Tranzactiile cu titluri financiare derivate

TRANZACTIILE CU TITLURI  FINANCIARE DERIVATE

1. DEFINIREA DERIVATELOR

Titlurile (instrumentele) financiare derivate, denumite pe scurt derivate, sunt contracte la termen ce creeaza drepturi si obligatii legate de vanzarea / cumpararea virtuala si eventual fizica a unui activ si care sunt utilizate preponderent sau exclusiv pentru fructificarea valorii lor de piata, derivata din evolutia pretului activului lor de referinta.

In acord cu aceasta definitie includem in categoria titlurilor derivate urmatoarele tipuri de contracte:

a.)   contractele futures

Acestea sunt contracte bursiere la termen, standardizate, care creaza obligatii de vanzare sau cumparare virtuala si eventual fizica a activului suport pana la scadenta lor, la un pret convenit in momentul incheierii tranzactiei.

O categorie a acestora creaza simultan obligatii de tranzactionare virtuala si fizica a activului de referinta (instrumente monetare sau de capital, marfuri), in timp ce alta categorie creeaza exclusiv calitatea virtuala de vanzator sau cumparator, deoarece activul suport este unul sintetic (indici bursieri sau de alta factura, cosuri de titluri) sau pentru ca bursa exclude posibilitatea livrarii fizice a activului (de exemplu a valutei). Aceste contracte au o valoare de piata, obiectivata prin procedeul marcarii la piata, si care devine obiectul propriu - zis al tranzactiei pentru circa 98% din cazuri.

b.)   Contractele optionale (optiunile)

Optiunile sunt contracte la termen care, in schimbul platii unei prime, creeaza pentru cumparatorul ei dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau de a vinde activul ei de referinta, pana la sau la data expirarii optiunii, la un pret prestabilit.

Activul suport poate fi si in cazul optiunilor, ca si al contractelor futures, din categoria celor livrabile prin natura lor si prin regulamentul bursei (de exemplu titluri financiare primare), din categoria activelor livrabile fizic dar nelivrabile prin regulament (de exemplu valute) sau nelivrabile prin natura lor (de exemplu indici).

Aceste contracte au o valoare de piata mai complexa, rezultata din insumarea valorii intrinseci si a valorii timp a optiunii, iar oportunitatile de valorificare iau in calcul atat valoarea intrinseca cat si valoarea de piata a optiunii.

Optiunile se pot tranzactiona la burse, fiind in acest caz standardizate, dar si in afara lor, pe piete denumite generic extrabursiere (sau OTC) cand termenii lor pot fi negociati dupa preferintele clientului.

c.)   contractele derivate de swap

Aceste contracte prevad angajamentul partilor de a realiza la termenul convenit un schimb reciproc de efecte financiare rezultate din variabilitatea caracteristicilor unor active (de exemplu a dobanzilor variabile ale unor depozite si nu a depozitelor bancare propriu - zise). Valoarea acestor contracte este variabila pentru partile contractante (spre deosebire de contractele forward), datorita variabilitatii caracteristicilor luate in calcul. O situatie similara o ofera contractele FRA (Free Rate Agreement) pentru diferentele de dobanzi la termen.

2. TIPOLOGIA TRANZACTIILOR CU DERIVATE

Tranzactiile cu titluri financiare derivate sunt atractive pentru o larga paleta de operatori: producatori, comercianti, importatori, exportatori, societati financiare, investitori institutionali sau persoane fizice. Tranzactiile cu derivate ce au ca activ de referinta marfuri nu fac exceptie. Ele prezinta interes din partea unor astfel de protagonisti datorita diversitatii obiectivelor ce pot fi atinse prin utilizarea acestor instrumente.

Mentionam aici, doar categoriile generale de tranzactii deoarece vom detalia obiectivele specifice care pot fi atinse in cadrul lor in capitolele urmatoare.

Tranzactiile derulate pe pietele instrumentelor financiare derivate ale burselor de marfuri sunt urmatoarele:

Tranzactiile comerciale, respectiv acele operatiuni ce se finalizeaza cu vanzarea / cumpararea efectiva, fizica, a activului ce face obiectul contractelor futures, sau a celor optionale. Obiectivul "comerciantilor" pe piata derivatelor este in general acela de a valorifica in modul specific fiecaruia cumpararea sau vanzarea concreta a produsului la pretul convenit in avans cu luni de zile inaintea procurarii sau livrarii cantitatilor contractate. Acest obiectiv este foarte important pentru multi operatori si poate fi dus la bun sfarsit prin mecanismul bursier. De multe ori sunt preferabile insa, variante alternative, nebursiere, care evita unele dezavantaje ale implementarii derivatelor in scopuri exclusiv comerciale.

Tranzactiile financiare, respectiv cele in care calitatea de vanzator sau cumparator al unei cantitati de marfa fungibila se asuma doar in mod virtual. Vanzarea sau cumpararea se exercita nu asupra marfurilor ce reprezinta activele suport ale acestor contracte derivate, ci chiar asupra contractelor. Nu se tranzactioneaza marfuri, ci contracte derivate cu efectul unor rezultate financiare in conturile participantilor.

Functie de obiectivul general urmarit prin aceste tranzactii financiare, delimitam doua subgrupe de operatiuni:

a.)    operatiuni de hedging, respectiv de acoperire a riscului decurgand din variatia pretului unor marfuri. Este cunoscut faptul ca preturile locale, regionale sau internationale ale marfurilor ce fac obiectul tranzactionarii prin bursa prezinta o variabilitate de pret semnificativa (conditie de altfel pentru cotarea la bursa). Toti cei care sunt expusi intr - o forma sau alta, prin tranzactii angajate sau viitoare, vis - a - vis de cantitatile disponibile sau ce vor fi disponibile in viitor, la orizonturi de timp mai apropiate sau mai indepartate, riscului unei evolutii adverse, nefavorabile de pret, vor putea compensa in mare masura pierderile financiare inregistrate cu castigurile financiare rezultate in urma tranzactiilor bursiere.

b.)    Operatiunile pentru profit. In aceasta categorie se includ doua tipuri de operatiuni:

operatiunile speculative, respectiv acele tranzactii in care speculatorii preiau asupra lor in  mod deliberat si in urma unei analize serioase asupra pietei, riscul unei evolutii posibile, previzionate, a preturilor, in speranta obtinerii pe aceasta cale a unor castiguri financiare. In ringul bursei, sau in sistemul ei electronic coexista in permanenta speculatori care mizeaza pe cresterea pretului la o marfa, altii care mizeaza pe scaderea acestuia fata de un anumit nivel previzionat, alaturi de hedgeri, care se protejeaza de riscul cresterii si alti hedgeri care acopera riscul scaderii preturilor la termene viitoare, sau arbitrajisti.

Coexistenta acestora da lichiditate pietei bursiere si face posibila tranzactionarea.

operatiunile de arbitraj, care spre deosebire de cele speculative nu implica asumarea unui risc de pret. Arbitrajistii sunt cei care profita de diferentele existente in cotatiile existente la acelasi contract pe piete diferite, sau intre cotatiile la acelasi produs pe aceeasi piata dar la termene diferite, sau intre cotatiile materiei prime si cele ale produselor rezultate din prelucrarea ei primara. Tranzactiile de arbitraj sunt executate de regula de membrii bursei sau traderii care se afla in ringul bursei sau la care informatiile de piata ajung mai repede si care pot, pe aceasta baza sa sesizeze primii discrepantele de pret. Activitatea lor este importanta si pentru piata, deoarece adoptarea pozitiilor lucrative de arbitraj contribuie la ajustarea corespunzatoare a cotatiilor in sensul eliminarii diferentelor nejustificate.