului pot aparea cute D., dar si domuri.

DEFLATIE - actiunea vantului asupra reliefului, prin procese de smulgere, spulberare si sortare a nisipurilor si particulelor dezagregate, mai mici de 0,2 mm in diametru; sta la baza modelarii regiunilor aride si, mai ales, semiaride.

DELTA - forma de relief de acumulare, reprezentata printr-un ansamblu de grinduri, canale, lacuri si depresiuni pline cu apa, ce apare si avanseaza la gura de varsare a marilor fluvii, unde aluviunile nu sunt indepartate de valuri, curenti si maree, acestea depunandu-se. Partea submersa a D. se numeste frontul D. Se deosebesc mai multe tipuri de D.: (a) D. digitiforma - ia nastere atunci cand un rau inainteaza pe mai multe brate si cara cantitati mari de sedimente (Mississippi); (b) D. lobata - sunt cele mai frecvente, remarcandu-se prin inaintarea masiva pe 2-3 brate principale datorita abundentei de aluviuni (Rhin, Rhon, Dunare, Rio); (c) D. triunghiulara - formata prin aluvionarea efectuata pe un singur brat prin care se varsa in mare cea mai importanta cantitate de apa si aluviuni (Tibru); (d) D. barata a carei dezvoltare este oprita fie de curentii litorali ce imprastie aluviunile aduse de fluvii (D. blocata), fie de atingerea unei zone adanci sau in curs de lasare (D. barata; ex: Gangele, Irawadi).

DELUVIU - material detritic rezultat ca urmare a proceselor de alterare, dezagregare sau dislocare a rocilor datorita gravitatiei; materialul poate fi in miscare sau in echilibru temporar pe versanti.

DIAGENEZA - actiune complexa de transformare prin procese fizice, chimice, mecanice etc. a caracteristicilor sedimentelor acumulate intr-un alt mediu decat cel de provenienta; se produc compactizari, cimentari, concretionari etc.

DOLINA - microdepresiune carstica inchisa, cu aspect de palnie, formata prin procese de dizolvare si/sau de prabusire in masa unor roci, cum ar fi calcarul, sarea, gipsul; D. are fundul legat de un aven sau horn (comunicand cu reteaua carstica subterana) sau umplut cu depozite coluviale argiloase (terra rossa in unele cazuri); prin unirea D. se formeaza uvale, polii, vai de D.; pot forma si campuri de D.; clasificare dupa forma (evazata, crov, de tip galeata, palnie, alungita, asimetrica); unele rezulta din prabusirea tavanelor de pesteri.

DOM - 1. structura de D. - strate sedimentare usor boltite care contin gaze naturale (Podisul Transilvaniei). 2. relief pe D. - forme de relief sculptate de agentii externi (ape curgatoare, alunecari) intr-o structura de D.; rezulta butoniere (depresiune formata in partea centrala); cueste circulare, vai consecvente si obsecvente, cupole. 3. D. vulcanic - cumulovulcan rezultat prin ridicarea si bombarea stratelor de catre o topitura foarte vascoasa, venita din adanc. 4. D. stalagmitic - speleotema cu aspect masiv, rezultata din unirea mai multor stalagmite.

DUNA - forma de relief, avand aspect de val sau de movila, in general asimetrica, creata prin depunerea nisipului in urma actiunii vantului. Dimensiunile sunt foarte variabile: inaltimi 1- 300 m (cele mai mari se intalnesc in Sahara si in Desertul Arabiei), lungimi de zeci sau sute de metri. Se intalnesc in regiunile aride si semiaride, unde vanturile bat aproape continuu, pe litoralele cu abundenta de nisip din zona temperata in marile lunci, in apropierea morenelor glaciare. Se clasifica dupa: (a) locul de formare (D. continentale, D. litorale, D. fluviatile, D. lacustre);

(b) directia vantului (D. transversale si longitudinale) (c) gradul de fixare (D. mobile si fixate - stabilizate); (d) forma (D. in semicerc, D. conice, D. tip grebla, D. ovale, D. scut, D. parabolice).

DYKE - intruziuni magmatice discordante, de obicei orientate vertical, care intersecteaza diferitele structuri geologice in care a fost introdus (pe linie de falie); eroziunea diferentiata a scos in evidenta forma sub aspectul de zid sau de creasta ascutita.

ELUVIU - material detritic neconsolidat, rezultat din alterarea si dezagregarea rocilor si ramas pe locul de formare (in situ); se formeaza pe suprafete orizontale sau slab inclinate, are grosimi mari si stabilitate.

ENDOCARST - totalitatea proceselor si formelor carstice localizate in interiorul unui masiv calcaros.

EROZIUNE DE SUPRAFATA proces care incepe cand pe versant s-a acumulat o cantitate de apa ce se poate scurge pelicular si care indeparteaza (spala) particulele fine  de sol și roca.

EROZIUNE IN ADANCIME (LINEARA) - eroziune care impune adancirea albiei si a vailor fluviatile fie prin procesul de scrijelire a patului canalului de scurgere, de catre materialele transportate prin tarare, fie prin retragerea catre amonte a rupturilor de panta.

EROZIUNE LATERALA actiune exercitata de apa, ghetari asupra partilor laterale ale canalului de scurgere.

EROZIUNE REGRESIVA proces ce se realizeaza la obarsia tuturor bazinelor torentiale, din aval spre amonte, si are drept scop adancirea talvegului si marirea suprafetei bazinelor.

EVORSIUNE - forma de manifestare a eroziunii fluviatile in patul albiei si in malurile concave, care determina formarea marmitelor.

EXARATIE - procesul de eroziune (slefuire , zgariere, tocire) exercitat de ghetar, mai ales de catre materialele incorporate in masa de gheata. Eroziunea glaciara este legata de: stadiul de evolutie a masei ghetarului, localizarea potentialului optim de eroziune in masa ghetarului, dinamica ghetarului, suprafata subiacenta.

EXOCARST - ansamblul proceselor si formelor de relief care apar pe suprafata unor roci carstificabile.

FOEHN - vant cald si uscat care se inregistreaza in regiunile joase aflate in spatele unor bariere orografice, prin descendenta rapida a maselor de aer  care le traverseaza periodic; determina cresterea valorilor de temperatura; in Romania, are o frecventa si o intensitate mai mica, fiind sesizat in sudul si sud-vestul Depresiunii colinare a Transilvaniei, in Subcarpatii Curburii si Banat.

GELlFRACTE - proces fizic de imbucatatire a rocii ca urmare a actiunii inghet-dezghetului ce afecteaza apa din porii si fisurile existente; G. produce grohotisuri cu fragmente de diferite dimensiuni (gelifracte), care se pot grupa in macrogelifracte (pe granite si sisturi) si microgelifracte (pe calcare, gresii, conglomerate); se formeaza in panze (tapsane, glacisuri de grohotis) la baza abrupturilor sau ca mari de pietre, rauri de pietre; G. genereaza forme variate (creste ascutite, culoare, sur· plombe, palnii etc.).

GILGAI - un grup de ondulatii si depresiuni inchise la suprafata solului, cu o amplitudine tipic de 10-50 cm; caracteristici reliefului de G. constau in succesiunea unei depresiuni joase si o movila crescute; poate exista o zona plana intre cele doua; relieful de G. este rezultatul de scadere si umflarea solurilor.

GIRUETA - instrument folosit pentru masurarea vitezei vantului si aprecierea directiei dominante;

GLACIS - forma de relief cu panta redusa, usor inclinata (2°_5°), care margineste un abrupt sau un versant inclinat. G. reprezinta forme de tranzitie, cu profil general concav. Ele pot aparea in toate zonele climatice, insa, in fiecare din acestea, este determinat de un proces dominant: in zonele polare - gelifractia si solifluxiunea, in zonele temperate - eroziunea si acumularea datorata pluviodenudarii si siroirii; in zonele desertice torentialitatea; in zona mediteraneana - alterarea fizica si eroziunea torentiala; in zona ecuatoriala - alterarea chimica si sufoziunea. Se disting in functie de: (a) origine: G. de eroziune - format prin eroziunea unor roci friabile la poala unor abrupturi, G. de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumularea la baza unui versant; (b) pozitie si forma: G. de front structural (in zone de cuesta sau cu suprafete structurale), G. de piemont (la poalele muntelui), G. de vale (la contactul lunca-frunte de terasa; lunca-versant), G. versant (versantii concavi si scurti care marginesc o vale); (c) materialele dominante la suprafata: G. in roca, G. detritic (domina materialele alohtone), G.mixt.

GLIMEE - alunecari masive de teren, sub forma de trepte, cu grosimi de zeci de metri, cu adancimi de 5-20 m, stabilizate sau active. Ca varsta, sunt pleistocen-holocene. Cele mai intinse se gasesc in Transilvania (Podisul Hartibaciu), la Movile (10 km2).

GRABEN - zona depresionara rezultata din scufundarea unei portiuni din scoarta terestra pe linii de falii.

GRIND - forma de relief de acumulare alungita, creata de apele curgatoare sau marine; pot fi: G. fluviatile, G. maritime, G. fluviomaritime.

GRINDINA - precipitatie compusa din sferule sau fragmente de gheata cu dimensiuni de 5-50 mm diametru (cateodata mai mari); granulele cuprind un nucleu mat, inconjurat de strate de gheata transparente si mate alternante; G. ia nastere prin inghetarea apei supraracite in cadrul norilor cumulonimbus (in partea mediana) si deplasarea acestora spre partea superioara, unde capata un invelis de gheata mata produs prin sublimarea vaporilor de apa (numarul stratelor creste pe masura trecerilor mai numeroase de la partea mediana spre cea superioara si invers); G. cade cel mai des in sezonul cald, in conditii de ploaie, oraje, vijelii, intotdeauna la temperaturi pozitive.

GRUIETI - monticuli de alunecare; nume regional (Transilvania) dat movilelor care apar in corpul unor alunecari masive prin fragmentarea treptelor. Sin: HOLOAGE, TIGLAI.

HELIOTERMIE - proces care se produce in lacurile cu apa puternic mineralizata (sarata) care are la suprafata un strat diluat (salmastru); radiatiile solare produc in timp o incalzire puternica a apei, de la suprafata in adanc; racirea aerului antreneaza un proces similar in stratul salmastru, dar nu si in adancime, unde apa ramane foarte calda (apare o inversiune termica), deoarece stratul superior favorizeaza conservarea si nu racirea ei.

HIDROGRAD - reprezinta a zecea parte din diferenta dintre nivelul maxim si nivelul minim. Valoarea H. se exprima in cm, si se determina pe baza formulei: Hgr = (Hmax ± Hmin)/lO cm.

HOGBACK - forma particulara de cuesta, dezvoltata intr-o structura cu strate aproape verticale; suprafata structurala este aproape la fel de inclinata ca si fruntea cuestei desfasurata pe capetele de strat .

HORST - bloc (compartiment) inaltat al scoartei terestre deasupra regiunilor invecinate, separat de falii.

INTERFLUVIU - forma de relief pozitiva, cuprinsa intre doua cursuri din vai vecine; in functie de intersectia si inclinarea versantilor celor doua vai la nivelul I, acestea pot fi: 1. plate, 1. rotunjite si I. ascutite.

INUNDATIE (REVARSARE) - reprezinta o acoperire temporara cu apa a unei portiuni de teren emersa, ca urmare a cresterii nivelului unui rau, lac sau alta sursa de apa; este provocata de un surplus de apa care depaseste capacitatea de transport a albiei minore si, ca urmare, se revarsa in albia majora, acoperind suprafete de teren care de regula nu sunt afectate de cresteri ale nivelelor medii sau mici. Cauzele I. pot fi: climatice (ploi, topirea zapezilor si ghetarilor), cutremurele de pamant, furtunile puternice, despaduririle, constructiile hidrotehnice, ruperea digurilor.

LAGUNA - intindere de apa marina de mica adancime, care este separata de mare (ocean) printr-un cordon litoral, comunicand numai printr-o stramtoare (portita) ingusta. L. are salinitate, flora, fauna si sedimente deosebite de bazinul marin vecin. Ex: L. Razelm-Sinoie situata pe litoralul romanesc al Marii Negre, care comunica (episodic) cu marea, prin stramtorile Gura Portitei si Periboina.

LAPIEZURI - microforme ale reliefului carstic cu aspect de santulete (brazde) sau microdepresiuni (gauri) rezultate in urma coroziunii calcarului de catre apa incarcata cu CO2 si alti acizi (humici, de regula); dimensiunile lor sunt cel mai adesea de ordinul centimetrilor si decimetrilor. Tipuri variate: L. nude (vii) cu roca la zi, L. acoperite (fosilizate de sol), L. tubulare , L. bolta (de plafon de pestera), L. de litoral (formate in zona de oscilatie a mareelor si deasupra liniei de flux), L. de fisuri (paralele sau rectilinii, meandrate, tubulare, la intersectia fisurilor), L. sant (adancite pe fisuri).

LIMANE - lacuri dezvoltate pe cursul inferior al unor rauri (L. fluviatile), in spatele unor baraje de aluviuni create de catre colector (anastomozarea gurilor de varsare) sau in spatele cordoanelor de nisip realizate de curentii litorali (L. fluviomarine).

MARMITA - scobitura de forma circulara sau ovala creata ca urmare a eroziunii turbionare a apelor incarcate cu fragmente de roca. M apar in roci dure, cele mai tipice existand in calcare; sunt frecvente in formatiunile flisului carpatic si in regiunile deluroase.

MEANDRU - bucla creata de un rau, mai ales in regiunile cu pante mici; prezinta maluri asimetrice: cel concav este mai abrupt, aici predomina eroziunea, iar cel convex mai alungit, cu acumulari. Numele de M. vine de la raul Menderas din Turcia. M pot fi clasificate in raport cu: morfologia vaii: M. de rau, M. de vale; conditiile - M. aluviale, M. incatusate, M. formate pe calcare, M. in gheata; modul de evolutie - M. libere, M. limitate, M. fortate; forma - M. simple, M. compuse.

MIȘCARI EPIROGENETICE - miscari tectonice de ridicare sau coborare a blocurilor continentale, care produc regresiuni si, respectiv, transgresiuni marine.

MIȘCARI EUSTATICE (HIDROSTATICE) - miscari ce duc la ridicarea sau coborarea nivelului Oceanului Planetar, datorita modificarii volumului de apa frecvent legat de oscilatii de natura climatica); cele pozitive duc la transgresiuni, iar cele negative la regresiuni marine.

MISCARI OROGENETICE miscari tectonice care se produc in geosinclinale, determinand cutarea rocilor acumulate, metamorfozarea si constituirea de catene noi, intai submerse, iar in final emerse (lanturi de munti); se pot manifesta in mai multe faze din cadrul unei orogeneze.

MONOCLINAL - tip de structura geologica, unde stratele de roci inclina intr-o singura directie. Ex: structura M in Podisul Moldovei, Depresiunea Colinara a Transilvaniei etc.

MORENA - forma de relief rezultata din materialele detritice transportate de ghetari si depuse acolo unde gheata se topeste; in functie de pozitia lor in interiorul vaii glaciare sunt: M. frontale - materialele depuse sub forma de arc de cerc in fruntea limbii de gheata; M. laterale - materiale depuse sub forma de diguri abrupte pe marginea vaii glaciare; M. mediane - depuse in partea centrala a vaii glaciare.

PAS - zona joasa sub forma de inseuare din cadrul unei culmi, unui munte sau intre doua culmi si lanturi muntoase, care faciliteaza traversare a acestora (P. Mestecanis din grupa nordica a Carpatilor Orientali).

PEDIMENT - suprafata de eroziune, usor inclinata si dezvoltata pe roci dure. Se disting doua elemente: inselbergul (relieful rezidual) si P. propriuzis, despartite intre ele de un unghi (ruptura de panta) - knick; P. poate fi uniform dezvoltat in jurul inselbergului sau poate avea intranduri adanci sau mai mici in interiorul abruptului muntos. Conditiile necesare formarii P.: (a) conditia tectonica - P. se formeaza in tendinta de echilibrare a energiilor tectonice inegal distribuite; (b) conditia litologica - se impune existenta unor roci cu diferite rezistente, din care una trebuie sa fie dura pentru a pastra acest tip de relief; (c) conditia bioclimatica - se formeaza cu precadere in regiunile semiaride calde. Formarea P. este legata de: planatia laterala, scurgerea in panza, eroziunea diferentiala, nivelarea desertica, exhumarea, degradarea versantului montan si retragerea paralela cu planul initial etc.

PEDIPLENA - relieful rezultat din unirea mai multor pedimente deasupra carora se inalta martori insulari (inselberguri:) cu versanti puternic inclinati, de forma convexa. P. este o varianta a peneplenei ce caracterizeaza climatul arid si semiarid. Are aspect de campie foarte neteda, partial acoperita de un strat subtire de material ce, exprima stadiul matur al ciclului de eroziune.

PENEPLENA - campie sau suprafata apropiata de campie; sector larg al uscatului, nivelat in urma unei alterari si denudari intense a unui tinut muntos. Davis W. considera P. ca pe o etapa finala in evolutia ciclului geografic. Se formeaza prin largirea vailor, micsorare a pantei versantilor si scaderea altitudinii relative a interfluviilor. P. este dominata de o serie de martori de eroziune (monadnock-uri). Se mai deosebesc: P. itinerita - cand raurile s-au adancit, reactivand eroziunea in urma inaltarii regiunii; P. exhumata - suprafata care, dupa ce a fost acoperita de sedimente, a fost scoasa la zi de catre eroziune; P. fosilizata - pe care s-au depus sedimente, ingropand-o.

PESTERA - cavitate formata prin dizolvarea efectuata de catre apa subterana asupra unor roci (calcar, gips, roci cu ciment calcaros etc.); se compune din sali, galerii.

PIEMONT - forma de relief cu caracteristici de campie acumulativa, dezvoltata la contactul unor munti inalti cu o suprafata de uscat neteda sau lacustra; rezulta in conditiile unui climat cu sezoane umede si uscate (tipic mediteranean), in care cea mai mare parte din precipitatii au caracter torential, ele asigurand transportarea de catre reteaua de torenti si rauri a unui volum insemnat de pietris, nisip din munti, pe care-l depun pe suprafetele de la exterior sub forma de panze; in timp, din acumularea acestora, rezulta, ca forme preliminare, conuri aluviale, glacisuri aluviale si, in final, campii pe suprafete de mai multe sute de km²; prin ridicarea neotectonica a campiei piemontane, aceasta, prin inaltime si caracteristici impuse de fragmentare, devine podis piemontan, iar intr-o faza evolutiva inaintata, dealuri

(coline) piemontane, martori de P.; P. Se clasifica dupa: (a) pozitie (la exteriorul muntilor sau in interiorul lor, pe marginile unor depresiuni); (b) tipul de munti (p. alpine, la baza muntilor formati prin orogeneza alpin a; P. hercinice, la exteriorul muntilor sau masivelor hercinice, P. la baza muntilor vulcanici etc.); (c) climat (P. mediteraneene, P. periglaciare); (d) stadiu de evolutie (P. functionale, P. nonfunctionale, P. relicte, P. fosilizate); (e) inaltime (p. joase, P. inaltate) etc.; legat de desfasurarea P. exista: retea hidrograflca piemontana convergenta si divergenta; structura piemontana - in panze de aluviuni piemontane; panze de apa piemontane etc.

PLANEZA - suprafete interfluviale, cu forme relativ trapezoidale sau triunghiulare, situate pe flancurile conurilor vulcanice, create de o retea hidrografica divergenta (radiara), conforma cu desfasurarea pantei; sunt alcatuite din lave.

POLEI - pojghita de gheata subtire si transparenta care se formeaza la suprafata solului si a obiectelor pe care au cazut picaturi de ploaie supraracite.

POLIE (POLJE) - depresiune carstica inchisa, cu aspect alungit, delimitata de versanti abrupti, avand fund plat, acoperit de aluviuni, in care s-au adancit organisme fluviatile a caror apa dispare in ponoare (unele P. pot adaposti si lacuri); dimensiunile variaza de la cateva sute de metri la cativa zeci de kilometri; p, sunt cele mai mari depresiuni carstice si rezulta din unirea unor depresiuni de tipul dolinelor si uvalelor, din prabusirea tavanelor de pesteri (rezulta si humuri cu aspect de martori reziduali ce domina sesul aluvial), scufundarea pe linii de falii a unor grabene sau sinclinale; ca geneza pot fi deosebite: P. De ingemanare, P. de prabusire, P. tectonice si P. complexe.

PROLUVIU - depozit continental cu forma de con ce se acumuleaza la baza versantilor sau in sectoarele cu panta redusa ale acestora; P. sunt formate din materiale grosiere, de regula pietrisuri putin rulate, nisipuri si argile depuse de torenti si ravene la gurile lor; de regula, se juxtapun cu trenele de coluviu (coluvio - proluviale, proluvio-coluviale); depozit format din material slab sortat si cu un grad mic de rulare depus de catre torenti la baza versantilor. Ca forma de relief, P. corespund conurilor de dejectie.

PUNCT DE ROUA - temperatura la care trebuie sa ajunga un volum de aer pentru a deveni saturat, in conditiile in care presiunea ramane aceeasi.

RADIATIA DIFUZA (D) - parte din radiatia solara care, la traversarea atmosferei, sufera fenomenul de difuzie, ajungand la suprafata terestra din toate partile boltii ceresti.

RADIATIA SOLARA DIRECTA (S) - fractiunea din radiatia solara care strabate atmosfera, ajungand nemodificata la suprafata terestra, sub forma unui manunchi de raze paralele; radiatia cu lungimi mari de unda este oprita de atmosfera din cauza absortiei neincetate de vapori de apa si CO2;

RAVENA sant rezultat prin actiunea apei de siroire, avand aspectul unei vai mici in forma de 'V' ascutit; este adancita mult in sol si in depozitul de versant. R. se pastreaza de la o ploaie la alta, progreseaza cu fiecare noua ploaie; prin evolutia R., intr-o faza avansata a eroziunii lineare, se formeaza ogasele.

REGRESIUNE MARINA retragerea apelor marine (oceanice) si implicit a liniei de tarm in detrimentul  uscatului, cauzata fie de miscarile eustatice negative, fie de miscarile epirogenetice pozitive.

REVARSARE - fenomen prin care are loc iesirea apelor raurilor din albiile minore, in timpul ploilor torentiale de lunga durata, cand debitele raurilor cresc foarte mult, iar albiile minore nu mai pot prelua intreaga cantitate de apa; au loc R. insotite de inundarea albiilor majore (luncilor).

RIGOLA - canal mic de scurgere a apei, cu aspect de sant elementar, cu adancimi mai mari de 0,5 m, cu lungimi mai mici de 200 m, lipsit de un bazin de receptie; se formeaza pe suprafete inclinate; face tranzitia de la scurgerea in suprafata la scurgerea concentrata.

ROUA - este un fenomen metereologic care face parte din categoria precipitațiilor. Ea se formeaza de obicei seara sau in cursul dimineții, prin racirea aerului vaporii de apa existenți la suprafața solului se condenseaza formandu-se pe diferite obiecte de pe sol picaturi de apa. Acest fenomen este influențat de gradul de saturare al aerului cu vapori de apa și de temperatura aerului, care trebuie sa asigure anumite valori pentru a atinge punctul de condensare.

SINCLINAL SUSPENDAT forma de relief pozitiva dezvoltata, invers structurii geologice; pe sinclinal se formeaza o culme relativ suspendata fata de zonele limitrofe.

SOLIFLUXIUNE - proces specific versantilor situati in regim periglaciar, care consta in deplasarea lenta, in masa a unui strat de sol supraumectat, pe un pat de roca inghetat, si a solului intelenit si fixat de radacinile covorului vegetal.

STALACTITA - forma de relief endocarstic, cu aspect de turturi, dezvoltata pe tavanul pesterilor; are ca origine precipitarea carbonatului de calciu continut de apa; pot aparea in sare, gips, lava si chiar in gheata; de regula, au forma conica, dar apar si sub forma draperiilor, candelabrelor cu brate, anemolitelor (dezvoltate excentric in raport cu velticala, dar in functie de directia curentilor de aer); au un canal central si se dezvolta concentric; S. subtiri ce acopera tot plafonul se numesc stilolite; impurificate cu diverse substante spalate de apa, pot duce la colorarea lor (rosu-limonit; cenusiu-acizi humici).

STALAGMITE - forma de relief endocarstic, cu aspect conic sau cilindric, dezvoltata pe pardoseala pesterilor, in sens invers stalactitelor (de jos in sus); ia nastere din precipitarea CaC03 continut de picaturile de apa ce se preling din varful stalactitelor; cu timpul, stalactitele si S. se unesc, formand coloane; nu beneficiaza de orificiu interior prin care circula apa; se pot desfasura impresionant pe toata pardoseala pesterilor si pot aparea chiar si in alte roci (lave vulcanice) sau gheata (pesterile cu ghetari; ex: Scarisoara).

STRUCTURA GEOLOGICA - ansamblul modalitatilor de asezare a stratelor de roci si a altor corpuri de roci din scoarta terestra si raporturile stabilite intre acestea; S.g. pot fi grupate dupa modul de dispunere a stratelor, deformare si raportul cu diferite corpuri de roci.

SUBLIMARE - proces fizic prin care se produce o schimbare a starii de agregare din gazoasa in solida, si invers (in atmosfera, vaporii trec in cristale de gheata; sulful rezultat prin transformarea fumarolelor in lungul crapaturilor din aparatul vulcanic).

SUFOZIUNE - provine din limba italiana, suffodio = a sapa pe dedesupt, a submina; proces caracteristic indeosebi suprafetelor plane sau usor inclinate care favorizeaza circulatia descendenta a apei (infiltratia), prin care are loc dislocarea si indepartarea unor particule din rocile substratului in care circula apele infiltrate si cele subterane; exista: S. chimica, in urma careia are loc dizolvarea sarurilor depuse pe porii rocilor si transportul acestor saruri in solutie catre panza freatica; S. mecanica, realizata de apa de infiltratie sau subterana prin dislocarea celor mai fine particule din constitutia solului sau a rocii. Rezulta un relief specific, cu palnii, hrube, tunele de sufoziune.

TALVEG - porțiunea cea mai joasa a albiei minore.

TASARE - proces de indesare si lasare usoara a unor suprafete alcatuite din materiale plastice, afanate sau poroase (loess, depozite loessoide etc.); se manifesta fie prin comprimarea interna a materialelor, impusa de propria greutate sau de prezenta unei sarcini exterioare, fie ca urmare a sufoziunii chimice ori mecanice; T. da nastere la unele forme negative de relief: crovuri (depresiuni de T.), vaiugi de T., paturi de T. etc.

TRANSGRESIUNE MARINA inaintarea apei marii peste un sector continental. Se datoreste unei miscari epirogenetice negative sau unui eu statism negativ. Inaintarea apelor asupra uscatului se manifesta prin depuneri de sedimente grosiere, urmate de nisipuri si, mai spre larg, de argile.

TRECATOARE - loc ingust, in lungul unei vai, care inlesneste circulatia locuitorilor dintr-o parte in alta a unor munti sau dealuri inalte.

UVALA, UVALAS - forma carstica de suprafata, cu aspect depresionar, ce rezulta din unirea mai multor doline. Prezinta un contur neregulat, un profil transversal in forma de 'U' si dimensiuni de zeci sau sute de metri.

VALE - forma de relief negativa, rezultata prin adancirea unui curs de apa sau a unui ghetar; toate V. au o albie prin care curge apa, ghetarul si doi versanti individualizati pe masura adancirii; la V. evoluate se diferentiaza: talvegul, albia minora incadrata de maluri, albia majora, terase, umeri si nivele de eroziune; se clasifica dupa: (a) agentul care le-a creat sau le-a impus caracteristica principala (V. fluviatile, V. torentiale, V. create de siroire, V. glaciare); (b) forma, infatisare (V. largi simetrice sau asimetrice, chei, defilee); (c) raportul cu structura si miscarile neotectonice (V. consecvente, subsecvente, obsecvente, V. epigenetice, V. antecedente, V. pe sinclinal, V. pe anticlinal, V. tectonice, V. de falie, V. longitudinale, V. transversale etc. ); (d) desfasurare (V. convergente, V. divergente, V. inelare); (e) evolutie (V. tinere, V. mature, V. batrane); (f) regimul scurgerii apei (V. cu scurgere permanenta, V. cu scurgere temporara) ; (g) roca in care s·au dezvoltat (V. carstice, V. sufozionale, V. in nisipuri etc.); (h) alte tipuri V. liman, V. ued, V. suspendate, V. submarine etc.).

VERSANT suprafata inclinata, cu forma variabila, desfasurata intre nivelul interfluviilor la partea superioara si o baza cvasiorizontala reprezentata de podul terasei, lunca, vatra unei depresiuni, campie etc.; rezulta frecvent prin fragmentarea unei regiuni de catre rauri, dar uneori si prin dezvoltarea unor abrupturi de faliere; evolueaza diferit, in functie de: climat (se retrage paralel cu pozitia initiala in climat uscat, la baza dezvoltandu-se pedimente; are loc o miscare treptata a pantei si a inaltimii in climat temperat), neotectonica (in conditii de ridicare - se produce o dinamica activa prin procese gravitationale, siroire, adancirea raurilor, iar pantele vor fi mari; stabilitatea neotectonica sau usoara coborare asigura un ritm mai lent al proceselor), structura si alcatuire petrografica

(capata caracteristici tot mai diferite, impuse de manifestarea diferentiala a denumirii, cu cat conditiile geologice sunt mai complexe) etc.; se separa dupa diferite criterii: (a) geneza (V. de eroziune fluviatila, glaciara, marina etc. si V. tectonice); (b) stadiu de evolutie (V. tineri, V. maturi, V. de echilibru); (c) forma (V. concava, V. convecsi, V. drepti, V. compusi); (d) marimea pantei (V. abrupti, V. moderati, V. lini) etc.

VIITURA - cresterea brusca si puternica a nivelului unei ape curgatoare, determinata de: averse puternice, topirea brusca a zapezii, ploi suprapuse peste topirea zapezilor, ruperea unui baraj natural sau antropic. Se deosebesc dupa: (a) marime - V. catastrofale și V. exceptionale; (b) frecventa - V. anuale, V. decenale, V. exceptionale; (c) desfasurarea in timp - V. simple (un singur varf), V. duble (doua varfuri), V. complexe (mai multe varfuri).

VISCOL furtuna violenta de zapada, la care vantul are viteze de 90 km/h.

VULCAN - forma de relief pozitiva rezultata in urma ivirilor la suprafata scoartei terestre a topiturilor magmatice sub forma de lava, pe linii de fisuri profunde. Topitura de silicati ajunsa la suprafata scoartei terestre, alaturi de fragmentele de roci provenite din exploziile care, de regula, insotesc aparitia lavei, se acumuleaza, ducand la cladirea unei forme de relief, cu o forma conica. V. (aparatul vulcanic) este alcatuit in general din trei componente: cosul, conul si craterul vulcanic. Un astfel de aparat vulcanic, poarta numele de aparat vulcanic simplu. Exista si aparate vulcanice compuse (Vezuviu), unde, in craterul larg al vechiului con vulcanic, au luat nastere, in faze din eruptii mai noi, alte conuri vulcanice secundare. Tot in categoria V. compusi intra si cei cu conuri adventive (Stromboli). Dupa timpul cand au erupt, V. pot fi clasificati in: V. activi, V. stinsi, V. vechi.