Regimul general al importurilor si exporturilor in Romania - autorizatii import - export -

Regimul general al importurilor si exporturilor in Romania - autorizatii import - export -

Principiul libertatii comertului international:

Consecinta este ca operatiunile de export import se realizeaza in mod liber fara a fi nevoie de o auorizatie.

Totusi in mod exceptional, pentru anumite operatiuni sau marfuri legea cere o procedura de supraveghere si control, care de materializeaza in nevoia de a avea autorizatii.

Autorizatiile sunt de mai multe feluri:

Licentele: - competenta pentru emiterea licentelor revine Ministerului Economiei si Finantelor, care are o autoritate generala de drept comun. Sfera licentelor s-a restrans mult. Azi au mai ramas supuse licentelor:

armele si munitiile;

marfurile supuse unor restrictii cantitative la import (marfuri contingentate).

Mai exista si alte autoritati publice competente sa emita asemenea licente (in domenii apeciale):

- Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor Strategice (ANCEX), care functioneaza in subordinea Ministerului Afacerilor Externe si care are competenta sa emita licente in domeniul produselor militare, armelor chimice, tehnologiilor cu dubla utilizare civila si militara.

In general licentele se emit in baza unei cereri, intocmita de persoana interesata. Licenta are un caracter intuitu personae, nu pot fi transmise, nefiind titluri de valoare. Ele se emit individual si trebuie folosite ca atare. In cadrul cererii de licenta, marfa trebuie sa fie individualizata in special in functie de codul ei tarifar.

In momentul de fata sunt direct aplicabile 2 regulamente:

Regulamentul consiliului nr. 2913 din 1992 privind instituirea Codului vamal comunitar;

Regulamentul consiliului nr. 2454 din 1993 privind dispozitiile de aplicare a codului vamal comunitar.

Romania este parte la o conventie internationala - Conventia privind sistemul amortizat de denumire si codificare a marfurilor din 1983 (Bruxelles), sub egida consiliului de cooperare Vamala si la care Romania este parte din 1996.

Licentele sunt emise de catre autoritatea competenta. Ele sunt limitate (ca valabilitate) sub 3 aspecte (limite de valabilitate):

a) sub aspect temporal - se emit pe o durata de 1 an calendaristic;

b) sub aspect spatial - se emit pentru o singura tara si pentru un sigur partener extern;

c) sub aspect material - se emit pentru o singura marfa sau pentru un grup de marfuri inrudite.

In afara de licente operatiunea de supreaveghere si control a importurilor si exporturilor se poate realiza si prin alte categorii de autorizatii: avize, certificate, premise, autorizatii.

Pe masura implementarii reglementarilor UE s-au adoptat numeroase acte normative privind controlul exporturilor si importurilor, pornind de la anumite categorii de plante si animale, produse stupefiante, alimentare, militare, deseuri, produse periculoase pentru sanatatea populatiei sau pentru mediul inconjurator, bunuri din patrimonial cultural national, produse chimice, metale si pietre pretioase.

Scopul autorizatiilor este mai ales acela de ocrotire a echilibrului pietei interne, asigurarea sigurantei generale, protectia patrimoniului cultural, protectia mediului.

O regula care guverneaza regimul autorizatiilor este aceea ca ele trebuie publicate (actele normative care privesc autorizatiile trebuie date publicitatii cu un termen rezonabil inainte ca ele sa intre in vigoare).

In cea mai mare parte a cazurilor, cererile pentru acordarea de autorizatii sunt admise. Problema devine juridica in cazul in care aceste cereri sunt respinse.

Caile de atac in cazul refuzului eliberarii autorizatiei:

In cazul in care o autoritate publica refuza eliberarea unei autorizatii sunt aplicabile dispozitiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004: persoana interesata poate sa faca plangere prealabila la organul competent pentru eliberarea autorizatiei, in termen de 30 de zile de la data primirii refuzului, iar respectiva autoritatre este obligata sa raspunda in termen de 30 de zile de la primirea contestatiei. Cand contestatia este respinsa sau autoritatea nu raspunde in termen legal persoana interesata poate sesiza instanta de contencios administrativ in termenul de prescriptie de 6 luni, termen care curge de la data respingerii contestatiei sau de la data expirarii termenului legal pentru solutionarea contestatiei.

Instanta competenta din punct de vedere material pentru solutionarea actiunii in contencios administrativ este sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel, fiind vorba de atacarea unor acte de competent unor autoritati publice centrale. Din punct de vedere teritorial competenta apartine instantei de la domiciliul sau sediul paratului sau de la sediul autoritatii administrative care a refuzat emiterea autorizatiei, la alegerea solicitantului reclamant.

In ceea ce priveste raspunderea privind veridicitatea datelor cuprinse in cererea de autorizatie, aceasta apartine intotdeauna solicitantului autorizatiei. El va raspunde administrativ, civil sau penal, in functie de gravitatea si natura faptei savarsite.

Prevederi privind autorizatiile exista si in mai multe conventii intrernationale la care Romania ester parte:

a) Acordul privind procedurile in materie de autorizatii de import - 1979 la Geneva sub auspiciile Acordului General pentru Tarife si Comert GATT.

Acordul GATT privind procedurile in materie de autorizatii de import a stabilit cateva principii pe care statele trebuie sa le respecte in momentul in care reglementeaza regimul autorizatiilor:

primul principiu este acela al obligatiei de a asigura nediscriminarea in aplicarea regimului autorizatiilor;

al doilea principiu - principiul simplificarii operatiunilor;

acordul spune ca statele trebuie sa reglementeze regimul autorizatiilor de import astfel incat sa nu deranjeze schimbarile economice internationale; acordul prevede obligatia statelor de a face ca aceste procedure sa fie neuter in aplicarea lor si administrate in mod jst si echitabil.

principiul publicitatii;

procedura sa fie cat mai simpla cu putinta si sa fie data in competenta unui singur organ administrativ;

acordul prevede ca cererile de autorizatii nu trebuie sa fie refuzate pentru motive minore in documentatie, iar eventualele penalizari pecuniare aplicabile pentru asemenea erori nu trebuie sa depaseasca suma necesara, pentru a servi numai ca un simplu avertisment, cu exceptia cazului in care se vorbeste de neglijenta grava sau intentie frauduloasa.

b) Alte conventii intermationale:

Conventia de la Viena 1971 asupra substantelor psihotrope, la care Romania este parte din 1992 - prevede o serie de proceduri de autorizare, de control a acestor substante;

Conventia de la Paris din 1993 privind interzicerea dezvoltarii, producerii si stocarii armelor chimice si distrugerea acestora, la care Romania este parte din 1994;

Conventia de la Basel din 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si eliminarea acestora, la care Romania este parte sin 1991;

Conventia de la New York din 2001 impotriva fabricarii si traficului ilegal de arme de foc, munitii si componente ale acestora la care Romania este parte din 2004; Conventia de la Rotterdam din 1998 privind procedura de comsimtamant prealabil aplicabila anumitor produsi chimici periculosi care fac obiectul comertului international, la care Romania este parte din 2003.

Natura juridia a autorizatiilor si efectele lor asupra contractelor comerciale international:

Aceste autorizatii au regimul unor acte administrative cu caracter individual, iar normele care le reglementeaza au, in principiu, caracter imperativ.

Din punctul de vedere al dreptului international privat, normele privind autorizatiile au caracter de normal de aplicatie imediata, sunt norme de ordine publica care se aplica imediat, de indata, ori de cate ori este vorba de un raport juridic care intra sub incidental or.

In ceea ce priveste obligatia obtinerii unei autorizatii, aceasta revine intodeauna cocontractantului local din contractul comercial international (respectiv cocontractantul roman).

Problema care se pune este ce natura juridia are obligatia cocontractantului local. De regula, aceasta obligatie de a obtine autorizatia este calificata ca fiind o obligatie de mijloace. Asadar, partea romana, atunci cand intr-un contract este necesara o autorizatie, trebuie sa depuna toate diligentele pentru obtinerea ei. In cazul in care nu a depus toate diligentele (nu a depus cerea in timp, nu a completat documentatia) el va raspunde.

Este posibil insa ca in contractual comercial international sa se prevada ca obligatia partii romane de a obtine autorizatia este o obligatie de rezultat. In acest caz simpla neobtinere a autorizatiei, chiar daca a depus toate diligentele, va atrage raspunderea contractuala a partii romane.

obligatia partii romane fata de cealalta parte contractanta de a obtine autorizatia (obligatie de rezultat) imbraca forma unei promisiuni pentru fapta altuia (a unei conventii de prote-fort).

In cazul in care partea romana, desi a depus toate diligentele, ea nu poate obtine autorizatia, consecinta este similara unui caz de forta majora si nu va fi atrasa raspunderea contractanta a partii romane (cand este obligatie de mijloace).

Consecintele refuzului de emitere a autorizatiei asupra contractului:

Consecinta este aceea ca marfa nu poate fi exportata sau importata. Altfel spus, autorizatia apare ca o cauza de impiedicare a executarii contractului, a trecerii marfii peste frontiera romana. Aceasta nu inseama insa ca partie nu pot sa efectueze toate celelelte operatiuni aferente contractului, altele decat cele de import-export, iar in cazul in care partea dovedeste prejudicii, iar autorizatia nu a fost obtinuta din culpa celeilalte parti, ea poate cere despagubiri.

Izvoarele Dreptului Comericial International

Izvioarele por fi interne si externe.

Izvoarele interne sunt grupate in doua categorii:

1. Izvoare specifice dreptului comercial international: - acte normative care cu preponderenta fac obiectul de studiu al dreptului comercial international; aceastea sunt norme si legi privind:

regimul investitiilor straine

regimul general de import si export si autorizatii

regimul zonelor libere

regimul personalului strain la societatile comerciale si alte subiecte ale dreptului comercial international

regimul juridic la sucursalelor, filialelor, reprezentantelor societatilor comerciale straine in tara.

2. Izvoare nespecifice dreptului comercial interanational: - legi, acte normative care apartin altor ramuri de drept, dar care contin prevederi si intereseaza dreptul comercial international, cum ar fi:

Codul commercial roman 1987

Legea nr. 31/1990

Legea nr. 15/1990

Legea nr. 85/2006 privind regimul insolventei

Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind operatiile valutare.

In afara acestor categorii mai exista o categorie speciala de izvoare interne care contine reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu. Aceste regulamente se aplica in mod direct:

regulamentul privind cadrul vamal comunitar

Regulamnetul consiliului nr. 2157/2001 privind statutul societatii europene; exista o reglementare uniforma la nivel comunitar privind societatile comerciale.

Regulamentul consiliului nr. 1435/2003 privind statutul societatii cooperative europene.

In afara acestor regulamente, care se aplica in mod direct, exista un vast proces de unifromizare a legislatiei romane cu directivele UE, proces ca a inceput inainte de aderare si continua si astazi ( ex: Legea nr. 31/1990 a fost armonizata; reglementarile privind achizitiile publice).

Uniformizarea dreptului comertului international :

Procesul de uniformizare a dreptului comertului international este efectuat de organisme specializate. Uniformizarea dreptului comertului international inseamna adoptarea de conventii internationale , de conditii generale ,ghiduri. Aceste forme de uniformizare a contractelor dreptului comertului international se adopta sub egida ONU - de o comisie specializata sub egida careia s-au adoptat marea majoritate a conventiilor.

Opera de uniformizare si alte organisme internationale :

Institutul international pentru unificarea dreptului privat ( Roma) - organizatie interguvernamentala infintata la 1926 ; organ auxiliar al ONU la care Romania este parte inca de la fondare ( 1927 ). Sub egida institutului s-a adoptat o lucrare de referinta - Principiile contractelor comertului international, care reprezinta o codificare de reguli si de uzante privind contractele comertului international ( ca o teorie generala ). Prima varianta a aparut in 1994 si pentru ca a avut succes, opera de uniformizarea a continuat ; ultima varianta ( dupa completare ) a avut loc in 2004 , fiind un adevarat cod al contractelor comertului international - 184 de articole.

Rolul principiilor :

Ele pot constitui legea contractului ( lex contractus ) ; ele se pot aplica si se aplica in cazul in care partile au trimis in mod expres la ele , printr-o clauza contractuala , contractul lor completandu-se cu acest principiu . Chiar daca partile nu au facut trimitere la ele acestea se pot aplica si atunci cand instanta considera ca trebuie sa le aplice ca o lege a comerciantilor ( lex mercantoria ).

principiile pot constitui un substituit al legii nationale. Exista o asemenea situatie in cazul in care partile nu au prevazut in contract o lege aplicabila contractului, iar in aceasta situatie arbitrii considera ca trebuie aplicate principiile ca lege a contractului.

ele pot fi utilizate ca un mijloc de interpretare sau completare a legilor nationale la care partile au facut trimitere. Principiile sunt din ce in ce mai des folosite, se bucura de audienta in randul comerciantilor.

Opera de unificare se desfasoara si in cadrul UE :

Principiile dreptului european al contractelor, care este opera unei Comisii speciale formata din juristi reprezentand toate statele membre ( la acel moment ). Exista doua etape a principiilor dreptului european : primele doua parti ale lor in 1998, iar partea a treia in 2002. Ele ( principiile dreptului european ) se aseamana ca tehnica de redactare si chiar de terminologie juridica si solutii cu principiile contractelor comertului international ( care au vocatie universala ) ; au un rol similar , adica se pot aplica fie ca partile au trimis la ele in mod explicit , fie atunci cand instanta sau arbitrul considera ca trebuie aplicate ca lex mercantoria.

Camera de Comert International din Paris - 1919 :

Are prin stuctura si componentele sale o vocatie universala ; sunt membrii sute de mii de societati comerciale precum si diferite organizatii ale oamenilor de afaceri ; are comitete nationale in peste 60 de tari ( in Romania a fost infintat in 2001 un comitet national ) ; acesta desfasoara activitati multiple , cel mai cunoscut aspect al activitatii sale este activitatea de arbitraj. Pe langa ea functioneza comisii de lucru alcatuite din juristi, experti reprezentand principalele sisteme de drept si care realizeaza uniformizari in diferite domenii ale comertului international. Regulile inco forms sunt o codificare de uzante, o uniformizare de uzante in materia contractului de vanzare international de marfuri pe zona europeana - circa 70 % din contractele comertului international.

UZANTELE comerciale internationale :

Definitie : sunt practici ,prin natura lor nescrise care prezinta un anumit grad de vechime , repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala , practici care in functie de natura lor pot constitui sau nu izvor de drept .

Elementele caracteristice ale uzantelor :

Uzantele au un element obiectiv, reprezinta deci practici sociale - un asamblu de acte si fapte juridice care capata caracter de practica datorita aplicarii lor repetate de catre parti, parti la comertul international intr-o anumita perioada de timp. Asadar elementele de vechime si implicit de repetetabilitate, continuitate si stabilitate sunt de esenta uzantelor ; sunt practici vechi care inseamna o succesiune de acte aplicate in mod continuu si stabil.

Uzantele au un element de colectivitate. Au un caracter general si impersonal, adica ele se aplica intr-un numar nedefinit de parteneri comerciali. Prin caracterul lor de generalitate si impersonalitate uzantele se aseamana cu legea ( actul normativ) ; deosebirea esentiala intre aceste ar fi ca legea este o expresie a autoritatii statului pe cand uzantele sunt opera comerciantilor insisi.

Caracterul lor de izvor de drept. Se clasifica in doua categorii : normative, care au caracter de izvor de drept si conventionale , care nu sunt izvoare de drept.

Comparatie intre uzantele internationale si obisnuintele stabilite intre parti.

In privinta caracterului de colectivitate , uzantele au un caracter colectiv ( se aplica general si impersonal ) pe cand obisnuintele nu au un caracter de colectivitate. Obisnuintele se aplica intre doi sau un numar redus de parteneri comerciali ; ele sunt legate de un comtract sau un grup de contracte. Se considera din punct de vedere istoric ca obisnuintele stau la originea uzantelor adica : aceste practici apar mai intai intre un numar redus de parteneri comerciali, ele imbracand asadar forma obisnuintei ; daca ele dau rezultate pozitive ele sunt preluate si de alti comercianti si la un moment dat devin uzante, capatand un caracter general , impersonal. Reglementarile internationale fac trimitere si la obisnuinte-Conventia de la Viena.

Principiile vorbesc si ele. Codul comercial uniform al SUA ( fara Luisiana - pana in 1904 colonie franceza) prevede ca prin uzante se inteleg acele activitati intre parti , care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind intre ele o baza comuna de interpretate a expresiilor si actelor lor. Este stabilit rolul lor - de a interpreta si uneori completa prevederile contractului.

Clasificarea uzantelor :

dupa sfera de aplicare :

a) locale, care se aplica numai pe o anumita zona geografica ( uzantele unui port ) ;

b) speciale, care se aplica intr-o anumita ramura de activitate comerciala ( uzantele diferitelor profesiuni comerciale, uzantele agentilor de bursa )

c) generale, cu aplicatie universala, sunt in general uzante normative.

in functie de caracterul lor de izvor de drept :

a) normative ( legale sau de drept ) sau cutume.

b) conventionale ( uzante interpretative sau de fapt )

Uzantele normative :

Caractere juridice : Au primele doua elemente specifice tuturor uzantelor- primul cel obiectiv care este bine conturat fiind exprimat prin atitudine, comportare, practica indelungata , veche , zilnica si cel de -al doilea caracterul de colectivitate. Au de asemenea si un caracter de izvor de drept : au un element psihologic, subiectiv adica participantii la comertul international aplica aceste uzante cu convingerea ca ele se impun intocmai ca legea. Pentru ca o uzanta sa devina normativa , elementul subiectiv este un element necesar , dar nu si suficient. Pentru a fi izvor de drept mai trebuie indeplinita o conditie : sistemul de drept aplicat ( lex cause ) trebuie sa recunoasca uzantelor caracterul normativ ; nu toate sistemele de drept recunosc uzantelor caracterul normativ.

Rolul juridic al uzantelor normative :

Uzantele normative joaca unul din urmatoarele trei roluri :

pot reglementa raporturi juridice pe care legea nu le prevede ; atunci cand legea nu prevede ele acopera lacunele acesteia.

au rol de interpretare si completate a dispozitiilor legii ; au rol de a interpreta , completa un act normativ.

se aplica impotriva unor dispozitii legale care nu sunt de ordine publica.

Forta juridica a uzantelor normative :

Uzantele normative au forta juridica a unei legi supletive speciale. Din aceasta clasificare decurg o serie de consecinte : uzantele normetive prevaleaza asupra unei legi statale supletive( care nu este imperativa) ; in cazul in care apare un concurs intre o lege statala supletiva si uzanta se aplica uzanta , ea avand un caracter special. Fiind vorba despre o lege supletiva, partiile pot s-o inlature de la aplicare , atunci cand prevad in contract astfel.

Particularitatiile uzantelor normative :

Fiind un element de drept ,ele se prezuma a fi cunoscute de catre judecatori. Asimilate legilor, uzantele normative cad sub cenzura ( controlul) instantelor supreme din statul ale carui instante au solutionat pricina. Instantele supreme judeca recursurile numai pentru considerente de incalcare a legii, adica gresita interpretare a lor intr-o speta. Ele sunt de multe ori originea legii. Unele din ele au devenit legi dar in unele sisteme de drept au ramas uzante .

Solidaritatea pasiva a codebitorilor este o uzanta care in dreptul roman a devenit lege. Daca o parte nu poate executa contractul ,cealalta parte trebuie sa faca toate demersurile pentru a-si reduce pierderile. ; daca nu o face nu va putea sa ceara acele despagubiri care ar fi putut fi evitate daca s-ar fi luat masuri de reduceri a pagubelor.

Uzantele normative - exista o regula si exceptii :

Regula ar fi ca dreptul roman nu recunoaste uzantele normative. Aceasta solutie nu este noua , ea exista de la 1887, este comentata si in doctrina . Codul Comercial Roman este o copie fidela a Codului Comercial Italian de la 1882 ( care nu mai este in vigoare in Italia). In Codul Comercial de la 1882, art1. se prevedea ca in comert se aplica Codul Comercial ; in cazul in care el nu dispune se aplica uzantele comerciale, iar in lipsa acestora Codul Civil.In mod traditional , in dreptul roman ,s-a recunoscut ca uzantele porturilor si burselor au caracter normativ.

Comerciantii persoane fizice sunt putin prezenti pentru ca prin definitie nu au forta economica necesara.

Societatile comerciale de nationalitate romana :

Definitie : sunt subiecte de nationalitate romana, societati cu capital integral romanesc sau cu capital strain. Societatile comerciale cu participare straina sunt cele care sunt constituite, au sediul in Romania, inclusiv filialele si sucursalele lor care sunt constituite fie cu capital integral strain fie cu capital strain si roman. Elementul de extraneitate relevant este participarea straina la capital.

Pozitia juridica a subiectelor dreptului comertului international :

In cazul persoanelor juridice de nationalitate romana , ele ocupa o pozitie specifica prezentata in Legea 35/ 1996 in art. 286 : orice constituire de societati comerciale cu participare straina in asociere cu persoane fizice sau juridice romane sau cu capital integral strain se efectueaza cu respectarea Legii 31/1990 si ale legii privind regimul investitiilor straine.

Capacitatea societatilor comerciale romanesti de a face acte si fapte de comert international.

Este o expresie a principiului constitutional al libertatii contractuale. Asadar societatile comerciale romane pot face orice acte si fapte de comert international premise de legea romana, chiar daca anumite fapte sau act ear fi interzise de legea straina, ca lege a unuia dintre participantii la societate. Este asa pentru ca, capacitatea este supusa legii romane, ca lege a sediului societatii comerciale romanesti.

Domenii - accesul capitalului strain este liber in toate domeniile vietii economice, neexistand restrictii, exista insa, la anumite categorii de societati comerciale, anumite cerinte de capital, spre exemplu: - societatile bancare, societatile de pe piata privata de capital. Ca obiect de activitate societatile comerciale pot face toate activitatile prevazute in clasificarea activitatilor din economia nationala (codul CAEN). Din momentul aderarii, Romania aplica regulile cominitare. Este vorba de Regulamentul nr. 29 al Comisiei Europene din 2002, privind nomenclatorul activitatilor din comunitatea europeana. De la 1 ianuarie 2008 va intra in vigoare Regulamentul Comisiei nr. 1893/2006, care modifica Regulamentul din 2002. In obiectul de activitate al societatilor comerciale cu captal strain trebuie sa fie mentionata si activitatea comerciala internationala? Din 1997(actualul cod CAEN) a fost instituita obligatia referirii la acesta (codul format din 4 cifre), aceasta mentionare devenind facultativa.

Formele juridice de constituire.

Orice forma, fie ca o societate de personae sau de capitaluri; - asociatie in participatie.

Constituirea societatii cu participatie straina

Etapele sunt aceleasi ca la constituirea societatilor comerciale romane, dar cu unele particularitati pe diferite planuri:

- din punct de vedere al subiectului, modul lor de individualizare;

- din punct de vedere al atributiilor lor de identificare:

- din punct de vedere al obiectului de activitate;

- lichidarea.

Acestea trebuie sa se reflecte in actul constitutive. Etapa inregistrarii si etapa autorizarii functionarii sunt particularitati prevazute in Leg. Nr. 26/1990, Leg. Nr. 31/1990, Leg. Nr. 359/204, care prevad simplificarea formalitatilor de inregistrare. Normele metodologice 608/773 din 1998 sunt norme commune ale Camerei de Comert si Industrie si Ministerul Justitiei - tinerea registrelor de comert. Leg. Nr. 75/2001 - cazierul fiscal - persoanele juridice romane si straine nu trebuie sa depuna cazierul fiscal.

Personalitatea juridica.

Persoanele juridice romane cu sediul pe teritoriul Romaniei au personalitate juridica conform art. 1, alin 2 din Leg. 31/1990. Insa nationalitatea nu este data numai de sediu, ci este data si de alt criteriu, acela al controlului, de aici rezulti faptul ca o societate este straina atunci cand se afla sub control strain.

Un asemenea criteriu este prevazut in Conventia de la Washington din 1965, pentru reglementarea diferendelor la investitie: o persoana juridica care poseda nationalitatea unui stat poate fi cosiderata de catre partile litigioase ca apartinand unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de forta straina.

Denumirea intereseaza preederea art. 30 din Leg. Nr. 26/190 - firmele si emblemele vor fi scrise, in primul rand, in limba romana.

Societati cu sediile in mai multe state si in situatiile transferarii de sedii. Conform dispozitiilor din Leg. Nr. 105/1992 in cazul schimbarii sediului trebuie respectate despozitiile legale din ambele sisteme de drept.

Regimul juridic al societatii romane constituite cu participatie straina Capitalul social - Dispozitii prevazute in Legea nr.31/1990, dar prezinta si o serie de particularitati:

Subscriptia si varsarea capitalului social la societatile cu participatie straina.

Subscriptia - reglementarile contabile din Romania ( Leg. Nr. 82/1991 prevede ca orice capital social trebuie subscris in moneda nationala. 

Varsarea: a) romanii au posibilitatea de a varsa aportul lor numai in lei, deoarece Regulamentul BNR 4/2005 prevede ca intre rezidenti platile se fac doar in lei; b) strainii au posibilitatea de a varsa aportul lor in valuta, in echivalentul lei la cursul BNR din ziua platii.

Marimea aporturilor - aportul strainului poate fi de la un procent mic pana la 100%.

Patrimoniul - Regimul dreptului de proprietate al societatilor asupra terenurilor din Romania. In legea nr. 35/1991 a existat o confuzie de unde au decurs multiple discutii in legatura cu dreptul societatilor romane, constituite cu participatie straina, cu sediul in tara, asupra terenurilor.Practica si literatura de specialitate le-a asimilat cu societatile straine. Cu adoptarea OUG nr. 92/1997, in vigoare, modificata prin Leg. Nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata a terenurilor de cetatenii straini si apatrizi, s-au clarificat aceste probleme ; -art.6 modificat de legea 312/2005:'' O societate comerciala - persoana juridica rezidenta, poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile, in masura necesara derularii activitatii sale, potrivit obiectului social''.

Societatea cu participatie straina, cu sediul in Romania, chiar cu capital in totalitate strain, rezidenta are dreptul de a dobandi proprietatea asupra bunurilor imobile, inclusiv terenuri.

Exista totusi 2 circumstante: - in masura necesara desfasurarii activitatii sale potrivit obiectului social, rezulta ca dobandirea nu e chiar libera, ci trebuie sa existe o corelatie intre obiectul de activitate si teren si un raport cantitativ in masura necesara derularii activitatii, acestea fiind norme imperative.

Organizarea si functionarea societatii cu participatie straina

Se aplica reglementarea generala din Leg. 31/1990, neexistand niciun fel de restrictii privind posibilitatea societatii comerciale de a numi directorii, administratorii sau cenzorii, sa fie straini, nici ca nationalitate, nici ca numar in Consiliul de Administratie, Consiliul de Supraveghere, Directori.

Functionarea:

Deoarece se realizeaza activitati de comert international, problema se pune daca fac operatiuni valutare.Regimul operatiunii valutare e reglementat de Regulamentul BNR 4/2005 precum si de normele de aplicare ale Regulamentului. Reglementarile sunt de ordine publica rezulta corect imperativ si se incadreaza categoriei de "norme de aplicatii imediata".

Regulamentul BNR 4/2005 defineste operatiunea valutara dupa 2 criterii:

a) criteriul material (in rem) - operatiunile efectuate in valuta.

b) criteriul personal (in personam) - operatiune care se desfasoara in moneda nationala intre rezidenti si nerezidenti.

Operatiunile valutare se impart in 2 categorii:

a) operatiuni curente;

b) operatiuni valutare de capital.

a) Sunt cele care presupun a contraprestatie imediata. Intra aici operatiunile de vanzare de bunuri, executare de lucrari, prestari servicii contra unui pret, tarif. Au fost liberalizate, in sensul ca, nu exista niciun control, decat cel bancar normal.   

b) Sunt cele care se efectueaza fara sa existe o contraprestatie cunoscuta de la inceput. Intra aici investitiile directe facute de rezidenti in strainatate sau de nerezidenti in Romania; investitiile imobiliare; operatiunile cu instrumente specifice pietei de capital. Pentru acestea exista un control mai atent din partea bancilor care efectueaza operatiunile.

Aspecte legate de munca si personal

Actul normativ de baza este OUG nr. 194/2002, privind regimul strainilor in Romania; OUG nr.56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor in Romania. Potrivit acestor acte normative s-a introdus o noua acceptiune a notiunii de strain. Strainii sunt persoanele care nu au cetatenia romana sau a unui stat UE sau al spatiului economic european. Aceasta acceptiune schimba conceptia notiunii de strain. Persoana straina poate fi angajata pe oricare post (conducere, specialitate, executie) fara restrictii.

Regimul angajarii

a) persoane din celelalte state europene;

b) state terte;

a) Persoanele din statele europene au acces neingradit pe piata muncii in Romania. Exista totusi dispozitii tranzitorii, cum ar fi, OUG nr.102/2005 - privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor UE si spatiului economic-european.

b) Persoanelor din statele terte le sunt aplicabile dispozitiile OUG nr. 56/2007, care prevad ca acesti straini pot lucra in tara doar pe baza unei autorizatii de munca emisa de un organ de stat (Oficiul Roman pentru Imigrari in limita unui numar stabilit anual prin HG).

Plata salariilor

a) Personalul roman nu poate primi salariul in valuta deoarece e o plata intre rezidenti. Exista insa 2 exceptii: - pentru zonele libere - Legea nr.84/1992 - prevede ca salariile personalului pot fi platite in lei sau valuta. Personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine in Romania- HG nr. 1222/1990 - prevede posibilitatea ca personalul sa primeasca salariile si in moneda straina.

b) Personalul strain- platile pot fi facute si in valuta intrucat nu e o plata intre rezidenti.  

Dizolvarea si lichidarea

Urmeaza prevederile Legii nr. 31/1990 si a Legii nr. 85/2006.

OUG nr. 92/1997 are o singura prevedere: "In caz de dizolvare si lichidare a societatii cu participatie straina, strainul are dreptul la liberul transfer al activului de lichidare ce i se cuvine dupa lichidare, dupa plata impozitelor prevazute de legea romana"

Problema apare in cazul in care situatia de insolvabilitate imbraca un caracter international, lucru care se intampla atunci cand o societate straina are pe teritoriul roman, fie o filiala, o sucursala si viceversa. Pentru aceste situatii sunt cateva reglementari speciale si anume:

- relatiile cu statele membre ale UE e direct aplicabila in Romania Regulamentul CE 1346/29' 2000- prin procedura de insolvabilitate.  

- relatiile cu statele terte a ramas aplicabil Titlul II, din Legea nr.637/2002 privind reglementarile raporturilor de drept international privat in domeniul insolvabilitatii.Aceasta lege a avut 2 titluri mari: T1 si T2 relatii cu statele membre ale UE.

Titlul 1 este inspirat masiv dupa legea model a UNCITRAL privind insolvabilitatea. A fost adoptata in 1997 de UNCITRAL, validata printr-o rezolutie a adunarii ONU.

Solutionarea litigiilor

Societatile pot prevedea pentru ipoteza unui litigiu fie competenta unei institutii judecatoresti ordinare, fie a unui tribunal arbitral. Daca a optat pentru instantele ordinare, regulile privind competenta de jurisdictie pentru raporturile cu statele membre, sunt prevazute in Regulamentul CE 44/2001, privind competenta, recunoasterea si executarea hotararii in materie civila si comerciala (R.Bruxellles). Prevede dispozitii privind competenta de jurizdictie, conexitatea, recunoatterea si executarea.

De multe ori insa, partile confera competenta unui tribunal arbitral. Intr-un anumit procent, litigiile se prevad a fi solutionate de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert a Romaniei. Are reguli de procedura arbitrala care sunt in vigoare de la 1 ianuarie 2000. Daca partile nu au convenit pentru competenta de la Bucuresti, ci pentru un arbitraj strain, in general, se apeleaza la Curtea de Arbitraj International a Camerei de Comert International din Paris, care are reguli de arbitraj in vigoare de la 1 ianuarie 1998, acesta fiind un arbitraj institutional si este o persoana juridica de nationalitate franceza. Daca partile apeleaza pentru un arbitraj ad-hoc se aplica de regula reglementarile UNCITRAL.

Activitatea comerciala a persoanelor fizice si juridice straine in Romania si a celor romane in strainatate.   

1. Activitatea persoanelor straine in tara.

a) Pentru persoanele fizice straine este aplicabila Legea nr. 300/2004 - privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent pe teritoriul Romaniei. Recunoaste explicit capacitatea de a desfasura activitatea independent, numai pentru cetatenii UE si a spatiului economic-european, fie individual, prin asociatii familiale. Ceilalti au posibilitatea constituirii unei societati sau deschiderea unei reprezentante.

b) Societati comerciale straine

Entitaile exogene ale societatilor comerciale straine pe teritoriul Romaniei, sunt de 3 feluri: filiale, sucursale, reprezentante.

Aceasta idee rezulta din art.44 din Legea nr. 31/1990 - "Societatile comerciale straine pot infiinta in Romania, cu respectarea legii, ca filiale, sucursale, agentii,reprezentante sau sedii secundare, daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic"

Filialele societatii comerciale straine in Romania

Definitia de drept comercial e data de art 42 din Legea nr. 31/1990,"Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica, care se infiinteaza in una din formele de societate comerciala enumerate de lege, in conditiile prevazute pentru acea forma". Filiala unei societati comerciale straine este o societate comerciala cu personalitate juridica proprie (romana), distincta de societatea mama din strainatate, care se afla, insa, sub controlul societatii mama, din aceasta rezulta 2 elemente esentiale definitorii:

- filiala are o personalitate juridica proprie, de nationalitate romana, iar aceasta calitate o face, sa fie un subiect de drept de sine statator, distinct de societatea mama din strainatate. Aceasta personalitate juridica proprie atrage o serie de consecinte: a) patrimoniu propriu, diferit de cel al societatii mama, de aici rezultand faptul ca poate actiona in raport cu tertii, in numele sau propriu si pe seama ei insasi; b) repercusiunea directa a personalitatii juridice proprii e accea ca legea organica aplicabila statutului propriu e "lex rei", ca lege a statului unde isi are sediul.

- se afla sub controlul societatii mama .Aceasta particularitate a oferit si denumirea de filiala. Acest control consta in variate aspecte. De regula consta intr-un aport majoritar al societatii mama, chiar pana la 100 %. Sunt posibile si alte forme de control: vot majoritar in organele de conducere, in organele de control.

Relatia dintre filiala si societatea mama se rasfrange in doua planuri: -plan juridic; - plan economic.

Pe plan juridic filiala e juridiceste independenta de societatea mama, dar prin structura societara, societatea mama are un control asupra ei.

Pe plan economic, filiala are autonomie relativa fata de societatea mama, care insumeaza doua lucruri: - regim propri; - legatura.

Din punct de vedere al autonomiei, filiala este obligata sa tina, in tara, toate documentele contabile ale oricarei societati comerciale (buget de venituri si cheltuieli, bilant, cont, pierderi, etc), pe care trebuie sa le inregistreze. Ea este dependenta din punct de vedere economic, prin faptul ca obiectul de activitate e stabilit de societatea mama, isi desfasoara activitatea stabilita de aceasta. Societatea mama face un bilant consolidat pentru toate filialele.

Constituirea - Ca orie societate comerciala romana.

Functionarea

Ca functionare urmeaza regulile societatilor romanesti. In actele ei constitutive trebuie sa se mentioneze statutul de filiala si este supusa impozitelor in Romania si obligatiei de inregistrare la ORC. Din punct de vedere valutar, Regulamentul 4/2005 BNR, filiala este rezidenta, cu consecintele mai sus mentionate.