Structura bugetului si echilibrul bugetar

Structura bugetului si echilibrul bugetar

Un buget cuprinde o parte de venituri si o parte de cheltuieli.

Veniturile bugetare reprezinta resursele banesti care se cuvin bugetelor, in

baza unor prevederi legale.

Principalele venituri publice provin din prelevari sau contributii obligatorii formate din impozite, taxe sau cotizatii.

In numeroase cazuri, veniturile sunt completate cu imprumuturi emise de catre trezorerie pentru necesitati ale bugetului de stat.

Cheltuielile publice sunt destinate functionarii autoritatilor publice, investitiilor publice si redistribuirilor, se utilizeaza pentru finantarea functiilor administratiei publice, programelor, actiunilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare si se materiali- zeaza in plati efectuate de stat pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, actiuni social-culturale, armata, ordine publica, actiuni economice etc.

Veniturile si cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel national, alca- tuiesc veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, dupa

consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidentia dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dupa caz.

Un buget este echilibrat daca veniturile sunt egale cu cheltuielile.

Soldul veniturilor publice fara imprumuturi si al cheltuielilor publice indica

excedentul public sau deficitul public al anului bugetar.

Un buget excedentar este reprezentat de situatia in care suma totala a veniturilor este superioara totalului cheltuielilor.

Intr-o alta formulare, excedentul bugetar este constituit de acea parte a

veniturilor bugetare ce depaseste cheltuielile bugetare intr-un an bugetar.

Bugetul deficitar este situatia in care cheltuielile pentru un an sunt superioare veniturilor.

Deficitul bugetar este reprezentat de acea parte a cheltuielilor bugetare ce depaseste veniturile bugetare intr-un an bugetar.

Se distinge un deficit primar care corespunde unui deficit calculat fara a lua in

cont serviciul datoriei publice, adica dobanda platita si capitalul rambursat intr-un an.

In toate cazurile, deficitul bugetar are un impact economic care poate, conform unor economisti, sa fie un stimulent pentru activitatea economica prin

intermediul unei politici de relansare sau pur si simplu sa fie un rau mai mic in unele situatii de recesiune reducand efectul de recesiune).

Pentru alti economisti, un deficit bugetar este totdeauna semnul unei gestiuni

necorespunzatoare a fondurilor publice si ca urmare trebuie evitat.

Deficitul poate fi compensat prin diferite modalitati.

Un buget deficitar este finantat, in principal, prin imprumuturi, ceea ce

deplaseaza problema deficitului in timp si presupune increderea imprumutatorilor

si in orice caz un cost pentru ca trebuie platita o dobanda.

Capitalurile imprumutate sunt resurse acordate de imprumutatori, cel mai

adesea banci, dar si persoane particulare sau societati comerciale, care se angajeaza sa vireze sume ce vor fi rambursate independent de evolutia veniturilor sau de exploatare.

Termenul de imprumut este deci sinomim cu pret pentru cel ce furnizeaza banii. Pentru imprumutator este o creanta sau un credit, iar pentru imprumutat este

o datorie.

O alta metoda de acoperire a deficitului bugetar consta in recurgerea la rezerve acumulate in prealabil pornind de la excedente bugetare realizate in anii anteriori, daca acestea exista.

In unele cazuri, statul incearca finantarea deficitului bugetar prin cresterea impozitelor.

In astfel de situatii trebuie sa se tina seama de faptul ca marirea impozitelor peste o anumita valoare, numita punct de rupere, nu mai conduce la cresterea veniturilor bugetare, ci din contra produce scaderea veniturilor bugetare prin imposibilitatea incasarii acestora.

Deficitul bugetar poate fi acoperit si printr-o emisiune monetara efectuata de banca centrala, care nu deplaseaza dificultatile in timp, dar schimba valoarea monedei.

Aceasta metoda nu mai este utilizata de mult timp in tarile dezvoltate si este chiar imposibila in tarile care au incredintat gestiunea monetara unei banci centrale independente, cum este cazul statelor membre ale Uniunii Europene.

Banca centrala este o institutie creata de catre o tara sau un ansamblu de tari pentru a superviza:

* crearea monedei prin sistemul bancar;

* stabilirea politicii monetare;

* asigurarea bunei functionari a bancilor la nivelul solvabilitatii lor si al respectarii reglementarilor in domeniu.

Aceasta institutie poate fi independenta ca Banca Centrala Europeana sau legata de o autoritate publica, in special din motive de pastrare a credibilitatii, cum este cazul Rezervei Federale americane.

Banca centrala actioneaza asupra costului creditului si remuneratiei lichiditatilor, in cadrul politicii sale monetare, pentru a controla oferta si cererea de credit, evolutia preturilor (inflatia) si cursul de schimb a monedei sale.

Aceasta dobanda determina pretul la care bancile comerciale se refinanteza

de la banca centrala.

Referitor la politica monetara, este vorba in cele mai multe cazuri de lupta contra inflatiei cu scopul de a garanta valoarea monedei.

Pentru aceasta, banca centrala dispune de cateva instrumente care ii permit sa regleze cantitatea de bani in circulatie in tara si costul creditelor acordate persoanelor fizice sau juridice.

Instrumentul principal se numeste dobanda de referinta si reprezinta rata dobanzii stabilita zilnic de banca centrala pentru a interveni direct sau indirect asupra partii interbancare a pietii monetare, unde bancile se refinanteaza sau isi plaseaza excedentele de lichiditati.

In Romania, finantarea deficitului bugetar se face cu prioritate de pe piata interna. In anul 200 , ponderea finantarii interne a deficitului bugetar a crescut la

39% comparativ cu anul precedent, cand proportia a fost de numai 24%, cu scopul

diminuarii excesului de lichiditate de pe piata interna, moderarii presiunilor asupra contului curent si imbunatatirii coordonarii politicii de trezorerie cu politica monetara.

In masura in care este necesar, pot fi realizate si emisiuni pe pietele externe pentru finantarea deficitului bugetar.

_{In tabelul urmator, este prezentat deficitul bugetar total ca procent din}

_{PIB in Romania.}

Sursa: Ministerul Finantelor Publice.

Diversi indicatori permit analiza sanatatii financiare a statului sau a unei colectivitati, dintre care se pot mentiona:

Venituri fara imprumuturi raportate la cheltuieli;

Deficitul public raportat la produsul intern brut (PIB);

Datoria publica raportata la produsul intern brut (PIB);

Serviciul datoriei publice raportat la produsul intern brut (PIB);

Prelevarile obligatorii raportate la produsul intern brut (PIB).