Schema teoretica a comertului international

SCHEMA TEORETICA A COMERTULUI INTERNATIONAL

§143. Vom repeta acum inca o data rationamentul nostru, pe baza unei scheme pur teoretice, pentru a ajunge, prin intermediul unei metode matematice, la formele generale, care sa ne dea posibilitatea de a stabili reguli generale usor de inteles, pentru comertul international[i].

Fie o tara agricola A si o tara industriala I[ii]. Aceste doua tari produc fiecare cate un produs agricol si cate un produs industrial.

Conditiile complexe ale productiei celor patru articole sunt prezentate in tabelul de mai jos. Am intrebuintat litere mari pentru a nota toate elementele care privesc tara industriala si litere mici pentru a nota elementele tarii agricole.

In afara de aceasta, am atribuit indicele "i" tuturor elementelor care privesc produsul industrial si indicele "a" tuturor elementelor care privesc produsul agricol[iii].

Trebuie sa remarcam ca, dupa insasi definitia (vezi §58) data de noi productivitatii muncii aferente unui produs, aceasta productivitate este egala cu productivitatea fizica a acestei marfi (cantitatea de marfa produsa de un muncitor in timpul unui an) inmultita cu pretul intern al fiecarei unitati.

Avem dar:

Notam cu:

si

raportul care exprima disparitatile intre productivitatea mun­cii industriale si productivitatea muncii agricole, corespun­zatoare de fiecare data tarii industriale si tarii agricole.

Notam cu raportul intre pretul produsului agricol in tara industriala si pretul produsului agricol in tara agricola. Daca acest raport este superior unitatii, el exprima superioritatea, iar daca este inferior unitatii, el exprima inferioritatea tarii agricole fata de tara industriala in productia produselor agricole.

In loc de a lua drept criteriu de superioritate sau infe­rioritate cantitatea de munca, luam de data aceasta, si numai in acest capitol, preturile.

Criteriul preturilor are o valoare practica foarte mare, deoarece el permite, bazat pe date vizibile, sa se stabileasca superioritatea sau inferioritatea comerciala concreta in co­mertul international.

Acest criteriu indica si curentele comerciale care exista precum si sensul lor care tinde in mod constant catre pretul cel mai mare, fara sa ia in considerare procesul interior de productie.

Ni s-a obiectat de catre mai multi autori ca superioritatea sau inferioritatea comparativa exprimata in pret nu are nimic comun (sau are prea putin comun) cu superioritatea sau inferioritatea comparativa exprimata in unitati reale de munca sau de capital.

Desigur, acest lucru este exact. De aceea, intr-o analiza extrem de amanuntita a problemei, pe baza schemei teore­tice de mai sus, am stabilit exact care este relatia intre inferioritatea si superioritatea reala de o parte si intre inferioritatea /228/ si superioritatea in pret de alta parte, lamurind integral aceasta chestiune care a preocupat pe multi critici ai nostri.

Acest studiu, reprezentand peste 80 de pagini, a fost publicat in forma unui singur articol in numarul din ianuarie 1940 al revistei "Weltwirtschaftliches Archiv" sub titlul "Die theoretische Problematik des Aussenhandels. Synthese - Beweisführung - Polemik".

Pentru economistii care ar dori sa adanceasca teoria noastra, in toate aspectele ei cele mai subtile, cunoasterea acestui studiu este indispensabila. Nu am socotit oportun sa traducem in limba romana acest studiu care ar fi putut constitui o anexa a prezentei carti, deoarece prezinta un caracter mult prea special, care ar fi de natura sa inspaimante pe cititorii nostri si chiar, pe economistii nespecializati in teoria comertului international.

In orice caz, am socoti inadmisibil ca cineva sa dezvolte critici speciale asupra acestui capitol daca nu ar lua cunostinta in acelasi timp si de studiul sus-citat.

Dupa aceste precizari sa revenim la demonstratia noastra:

Notam cu raportul intre pretul produsului industrial in tara industriala si pretul produsului industrial in tara agricola. Daca acest raport este superior unitatii el exprima superioritatea, iar daca este inferior unitatii exprima inferioritatea tarii agricole asupra celei industriale in productia produsului industrial.

Daca tara agricola poseda o superioritate comparativa in productia produsului agricol atunci avem: a>i>1.

Aceste inegalitati matematice rezuma in mod exact si complet datele superioritatii comparative a unei tari agricole A, in productia produsului agricol.

Tara agricola A este superioara tarii industriale I, in ipoteza lui Ricardo, atat in productia produsului agri­col cat si in aceea a produsului industrial, dar ea poseda o superioritate comparativa mai mare in produsul agricol.

Superioritatea comparativa a tarii agricole in agricultura este reprezentata matematic prin:

§144. Problema care se pune acum este de a sti daca tara agricola are un avantaj de a produce numai produsul agricol, pentru a cumpara cu el din tara industriala produsul industrial de care are nevoie, sau daca nu cumva are interes sa produca ea insasi produsul industrial.

a) In al doilea caz, cand tara agricola alege calea directa industriala, pentru a-si procura produsul industrial, ea produce cu un muncitor in timp de un an cantitatea qi din produsul industrial.

b) in primul caz, cand tara agricola alege calea indirecta comerciala pentru a-si procura articolul industrial, ea exporta produsul agricol, pentru a cumpara in tara industriala produsul industrial.

Ce cantitate din produsul industrial va putea obtine tara agricola cheltuind tot munca unui muncitor in timp de un an?

Un an de munca a unui muncitor realizeaza in tara agri­cola cantitatea qa din produsul agricol.

Exportand aceasta cantitate in tara industriala ea va capata aici dupa pretul local Va o suma qa x Va, deci va avea la dispozitie aceasta suma pentru ca sa cumpere pro­dusul industrial cu pretul local Vi.

Tara agricola va putea dar cumpara in tara industriala cantitatea din produsul industrial.

Tara industriala va obtine asadar cu munca unui mun­citor in timp de un an pe cale directa industriala o cantitate qi din produsul industrial, in timp ce aceeasi tara poate obtine cu aceeasi cantitate de munca pe cale indirecta comerciala o cantitate: din produsul industrial.

Pentru ca aceasta cale comerciala sa fie mai favorabila este necesar si suficient ca sa avem:

De altfel, raportul intre cantitatea obtinuta prin calea comerciala si cea obtinuta pe calea industriala care este

reprezinta matematiceste avantajul sau dezavantajul caii co­merciale in raport cu calea productiei directe. Daca acest raport este superior unitatii, el reprezinta un avantaj; daca este inferior, el reprezinta un dezavantaj.

Insa noi am stabilit dupa formulele 3 si 4 de la §143 ca:

, deci

, deci

Pe.de alta parte avem:

Deci,

Acest raport exprima avantajul sau dezavantajul caii comerciale.

Raportul invers:

reprezinta avantajul sau dezavantajul produc­tiei directe, adica al caii industriale.

Calea comerciala este mai avantajoasa daca avem: (I)

Calea industriala este mai avantajoasa daca avem: (II)

Aceste din urma rezultate sunt de o importanta deosebit de mare[iv].

§145. Intr-adevar a/i reprezinta raportul a doua superioritati in domeniul pretului, adica superioritatea comparativa (vezi §143), iar coeficientul d exprima disparitatea intre productivitatea PI aferenta produsului industrial si producti­vitatea PI aferenta produsului agricol, ambele din tara agricola.

Putem numi acest raport superioritatea intrinseca sau superioritatea calitativa a industriei asupra agriculturii in tara agricola.

Iata de ce putem conchide ca pentru ca solutia comerciala, (importul articolului industrial) sa fie preferabila pentru tara agricola, fata de solutia directa a productiei acestui articol, este necesar si suficient ca: , respectiv, ca superioritatea comparativa a tarii agricole in productia produsului exportat sa fie mai mare decat superioritatea intrinseca a acelei tari in produsul industrial importat (pro­pozitia I).

Din aceasta se poate trage urmatoarea concluzie generala:

Daca o tara prezinta fata cu strainatatea o superioritate in ceea ce priveste productia unei anumite marfi si o superiori­tate comparativa mai mare in productia unei a doua marfi, atunci este avantajos pentru aceasta tara sa importe cea dintai marfa din strainatate in loc sa o produca singura, si aceasta

numai in cazul in care raportul care exprima aceasta superioritate comparativa este mai mare decat coeficientul care exprima superioritatea intrinseca (calitativa) a celei de a doua marfi fata cu cea dintai (propozitia II).

In formulele I si II , fiecare termen poate fi inlocuit (vezi §143) dupa cum urmeaza:

Avem atunci:

de unde:

Insa noi am demonstrat (vezi §57) ca daca multiplicam productivitatea aferenta PI a unei marfi cu raportul V/v intre pretul exterior si pretul interior al acestei marfi se obtine productivitatea muncii aferenta PE a aceleiasi marfi. Asa ca avem:

Deci, cei doi termeni ai formulelor I si II nu reprezinta altceva decat productivitatile muncii aferente PE a celor doua marfi comparate care s-ar putea desemna cu p'a si p'i.

Cele doua inegalitati devin .

Propozitiile I si II pot sa ia atunci urmatoarea forma: Pentru ca solutia comerciala (importul produsului industrial) sa fie preferabila in tara agricola productiei, directe a acestuia, este necesar si suficient ca sa avem deci ca produc­tivitatea PE a marfii exportate sa fie mai mare decat productivitatea PE a marfii importate de aceeasi tara (propozitia I).

In mod si mai general putem spune:

Daca o tara prezinta fata cu strainatatea o superioritate in productia unei marfi si o superioritate comparativa si mai mare in productia unei a doua marfi, aceasta tara /233/ este in avantaj sa importe cel dintai produs din strainatate in loc de a-1 produce ea insasi, aceasta insa numai in cazul in care productivitatea muncii PE a primei marfi este mai mare decat productivitatea muncii PE a celei de a doua (pro­pozitia II).

Se vede deci, dupa aceste doua concluzii, ca productivitatile muncii PE prezinta un caracter absolut. Ele singure sunt deci­sive pentru solutiile care trebuie gasite problemelor de politica comerciala.

Aceasta constatare este perfect concordanta cu aceea pe care am facut-o la finele celei dintai revizuiri (vezi §130) si pe care o vom face si cu prilejul clasificarii generale a marfurilor produse de o tara (vezi §175).

Insa, conditia notata in propozitia II este foarte greu de indeplinit si de aceea apare numai foarte rar.

Intr-adevar, produsul industrial comporta o productivi­tate a muncii considerabila, in tarile agricole cel putin de 3 - 4 ori mai mare in medie, iar uneori chiar si mai mare decat productivitatea aferenta produselor agricole (vezi in aceasta privinta §74, 93), asa incat superioritatea intrinseca a industriei este exprimata printr-un raport care depaseste in general cifra 3 sau 4 (vezi §144).

Pe de alta parte, pentru ca solutia comerciala sa fie mai avantajoasa, adica pentru ca superioritatea comparativa a agriculturii in tara agricola sa fie mai mare decat superiori­tatea intrinseca a industriei, trebuie ca superioritatea agri­culturii in tara agricola sa fie cel putin tot atat de mare cat este superioritatea intrinseca a industriei.

Pentru a demonstra aceasta, observam intai ca tara agricola A prezinta fata de cea industriala I o superioritate comparativa in agricultura exprimata prin raportul a/i si o superioritate intrinseca in industrie exprimata prin ra­portul

Insa, in cazul in care solutia comerciala este mai avanta­joasa, superioritatea comparativa a agriculturii in tara A trebuie sa fie, dupa propozitia de mai sus, mai mare decat superioritatea intrinseca a industriei in A astfel ca avem:

Insa, daca exista p superioritate industriala, aceasta fiind prin definitie reprezentata printr-un raport intotdeauna mai mare decat unitatea (i > 1), trebuie sa avem cel putin

Insa superioritatea unei tari asupra alteia in productia unui anumit produs agricol nu poate sa fie in mod normal decat de ordinul a 2 sau 3, maximum 4 ori mai mare. Ar fi un caz cu totul exceptional ca o tara agricola sa realizeze produsele sale industriale cu preturi de 2 sau 3 ori 4 ori mai scump decat ale unei alte tari.

Dimpotriva, nu ar fi cu nimic exceptional ca produc­tivitatea muncii aferenta unui produs industrial sa fie de 2 sau 3 ori 4 ori mai mare decat productivitatea aferenta unui produs agricol. Deci, este foarte greu si extraordinar de rar ca aceasta conditie indispensabila si minimala, for­mulata mai sus, sa fie indeplinita.

In consecinta, deci, sunt prea putine sanse pentru o tara agricola ca solutia comerciala sa fie vreodata mai avantajoasa decat productia industriala directa.

§146. Raportul intre productivitatea muncii industriale si productivitatea muncii agricole a putut sa fie numit de noi pe drept cuvant: superioritatea intrinseca a industriei asupra agriculturii, avand in vedere ca acest raport, in ciuda variatiilor lui, reprezinta totusi oarecum o caracterizare generala, valabila pentru intreaga omenire, a acestei acti­vitati economice.

De aici rezulta urmatoarele: comertul exterior, in compa­ratie cu productia in interiorul tarii va oferi un avantaj si numai atunci va fi profitabil pentru o tara agricola - exceptie facand de productia unei marfi industriale pe care sa o cumpere in strainatate platind-o cu produsele ei agri­cole - cand superioritatea comparativa a agriculturii intr-un stat agricol va fi mai mare decat superioritatea intrinseca a industriei in acelasi stat.

Din aceasta concluzie generala vom trage numeroase consecinte.

§147. Sa efectuam mai departe analiza cazului nostru teoretic.

Am examinat pana aici problema daca o tara agricola are interes sa produca numai produse agricole, in care are o /235/ superioritate comparativa, ca sa cumpere cu acestea din tarile industriale produsele industriale de care are nevoie. Am ajuns la concluzia ca in generalitatea cazurilor cea de a doua alternativa este cea mai avantajoasa si am putut preciza chiar o regula care permite sa se identifice, in fiecare caz in aparte, existenta si importanta acestui avantaj.

Ne situam acum in pozitia statului industrial si ne intre­bam daca statul industrial are un avantaj sa produca acele produse industriale in care are un dezavantaj comparativ mai mic, pentru a cumpara cu ajutorul acestor marfuri dintr-o tara agricola produsul agricol, sau daca este mai avantajos sa-si produca singur produsele agricole de care are nevoie.

Sa facem un rationament analog in totul celui desfasurat mai sus :

a) in cel de al doilea caz, daca tara industriala isi alege calea directa pentru a-si procura produsele agricole, ea pro­duce cu munca unui lucrator in timp de un an cantitatea Qa din produsul agricol.

b) in cel dintai caz, cand tara industriala isi alege pentru a-si procura produsele agricole calea indirecta comerciala, ea exporta produsele sale industriale pentru a putea sa cumpere in tara agricola produsele agricole de care are nevoie.

Ce cantitate de produse agricole va putea obtine tara industriala, pentru munca unui muncitor timp de un an?

Activitatea unui muncitor in timp de un an realizeaza in tara industriala cantitatea Qi de produse industriale. Exportand aceasta cantitate in tara agricola, ea va realiza aici dupa pretul local vi o suma . Cu aceasta suma va cumpara produsele agricole la pretul local va.

Deci, va putea cumpara cantitatea de produse agricole.

Tara industriala va obtine asadar cu munca unui mun­citor in timp de un an, prin productie directa, o cantitate Qa din produsele agricole, in timp ce aceeasi tara poate obtine cu aceeasi cantitate de munca, pe cale indirecta co­merciala, o cantitate din produsul agricol.

Pentru ca solutia comerciala sa fie cea mai avantajoasa, este necesar si suficient sa avem

De altfel, raportul intre cantitatea obtinuta pe calea comerciala si aceea obtinuta pe calea directa, care este

reprezinta matematiceste avantajul caii comerciale in ra­port cu productia directa atunci cand este superior in raport cu unitatea si dezavantajul cand este inferior in raport cu unitatea.

Dar noi stim deja, de la punctele 1 si 2 ale §143, ca:

deci

deci

Pe de alta parte avem:

Deci:

Acest produs exprima avantajul sau dezavantajul caii comerciale.

Raportul invers:

reprezinta avantajul (sau dezavantajul) productiei directe. Calea comerciala este mai avantajoasa daca avem:

(I)

Productia directa este mai avantajoasa daca avem:

(II)

Aceste ultime rezultate sunt tot atat de importante ca si cele inregistrate la finele §144.

Insa, dupa insasi definitia superioritatii comparative a tarii agricole in produsul agricol, avem totdeauna

Pe de alta parte, avem totdeauna D > 1, fiindca D re­prezinta raportul intre productivitatea industriala si produc­tivitatea agricola in tara industriala, adica ceea ce am numit superioritatea intrinseca a industriei.

Deci, avem totdeauna:

si

deci, prin consecinta:

(III)

ceea ce inseamna, comparand cu conditia (I), ca pentru o tara industriala, care vrea sa-si procure un produs agricol, calea comerciala este totdeauna preferabila productiei directe.

Tinind seama ca prin definitie (vezi §143) avemdaca inlocuim fiecare termen din inegalitatea III, cum am facut in nota de la §145, ajungem sa inlocuim inegalitatea prin inegalitatea

ceea ce ne conduce la a stabili:

si aceasta (vezi nota de la §145) revine la a formula conditia ca productivitatea muncii aferenta PE a produsului agricol sa fie mai mica decat productivitatea aferenta PE a produsului industrial.

Or, aceasta este o conditie indeplinita totdeauna. /238/

§148. Este interesant de remarcat ca daca avem D = d = 1, adica daca produsul agricol prezinta aceeasi pro­ductivitate a muncii aferenta ca si produsul industrial si deci nu exista nici un fel de superioritate intrinseca a industriei, in acest caz avantajul tarii agricole de a nu produce decat produse agricole este reprezentat prin a/i, iar avantajul tarii industriale de a nu produce decat produse industriale este reprezentat tot prin a/i.

Ambele tari castiga, atunci cand se limiteaza la felurile lor "naturale" de productie. Aceasta este singurul caz in care argumentatia lui Ricardo se potriveste.

Insa, indata ce intervine o diferenta de productivitate in favoarea industriei in raport cu agricultura, diferenta reprezentata prin coeficientul de contrast D si d, ambele avantaje amintite mai sus difera unul de altul.

Avantajul tarii agricole, care consta in a se dedica exclusiv produselor agricole, scade in acest caz si devine (si se transforma intr-un dezavantaj indata ce ). Dimpotriva, avantajul tarii industriale, care consta in productia exclusiva a marfurilor industriale devine mai mare, ridicandu-se la

Or, coeficientii de contrast D si d nefiind prea diferiti unul fata de celalalt, cele doua formule si , care reprezinta avantajul sau dezavantajul politicii de schimb international prin raport cu politica de productie, stau aproximativ intr-un raport invers.

Cand superioritatea intrinseca (sau calitativa) a indus­triei prin raport cu agricultura (superioritatea reprezentata prin D in tara industriala si prin d in tara agricola) sporeste, atunci dezavantajul pentru tara agricola a solutiei comerciale (export de produse agricole pentru a importa produse in­dustriale) sporeste din ce in ce mai mult, pe cand avantajul pentru tara industriala a solutiei comerciale (export de produse /239/ industriale pentru a importa produse agricole) sporeste aproximativ in aceeasi proportie.

Ceea ce pierde tara agricola castiga tara industriala. Con­trastul si diferenta dintre dezavantajul uneia si avantajul alteia atarna de marimile lui D si d, adica de superioritatea intrinseca a industriei prin raport cu agricultura.

Cand aceasta superioritate intrinseca a industriei se accen­tueaza, contrastul in politica comerciala este mai mare; cand aceasta superioritate scade, contrastul este mai mic; numai in cazul cand el este nul, contrastul dispare si tarile agricole au acelasi avantaj in comertul international ca si tarile industriale.

§149. Am examinat pana aici numai cazul in care tara agricola are asupra tarii industriale o indoita superioritate, atat in produsul agricol cat si in produsul industrial.

Acesta este cazul clasic al avantajului comparativ, asupra caruia s-a reflectat continuu de la Ricardo incoace. Dar exista si un alt caz, foarte important care apare mult mai frecvent; este acela in care o tara agricola, avand superioritate asupra tarii industriale pentru produsul agri­col, se gaseste in inferioritate fata de tara industriala pentru produsul industrial.

Acest caz n-a fost studiat aproape deloc. Si este usor de inteles pentru ce.

Intr-adevar, dupa teorema lui Ricardo s-a demonstrat (sau s-a crezut cel putin ca se demonstreaza) ca, intrucat o marfa poate sa fie produsa in tara cu o anumita superioritate fata de strainatate este totusi mai avantajos pentru aceasta tara sa renunte la productia ei, daca in acelasi timp poate produce si exporta o alta marfa, care sa aiba o superiori­tate comparativ mai mare fata de strainatate.

Prin urmare, cu atat mai avantajos trebuie sa fie pentru o tara sa renunte la productia unei marfi a carei productie este inferioara fata cu strainatatea, de indata ce exista o alta marfa a carei productie (si export) este superioara fata de strainatate.

Cazul acesta si-a gasit deja anterior solutia in examinarea cazului clasic ricardian al avantajului comparativ (vezi §113).

Dar, ceea ce era ingaduit pentru acest motiv clasicilor, nu ne mai este ingaduit noua. Noi am reusit sa demonstram ca clasicul caz al avantajului comparativ ricardian nu este rezolvat prin aceea ca se proclama in mod nelimitat si

neconditionat ca comertul international ar trebui considerat in toate imprejurarile ca un avantaj.

Dimpotriva, noi am facut dovada ca solutia directa a caii productiei este aproape intotdeauna de preferat solutiei caii comerciale.

Iata, prin urmare, de ce putem pune urmatoarea intre­bare: Nu exista cumva posibilitatea ca intr-o tara agricola productia directa a marfurilor industriale sa ofere un avantaj, chiar in cazul ca in aceasta tara productia marfurilor indus­triale prezinta o absoluta inferioritate prin raport cu straina­tatea?

§150. Or, spre surprinderea economistilor neoclasici, noi putem dovedi ca intreaga dezvoltare a demonstratiei noastre teoretice prezentata pana aici, ca si concluziile pe care le-am scos din ea, raman valabile si in acest caz.

Intr-adevar, raportul intre calea indirecta comerciala (pro­ductia marfii agricole in tara agricola pentru a cumpara cu ea marfa industriala din tara industriala) si calea directa industriala (productia marfii industriale in tara agricola) este totdeauna (vezi §144):

Un singur lucru s-a schimbat prin raport cu cadrul clasic ricardian si anume, in cazul acesta, care este cazul clasic smithian (vezi §113) a si i care reprezentau superio­ritatile tarii agricole asupra tarii industriale, respectiv in productia agricola si in productia industriala, erau amandoua mai mari decat unitatea.

De data aceasta insa, raportul i, care reprezinta superio­ritatea (sau inferioritatea) tarii agricole in productia indus­triala, este mai mic decat unitatea, deoarece pretul vi al marfii industriale in tara agricola este mai mare decat pretul Vi al aceleiasi marfi in tara industriala si deci, avem:

Acest caz clasic smithian poate fi exprimat in formula:

Pentru ca si de data aceasta calea comerciala sa fie mai avantajoasa decat calea industriala trebuie sa avem:

Insa, deoarece i < 1 si a > 1, raportul este in acest caz smithian mult mai mare decat in cazul avantajului compa­rativ ricardian pe care l-am examinat mai inainte.

Rezulta de aici ca in acest caz exista o mai mare proba­bilitate decat in cazul ricardian pentru ca solutia comerciala sa fie mai avantajoasa, deoarece chiar avand d > 1, inegalitatea poate fi mai usor satisfacuta.

Daca insa avem , ceea ce se poate de asemenea intampla, atunci solutia comerciala este dezavantajoasa prin raport cu productia directa.

Iata o concluzie foarte interesanta din punct de vedere teoretic.

Intr-adevar, intre cazul clasic ricardian in care productia marfii industriale in tara agricola prezinta o superioritate fata cu strainatatea - dar o superioritate comparativ mai mica prin raport cu productia agricola - si intre cazul pre­zent smithian in care productia acestei marfi industriale in tara agricola prezinta o inferioritate absoluta fata cu straina­tatea, nu mai exista o diferenta de categorie, ci numai una de grad.

In consecinta, in amandoua cazurile, daca avem , preferinta trebuie data solutiei comerciale, iar tara agricola ar face bine sa renunte la productia marfurilor industriale.

De asemenea, in amandoua cazurile, daca , atunci productiei directe trebuie sa i se dea preferinta si tara agri­cola ar face bine sa-si produca ea insasi marfurile industriale, intre cazul smithian si cel ricardian exista numai o diferenta cantitativa iar nu una de natura calitativa.

In primul caz (ricardian) industria tarii agricole este superioara industriei tarii industriale (dar nu in aceeasi masura in care agricultura tarii agricole este superioara /242/ agriculturii tarii industriale); in al doilea caz (smithian) industria tarii agricole este inferioara in mod absolut indus­triei din tara industriala. Si totusi, in amandoua cazurile, care par cu totul deosebite ba chiar opuse in ochii economistilor clasici si neoclasici, se poate intampla si se intampla foarte adesea ca productia directa a marfurilor industriale in tara agricola sa fie mai avantajoasa decat importul lor.

Deci, superioritatea sau inferioritatea unei industrii prin raport cu strainatatea nu este concludenta.

Si totusi, chiar autorii care reprezinta cele mai mari nume in stiinta economica contemporana nu au tinut seama de acest fapt, ci, dimpotriva, au accentuat cu multa energie marea diferenta care, dupa parerea lor, exista intre cazul inferioritatii unei industrii fata cu strainatatea si acela al mai micii sale superioritatii comparative.

De pilda, Taussig[v] sustine ca in primul caz schimbul international este profitabil celor doua tari care fac comert, in toate circumstantele, pe cand in cel de al doilea caz, existenta schimbului este datorita numai faptului ca munca si capitalul nu pot sa emigreze din tara care reprezinta o mai mica inferioritate comparativa catre tarile care sunt in aceeasi specialitate industriala superioare. El incheie dand expresie ideii ca:

,,Intr-o distributie ideala - am putea zice chiar utopica - a fortelor productive in lume, diviziunea muncii si comertul international, care depind numai de diferentele comparative de cost, ar inceta sa mai existe."

Aceeasi idee este exprimata de Ricardo, chiar daca nu intr-o forma atat de clara, atunci cand accepta ca comertul bazat pe o mai mica inferioritate comparativa nu ar fi posibil de indata ce ar exista pentru capital si munca libertatea deplina de a-si alege sediul.

Dupa cum se poate vedea, conceptia noastra se deosebeste foarte mult de aceasta. Intre o inferioritate si o mai mica superioritate comparativa exista numai o deosebire de grad; de asemenea, intre o superioritate si o mai mica inferioritate comparativa.

Exprimat in limbajul cifrelor noastre este indiferent daca ne gasim in inferioritate (i < 1) sau superioritate (i > 1), deoarece avantajul caii comerciale (sau respectiv al productiei  /243/ interne) depinde numai de alternativa daca avem sau

Dreptul la existenta a unei industrii, intr-o tara agricola, depinde de un singur element si anume de relatia care exista intre superioritatea comparativa a agriculturii sale, fata cu industria, si de superioritatea intrinseca sau calitativa a in­dustriei sale asupra agriculturii.

Daca superioritatea comparativa a agriculturii asupra industriei este mai mica decat superioritatea intrinseca a industriei (d) adica daca avem , atunci este mai avantajos sa se dea preferinta productiei industriale directe[vi].

In acest caz, industria are dreptul deplin la existenta.

Cu aceasta demonstratie am ajuns la o concluzie intr-ade­var senzationala si anume am infirmat nu numai teoria avantajului comparativ al lui Ricardo, dar in acelasi timp si teoria avantajului absolut al lui Smith (vezi §113).

Indraznim sa credem ca promisiunea pe care am facut-o la inceputul acestui capitol a fost indeplinita[vii].

§151. Este mai probabil ca aceasta conditie sa fie im­plinita in cazul lui Ricardo decat in cazul lui Smith, adica mai curand indeplinita in cazul in care industria tarii agricole este superioara industriei tarii industriale (dar com­parativ mai putin superioara decat agricultura ei), decat in cazul cand este inferioara. /244/

Intr-adevar, daca d este egal cu 1, adica daca industria nu prezinta nici o superioritate intrinseca asupra agriculturii, asa cum presupune in general Ricardo si scoala lui, atunci este sigur ca, oricare ar fi situatia industriei intr-o tara agricola (fie ca este superioara, fie ca este inferioara) avantajul este de partea solutiei comerciale, caci in amandoua cazurile avem .