Tranzactiile cu lichidare lunara (RM)

Tranzactiile cu lichidare lunara (RM)

Operatiunile RM - cunoscute anterior sub denumirea de tranzactii la termen (fr. ą terme) - se incheie la o bursa intr-o anumita zi, urmind a fi executate (lichidate) la o data fixa in fiecare luna, numita ziua lichidarii.

Daca proprietatea asupra titlurilor trece de la vinzator la cumparator in momentul incheierii contractului, livrarea titlurilor si plata au loc in ziua lichidarii. Ca atare, cumparatorii pot sa achizitioneze titluri, fara a dispune la momentul incheierii contractului de lichiditatile necesare, iar vinzatorii pot sa le cedeze, fara sa dispuna de ele atunci cind au angajat operaiunea. Pe de alta parte, cel care a cumparat este proprietar, din momentul in care a incheiat contractul si dobindeste dreptul la dividend; totodata, el poate da in garantie titlurile a caror livrare efectiva se face in momentul scadentei pentru acel tip de contract.

Bursa stabileste titlurile pentru care se pot realiza operaiunile de acest gen (RM), si anume cele mai active titluri de pe piata, pentru care exista o cerere si o oferta constant ridicate. Totodata, bursa stabileste numarul minim de titluri pentru care se pot incheia contracte (minimum 5, 10, 15, 25, 50 sau 100 de titluri). Ca regula generala, cu cit valoarea nominala a actiunilor este mai mare, cu atit numarul minim de titluri (volumul standard de titluri) este mai redus. Prin aceasta tranzactiile la termen se deosebesc de cele la vedere (au comptant), unde contractul se incheie fara stabilirea unui volum minim (standard) de titluri.

Fiind vorba de operatiuni la termen, operatorul trebuie sa depuna, ca si la tranzactiile in marja, o acoperire (fr. couverture), avind de ales intre urmatoarele variante: fonduri in numerar sau bonuri de tezaur (cele mai lichide si mai sigure instrumente monetare, asimilate banilor), reprezentind 20% din valoarea contractului; titluri financiare cu venit fix (obligatiuni) sau aur, reprezentind 25% din valoarea contractului; titluri cu venit variabil (actiuni), caz in care garantia constituita din acestea trebuie sa reprezinte 40% din valoarea contractului. Aceasta acoperire joaca rolul care revine, in tranzactiile la bursele americane, marjei.

Aplicatie: Cumparare pe piata RM

Operatiunea de cumparare RM (fr. ą la hausse) este initiata de un operator care estimeaza ca la titlul cu care lucreaza se va inregistra o crestere de curs intre momentul incheierii contractului si cel al lichidarii.

Sa presupunem ca un investitor cumpara,prin intermediul unui broker, la 5.03.1993, 100 aciuni AAA la cursul 1200 FF (vezi Figura 3). Intre 5.03 si ziua lichidarii, el poate fi confruntat cu trei situatii, si anume:

1) Cursul actiunii continua sa creasca si la 18.03 investitorul se decide sa vinda RM cele 100 de actiuni la 1260 FF, compensindu-si astfel pozitia de cumparator, printr-o operatiune de sens contrar. La lichidare, el va primi pentru vinzarea din 18.03 1260x100=126000 FF. In acelasi timp, investitorul trebuie sa ii plateasca celui care i-a vindut la 5.03: 1200x100=120000 FF. Cistigul rezultat din operatiune este de 1260000 - 120000 = 6000 FF (din care se deduc comisioanele si taxele pentru realizarea operatiunii).

Prin urmare, piata RM ii permite investitorului sa benefi­cieze de miscarea ascendenta a cursului intre momentul incheierii tranzactiei si cel al lichidarii. Intreaga perioada de sporire a cursului, in raport cu 5.03, este o perioada favorabila pentru cel care lucreaza 'la crestere' (zona hasurata din Figura 3), dar investitorul nu poate sti in ce moment cursul actiunilor AAA va fi cel mai ridicat. Daca ar fi vindut la 14.03, cind cursul era de 1280 FF, cistigul sau brut ar fi fost de 8000 FF.

Este demn de retinut faptul ca investitorul detine doua pozitii distincte pe piata RM: una de cumparator, deschisa la 5.03, si alta de vinzator, deschisa la 18.03, cele doua pozitii compensin­du-se reciproc. Ca atare, in ziua lichidarilor in numerar (31.03) el va primi de la brokerul sau doar diferenta dintre valoarea celor doua contracte, adica 6000 FF (minus comisioa­nele si taxele implicate in tranzactie).

Cu o acoperire de 24000 FF (adica 20% din valoarea contractului), investitorul a cistigat 6000, deci a avut o rata a profitu­lui de 25%.

2) Investitorul nu vinde titlurile cumparate la 5.03 ci 'ridica titlurile', adica la lichidare el ii va plati vinzatorului suma de 120000 FF (si nu valoarea care ar rezulta din inmultirea cursului din ziua lichidarii cu numarul titlurilor achizitionate, intrucit pretul RM este fixat din ziua incheierii contractului). Investitorul alege aceasta varianta atunci cind scopul sau este dobindirea efectiva a actiunilor AAA, fara a fi insa dispus sa suporte costurile unei tranzactii la vedere (nu are banii in 5.03, cind incheie tranzactia). De data aceasta, piata RM i-a permis clientului ca, pe baza acoperirii de 24000 FF, sa obtina un angajament ferm de livrare a titlurilor la scadenta, cind va plati contrava­loarea integrala a acestora.

3) Sa presupunem ca investitorul nu doreste sa vinda titlurile achizitionate la 5.03 decit atunci cind cursul lor atinge 1300 FF. El nu va vinde atita timp cit actiunile depasesc cursul de 1200 FF, fara a atinge 1300 FF. Incepind cu data de 20.03 cursul titlului AAA scade sub 1200 FF. Ca atare, in ziua lichidarii investitorul care nu doreste sa achizitioneze titluri a caror vinzare au comptant i-ar aduce o pierdere, va reporta pozitia sa de cumparator pentru urmatoarea zi de lichidare. In acest scop el trebuie sa gaseasca un detinator de fonduri care sa accepte sa-i cumpere titlurile la lichidare cu angajamentul de a i le revinde la urmatoarea lichidare (clauza de retrocedare). Este vorba de operatiunea de report.

Practic, investitorul respectiv face un imprumut de la reportor, pe care il garanteaza cu titlurile cumparate la 5.03 (momentul incheierii contractului). Ca atare, el trebuie sa plateasca o dobinda pentru creditul astfel obtinut, numita tot report, ce reprezinta remunerarea imprumutului facut de la reportor. Prin mecanisul de report investitorul mai obtine, contra platii dobinzii, o scadenta (termenul de lichidare din luna urmatoare).

Tranzactia de vinzare cu clauza de retrocedare se face la un curs de compensatie fixat de Camera Sindicala a Agenilor de Schimb si acesta este cursul mediu al primei ore de tranzactii la bursa in ziua lichidarii. Reportatul vinde practic reportorului actiunile la acest curs, apoi cumpara aceleasi titluri pentru lichidarea urmatoare la acelasi curs plus dobinda (reportul). Invers, reportorul cumpara titlurile la cursul de compensatie de la lichidarea curenta si le vinde pentru urmatoarea lichidare la cursul respectiv plus reportul. Din punctul de vedere al reporto­rului, operatiunea de report consta intr-un plasament de fonduri pe o luna, la dobinda data de nivelul reportului (diferit de la o luna la alta), avind drept garantie titlurile reportate.

In cazul in care la urmatoarea zi de lichidare RM cursul prezinta o crestere semnificativa, fiind mai mare decit cursul de compensatie, investitorul care a facut report cistiga diferenta.

Sa remarcam similitudinea care exista intre report si cumpararile in marja: in ambele cazuri, plata titlurilor cumparate se face printr-un imprumut obtinut de la un tert, creditul fiind garantat cu actiunile cumparate.

Aplicatie: Vinzare RM

Vinzarile RM (fr. ą la baisse) sint practicate de cei care estimeaza ca piata va scadea. Sa presupunem ca la inceputul lunii martie un client care poseda 200 de actiuni AAA doreste sa le vinda, dind un ordin in acest sens agentului de bursa; la 3.03 el este anuntat ca titlurile sale au fost vindute RM la cursul de 700 FF. Ca si in cazul cumpararii RM, situatia poate evolua in trei moduri:

1) Sa presupunem ca intre 3.03 si ziua lichidarii cursul titlului AAA inregistreaza fluctuatii, ajungind la 17.03 la 650 FF. In acest moment operatorul se decide sa cumpere RM cele 200 de actiuni, compensindu-si astfel pozitia de vinzator prin-tr-o operatiune de sens contrar. La ziua lichidarii din martie el ar trebui sa incaseze de la contractul din 3.03 suma de 700 x 200 = 140000 FF si sa plateasca pentru contractul din 17.03 suma de 650x200=130000 FF, obtinind astfel un cistig de 10000 FF (din care va trebui sa scada impozitele si taxele pentru realizarea operatiunii). Practic, casa de compensatie ii varsa prin broker suma reprezentind diferenta de valoare dintre cele doua contracte. In Figura 4, zona hasurata reprezinta cistiguri posibile, iar cea de deasupra abscisei pierderi potentiale. Dupa cum se vede, clientul a ales cel mai bun moment pentru a da ordinul de compensare a pozitiei sale de vinzator, cel in care cursul actiunilor a ajuns la cel mai scazut nivel.

2) Vinzatorul poate proceda la predarea celor 200 de actiuni in ziua lichidarii. In aceasta optiune clientul poate fi animat de mai multe motive: apreciaza ca alte firme i-ar putea asigura un plasament mai bun si doreste sa lichideze actiunile detinute, nu doreste sa investeasca prea mult intr-un singur tip de actiuni sau, dimpotriva, doreste sa investeasca mai mult in-tr-un alt sector. Ca atare, clientul cedeaza cele 200 de aciuni pe care le poseda, la lichidare, contra platii contravalorii lor. El nu este propriu-zis interesat de evoluia cursului in perioada dintre momentul incheierii contractului si cel al lichidarii, urmarind doar sa faca vinzarea la scadenta in conditii bune (de remarcat ca daca ar fi vindut titlurile la 12.03, pretul obtinut ar fi fost mai ridicat).

3) Sa presupunem ca operatorul nu a cumparat titluri in perioada in care cursul a fost sub 700 FF, deoarece cursul nu a atins nivelul scontat, iar apoi nu a incetat sa creasca, situindu-se permanent peste 700 FF. In aceste conditii clientul incearca sa evite cumpararea titlurilor mai scump decit le-a vindut; dar la lichidare, el trebuie sa faca livrarea titlurilor. Ca atare, operatorul va face un deport, adica va cauta un posesor de titluri care accepta sa i le vinda la lichidarea din martie, angajindu-se sa i le rascumpere la lichidarea din aprilie. Acesta este, de fapt, un imprumut al titlurilor de la un tert, titluri cu care operatorul va face livrarea, dind in garantie tertului suma pe care o obtine in ziua lichidarii ca plata a titlurilor livrate (ca in vinzarea 'scurta'). Realizata la cursul de compensatie, aceasta operatiune ii permite operatorului sa isi conserve pozitia de vinzator RM la lichidarea urmatoare. Deportul este deci facut de client atunci cind, in momentul lichidarii, pozitia sa ą la baisse este 'descoperita' si cursul pietei este peste cursul la care a contractat.

La lichidare va avea loc confruntarea intre pozitiile deportate (ale vinzatorilor de titluri care nu fac livrarea) si ale celor reportate (ale cumparatorilor care nu doresc sa ridice titlurile). In general, numarul de titluri de reportat este superior numarului de titluri deportate, piata avind nevoie de capitaluri care nu sint disponibile decit contra platii unei dobinzi (report). In cazul cind cererea de titluri de reportat este mai mare decit oferta de astfel de titluri, cel care face deportul (are nevoie de titluri) va plati pentru dobindirea acestora o prima, numita deport (in loc sa primeasca el o dobinda pentru banii pusi ca garantie). In cazul in care exista egalitate intre pozitiile reportate si cele de reportat, reportul se face fara dobinda sau prima ('au pair').