Rolul vointei in contracte

Rolul vointei in contracte

Rolul vointei partilor contractante, privit in cea mai larga acceptiune, este acela de a le crea si de a le stabili continutul.

In ce priveste crearea contractelor, Codul civil roman, intocmai ca si celelalte coduri civile din secolul al XIX-lea, a reglementat contractele ca negociabile, ca fiind fara exceptie rodul exclusiv al vointei comune a partilor contractante.

Cum insa cu timpul au aparut si alte contracte decat cele negociabile, si anume cele de adeziune si cele impuse, rolul vointei s-a diferentiat de la o categorie la alta de contracte; a avut si are loc o transformare continua a numeroase contracte clasic negociabile in contracte de adeziune si contracte impuse; ceea ce sub aspect volitional inseamna ca are loc o trecere de la vointa creatoare la vointa formal-creatoare de contracte.

In ce priveste stabilirea continutului contractelor, in contractele negociabile partile hotarasc de regula de comun acord cuprinsul si efectele acestora, pe cand in contractele de adeziune si impuse numai una din parti fixeaza toate sau aproape toate clauzele contractuale.

Aceasta evolutie a rolului vointei in contracte explica si evolutia teoriilor privitoare la libertatea contractuala; de la ademenitoarea teorie a autonomiei de vointa, la teoriile ecletice, pana la teoria realista a libertatii contractuale, conceputa in limitele dreptului obiectiv contemporan, adica in conformitate cu Declaratia universala a drepturilor omului si cu legislatia interna a fiecarei tari in parte referitoare la drepturile subiective ale cetatenilor, teorie proprie si dreptului roman actual.