Structura trofica a ecosistemelor

STRUCTURA TROFICA A ECOSISTEMELOR

Structura trofica a unui ecosistem este data ansamblul relatiilor trofice (de nutritie), stabilite intre speciile care il populeaza. In functie de modul de hranire organismele vii dintr-un ecosistem se impart in trei mari categorii trofice, dependente unele de altele.

Fiecare categorie trofica (producatori, fitofagi, zoofagi, detritofagi, descompunatori) cuprinde vietuitoare din specii diferite, care au aceleasi nevoi trofice (de hrana) si pe care le desparte acelasi numar de trepte fata de producatori. Sunt specii care prin regimul lor de hrana fac parte din mai multe categorii trofice.

Circulatia substantelor si energiei in ecosisteme se realizeaza prin cai denumite lanturi trofice.

Lanturile trofice sunt caile alimentare prin care substanta organica circula de la o specie la alta intr-un singur sens. Ele exprima relatia trofica de transformare si circulatie a hranei. Lanturile trofice sunt conectate intre ele si sunt alcatuite din mai multe verigi de tipul: producatori (seminte, plante), consumatori primari (insecte), consumatori secundari (gaita), tertiari (vulturul).

Intr-o biocenoza lanturile trofice se pot clasifica in:

Lanturi trofice erbivore formate de regula din 4 - 5 trepte: planta verde, fitofagi, carnivor primar, secundar si tertiar. Dimensiunea animalelor creste spre ultima veriga a lantului (fitofagul este mai mic decat primul zoofag) datorita faptului ca zoofagul (carnivor) consuma hrana mai bogata in energie si o foloseste mai eficient.

Lanturi trofice detritivore formate de regula din 2 trepte: detritus (resturi de plante si cadavre de animale) si microorganisme sau animale detritivore (bacterii sau lupul);

Lanturi trofice parazite formate de regula din 2 - 3 trepte: gazda (organisme vii), parazit (virusuri, bacterii, ciuperci) si uneori hiperparazit (protozoare flagelate sau bacterii).

Prin urmare lanturile trofice sunt formate dintr-un numar limitat de verigi trofice (maxim 5-6) deoarece transferurile de energie si materie sunt limitate si se realizeaza cu pierderi la fiecare treapta trofica. Relatiile trofice (de nutritie) fac ca fiecare nivel sau treapta trofica sa fie controlata de un alt

nivel, superior.

Lanturile trofice pot fi dereglate prin interventia omului. Administrarea de pesticide pentru combaterea daunatorilor din culturile agricole afecteaza puternic relatiile trofice, deoarece pesticidele se acumuleaza si se concentreaza in organismele anumitor categorii trofice provocand imbolnavirea lor sau chiar moartea. Astfel de exemplu, daca cartofii sunt stropiti cu DTT (pesticid) pentru combaterea gandacului de Colorado, o parte din pesticid cade pe sol si este ingerat de rame. Acestea sunt imune la acest pesticid (nu mor), dar il acumuleaza in organismul lor. Mierlele, care consuma o mare cantitate de rame, sunt sensibile la pesticid si vor murii.

O alta cantitate de pesticid existent in sol intra in cartofi, de unde prin consum ajung in organismul uman sau animal (porci, pasari). Prin consumul de carne, oua, legume, fructe, omul poate concentra in ficat o cantitate apreciabila de pesticid, care poate produce ciroza sau cancer. Iata de ce, uneori, chiar si unele activitati umane inofensive pot afecta mediul si calitatea vietii. Marturie stau zecile de specii pe cale de disparitie. Astfel, una din cauzele disparitiei vulturilor cu barba (zaganul) din America si Europa in ultimii cincizeci de ani, este ingerarea de otrava, care a fost preluata din cadavrele lupilor omorati prin otravire.

Retelele, nivelele si piramidele trofice

Se stie ca unele animale fitofage consuma diferite specii de plante si, la randul lor, constituie hrana pentru alte animale din specii Se stie ca unele animale fitofage consuma diferite specii de plante si, la randul lor, constituie hrana pentru alte animale din specii carnivore.

Speciile de animale si plante care sunt active in mai multe lanturi trofice, constituie punctele lor de contact.

Lanturile trofice dintr-o biocenoza sunt legate intre ele, unele de altele, iar conexiunile dintre acestea formeaza retelele trofice. Punctele de contact dintre lanturile trofice sunt denumite noduri trofice. In ele se afla fie animale omnivore (furnici), fie carnivore (pasarile carnivore) care controleaza mai multe lanturi trofice.

Populatiile situate pe aceeasi treapta fata de producatorii primari, constituie un nivel trofic. Pe masura ce se avanseaza in nivelele trofice se observa ca: numarul organismelor componente ale populatiei scade, talia si longevitatea lor creste iar ritmul de reproductie scade. Aceste raporturi numerice sunt reprezentate grafic sub forma unei piramide.

Primul model grafic al acestor relatii cantitative a fost realizat de un ecolog (Charles Elton) care a fost denumit, piramida numerelor. In acest model, fiecare nivel trofic este reprezentat de o anumita categorie structurala a biocenozei. La baza ei se afla producatorii, urmati de consumatorii primari, secundari, iar in varful ei se afla consumatorii tertiari (pradatorii de varf).

Aceasta piramida se mai numeste piramida trofica sau piramida eltoniana. In mod similar, daca in piramida sunt indicate biomasele fiecarui nivel trofic avem o piramida a biomasei.

De asemenea, se pot construi piramide trofice indicand suprafata ecosistemelor din care isi procura hrana vietuitoarele. Apar astfel piramide inversate cu varful in jos (vezi aria din care-si procura hrana un vultur sorecar, o randunica, si o buburuza).

Relatiile trofice nu se limiteaza la un singur ecosistem, fapt pentru care, orice dereglare intr-un ecosistem se rasfrange si poate avea efecte negative asupra altui ecosistem.

Este important sa intelegem ca ecosistemul natural este un intreg, in care nimic nu se pierde, nimic nu se adauga, tot ceea ce se extrage din el (plante sau animale) trebuie inlocuit. Acesta este pretul pe care omul este dator sa-l plateasca naturii. Daca nu o face se ajunge la ceea ce numim azi "criza mediului inconjurator".