Resursele exploatatiei agricole

Resursele exploatatiei agricole

In procesul de producere a unui bun sau serviciu agricol sunt antrenate o serie de intrari. Printre aceste intrari pot fi scoase in relief: pamantul care este resursa funciara si primordiala din agricultura, urmata de seminte, fertilizanti, utilaje agricole, carburanti si resursele locale de munca[1]etc.

Sub raport economic, ansamblul resurselor care intra in procesul de productie poate fi structurat in patru clase principale[2];

Intrari de produse si servicii care sunt furnizate unei exploatatii agricole de catre alte exploatatii agricole sau firme din afara domeniului agricol acestea sunt: seminte, fertilizatori, carburanti, credite, piese de schimb, consultanta etc. Care sunt folosite pentru realizarea unui ciclu de productie si sunt cunoscute sub denumirea de consumuri intermediare.

Intrari provenite din mediul natural, cum este fertilitatea  terenului, care este de doua tipuri:

a.  Fertilitatea naturala sau potentiala;

b. Fertilitatea economica sau efectiva.

Fertilitatea naturala este capacitatea productiva a pamantului in momentul luarii sale in cultura, si este determinata de factori naturali si nu ca rezultat al muncii omenesti. Aceasta fertilitate difera de la un teren la altul si este in functie de compozitia chimica, fizica, biologica etc..In acest fel se disting urmatoarele tipuri de terenuri cu fertilitate :

slaba;

mijlocie;

buna;

foarte buna.

Oamenii pot marii aceasta fertilitate naturala prin actiunile lor, adaugand o fertilitate artificiala, prin utilizarea unor lucrari de imbunatatiri funciare cum sunt: desecarile, irigatiile, combaterea eroziunii solului si prin folosirea de substante care ajuta la ingrasarea solului cum sunt cele naturale care provin din dejectiile animalelor si cele artificiale care provin din combinatele chimice. Fertilitatea naturala impreuna cu fertilitatea artificiala formeaza fertilitatea totala a solului.

Intrarile asigurate de oameni, ca de exemplu, servicile lucratorilor agricoli si ale managerilor.In agricultura ca de altfel in toate ramurile ale productiei materiale presupune prezenta resurselor umane, reprezentate de forta de munca necesara atat pentru executarea lucrarilor cat si pentru indrumarea tehnica, organizarea conducerea si gestionarea tuturor resurselor existente in unitatea agricola[4].

Intrari care isi au originea in aportul de desfasurare a procesului agricol de: tractoare, masini agricole, utilaje si instalatii, constructii etc. Toate acestea formeaza capitalul fix al exploatatiei, si contribuie la desfasurarea procesului agricol.

Mai simplu se poate aborda celor trei mari factori de productie fundamentali primari sub care se abordeaza aportul lor in resursele exploatatiei agricole, acesti factori sunt:

a) Pamantul ca ,,dar" al naturii care este de fapt principala sursa de productie din agricultura si care are urmatoarele caracteristici:

Este limitat ca suprafata. In intreaga lume suprafata agricola se reduce treptat datorita scoaterii lui din circuitul agricol pentru a i-se da alte destinatii sau ca urmare a degradarii lui si acest lucru a dus la imposibilitatea utilizarii lui in agricultura.

Pamantul este nelimitat ca potential de productie. El dispune de o mare capacitate de regenerare si de crestere a randamentului sau, nu se consuma si nu se epuizeaza. Prin practicarea unei agriculturi, nerationale substantele acumulate in sol se pot epuiza treptat pana la afectarea grava a potentialului de productie al pamantului.

Pamantul este imobil din punct de vedere spatial. Datorita acestui caracter productia agricola se organizeaza pe structuri organizatorice cu caracter stationar.

Pamantul ca mijloc natural de productienu poate fi inlocuit deci este nesubstituibil.

Ca mijloc de munca pamantul nu poate participa de unul singur in procesul complex de producere a bunurilor materiale,ci numai impreuna cu alte mijloace de munca cum sunt: mijloacele de munca mecanica, chimica si biologica care prin intermediul fortei de munca actioneaza asupra lui.

Pamantul din punct de vedere juridic este subiect de drept obiect al proprietatii si obiect de exploatare agricola.

b)   Munca care se compune si din eforturile fizice si mentale asigurate de lucratorii agricol si manageri.

c)    Capitalul de exploatare care se compune din mijloace fixe numite capital fix la care se adauga elementele ajutatoare numite capital circulant[5].

Acesti trei factori poarta denumirea de factori traditionali la care mai tarziu sa adaugat si alti factori care la ora actuala poarta denumirea de neofactori si printre ei sunt: abilitatea intreprinzatorului, progresul tehnico-stintific, resursele informationale, statutul economic etc.

Factorii de productie se afla in stransa interdependenta iar actiunea lor determina particularitatile activitatilor economice si dimensioneaza aspectele ei cantitative, calitative si structurale. Dezvoltarea productiei are loc prin atragerea unor cantitati sporite de factori de productie cat si prin imbunitatirea factorilor de productie utilizati.

Imbunatatirea factorilor de productie a fost si ramane intotdeauna o necesitate obiectiva a dezvoltarii economico-sociala, impusa de solutionarea contradictiei dintre nevoile umane si resursele limitate.