Tranzactii pe bani gata si in marja

Tranzactii pe bani gata si in marja

Tranzactiile cu actiuni si obligatiuni realizate pe pietele bursiere de tip american pot fi clasificate in mai multe moduri: dupa natura contului deschis de client la broker, ele se impart in tranzactii pe bani gata si tranzactii in marja; dupa momentul executarii contractului, se poate vorbi de tranzactii cu lichidare normala (engl. regular settlement) si tranzactii cu lichidare imediata (engl. cash delivery); dupa modul de executare, se cunosc vinzari 'lungi' (engl. long sales) si vinzari 'scurte' (engl. short sales).

Tranzactiile pe bani gata se fac pe baza contului cash detinut de client la firma broker. In acest caz un investitor poate cumpara titluri financiare cu conditia sa plateasca integral contravaloarea acestora, varsind suma respectiva in contul sau la broker; simetric, clientul care vinde cash trebuie sa predea titlurile contractate in cadrul aceluiasi termen, primind contrava­lo­area integrala a acestora in contul sau. Termenul de executare difera la contractele cu lichidare imediata (cash delivery) si respectiv la cele cu lichidare normala (regular settlement). In primul caz predarea/plata titlurilor se realizeaza in chiar ziua incheierii contractului de bursa. In al doilea caz, cel mai frecvent, termenul este de citeva zile, in raport cu Regulamentul bursei. La NYSE, de exemplu, el este stabilit la cinci zile bursiere pentru executare intre brokerii vinzatori si brokerii cumparatori si la sapte zile pentru reglarea raporturi­lor intre clienti si brokerii lor.

Prin urmare, un investitor care a cumparat titluri cash este obligat sa depuna in contul sau contravaloarea acestora in limitele termenului stabilit pentru lichidarea normala - 5 zile - dar in nici un caz sa nu depaseasca 7 zile. In cazul in care clientul nu isi respecta aceasta obligatie, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau prin vinzarea titlurilor respective la valoarea lor de piata din momen­tul in care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost indeplinita. Daca brokerul a vindut titluri executind ordinul clientului, iar acesta nu a predat integral titlurile in sapte zile, firma broker cumpara titlurile de pe piata, la cursul curent, in vederea predarii acestora la casa de compen­satie. Orice diferenta nefavorabila rezultata din aceste operatiuni (cind lichidarea pozitiei prin vinzarea titlurilor se face la un curs mai redus decit cel la care au fost cumparate sau cind cumpararea acestora se face la un curs mai mare decit la angajarea pozitiei) este suportata de client.

In urma executarii contractului, clientul cumparator primeste titlurile in acelasi interval de sapte zile si beneficiaza de toate drepturile pe care acestea le confera. Clientul vinzator primeste integral contravaloarea titlurilor vindute si poate dispune de fondurile respective.

Tranzactiile pe bani gata (engl. for cash) de la bursele de valori nu trebuie confundate cu tranzactiile cash de la bursele de marfuri; acestea din urma, numite si tranzactii spot (engl. cash/spot commodity), se refera la contracte incheiate cu intentia de a fi executate imediat in natura, adica prin livrarea efectiva a bunului si plata contra­valorii acestuia. Altfel spus, tranzactiile spot au ca obiect o marfa prezenta, existenta in momentul incheierii contractului si care urmeaza sa fie livrata imediat.

Tranzactiile in marja (engl. margin trading) cu titluri primare sint, in esenta, cumparari pe datorie, efectuate prin intermediul contului in marja detinut de client la firma broker. Spre deosebire de tranzactiile pe bani gata, in acest caz brokerul acorda clientului sau, in anumite limite, un credit pentru realizarea operatiunii bursiere. Prin urmare, investito­rul, care da ordin de cumpa­rare a unui volum de actiuni, nu trebuie sa achite firmei broker cu care lucreaza intreaga contra­valoare a acestora; el este tinut sa depuna, in termenul prescris pentru lichidarea normala (la NYSE, maximum sapte zile de bursa) numai o anumita 'acope­rire' sau marja (engl. margin), diferenta pina la valoarea contractului constituind-o imprumutul pe care clientul il obtine de la broker pentru tranzactia respectiva (engl. debit balance).

Rolul tranzactiilor in marja este de a crea o capacitate financiara suplimentara clientului. In functie de nivelul marjei acesta poate, cu o anumita suma avansata in operatiune, sa cistige ori sa piarda mai mult decit intr-o tranzactie cash. In acelasi timp, ca la orice credit, clientul trebuie sa ofere o garantie, iar aceasta este reprezentata de titlurile care fac obiectul contractului si care ramin la broker; daca investitorul doreste sa intre in posesia titlurilor, el trebuie sa restituie creditul (inclusiv dobinda), adica sa anuleze debitul sau la broker.

Clientul trebuie sa 'acopere' tranzactia prin depune­rea unei sume cash (sau a unor titluri) in calitate de marja; pe de alta parte, dupa cumpararea titlurilor in marja, acestea ramin la broker, formind garantia operatiunii, numita colateral. Diferenta dintre valoarea colateralului si datoria clientului la broker reprezinta capitalul propriu al clientului, sau marja absoluta (engl. equity - EQ, sau dollar margin). Raportul dintre marja absoluta si valoarea de piata a titlurilor existente in contul clientului in calitate de colateral (engl. market value - MV) formeaza marja relativa.

In cursul derularii operatiunii, marimea marjei curente, atit absolute cit si relative, variaza continuu in functie de valoarea de piata a titlurilor care formeaza colateralul, precum si de intrarile si de iesirile din contul in marja. Cerinta esentiala pentru functionarea contului in marja este ca pentru fiecare client valoarea colateralului sa fie tot timpul mai mare decit debitul pe care acesta il are la brokeri. Marja, adica excesul de valoare a colateralului in raport cu datoria, este un mijloc de acoperire a brokerului impotriva riscului de scadere a valorii de piata a titlurilor care formeaza colateralul; practic aceasta poate sa se reduca, fara a afecta pe broker, numai in limitele marjei. Ca atare, contul in marja poate fi considerat si ca un cont de siguranta.

Vinzarea 'scurta' (engl. short sale) este definita de Comisia pentru Titluri si Operatiuni Financiare (The Securities and Exchange Commission - SEC) din SUA ca 'orice vinzare a unor titluri de care vinzatorul nu dispune sau orice vinzare care este executata prin livrarea unui titlu imprumutat de catre vinzator (sau in contul lui)'.

In esenta, operatiunea consta intr-o vinzare executata cu titluri impumutate, predarea titlurilor vindute trebuind sa se faca in intervalul de timp stabilit pentru lichidarea normala a unui contract bursier. Astfel, la NYSE, in cazul in care nu se specifica altfel, actiunile vindute 'scurt' trebuie sa fie livrate cel tirziu in a saptea zi de bursa de la incheierea contractului. Cum clientul nu dispune de aceste actiuni, el va trebui fie sa le cumpere pina la acea data, fie sa le imprumute in scopul livrarii. El va alege prima varianta daca in acel interval cursul actiunilor va scadea suficient pentru ca operatiunea sa fie profita­bila. In mod normal, insa, brokerul va imprumuta titlurile respective in contul clientului pentru a permite executarea contractului de vinzare, urmind ca ulterior sa le cumpere de pe piata la ordinul si in contul clientului, acesta acoperindu-si astfel pozitia debitoare fata de broker. In cazul in care pretul pietei este mai redus decit cel din momentul incheierii contractului in bursa, se va obtine un profit; in schimb, daca piata creste, se va inregistra o pierdere.

Vinzarile 'scurte' se realizeaza prin intermediul unui cont in marja deschis de client la broker; si pentru acest tip de tranzactii se aplica Reg.T privind nivelul marjei.

Tehnica vinzarilor 'scurte' (engl. short selling) se deosebeste de cea a vinzarilor 'lungi' (engl. long sell­ing): in acest din urma caz clientul livreaza, in termenul prescris pentru lichidarea normala, titlurile proprii, existente in momentul incheierii tranzactiei in contul sau la broker; in vinzarile 'scurte' livrarea titlurilor se face printr-un imprumut, clientul raminind dator fata de broker cu titlurile respective pina in momentul in care se va acoperi (va cumpara titlurile si le va restitui brokerului).