Ergonomie - introducere. terminologie.

ERGONOMIE  - INTRODUCERE. TERMINOLOGIE.

Termenul de ergonomie a fost inventat in anii 1950 de catre un grup de oameni de stiinta interesati de relatia dintre oameni si aparatura. Cuvantul deriva de la grecescul ergon=munca si nomos=naturalete.

Astfel, ergonomia reprezinta stiinta care introduce legi ce stabilesc comportamentul omului in munca sa, avand drept scop optimizarea activitatii sale, precum si protejarea sa.

Murrell K.F.H. (parintele spiritual al acestei stiinte) a definit ergonomia ca fiind studiul relatiei dintre om si mediul sau de munca.

Organizatia Internationala a Muncii defineste ergonomia ca fiind aplicarea stiintelor biologice, umane, in corelatie cu stiintele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciproca optima intre om si munca sa, rezultatele fiind masurate in indici de eficienta si stare de sanatate a omului

I Scurt istoric

Munca l-a insotit pe om inca de la aparitia lui pe Pamant. De la inceputurile umanitatii se stie ca pe langa inteligenta sociala si fizica, sunt necesare si aptitudini tehnice si fizice pentru practicarea cu success a unei profesii. Nogueira a aratat ca studiul si importanta sanatatii si a bolilor ambientale in raport cu munca au fost subestimate pentru o lunga perioada de timp.

In medicina dentara au existat preocupari pentru perfectionarea instrumentarului, inca din antichitate. Astfel, examinarea unor cranii din neolitic arata ca se foloseau pentru extractii clesti speciali, din bronz, deoarece crestele alveolare examinate erau vindecate, netraumatizate. Inscriptii hieroglifice (anii 800-500 i.e.n.) arata ca dentistii tratau carii cu instrumantar adaptat acestui act terapeutic.  Paul din Egina (sec. al VII-lea e.n.) recomanda detartrajul cu instrumente metalice si pile concepute de el. In sec. IX-XII scoala medicala araba decrie instrumente de detartraj folosind diferite instrumente in functie de zona in care se lucreaza, descriind si pozitia pacientului recomandata pentru aceasta manopera.

Secolele XVII-XIX aduc nou utilizarea diferitelor materiale (fildes, os, dinti de animale, metale si aliaje, gutaperca, acrilate) pentru inlocuirea dintilor, implantare.

Datele istorice atesta existenta unor preocupari in medicina dentara directionate astfel:

Spre dezvoltarea si diversificarea formei instrumentelor

Stabilirea pozitiei optime de lucru.

In sec. XIX a fost introdus in practica medicala motorul de picior conectat la o piesa de mana (1871), urmat de motorul electric (1974), care putea atinge 1000 rotatii pe minut. Aceste descoperiri au fost urmate de numeroase altele, ducand la cresterea vitezei piesei de mana la 4000 rot/minut, apoi la 12.000 rot./minut in 1947, urmate de aparitia turbinei cu aer de 250.000 rot/minut.

Ergonomia stomatologica, parte integranta a ergonomiei generale a preluat principiile acesteia, adaptandu-le cerintelor specifice lucrului la unitul dentar.

In perioada interbelica si apoi cea postbelica s-au afirmat stomatologi preocupati in gasirea unor regului de organizare a activitatii in profesie. Dintre acestia, Harold Kilpatrick (1964) a formulat principiile ergonomiei in lucrarea intitulata Simplificarea muncii in practica dentara. Ulterior, publica si un manual al asistentei dentare. Autorul subliniaza ca cel mai important in ergonomie este economia de miscari ale practicianului: ″Tensiunea poate fi scazuta prin aplicarea principiilor reducerii stress-ului si economiei de miscari, combinate cu calitatile intelegerii umane si empatiei.″

Alti clasici ai ergonomiei stomatologice, Frotz Schon si Karlheinz Kimmel sunt preocupati de pozitiile optime de lucru, organizarea cabinetului, a laboratorului de tehnica dentara pentru a asigura confortul medicului, tehnicianului dentar si asistentei.

In ergonomie exista doua principii de baza :

1. a alege persoana potrivita pentru o anumita munca
2. a alege munca potrivita pentru o anumita persoana.

In toate domeniile de activitate exista principii ergonomice bine stabilite, care sunt imbunatatite odata cu progresul tehnologic. Aparatura construita astazi in domeniul medical este astfel realizata pentru a satisface de la bun inceput nevoile ergonomice ale celor ce o folosesc (sa ofere usurinta in manipulare, confort, satisfactia muncii, motivatie si senzatia de bine).

Ergonomia in medicina dentara studiaza:

-pozitia de lucru

-miscarile optime

-folosirea instrumentarului adecvat

-alegerea instrumentarului care satisface principiile ergonomice, usurinta in manipulare

-organizarea cabinetului dentar

-organizarea laboratorului de tehnica dentara

-protectia pacientului

Simplificarea muncii, asa cum este denumita organizarea ergonomica a muncii in medicina dentara are in vedere reducerea stressului prin optimizarea miscarilor pe parcursul tratamentului atat din partea medicului, cat si asistentei, plasarea instrumentarului la locul potrivit, iluminarea corespunzatoare, precum si buna colaborare cu pacientul.

Cu cat efortul depus pentru realizarea unei munci este mai mic, cu atat conditiile ergonomice de lucru au fost mai bune. Termenul de ergonomie se refera si la interfata om-mediu inconjurator, care nu produce niciun fel de efecte negative.

II Ce inseamna ergonomie pentru tehnica dentara?

Principiile ergonomiei constituie cel mai sigur, mai eficient si mai simplu mod de a munci in laboratorul de tehnica dentara. Imbunatatirea acestora, scop al ergonomiei moderne va duce la cresterea senzatiei de confort si de bine atat pentru pacienti, cat si pentru echipa medic-asistenta-tehnician dentar. Totodata astfel sunt prevenite aparitia atat a bolilor profesionale, cat si a accidentelor de munca.

Cea mai frecventa categorie de boli profesionale o constituie afectiunile musculo-scheletice. In aceasta categorie sunt incluse o serie de probleme survenite la nivelul:

-musculaturii

-nervilor

-discurile vertebrale

-articulatiilor

-cartilagiilor

-ligamentelor si tendoanelor.

Cele mai afectate regiuni sunt de obicei regiunea lombara si extremitatile membrelor.

Ceea ce trebuie cunoscut este faptul ca o organizare pe principii ergonomice a activitatii personalului din laboratorul dentar, previne aparitia patologiei mai sus amintite.

Preventia porneste de la cunoasterea cauzelor principale ale aparitiei afectiunilor de la locul de munca, anume: sederea posturala pentru o perioada lunga de timp, statul in picioare in pozitia aplecat, munca in conditii de stress, toate existente la cei ce muncesc in laboratorul de tehnica dentara.

Factorii de risc pentru aparitia afectiunilor musculo-scheletice, care sunt luati in discutie in majoritatea studiilor de ergonomie sunt:

-repetitia (miscarile pe care le repeta o articulatie sau grup de muschi intr-un interval de timp)

-forta (efortul mecanic sau fizic depus pentru realizarea unei activitati)

-stressul mecanic

-postura

-vibratiile (miscarile vibratorii ale piesei de mana se apropie de cele exercitate in timpul sofatului)

-frigul

-stressul extrinsec.

Ergonomie inseamna si:   -organizarea laboratorului dentar astfel incat sa existe o buna accesibilitate la aparatura folosita de catre tehnician.

-imbunatatirea design-ului instrumentelor

-pozitia tehnicianului dentar pentru a asigura conditii ergonomice de munca

-informatizarea gestionarii datelor tehnologice.

III Notiuni legate de medicina muncii

Primul studiu stiintific referitor la bolile profesionale a fost intocmit in 1700 de catre Dr. Bernardino Ramazzini (1633-1714). Cartea sa numita "Bolile Muncitorilor" s-a bazat pe problemele de sanatate si bolile aparute in cazul a 54 de profesii diferite. Autorul este considerat a fi precursorul cercetarilor in domeniul muncii si este vazut de multi ca parintele parintele medicinei muncii. Conform lui Ramazzini, muncitorii implicati in topirea argintului au prezentat o incidenta mai mare de pierdere a dintilor. Autorul releva de asemenea afectiunile lamentabile cauzate muncitorilor care manevreaza mercur, descriind simptome ca hipersalivatia si ulceratiile gatului.

Midorikawa a afirmat ca referintele istorice ale practicii medicinei dentare in companiile mari dateaza inca din 1887, cand a fost construita in Anglia marea cale ferata vestica si cand au fost create companii precum cea nord-americana Ford (1916), sau cea italiana Olivetti (1936). In secolele XIX si XX s-au facut investitii mai mari pentru sanatatea angajatilor si pentru dezvoltarea interactiunii sociale printre muncitori.

In 1979, Guimaraes si Rocha au propus dezvoltarea unui sistem stomatologic pentru companiile mari, medii si mici, care sa ofere asistenta totala angajatilor, referitor la cunoasterea necesitatilor de baza si la planificarea tratamentului.

Garrafa (1986) a stabilit obiectivele Stomatologiei Muncii precum: "studierea, interpretarea si solutionarea diverselor probleme orale care ating pe toti muncitorii vazuti ca participanti la procesul de producere si consum al bunurilor, inclusiv proprii lucratori din sectiunea de sanatate.

O noua informatie de risc emisa de Administratia Protectiei si Sanatatii Ocupationale (OSHA) alerteaza laboratoarele dentare cum sa previna expunerea la beriliu, care poate cauza boala cronica a beriliului (CBD), adesea o boala fatala de plamani, sau cancer pulmonar. Inhalarea prafului de beriliu la anumite concentratii este extrem de riscanta-uneori mortala si est ingrijorazor faptul ca tehnicienii din laboratoarele dentare continua sa contracteze boala asociata cu expunerea la beriliu.