Societatile off-shore

Societatile off-shore 

In ultimii ani, cererea in crestere pentru firmele offshore a determinat nu doar o dezvoltare continua a acestor centre offshore, dar a intensificat competitia dintre cele existente.

Anii 1970 si '80 au cunoscut o inflorire masiva in utilizarea companiilor offshore, deoarece oamenii au cautat cai alternative pentru investirea capitalului care, printr-o legislatie de impozitare avantajoasa, ar putea conduce la limite mai largi ale profitului.

Cererea mai mare a condus la o crestere a ofertei si pana la mijlocul anilor '70, majoritatea centrelor offshore operationale astazi au putut furniza companii offshore usor de folosit si comparativ simplu de administrat si servicii secundare legate de acestea. Atunci, furnizori de servicii internationale profesionisti au pus la dispozitia maselor serviciile offshore.

Offshore - societate la limita - desemneaza o companie care nu desfasoara activitate comerciala in tara in care a fost inmatriculata, ceea ce inseamna ca nu realizeaza venituri din tara de rezidenta. Teoretic, companii offshore se pot inregistra in orice tara din lume, dar nu peste tot se pot obtine si avantaje fiscale.

Companiile offshore pot fi folosite in foarte multe domenii: domeniul bancar, imobiliar, transport maritim, asigurari, proprietate intelectuala, investitii, finante, servicii, comert, etc.

Cele mai des folosite forme de societati offshore sunt:

− Compania nerezidenta (non-rezident)

− International Business Company (I.B.C.)

− Companiile scutite (exempt)

− L.L.C. (Limited Liability Company)

− Trustul

a) Avantajele companiilor offshore:

Fiscalitatea redusa. In toate paradisurile fiscale regimul usor de impozitare al companiilor offshore este garantat prin lege. Fiscalitatea este zero sau aproape zero. Profitul acumulat de companiile offshore se impoziteaza in statul de rezidenta, iar aceste state fie nu aplica nici un impozit pe profitul obtinut, fie acest impozit este foarte mic (max. 5%).

Birocratie scazuta. Companiile offshore sunt scutite de obligatia de a tine contabilitatea, registrele comerciale si nu sunt obligate la prezentarea bilantului contabil.

Anonimitate. Datele de identificare ale actionarilor si ale administratorilor nu sunt publice.

Protectia patrimoniului. Legea garanteaza dreptul de dispozitie absoluta a actionarului asupra intregului patrimoniu al companiei. Profitul companiei offshore poate fi utilizat oricand dupa vointa beneficiarului firmei.

Infrastructura bine dezvoltata. Paradisurile fiscale ofera servicii perfecte de telecomunicatii, sistem bancar bine dezvoltat si stabil.

b) Infiintarea unor firme offshore

Companiile offshore sunt supuse reglementarilor din jurisdictia de origine.

Numele. In unele paradisuri fiscale exista restrictii cu privire la numele unei companii offshore. Nu vor fi acceptate nume care contin cuvinte precum Crown, Royal, iar cuvinte precum International, European, National sunt acceptate numai in anumite conditii.

Cuvinte precum Bank, Asigurari, Investitii, Fond necesita o anumita procedura de acordare precum si indeplinirea unor conditii materiale inainte de acordare.

Capitalul social. In ceea ce priveste capitalul social, trebuie facuta distinctia intre jurisdictia bazata pe sistemul juridic anglo-saxon si cel continental.

Sistemul juridic anglo-saxon este mult mai flexibil. Aceasta flexibilitate este cea mai pronuntata in Caraibe.

In sistemul juridic continental, marimea capitalului social si modul de punere la dispozitia firmei este riguros reglementata. De exemplu, in Liechtenstein, actiunile firmei trebuie subscrise si achitate. Actiunile companiei. Acestea pot fi inregistrate sau la purtator.

Detinatorii de actiuni inregistrate sunt inregistrati in documentele companiei, precum si in evidentele publice de la Registrul Comertului. Actiunile la purtator nu sunt nominale.

Memorandumul de asociere. Acesta este un document semnat de catre actionarii firmei prin care sunt stabilite domeniile in care aceasta isi va desfasura activitatea. Compania va fi autorizata sa desfasoare doar activitatile nominalizate in acest document. In unele paradisuri fiscale se permite inserarea in acest document a unui paragraf general in care se stipuleaza ca firma are dreptul sa desfasoare acele activitati care din punctul de vedere al directorilor pot aduce profituri insemnate.

Actionarii. Actionarii companiei pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice. Acestia sunt detinatorii legali ai companiei.

Directorii. Acestia raspund de intreaga activitate a companiei, atat in fata actionarilor cat si in fata autoritatilor.

Secretarul. Poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. Acesta pastreaza toate documentele companiei si este responsabil de relatiile companiei cu Registrul Comertului si cu organizatiile guvernamentale.

Pentru infiintarea unei firme offshore este necesar:

− sediu social in tara/teritoriul respectiv;

− contabilitatea firmei sa se tina in tara/teritoriul respectiv (Andora, Hong Kong);

− proprietarul sa fie non-rezident pentru a beneficia de avantajele fiscale oferite (Bahamas, Jersey, Bermude);

− tinerea unei adunari generale in fiecare an (Irlanda, Hong Kong, Nauru, Bermude);

− un reprezentant in tara/teritoriul respectiv (Insulele Virgine Britanice);

− instalarea administratiei si a conducerii in tara/teritoriul respectiv (Uruguay);

− desfasurarea celei mai mari parti din activitate in strainatate;

− dovada referintelor bancare ale actionarilor (Gibraltar);

− cel putin un secretar rezident (Cook).

Inmatricularea companiei se poate face foarte rapid (24 ore) fara a fi necesara prezenta proprietarului. Totusi, pentru a putea fi infiintate si pentru a putea functiona, aceste companii trebuie sa respecte conditii suplimentare legate de extrateritorialitatea activitatilor lor si de domiciliere.

c) Contabilitatea:

Din punctul de vedere al obligativitatii tinerii contabilitatii, in functie de locul unde isi au sediul social firmele offshore se impart in:

− firme care nu trebuie sa tina nici un fel de contabilitate, fiind obligate doar la plata unei taxe fixe (Bahamas, Belize etc.);

− firme care sunt obligate la tinerea contabilitatii. De exemplu Irlanda, Cipru, Uruguay etc.

d) Organizarea companiilor offshore:

Desi, in majoritatea paradisurilor fiscale nu exista nici ingradire legala cu privire la proprietarii sau directorii companiilor offshore, exista si unele jurisdictii care impun anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca proprietarii sau managerii acestor companii.

Astfel, in anumite tari care reprezinta paradisuri fiscale se stabileste prin lege numarul proprietarilor/directorilor (de exemplu: in Panama, companiile trebuie sa aiba cel putin trei directori).

Alte tari impun conditii cu privire la nationalitatea directorilor, urmarindu-se sa se asigure locuri de munca cetatenilor statului in care firma este inmatriculata (in Liechtenstein de exemplu, cel putin unul din directori trebuie sa fie cetatean al acestui stat).

e) Publicitatea datelor directorilor/proprietarilor:

De cele mai multe ori proprietarii companiilor offshore folosesc directori si actionari imputerniciti pentru a pastra anonimatul si confidentialitatea.

Anonimitate totala. Datele privind identitatea directorilor/proprietarilor nu trebuie comunicate autoritatilor. De exemplu Bahamas, Belize, Insulele Virgine.

Publicitatea partiala. In Panama, de exemplu in registrul Comertului se inregistreaza numai datele de identitate ale directorilor, dar nu si ale proprietarilor.

Publicitatea totala. Atat directorii, cat si proprietarii sunt trecuti in registre publice. De exemplu Cipru. Atunci cand adevaratii proprietari nu doresc ca numele lor sa apara in actele constitutive ale societatii se recurge la utilizarea proprietarilor/directorilor nominalizati. Astfel, contra cost, una sau mai multe persoane accepta sa fie trecute in actele constitutive. De obicei functionarii nominalizati apar numai in actele constitutive.

Toate aceste operatii se executa contra cost.