Indicatori de baza

Indicatori de baza

Indicatorii de baza au fost elaborati in exclusivitate in cadrul preocuparilor de crestere a eficientei economice a investitiilor si stau la baza fundamentarii deciziei judicioase de a investi. Acestia cuantifica raportul efecte/eforturi sub forma maximizarii efectelor obtinute pe unitatea de efort, sau prin minimizarea eforturilor necesare pentru obtinerea unei unitati de efect.

Principalii indicatori cuprinsi in aceasta categorie sunt:

1. Volumul capitalului investit Inv reprezinta expresia valorica a tuturor resurselor ce se consuma pentru realizarea unui obiectiv pana la punerea lui in functiune. Formula de calcul pentru acest indicator este:

(3.4)

in care,    (3.5)

   (3.6)

iar, Inv este volumul investitiei totale; Id - investitia directa; Icol - investitia colaterala; Icx - investitia conexa; Eimob - efectul imobilizarilor de fonduri; e - coeficientul de eficienta economica a investitiei; d - durata de executie; h - anul esalonari investitiei; I_h - investitia esalonata in anul "h"; - valoarea medie anuala (trimestriala, lunara) a imobilizarilor de fonduri; N - valoarea mijloacelor circulante de prima dotare.

Doua variante de investitii care au acelasi volum de investitii si aceeasi durata de executie pot sa difere intre ele prin modul de esalonare al resurselor pe durata de executie a obiectivului. Efectele imobilizarii de fonduri constituie valoarea veniturilor nete ce s-ar fi putut obtine pe timpul constructiei obiectivului daca aceste resurse nu ar fi fost imobilizate, ci ar fi intrat direct in circuitul economic.

Se poate concluziona ca: din multitudinea de variante investitionale posibil de realizat, va fi aleasa aceea care are volumul investitiei totale cel mai mic T min Inv.

2. Durata de executie a lucrarilor de investitii d. Intreaga "viata" a unui obiectiv de investitii se imparte in doua perioade:

prima, in care se realizeaza obiectivul respectiv pana la punerea sa in functiune - perioada ce poarta numele de durata de executie a lucrarii de investitii;

a doua, este perioada de la punerea in functiune pana la scoaterea din functiune a fondului fix respectiv - durata de functionare sau de serviciu a fondului fix.

In concluzie, din variantele investitionale posibile se va alege cea cu durata de executie a lucrarilor cea mai micaT min d atat pentru a evita risipa si degradarile pe santierele de constructii, la care se adauga problema evitarii uzurii morale a produselor ce se realizeaza prin investitie.

O problema importanta a acestei perioade de timp se refera la modul de esalonare a cheltuielilor de capital pe fiecare an in parte, in cadrul duratei de realizare; in acest context se va urmari ca partea cea mai mare a fondurilor sa fie alocate catre sfarsitul duratei de executie. De asemenea, constituie un avantaj situatia, in care exista posibilitatea, punerii in functiune a unor capacitati partiale de productie.

Durata de functionare eficienta a obiectivului De este perioada in care acesta produce efecte si din acest punct de vedere, se prefera variantele cu o durata cat mai lunga.

In cadrul duratei de functionare a obiectivului distingem trei perioade de timp mai importante: perioada de atingere a parametrilor proiectati, perioada de functionare normala si perioada de declin (figura 3.2). Varianta optima de proiect este cea pentru care durata de functionare a obiectivului este maxima T max D.

Fig. 3.2. Perioade de timp in functionarea obiectivului de investitie

Notatiile folosite in figura 3.2 sunt: D - durata de realizare a investitiei; D_a - durata de atingere a parametrilor proiectati; D_n - durata de functionare normala; D_d - durata de declin; D_e - durata eficienta de functionare; D_f  - durata fizica de functionare; Q - valoarea productiei exprimata in [lei] unitati monetare; C - costul productiei exprimata in [lei] unitati monetare; Inv - volumul total al investitiei exprimata in [lei] unitati monetare. Toate duratele sunt exprimate in [ut] unitati de timp.

Perioada normala de functionare D_n trebuie sa stea in atentia celui care initiaza procesul investitional, in ideea ca ea trebuie prelungita cat mai mult deoarece efectele nete de profit vor fi mai mari, iar premisele pentru o dezvoltare viitoare vor fi mai favorabile. Astfel, se impun masuri concrete pe linia asigurarii functionarii in bune conditii a utilajelor, efectuarea la timp a reviziilor periodice si reparatiilor curente, pentru ca aceasta perioada sa fie prelungita in detrimentul perioadei de declin, cand profiturile incep sa scada. Deci, pe perioada D_f  - D_e se inregistreaza pierderi, cu implicatii directe asupra eficientei economice a investitiei si asupra momentului optim de scoatere din functiune a unei anumite capacitati de productie.

Pierderea de venit net agricol prin amplasarea noului obiectiv Y

Indicatorul se calculeaza in cazul in care sistemul de productie realizeaza investitii ce vor fi amplasate pe terenuri ce au avut initial destinatie agricola. Relatia de calcul este:

, (3.7)

in care i este indicele mediu anual de crestere a productiei agricole pe perioada D; D - intervalul de timp cat terenul agricol este scos din circuit; Vn - venitul mediu anual ce se obtine din cultivarea unui hectar de teren arabil; St - suprafata totala scoasa din circuitul agricol.

Acest indicator se calculeaza pentru terenul scos din functiune ocupat de obiectivul principal si pentru lucrarile anexe obiectivului, avand in vedere intreaga perioada de functionare.

La decizia asupra variantei optime de proiect, pierderea de venit net agricol prin amplasarea noului obiectiv trebuie sa fie cat mai mica T min Y

Investitia specifica S reprezinta volumul fondurilor de investitii necesar pentru realizarea unei unitati de capacitate de productie si se calculeaza astfel:

pentru obiective noi:

, (3.8)

in care Q - productia anuala sau, dupa caz, capacitatea de productie in unitati naturale sau valorice;

pentru modernizari sau dezvoltari:

  (3.9)

in care Qi este productia anuala dupa modernizare si/sau dezvoltare; Qo - productia anuala inainte de modernizare/dezvoltare.

Calculul indicatorului investitia specifica in functie de capacitatea de productie exprimata valoric, in special in cazul activitatii de modernizare, dezvoltare, retehnologizare, evidentiaza si o serie de aspecte legate de schimbarea structurii sortimentale de fabricatie, cu efecte directe asupra cifrei de afaceri a sistemului de productie respectiv. Considerand avantajul calculului in functie de capacitatea de productie exprimata fizic, indicatorul are o sfera mare de aplicabilitate si un grad ridicat de relevanta, ceea ce practic face ca acesta sa fie prezent in toate calculele de fundamentare a eficientei economice a investitiilor pentru un obiectiv ce urmeaza a se realiza.

Investitia specifica reprezinta volumul de resurse investitionale consumat pentru obtinerea unei unitati de capacitate deci, varinata investitionala optima este aceea pentru care investitia specifica este minima T min S.

Termenul de recuperare al investitiei T reprezinta perioada de timp in care resursele de investitii consumate s-ar putea recupera din valoarea beneficiilor anuale obtinute in urma vanzarii productiei. Relatiile de calcul pentru acest indicator sunt:

pentru obiective noi:

, (3.10)

in care T este termenul de recuperare; Inv - volumul total al investitiei; A - acleiularile obtinute; B - beneficiul obtinut;

pentru modernizari - dezvoltari:

, (3.11)

in care Inv este volumul total al investitiei de modernizare; Bhmi/Ahmi - beneficiile/acumularile obtinute in urma modernizarii; Bhmo/Ahmo - beneficiile/acumularile obtinute inainte de modernizare; Chmo - costurile initiale; Chmi - costurile dupa modernizare.

In cazul in care calculului pentru modernizari, dezvoltari, retehnologizari de capacitati de productie, trebuie luate in considerare si o serie de elemente, clei ar fi pierderea de profit datorata intreruperii productiei pe durata de realizare a investitiei, valoarea neamortizata a capitalului fix ce urmeaza a fi dezmembrat, sumele obtinute din valorificarea unor utilaje sau parti componente ale acestora etc. Astfel, termenul de recuperare se poate calcula dupa relatia:

  (3.12)

in care Inv - capitalul investit pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare; A - amortizarea nerecuperata; V - veniturile obtinute din valorificarea unor utilaje; P_p - pierderea de profit pe timpul realizarii investitiei.

Dupa clei se observa, termenul de recuperare se calculeaza in raport cu beneficiile, acumularile sau costurile de productie. Varianta optima, din punct de vedere al acestui indicator este aceea in care Ti este cel mai mic T min T.

Coeficientul de eficienta economica a investitiilor e exprima beneficiile anuale sau acumularile banesti anuale ce se obtin la 1 leu investit. Formulele de calcul ale acestui indicator sunt:

pentru obiective noi:

  (3.13)

pentru modernizari sau dezvoltari:

  (3.14)

Din relatii se observa o noua modalitate de definire a coeficientului de eficienta economica a investitiilor, si anume ca inversul termenului de recuperare.

Pentru compararea efectului suplimentar cu investitia suplimentara se pot folosi urmatoarele relatii de calcul:

,     (3.15)

in care se iau in consideratie doua momente de timp in derularea investitiei: momentul "i" dupa realizarea investitiei suplimentare si momentul "0" reprezentand baza de plecare sau raportare.

Cand se folosesc aceste relatii de calcul pentru investitii de modernizare, indicatorul coeficientului de eficienta economica a investitiilor exprima beneficiile anuale suplimentare ce se obtin in urma efectuarii unei unitati de efort investitional. Varianta investitionala optima este cea care maximizeaza indicatorul T max e.

Cheltuielile echivalente sau recalculate K

In vederea evaluarii resurselor consumate pentru realizarea unui obiectiv de investitii si a bunei functionari a acestuia exista doi indicatori utilizati:

• volumul investitiilor - pentru resursele consumate pana la punerea in functiune a obiectivului de investitii;
• costul productiei - pentru resursele consumate, anual, dupa punerea in functiune a obiectivului de investitii.

Insumarea directa a celor doi indicatori, fara nici o corectie, nu este posibila pentru ca investitiile se "consuma" o singura data, iar costul productiei se repartizeaza anual. Astfel, se defineste indicatorul cheltuielilor echivalente sau recalculate care exprima toate resursele consumate si se calculeaza cu relatia:

, (3.16)

in care K reprezinta cheltuielile echivalente sau recalculate; Inv - volumul investitiei; C_h - costul productiei anuale; D_e - durata eficienta de functionare a obiectivului.

Reprezentarea si semnificatia grafica a indicatorului este prezentata in figura 3.3.

Fig. 3.3. Reprezentarea grafica a cheltuielilor echivalente sau recalculate

Indicatorul analizat este unul ce reflecta efortul economic total (investitii si costuri de productie) necesar pentru realizarea si functionarea viitorului obiectiv.

Uneori in formula de calcul, D_e este substituit cu termenul de recuperare T, atunci cand duratele de functionare ale obiectivelor sunt mari.

Practica a demonstrat ca este utila exprimarea cheltuielilor echivalente sau recalculate in forma specifica (Ks) sau ca indicator anual (Ka). Formulele de calcul in acest caz sunt:

  (3.17; 3.18)

In concluzie, indicatorul cheltuielile echivalente sau recalculate specifice reflecta o situatie cu atat mai favorabila, cu cat nivelul sau este mai scazut T min K; T min Ka; T min Ks.

Randamentul economic al investitiilor R este un indicator mai complex decat ceilalti si priveste fenomenul investitional in ansamblul lui, incepand de la efectele primelor cheltuieli de proiectare, pana la scoaterea din functiune, realizand o viziune sistemica asupra acestuia.

Scopul economic final al oricarui sistem de productie este realizarea unui profit. In calculele de eficienta economica distingem mai multe categorii de profit:

Profitul anul (P_h) care se calculeaza ca diferenta intre valoarea productiei si costurile productiei, in anul respectiv:

;   (3.19)

Profitul total (P_t) a carui semnificatie este profitul realizat din momentul punerii in functiune a obiectivului pana la expirarea duratei de functionare:

; (3.20)

Profitul de recuperare (P_r) care reprezinta partea din profitul total destinata recuperarii fondurilor de investitii cheltuite si este obtinut pana la expirarea termenului de recuperare a investitiei:

P_r = Inv; 

Profitul final (P_f)sau net, reprezinta partea din profitul total obtinuta dupa expirarea termenului de recuperare a investitiilor:

P_f = P_t - P_r sau P_f = P_t - Inv.  (3.22)

Fig. 3.4. Reprezentarea grafica a randamentului economic

Pentru a intelege continutul randamentului economic se reprezinta grafic toate profiturile realizate si investitia totala aferente obiectivului investitional, de la aparitia, pana la scoaterea sa din functiune (figura 3.4.). Semnificatia notatiilor din figura 3. 4. este: d - durata de realizare a lucrarilor de investitii; S1 - marimea investitiei (Inv); S2 - profitul de recuperare al investitiei; S3 - profitul net ce se obtin dupa recuperarea investitiei, din productia obtinuta.

Daca se priveste retrospectiv asupra indicatorilor de eficienta economica calculati: investitia specifica si termenul de recuperare, observam ca acestia au caracter partial pentru ca opereaza fie cu productia anuala (investitia specifica), fie cu beneficiul anual (termenul de recuperare). Rezulta necesitatea folosirii unui indicator care sa cuprinda ambele aspecte, adica randamentul economic al investitiilor. Prin similitudine cu notiunea de randament din tehnica, indicatorul poate fi definit prin formula:

.  (3.23)

In cazul eficientei economice a investitiilor: Pu corespunde profitului net (S3 din figura 3.4.) P_f, iar Pc corespunde volumului total al investitiei (S1 din figura 3.3.). Deci:

.    (3.24)

Randamentul economic al investitiei reprezinta profitul final (net) obtinut dupa recuperarea investitiei, raportat la fiecare leu investit.

Din cele prezentate anterior rezulta cateva corelatii:

S1 = S2 = Inv = P_r; S3 = P_f; S2 + S3 = P_f + Inv (3.25; 3.26; 3.27)

Profitul total va fi:

P_t = Pr + P_f = Inv + P_f. (3.28)

Pe baza acestor relatii poate fi dedusa formula randamentului economic astfel:

.   (3.29)

Formula randamentului economic poate fi exprimata in doua modalitati, daca se tine seama ca profitul total este realizat pe perioada de exploatare a obiectivului D_e.

daca P_t = const. pe perioada D_e:

;    (3.30)

daca P_t = variabil pe perioada D_e:

.   (3.31)

Randamentul economic al investitiei trebuie sa fie cat mai mare; deci dintre doua variante investitionale ce au acelasi volum de investitii si aceleasi profituri, dar avand marimea duratei de functionare eficienta a obiectivului diferita, se va alege cea cu randament maxim T max R.

Trebuie precizat ca este utila cunoasterea cailor de sporire a randamentului economic al investitiei, in conditiile unui anumit capital dimensionat pentru realizarea investitiei. Acestea ar fi: reducerea timpului de recuperare a investitiei (T); reducerea cheltuielilor de productie (C_h); prelungirea duratei de functionare a obiectivului (D_e); cresterea valorii productiei prin sporirea productiei fizice, ridicarea calitatii productiei, imbunatatirea structurii sortimentale a acesteia, aspecte reflectate in preturi de vanzare superioare si, implicit, in realizarea unor profituri ridicate.