Titlurile de credit

Titlurile de credit

Titlurile de credit sunt inscrisuri care nu au valoare proprie. Ele sunt concomitent simbol al banilor si document de expresie a relatiilor de credit, respectiv relatii dintre debitori si creditori.

Dezvoltarea relatiilor de credit a determinat o mare varietate a titlurilor de credit.

Creditul comercial da nastere la titluri sub forma cambiei, iar creditul bancar sub forma bancnotei si a cecului; creditul obligatar conduce la crearea obligatiunilor, bonurilor de tezaur, certificatelor de depozit.

Cambia este obligatia scrisa de a plati sau de a face sa se plateasca, la scadenta, o suma de bani determinata.

Trata

Trata (in franceza = scrisoare de schimb) este un inscris prin care creditorul numit tragator da ordin (mandat) debitorului sau tras, sa achite la o anumita data numita scadenta, la prezentare sau la ordinul beneficiarului, o suma de bani determinata.

Trata contine urmatoarele elemente:

denumirea de trata;

ordin de a plati o suma determinata;

numele si prenumele trasului;

scadenta;

locul unde se va face plata;

numele si prenumele beneficiarului;

data si locul emiterii titlului;

numele, prenumele, si semnatura tragatorului.

Creditorul, respectiv tragatorul, remite trata mai intai debitorului (trasului) care este obligat sa inscrie pe fata tratei cuvantul "acceptat", urmat de semnatura sa si data acceptarii. Acceptarea este angajamentul luat de tras de a achita suma tratei la scadenta. Numai in urma acceptarii, trasul devine raspunzator fata de posesorul cambiei (beneficiar). In operatiile cambiale se mai utilizeaza si avalul. Este o mentiune scrisa pe cambie prin care o persoana (avalistul) isi ia angajamentul, asimilat cu o garantie de plata, ca, in cazul in care trasul nu achita la scadenta suma prevazuta in cambie, plata o va face el. Marind increderea in plata cambiei, avalul faciliteaza folosirea si circulatia acestor titluri de credit.

Trata astfel acceptata de tras este remisa beneficiarului. Acesta o va pastra pana la scadenta, cand o va prezenta trasului care va efectua plata.

Beneficiarul tratei poate transfera, inainte de scadenta, altei persoane dreptul de creanta asupra trasului. In acest scop, el va inscrie pe dosul tratei expresia "platiti la ordinul - urmeaza numele si prenumele noului beneficiar - si semnatura". Aceasta operatie poarta denumirea de gir si datorita faptului ca este facuta pe spatele tratei se mai  numeste si andosare.

In natura sa girul este de trei feluri:

gir translativ de proprietate, prin care se vinde o cambie;

gir de incasare sau de procura, prin care se da mandat unei persoane sa incaseze cambia la scadenta pentru posesor;

gir de gaj, prin care cambia se constituie un gaj pentru garantarea unei datorii.

Persoana care efectueaza girul se numeste girant iar cea care primeste girul se numeste giratar.

Formula de andosare faciliteaza circulatia titlurilor de credit si totodata, intareste certitudinea incasarii sumei respective la scadenta, cunoscand ca toti cei care abandoneaza sunt solidari la plata cambiei, impreuna cu trasul. In felul acesta prin mecanismul girului, cambia, ca titlu de credit pe termen scurt, devine si un instrument de plata.

Refuzul la plata din partea trasului la scadenta va fi hotarat pe cale judecatoreasca. Actiunea in justitie poarta denumirea de "protestarea cambiei", prin care se constata ca debitorul a refuzat de a plati la termen un efect de comert.

Cambia care cuprinde numai obligatia de a plati se mai numeste si bilet la ordin.

Este inscrisul prin care o persoana denumita subscriitor se angajeaza sa plateasca la o anumita data o suma determinata unei alte persoane denumita beneficiar. Spre deosebire de trata, biletul la ordin cuprinde initial numai doua nume: al creditorului (beneficiarului) si al debitorului (subscriitorul).

Biletul la ordin se mai deosebeste de trata si prin aceea ca emitentul inscrisului nu mai este creditorul, ci debitorul. El poate circula ca si trata prin andosari (girari) succesive pana la scadenta inscrisa pe titlul de credit.

Dupa natura operatiunilor ce stau la baza emiterii cambiilor, acestea sunt de mai multe feluri.

cambiile comerciale, care apar pe baza tranzactiilor de cumparare-vanzare de marfuri pe credit;

cambiile financiare, care sunt emise in scopul obtinerii de imprumuturi banesti de la banci, de cele mai multe ori pentru operatiuni speculative.

O forma specifica a cambiilor financiare o reprezinta cambiile reciproce pe care, prin intelegere, agentii economici le trag si le accepta, indatorandu-se, fiecare fata de celalalt, sa plateasca o anumita suma la termenul stabilit.

La baza emiterii acestor cambii nu stau, de fapt, operatiuni economice, singura menire a acestor cambii constand in faptul de a asigura, prin scontare, sau alte cai, mijloace de plata partilor implicate. Aceasta modalitate de emisiune a cambiilor duce la cresterea nejustificata a creditelor, fapt ce influenteaza negativ economia.

Cambia, sub forma tratei si a biletului la ordin, indeplineste importante functii in calitate de titlu de credit, printre care mentionam:

mijlocirea platii. Circulatia tratei si a biletului la ordin se efectueaza pe baza andosarii (girului), adica prin garantarea solidara a platii de catre transmitator. Cambiile servesc ca si instrumente de plata a unor datorii bancare.

Instrument de credit bancar pe termen scurt. In afara de faptul ca sunt titluri de credit comercial, posesorul lor le poate prezenta la banca comerciala, obtinand pe baza lor un credit bancar pe termen scurt prin mecanismul scontului si reescontului.

Serveste la miscarea capitalurilor pe termen scurt.

Alte titluri de credit

Warantul este o forma de bilet la ordin care se caracterizeaza prin faptul ca este garantat de marfuri. Proprietarul bunurilor materiale va depozita marfurile respective la o terta  persoana cu activitate comerciala, de la care va primi doua documente:

recipisa care are functia de titlu de proprietate asupra marfurilor depozitate;

warantul.

Daca proprietarul marfurilor depozitate doreste sa obtina un imprumut, el va remite warantul creditorului, conferindu-i astfel un drept de gaj asupra marfurilor respective. Warantul circula prin tehnica andosarii (girului). Volumul creditului obtinut va fi inferior valorii marfurilor depozitate.

Biletele de banca, spre deosebire de cambii, sunt emise de bancile de emisiune, in valori diferite (cupiuri), servind la plati in diferite marimi, fiind la purtator si neavand termene de plata.

Astfel, polita bancherului se substituie politelor particulare, dar prin aceasta, are calitatea deosebita de a fi oricand platibila (in acceptiunea convertirii in aur), sau, in conditiile actuale, oricand valorificata prin insasi utilizarea ei ca instrument de plata.

Creditul bancar in sine determina existenta unor instrumente de credit specifice.

Dezvoltarea bancilor, in principal ca banci de depozit, a marit gama instrumentelor de credit, prin documentele legate de operarea sumelor in conturile bancare. Titularii de depozite, titulari implicit ai conturile deschise la banci, isi exercita dreptul de proprietate prin dispozitii de retragere a sumelor, sau al platii in favoarea unor alti agenti economici. Au luat nastere astfel instrumente specifice cu caracteristici proprii definite diferit in fiecare tara. Se intalnesc astfel, denumiri ca ordine de plata, ordine de virament, viramente. La randul lor furnizorii solicita, uneori, in mod expres, sumele ce li se datoreaza prin  aviz de plata, dispozitie de plata, aviz de prelevare etc. carora platitorul, titularul de cont, le incuviinteaza plata.

Toate aceste inscrisuri sunt instrumente de credit prin faptul ca sunt legate de relatia de credit decurgand din constituirea si utilizarea depozitelor la banci.

Cecul este ordinul de plata dat de titularul unui cont curent catre banca la care-si tine depozitul, de a elibera o anumita suma de bani persoanei inscrise in cec sau prezentatorului acestuia. Titularii de depozite folosesc cecurile, in mod frecvent, pentru achitarea marfurilor cumparate, fapt care le atribuie si lor rolul de instrumente de credit pentru circulatia marfurilor. Cecurile sunt de mai multe feluri:

cec nominal, in care este specificat numele beneficiarului;

cec la purtator, al carui beneficiar este posesorul care se prezinta pentru incasare;

cec de virament sau de decontare, care serveste trecerea sumei din contul curent al emitentului in contul curent al beneficiarului;

cec certificat sau acceptat, in care banca confirma pe cecul emis de titular existenta disponibilului in contul curent si asigura pe beneficiar de plata cecului la prezentare;

cec barat, a carui denumire este data de liniile paralel in diagonala trase sau imprimate pe cec, ceea ce implica obligatia de efectuare a platii prevazute pe cec numai de catre o institutia bancara (respectiv necesitatea de a incredinta cecul, spre incasare unei banci). Prin utilizarea acestui cec se evita folosirea cecurilor furate de la beneficiarii legali.

Extinderea depunerilor in conturi curente si a tehnicilor electronice de calcul a condus la utilizarea, pe o scara tot mai larga, a cartilor de credit la care recurg titularii de conturi, persoane fizice.

Intr-o forma initiala, cartile de credit serveau numai pentru identificarea emitentului de cecuri, cecul insotit de cartea de credit constituind astfel o confirmare evidenta a calitatii emitentului, ca titular de depozit. Ulterior prezentarea cartii de credit a devenit o modalitate de efectuare a platii.

Avantajele acestui instrument de plata rezulta din caracterul sau operativ: plata prin carte de credit este asimilata cu executia unui ordin de plata (de virament) pentru bancher, iar cartea bancara, propriu-zisa, intra in tehnica bancara ca un instrument operational. Prin aceasta cartea de credit se deosebeste principial de alte carti: acreditive, privative, folosite si ele in practica bancara dar care au rolul numai de a recomanda, de a stabili pentru parteneri un anume regim de plati sau de credite, platile efective desfasurandu-se prin alte instrumente, de regula cecuri.

Bonul de casa (certificatul de depozit) este un titlu de credit la purtator prin care se constata ca o persoana fizica sau juridica a depus la banca comerciala sau la un agent economic puternic din punct de vedere financiar o suma de bani, care va fi restituita depunatorului, impreuna cu dobanda respectiva, la scadenta. Termenul de depunere este de cel putin un an. Certificatele de depozit sunt negociabile, adica usor transformabile in bani.

Bonuri de tezaur sunt titluri de credit la purtator emise de stat pentru obtinerea de la populatie de imprumuturi pe termen scurt sau, in vederea acoperirii unor deficite bugetare. Aceste instrumente de credit sunt emise asupra veniturilor bugetare (tezaurului), din perioadele urmatoare. Dobanda bonificata este diferentiata in functie de durata termenului de rambursare. Bonurile de tezaur constituie datoria publica flotanta a statului. Ele sunt negociabile si deci pot fi usor transformate in bani lichizi.

Prin aceste calitati, bonurile de tezaur reprezinta un plasament traditional, pentru casele de economii si alte institutii ce constituie depozite din economii, pentru banci si alte institutii financiare si pentru institutiile economice.

Cresterea continua a datoriei publice a determinat promovarea de catre stat a utilizarii bonurilor de tezaur prin obligarea bancilor de a-si constitui activele usor lichidabile pe seama acestora.

Emiterea bonurilor de tezaur se poate face prin subscrieri curente potrivit necesitatilor, in conditii dinainte stabilite, fie prin adjudecari la licitatie, fapt ce permite diversificarea ofertelor cu privire la rata dobanzii si alegerea de catre stat a celor mai convenabile.

Promovarea bonurilor de tezaur imbraca forme noi prin introducerea obligatiilor cupon zero.

Aceste titluri sunt emise de banci specializate care detin in portofoliu bonuri de tezaur in valoare nominala egala cu obligatiile cupon zero emise. Acest portofoliu este constituit de la o terta institutie si reprezinta temeiul garantarii emisiunii respective. Obligatiile cupon zero, potrivit denumirii, nu implica plata dobanzii de la emitere pana la scadenta. Echivalentul dobanzii revine subscriitorului prin faptul ca el cumpara obligatia de valoare actuala urmand sa incaseze la termen valoarea integrala.