Parcul National Retezat - proiect

Universitatea: Dunarea de Jos Galati

Facultatea:Stiinta si Ingineria Alimentelor

Specializarea: Ecologie si Protectia Mediului

Parcul National Retezat

Cuprins:

1.Amplasament

2.Caracteristici generale

3.Caracteristicile biotopului

4.Caracteristicile biocenozei

5.Activitati antropice

6.Bibliografie

Amplasarea rezervatiei-peisajul Muntilor Retezat

Prin peisajul lor variat, unde relieful semet si stancos si lacurile glaciare prezinta o atractie deosebita, Muntii Retezat au constituit de timpuriu una dintre principalele regiuni turistice din Carpatii Romanesti. Cele patru cabane existente (Pietrele, Baleia, Buta si Gura Zlatei) a caror capacitate se ridica la peste 500 de locur, potecile marcate, care totalizeaza peste 200 de km,asigura dezvoltarea turistica satisfacatoare a masivului.

Pentru conversarea patrimoniului floral si faunistic, ca si a peisajului specific de munte inalt, a fost constituit in 1935 Parcul National Retezat, azi cu o suprafata de 20100 ha si cu perspectiva de extindere, cuprinzand o mare parte a culmii principale nordice si intinzandu-se la sud pana la varfurile Stanuletii, Custurii si Gruniu. In interiorul parcului a fost delimitata o rezervatie stiintifica integrala, cu regim strict de protectie (1840 ha), cuprinzand regiunea dintre Gura Zlatei si varfurile Radesu, Zanaoaga, Judele si Retezat.

In cadrul rezervatiei sunt ocrotite o serie de specii rare si endemice, ca si formatiuni tipice de vegetatie montana si alpina, fagete seculare, paduri de amestec si molidisuri, jnepenisuri cu raristi de zambru, asociatii de buruienisuri.

Ca urmare a interzicerii pasunatului, in rezervatia integrala s-au dezvoltat mult pajistile cu ierburi inalte, pajistile scunde fiind bine reprezentate numai la mari inaltimi. Este ocrotita, de asemenea, bogata fauna montana alpina: capra neagra, ursul, cerbul, rasul, acvila de munte, cocosul de munte, pastravul, numeroase nevertebrate rare.In cuprinsul parcului national se gaseste o casa-laborator, langa Taul negru, in rezervatia integrala si doua puncte de cercetari, la cabana Pietrele si la Rotunda, in valea Lapusnicului Mare.

2.Date generale despre Rezervatia Naturala Retezat

3.Caracteristicile Biotopului

Masivul Retezat are o structura geologica complexa fiind alcatuit din roci cristaline si calcare . Datorita altitudinii sale mari( Vf. Peleaga 2509 m ) , activitatea ghetarilor s-a desfasurat amplu , identificandu-se urmele a 18 ghetari . In afara ghetarilor de circ ( Bucura , Custura , Judele ) s-au mai pastrat resturile celui mai intins ghetar de vale ( Lapusnicul ) , precum si cel mai mare numar de lacuri glaciare din tara ( 83 ) .

La poalele Muntilor Retezat se afla Lacul Bucura ( 2041 m ) , cel mai intins lac din zona alpina romaneasca ( 10,5 ha ) .

Zona calcaroasa este cuprinsa intre culmile Albele , Dragasan , Scocul Mare . In acest perimetru se intalnesc si fenomene carstice - vai seci , doline, avenul Piule , pesterile Dalma cu Brazi , Piatra Iorgovanului .

Geologie

Prin intinderea sa, Parcul National Retezat se suprapune structurilor geologice care alcatuiesc grupa muntilor Retezat - Godeanu. Din nucleul central al acestora se desprinde radiar, spre nord, Masivul Retezat, bine individualizat datorita incadrarii lui intre depresiunile tectonice Petrosani si Hateg. El formeaza o "imensa fereastra tectonica" unde apare la zi autohtonul danubian flancat de cristalinul getic de tip "Sebes - Lotru". Caracteristica principala a Muntilor Retezat este data de prezenta a doua mari blocuri de roci eruptive care se desfasoara pe directiile de curgere ale Lapusnicului Mare si Raului Barbat: spre nord masivul granodioritic de

tip Retezat,care se desfasoara pe o lungime de peste 40 km si o latime de cca.20 km, si

masivul granodioritic de Buta, care apare in sudul culoarului de vale Lapusnic - Barbat si cade sub depozitele jurasice ale Retezatului Mic. Intre cele doua blocuri este cuprinsa o fasie de sisturi cristaline, apartinand autohtonului danubian, cu sisturi cuartitice, micasisturi filitoase si sisturi clorito-amfibolice. O alta fasie de sisturi cristaline aferente domeniului danubian se intinde la nord-vest de blocul granitic nordic. Masa cristalina face corp comun cu intruziunile eruptive. Sedimentarul este reprezentat prin cateva petece geologice paleozoice si mezozoice, (in special calcare din Jurasic Superior si Cretacic Inferior), apartinand cuverturii autohtonului, si se afla catre periferia estica a Retezatului (Culmea Tulisa) si in sud-sud vest (Retezatul Mic). Cristalinul panzei getice nu apare decat pe latura nordica a muntilor, patrunzand mai departe sub sedimentarul depresiunilor Hateg si Petrosani.

Geomorfologie

Parcul National Retezat dispune de o mare diversitate a formelor, ceea ce confera peisajului o spectaculozitate aparte. Relieful este modelat in principal in conformitate cu structura geologica si cu caracteristicile substratului litologic.

- Liniile majore ale reliefului reflecta concordanta cu structura, atat ca orientare, cat si ca

morfologie.

Cele doua blocuri granodioritice corespund, in general, celor doua culmi principale:

- in nord - Culmea Peleaga - compusa din Zlata (2142 m), Sesele Mari (2324m), Judele

(2389m), Bucura (2432m), Peleaga (2509m), Papusa (2508m) si Baleia (1498m);

- in sud - Culmea Buta, peste culoarul vailor Lapusnicu Mare si Rau Barbat, compusa din:

Piatra Iorgovanului (2015m), Buta (1977m), Dragsanu (2076m) si Varfu Custurii (2453m).

- cele doua culmi principale sunt legate intre ele de o adevarata punte, Custura Papusii,

cele trei culmi formand o "litera H".

Din aceste doua culmi principale pleaca lateral o serie de inaltimi secundare

- spre nord, spre rama Hategului, crestele Retezat, Pietrele, Prislop etc.

- spre sud, catre valea Lapusnicului Mare se desprinde complexul de culmi Slaveiul

- spre sud-vest complexul orografic Piule (Retezatul Mic), cu un aspect de tranzitie intre

Muntii Retezat si Godeanu.

- Caracteristicile substratului litologic reprezinta un element de baza in conturarea

caracterelor reliefului din parc.

- masivele granitoide Retezat,Buta sau Muntele Mic (adevarati pivoti modelati printr-o

denudatie indelungata), apartinand domeniului danubian, au forma de corpuri eliptice,

alungite uneori pe zeci de kilometri.

- rocile granitoide, foarte sensibile la schimbarile climatice, prezinta scoarte vechi de

alterare cu aspect de «mari de pietre», iar interfluviile au aspect de creste zimtate, turnuri si colti, sub care se desfasoara abrupturi ametitoare.

- rocile sedimentare din masivele Tulisa si Retezatu Mic sunt predominant calcaroase.

Acestea, fiind roci solubile, au dat nastere in partea sudica a Parcului National Retezat unui peisaj surprinzator prin varietatea formelor:

vai cu sectoare de chei inguste (Cheile Butii, Cheile Scocului, Cheile Scorotei etc.),

platouri cu lapiezuri de diferite forme si in toate fazele de evolutie,

vai carstice oarbe (Jiul de Vest in sectorul Dalmei cu Brazi),

doline mici, si chiar un circ glaciar dezvoltat in calcar dolomitic (singurul de acest fel

din Romania).

- endocarstul este la fel de bine reprezentat in parc, prin numeroasele cavitati (aproximativ

200 de pesteri si avene) din bazinele Lapusnicului Mare Soarbele, Jara, Scorota, versantul

stang al Jiului de Vest, in amonte de Campu lui Neag.

pesterile sunt bogat concretionate (peste 80% din formatiunile carstice cunoscute se

intalnesc aici) si adapostesc o fauna cavernicola variata, de un real interes stiintific.

Pe aceasta baza petrografica, in « lumea » de custuri si inseuari ale Retezatului se

pastreaza cele mai reprezentative forme de relief generat de modificarile climatice, relictele glaciatiunii cuaternare din Carpati

circurile glaciare, simple sau asociate, imbucate sau suspendate, cu cele 58 de lacuri glaciare permanente, situate intre 1700-2300m altitudine

vaile glaciare pe care ghetarii coborau pana la 1300m, cu lungimi intre 3 si 8 km, uneori ajungand la lungimi de peste 10 km (valea Lapusnicului Mare este cea mai reprezentativa).

custurile ce se interpun intre circuri - custura principala, dezvoltata de la vest la est, intre Vf. Zlata si Vf. Lazarului, insumeaza cca 18 km

rocile striate (spinari de berbec),

morenele - pe valea Soarbele se afla cea mai tipica morena din Carpatii Meridionali. Mai jos se regasesc forme de relief periglaciar: campuri intinse de grohotisuri, torenti de pietre, nise, terasete de solifluxiune, potcoave nivale.

Hidrologia

Conditiile tectonice, litologice si morfologice ale Muntilor Retezat, corelate cu pozitia culmilor fata de advectia maselor de aer oceanic, fac ca acest masiv sa fie zona cu cea mai ridicata umiditate si scurgere din Carpatii romanesti.

Reteaua hidrografica bogata se dreneaza in doua directii:

- spre nord, catre raul Strei (bazinul hidrografic Mures), care capteaza toate apele din

vestul, nordul, centrul si nord-estul masivului

- spre sud, catre Jiul de Vest ( bazinul hidrografic Jiul Romanesc).

Densitatea retelei de rauri este mai ridicata in bazinul hidrografic al Streiului (0.8- 1.0 km/kmp) decat in cel al Jiului (0.7- 0.8 km/kmp). Pe trepte de altitudine se observa faptul ca densitatea maxima corespunde etajului subalpin iar minima - celui alpin.

Valorile scurgerii medii specifice cresc cu altitudinea: de la 14.3 l/s/kmp intre 600-800 m, la peste 40 l/s/kmp la altitudini mai mari de 2400 m. In timpul anului scurgerea maxima se inregistreaza, de obicei, in lunile mai- iunie ca urmare a topirii zapezilor si a precipitatiilor abundente. Scurgerea minima se produce in lunile de iarna , cand temperaturile foarte scazute si precipitatiile reduse nu ofera conditii optime de intretinere a procesului scurgerii. Regimul de scurgere de iarna este stabil, iar scurgerea de vara o depaseste de doua ori pe cea de iarna. Temperatura medie anuala a apei raurilor scade cu cresterea altitudinii, fiind in jur de 4°C la 1600 m si cca 2°C la 2200m. Temperaturile maxime ale apei raurilor apar in intervalul iulieaugust

(12 °C pana la 22°C), iar cele minime in intervalul decembrie-martie (de la -2°C la 0°C).

Cel mai important curs de apa este Lapusnicul Mare, cu un debit mediu anual de 12.9 mc/s. Cascadele sunt frecvente pe toate paraiele din Parc. Un loc deosebit in caracterizarea hidrologica a parcului il constituie lacurile naturale relicte.

Acestea isi datoreaza geneza conditiilor optime ale acumularii si transformarii zapezilor in ghetari la altitudini de peste 1700 m in Pleistocenul Superior. Aproximativ 38% din lacurile glaciare ale Romaniei se afla in Parcul National Retezat. Cantonate in poala caldarilor, etajate in trepte, insirate, grupate in complexe sau izolate, ele constituie o atractie de prim ordin, atat pentru turisti, cat si pentru oamenii de stiinta care poposesc pe aceste meleaguri. Elementele morfometrice ale lacurilor oscileaza in limite largi, unele dintre ele batand recordurile din tara: Bucura - cel mai intins lac glaciar, Zanoaga - cel mai adanc. Suprafata lacurilor se mentine intre 300 m2 (Stanisoara I) si 88612 m2 (Bucura), iar adancimea maxima intre 0.3 m (Stanisoara I si II) si 29 m (Zanoaga). Volumul lacurilor variaza intre 90.3 m3 (Galesul II) si 693.152 m3 (Zanoaga).

Desi au suprafata si volum relativ mici, lacurile glaciare joaca un rol deosebit in regularizarea naturala a scurgerii raurilor din Muntii Retezat. In intregul masiv exista 58 lacuri glaciare permanente, aflate intre 1700 si 2300 m. Unele surse bibliografice indica prezenta a peste 80 de lacuri glaciare, luandu-se in considerare, probabil, si cele temporare. Ca urmare a interventiilor antropice din secolul al XX-lea, regularizarea scurgerii raurilor a inceput sa fie controlata si prin lacurile de baraj (artificiale), amenajate pe Rau Mare. Din anul 1974 s-a inceput construirea barajului de acumulare de la Gura Apei, la confluenta raurilor Lapusnicul Mare, Lapusnicul Mic si Raul Ses, care s-a terminat in anul 2004. Pentru completarea volumului de apa din baraj s-au facut doua canale subterane de aductiune de pe raurile Rausor si Nucsoara. Amenajarile hidrotehnice, in special absenta apei pe albia Raului Mare pe o portiune de cateva sute de metri, in aval de barajul Gura Apei, au provocat modificari

ecologice, studiate doar in mica masura, in principal pe Valea Raului Mare.

Mlastinile apar frecvent in parc la marginea unor izvoare, paraie alpine sau in urma colmatarii partiale a unor lacuri glaciare (valea glaciara Judele, Taul Negru, lacurile Lia, Bucura,Taul Rasucit). Acestea constituie areale propice de dezvoltare a speciilor iubitoare de apa. Apele subterane de mica adancime (ape freatice) sunt cantonate mai ales in scoarta de alterare de la baza grohotisurilor (unde se gasesc rezerve insemnate de apa) si in arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest.

Soluri

In functie de altitudine si de structura rocilor, in Retezat exista o mare varietate de soluri, cu soluri acide in partea cristalina si soluri alcaline in zona calcaroasa.

Amenajamentele silvice si cele silvo-pastorale identifica 11 tipuri genetice de sol. Tipurile specifice de sol din Parcul National Retezat sunt: sol brun acid si brun feriiluvial, rendzina, sol brun eumezobazic, sol humicosilicatic, litosol, podzoluri si podzoluri turboase, etc. Podzolul este tipul genetic cel mai frecvent, atat in golurile alpine, cat si in paduri. Solurile brune acide si brune eumezobazice au frecventa mai mare in paduri.

Clima

Situat in plina zona temperat-continentala, Parcul National Retezat se caracterizeaza printr-un topoclimat complex de munte, cu numeroase particularitati determinate de altitudine si orientarea generala a culmilor muntoase fata de directia maselor de aer maritim din vest si a celui continental din est si nord-est, expozitia versantilor fata de Soare si unghiul de inclinare al pantelor.

Dintre factorii climatogenetici cel mai important rol il joaca cantitatea de caldura, primita in functie de expozitia si inclinarea versantilor. In urma cercetarilor de specialitate (I. Farcas si V. Sorocovschi,1993) s-a putut evidentia un contrast caloric pronuntat intre versantii asezati la nordul culmii principale, cu valori sub 120 kcal/cm2/an si chiar mai mici la nivelul circurilor glaciare umbrite (40-50 kcal/cm2/an) si versantii sudici, unde valorile radiatiei se apropie de 160 kcal/cm2/an. Raportate la suprafata intregului parc, ariile cu valori scazute ale cantitatii de caldura primite pe an sunt mai extinse, predominand versantii umbriti cu expunere in general nordica.

In ceea ce priveste temperatura aerului, luna cea mai rece este ianuarie (cu temperature intre -11 °C si +5°C ), iar cea mai calda - iulie ( intre +16°C si +6°C ) sub altitudinea de 1800 m, si august - la inaltimi mai mari. Temperaturile cele mai mici se intalnesc pe varfurile Peleaga, Papusa, Retezat, Bucura. Izoterma de 10°C este caracteristica limitei superioare a vegetatiei arborescente si se intalneste la altitudinea de aproximativ 1900 m pe flancul sudic si aproximativ 1800 m pe cel nordic.

Inghetul, datorat scaderii temperaturii minime sub 0°C, este un fenomen aproape

permanent pe culmi. Aici el poate aparea si in lunile de vara. In zona alpina, numarul zilelor cu inghet creste pana la 250-275 zile/an, in timp ce in regiunile joase este de doar 175-200 zile/an. Inghetul cel mai timpuriu apare in jurul datei de 20 noiembrie, iar cel mai tarziu spre mijlocul lunii mai.

Umezeala aerului, mai slab diferentiata pe verticala, creste de la 74-75% la poale, pana la 85-87% pe culmi. Deficitul maxim de umezeala apare in octombrie.

Nebulozitatea este un fenomen mai frecvent in parc in lunile mai - iunie, datorita circulatiei aerului umed pe versanti, si cel mai rar intalnita in luna octombrie. Mai mult, culmile mai inalte de 1700- 1800 m se situeaza, toamna si iarna, deasupra plafonului noros stratiform si beneficiaza de multe zile senine.

Ceata, fenomen specific climatului montan, creste ca frecventa odata cu altitudinea: de la 50-75 zile/an la poale, pana la 250 zile/an la 1800 m, si chiar mai multe pe culme. Datorita cetii, pe culmi, vizibilitatea scade sub 1 km intre 35-40% din totalul zilelor de toamna si peste 50% din totalul zilelor de iarna. Vizibilitatea este scazuta pe culme si vara, din cauza norilor convectivi care inglobeaza in masa lor creasta muntelui.

Durata stralucirii soarelui, strans legata de regimul nebulozitatii si al cetii, scade vara de la 1300 ore/an (la altitudini coborate), pana la 950 ore/an (pe culmi), in timp ce iarna are valori cuprinse intre 600 si 800 ore. Intre versantii sudici (insoriti) si cei nordici (umbriti) apare o diferenta medie de 200-250 ore/an la poale si mai putin de 100 ore/an pe culmi. Precipitatiile atmosferice au repartitie neuniforma, in functie de inaintarea maselor de aer umed (atlantice si mediteraneene) si de altitudine. Cantitatile medii anuale de precipitatii sunt cuprinse intre 900 mm la altitudini scazute, 1300 mm la altitudini mijlocii, si 1600-1800 mm si mai mult peste aceasta altitudine. Pe versantii vestici, nord-vestici si sud-estici precipitatiile atmosferice depasesc 1400 mm, in timp ce, la aceeasi inaltime, pe versantii adapostiti, estici si nord-estici, precipitatiile anuale sunt cu 300-400 mm mai scazute.

Luna iunie este cea mai bogata in precipitatii (120-150 mm), in timp ce minima se

inregistreaza in octombrie-noiembrie (50- 70 mm). Prima ninsoare apare in zona alpina la inceputul lunii septembrie, iar ultima la sfarsitul lunii iunie; aceste intervale se restrang odata cu scaderea altitudinii. La peste 2000 m ninsorile sunt posibile in oricare luna a anului. Durata stratului de zapada este de cca 100 zile in zonele joase si peste 200 zile la 2000 m altitudine. Zapada persista in circurile glaciare in partea

nordica a parcului chiar si in timpul verii. Grosimea medie a stratului de zapada difera in functie de altitudine (de la 70-80 cm la baza, pana la 90-100 cm pe culmi), dar si de expozitia versantilor (in locuri adapostite de vant si de insolatie, in conditii bune de acumulare si conservare poate atinge 3-4 m).

Vantul, element dominant al climatului de munte, are o frecventa de 94-95% pe crestele muntoase din parc, in schimb pe vaile adapostite calmul are o frecventa de 35-40%. Viteza medie a vantului creste de la 2-3 m/s la altitudinea de 800 m, pana la 10-11 m/s pe culmi, iar viteza maxima poate atinge deseori 40-60 m/s. Datorita vitezelor crescute si caracterului turbulent al vantului la mare inaltime, peisajul geografic de culme este supus frecvent paroxismelor climatice care insotesc aceste manifestari: puterea mare de izbire (pe fetele expuse) a picaturilor de ploaie si a vaporilor de apa din nori care invadeaza continuu culmea, spulberarea zapezii pe fetele expuse si

troienirea ei in locurile adapostite. Aceste conditii climatice aspre modeleaza relieful montan actual, actioneaza puternic asupra solului si supun vegetatia alpina si subalpina a parcului unei permanente adaptari pentru supravietuire.

4.Caracteristicile biocenozei

In parc sunt 1200 de specii vegetale . La poale se intind paduri de fag , carpen si mesteacan ; in vai creste arinul negru . Mojdreanul si teiul pot fi gasite pe Valea Raului Mare . La peste 1000 m gasim molid , scorus , artar , mesteacan , mai intai treptat in padurile de amestec , apoi rasinoasele formeaza un etaj propriu-zis pana la 1800 - 1900 m .

In vegetatia subalpina se mai remarca alaturi de iuniperete si jnepenisuri , smirdarul . In zonele calcaroase se remarca argintica , orhideele - papucul doamnei , sangele voinicului , crinul , vulturica ( 34 de specii ) .

Fauna

Fauna Parcului National Retezat, datorita habitatelor sale foarte diverse, naturale sau putin modificate de interventia umana, adaposteste o fauna deosebit de bogata atat in ceea ce priveste numarul de specii cat si in numarul mare de exemplare care alcatuiesc populatiile acestor specii.

Flora si comunitati de plante

Retezatul este renumit prin diversitatea floristica, adapostind aproape 1190 specii de plante superioare din cele peste 3450 cunoscute in Romania. Existenta aici a mai bine de o treime din flora Romaniei este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc National. La acestea se adauga un numar aproximativ egal de specii inferioare.

Din aceste motive interesul botanistilor pentru flora Retezatului incepe destul de devreme, in a doua jumatate a secolului XVIII. Lucrari reprezentative pentru zona apar insa mai tarziu, contributii deosebite aducand Borza (1934) Nyarady (1958) care a publicat "Flora si vegetatia Muntilor Retezat", Csuros et al.

Foarte importanti pentru conservarea plantelor din Retezat sunt cei peste 90 de taxoni endemici din totalul de 127-400 taxoni endemici acceptati de diferiti autori pentru Romania. Prima planta endemica semnalata, in ordine cronologica in PNR, este flamanzica (Draba dorneri) descoperita in 1858 de catre Heuffel. O mare importanta o au si cele 130 de plante rare sau vulnerabile din "Lista rosie a plantelor superioare din Romania " publicata in 1994 (Oltean et al).

Analiza areal-geografica a florei evidentiaza ca predominant fondul general eurasiatic cu 44%, existand insa si elemente circumpolare 13%, alpine 9%, europene 12%, sudice 6%, orientale 5%, endemice 7,2%, policore 3,4%, adventive 1,4%. Pentru Retezat sunt descrise 60 de asociatii vegetale de cormofite cuprinse in 10 clase de vegetatie, fapt care dovedeste inca o data marea diversitate floristica a Retezatului. Se pot intalni cele mai variate asociatii de la Pino-Quercetum moehringietosum pendulae din regiunile

joase ale PNR la Oreochloo-Juncetum trifidi a carei cenoze populeaza pe suprafete restranse varfurile, crestele si versantii puternic inclinati din etajul alpin. Deosebit de importanta din punct de vedere floristic este zona calcaroasa a Retezatului Mic

cu un mare numar de plante rare si/sau endemice cum ar fi Barbarea lepuznica, Pedicularis baumgarteni si multe altele. Zona este foarte vulnerabila la impactul pasunatului.

Pajistile din regiunea alpina constituie o zona de importanta aparte, aici regasindu-se

majoritatea speciilor din flora alpina, printre acestea fiind diferite specii de Gentiana/Gentianella, Potentilla, Pulsatilla precum si floarea de colt ( Leontopodium alpinum) si altele. Alte zone de interes deosebit sunt cele de limita intre zona stancoasa si pajistile alpine, in care se intalnesc rododendronul ( Rhododendron kotschii ) si jneapanul ( Pinus mugo ). Jneapanul (specie protejata in Romania) are o distributie mare pe pantele abrupte ale Retezatului, contribuind la sustinerea grohotisului. Zambrul ( Pinus cembra ), specie rara de arbori, apare in grupe mai mari si mai compacte decat in alte masive.

Cea mai mare amenintare pentru flora Parcului National Retezat o reprezinta pasunatul cu ovine, peste capacitatea de suport a pasunilor. Speciile caracteristice pajistilor naturale sunt inlocuite treptat, in special ca urmare a suprapasunatului, cu specii adventive, respectiv de specii mai putin sensibile (ex. Nardus stricta). Localnicii colecteaza flori de Rhododendron, muguri de jneapan, flori de colt, diferite specii de

ciuperci, etc.

Turistii culeg diferite specii de plante in functie de sezon.

In zonele tampon ale Parcului se desfasoara exploatari forestiere, cu respectarea prevederilor legale in vigoare. Un potential pericol pentru flora Retezatului Mic il constituie modernizarea drumului de acces spre Herculane (DN 66A), mai ales prin facilitarea dezvoltarii in aceasta zona a turismului motorizat, daca sistemul de supraveghere/control al modului in care se desfasoara turismul nu va fi bine fundamentat si aplicat in teren.

Fauna

Primele studii ale faunei de vertebrate si de nevertebrate din Retezat au fost efectuate de Bielz si Csato, in a doua jumatate a secolului XIX. In secolul urmator, numerosi cercetatori au studiat fauna masivului.

Parcul National Retezat, datorita habitatelor sale foarte diverse, naturale, sau putin modificate de interventia umana, adaposteste o fauna deosebit de bogata atat in ceea ce priveste numarul de specii cat si in numarul mare de exemplare care alcatuiesc populatiile acestor specii.

Nevertebratele, reprezentate prin mii de specii incadrate in toate grupele taxonomice caracteristice habitatelor carpatice, cu toate ca au fost mult studiate sunt inca putin cunoscute. In randul nevertebratelor se gasesc cele mai multe endemite animale din Retezat, fiind identificate pana in prezent 9 subspecii endemice de fluturi de zi, cel putin 6 specii endemice de plecoptere si 4 de tricoptere. Ultimele doua grupuri sunt in mod particular asociate cursurilor superioare ale apelor din zona alpina. Viermii inferiori (nematode) au fost bine studiati, avand mai mult de 143 de specii gasite in aceasta zona (incluzand 8 endemite).

Unele genuri, cum este de exemplu Erebia, din ordinul Lepidoptera, ajung aici la diversitati specifice foarte ridicate. Astfel acest gen, relict glaciar , are in Retezat o raspandire altitudinala aproape similara cu cea latitudinala pe care o are genul in emisfera nordica. Ca o recunoastere a importantei pe care o are Retezatul pentru conservarea fluturilor, Lunca Berhina a fost declarata Arie de Importanta Lepidopterologica Europeana. Adaugandu-se eforturilor facute de de catre cercetatori in anii trecuti, programul de inventariere a faunei si florei din cadrul proiectului "Conservarea si Managementul Biodiversitatii din Romania " inceput in anul 2000 aduce in fiecare an date noi despre nevertebratele parcului, inclusiv descoperiri de

specii noi pentru Romania.

Vertebratele au in parc reprezentanti din toate clasele intalnite in Romania.

Dintre ciclostomi, in rauri intalnim cicarul, Eudontomyzon danfordi, unul dintre cele trei speciide agnate din Romania, a carui prezenta reprezinta inca o dovada a calitatii apelor Retezatului.Specia a devenit rara fiind trecuta pe anexa II, a Directivei 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice si in OUG 57/20007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, anexe care contin specii de plante si animale a caror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare.

Pestii sunt reprezentati prin 11 specii, intre care si nisiparita (Sabanajewia aurata (OUG57/2007), dar care nu apare in OM 776/2007.In anii '60-'70 ai secolului trecut au fost introdusi in cateva lacuri din Parcul National Retezat pastravii de lac Salmo trutta lacustris, subspecie neindigena adusa din Alpi. Se fac studii pentru a se vedea daca aceasta subspecie a fost unul dintre factorii care au cauzat scaderea populatiilor

de amfibieni care utilizeaza ca locuri de inmultire lacurile glaciare.

Mai mult de jumatate din numarul de specii de amfibieni intalnit in Romania, totalizand 10 specii ( Triturus vulgaris reprezentat prin 2 subspecii), se pot intalni in Retezat. Dintre acestea, 8 specii sunt considerate, de catre specialisti, rare si vulnerabile la nivel national. Toate speciile apar pe anexele II, a speciilor de fauna strict protejate (4 specii) si III a speciilor de fauna protejate (7 specii) a Conventiei privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa adoptata la Berna ratificata si de Romania prin legea 13/1993. Deasemenea o specie apare pe anexa II, o specie pe anexele II si IV, trei specii pe anexa IV si una pe anexa V

, a Directivei 92/43/EEC. Conform OUG 57/2007 , 3 specii din parc se afla pe anexa III, doua pe anexele III si IV si cate una pe anexele IV si V. Aceasta dovedeste vulnerabilitatea si nevoia de masuri de conservare speciale pentru aceste specii.

In Retezat traieste subspecia ampelensis a tritonului comun, Triturus vulgaris, subspecie considerata endemit carpatic si subspecie prioritara gasindu-se pe anexa III a OUG 57/2007. Broasca rosie de munte Rana temporaria, se consuma in unele localitati din apropierea Parcului, multe exemplare, majoritatea femele, fiind colectate pentru consum in perioada de reproducere.

Reptilele sunt reprezentate in parc prin 9 specii, aproape 40% din reptilele terestre ale Romaniei. Cu toate ca doar o specie este considerata rara la nivel national, sase sunt considerate vulnerabile. Conventia de la Berna cuprinde toate reptilele din Retezat pe anexele sale II (4 specii) si III (5 specii) iar directiva 92/43/EEC asigura statut de specii care necesita o protectie stricta pentru 5 specii din Retezat, integrandu-le in anexa IV. Cu toate ca s-au semnalat foarte putine cazuri de muscaturi de vipera in zona, acestea sunt de multe ori omorate de turisti si localnici. Numarul speciilor de pasari intalnite in parc si in zonele apropiate, pe vaile mari ale masivului si

in zona lacurilor de acumulare din apropiere, este mare pentru o zona montana. Acestea insumeaza 185 de specii, reprezentand aproximativ jumatate din

speciile de pasari ale Romaniei. Din acestea 122 sunt specii cuibaritoare in parc si in zonele apropiate.

Aici se pot intalni specii rare cum sunt acvila de munte Aquila chrysaetos (reprezentata si pe sigla parcului), acvila tipatoare mica Aquila pomarina, serparul Circaetus gallicus

soimul calator Falco peregrines , cocosul de munte Tetrao urogallus , buha Bubo bubo, cucuveaua pitica Glaucidium paserrinum , barza neagra Ciconia nigra si multe alte specii rare. In privinta statutului lor, OUG 57/2007 cuprinde in anexa III 28 de specii, in anexele III si IV 15 specii iar in anexa IV 101 specii. In anexa II a conventiei de la Berna sunt cuprinse 127 de specii ce se intalnesc in Retezat si imprejurimi, iar 50 fac parte din anexa III a aceleasi conventii. Directiva , 79/409/EEC a Consiliului Europei, privind conservarea pasarilor salbatice cuprinde in anexele sale 55 de specii din zona.

Mamiferele determinate pana in prezent in Parcul National Retezat in numar de 55 de specii reprezinta peste 23% din mamiferele terestre ale Europei ceea ce arata inca o data diversitatea habitatelor naturale prezente aici. Parcul ofera conditii pentru supravietuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupul Canis lupus, ursul Ursus arctos si rasul Lynx lynx . De asemenea se intalnesc in parc ierbivore mari cum sunt capra neagra Rupicapra rupicapra , cerbul Cervus elaphus si capriorul

Capreolus capreolus . Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt pisica salbatica

Felis silvestris si mustelidele gasesc in diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigura o parte din hrana. Pesterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de ursi pe timpul iernii, iar liliecii gasesc aici conditii bune pentru hibernare sau retragere in timpul zilelor de vara. In Parc au fost identificate 13 specii de lilieci printre care Rhinolophus ferrumequinum Vespertilio murinus si Pipistrellus pygmaeus Vidrele Lutra lutra pot fi intalnite pe unele rauri ale Retezatului folosind resursele bogate in

peste. In anul 1973, o echipa de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane a introdus 20 de exemplare de marmota alpina provenita din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate in caldarea lacului Gemenele, iar in prezent se pot intalni in toate vaile si caldarile glaciare de sub Saua Custurii pana in caldarea lacului Zanoaga. Nu se cunoaste inca impactul pe care acesterozatoare mari,neindigene, il au asupra vegetatiei si solului.Conform OUG 57/2007, dintre speciile de mamifere din Retezat necesita o protectie stricta, 9 dintre ele fiind cuprinse si in anexa III a legii, iar 13 sunt specii animale de interes comunitar alecaror prelevare din natura si exploatare fac obiectul masurilor de management, apartinandanexei 5 a legii. In OM 776/2007 (SCI) sunt listate 10 specii de mamifere.Diversitatea mare a faunei din Parcul National Retezat se coreleaza cu existenta unor habitate naturale putin afectate de activitatea umana.

5 .Activitati antropice

6.Bibliografia

Dictionar enciclopedic , Ed. Encicopledica , Bucuresti 2001;

Aldeanu, A; Georgescu, M; Mohon, Gheorghe; Rezervatii naturale din Romania, Ed. Scaiul 1993

www.altavista.com

www.bio.unic.ro

www.ecosfera.ournet.md

www.google.com

www.iatp.md

www.retezat.com