Aparitia si dezvoltarea Fondului Monetar International

Aparitia si dezvoltarea Fondului Monetar International

Constituit in anul 1944, in urma unei conferinte monetare, Fondul Monetar International este o agentie specializata, care are ca scop promovarea sigurantei economice la nivel mondial. Rolul fundamental al FMI-ului este determinat de facilitatile oferite statelor membre de catre Fondul Monetar International. Selectia unui tip de facilitate este dependenta de natura problemei cu care se confrunta tara respectiva. Tipurile principale de facilitati acordate de FMI sunt legate de:

Transele de credit - disponibile pentru tarile membre in transe echivalente cu 25% din cota parte, caz in care tarile trebuie sa demonstreze dorinta de echilibrare a balantei de plati, iar pentru transele superioare se cere un acord de confirmare stand-by, bazat pe politici de stabilizare.

Mecanismul acordurilor extinse - este destinat statelor membre care au dificultati structurale si permit sa se abordeze ajustarea economica pe parcursul mai multor ani.

Facilitatile de ajustare structurala reintarita - constituite ca raspuns la esecul programelor de ajustare traditionala aplicate in tarile cele mai sarace. In aceasta situatie, accentul este pus pe cresterea economica, pe lupta impotriva saraciei, reformele structurale bazandu-se pe o finantare extinsa pe o perioada de 3 ani.

Facilitatea de compensare si finantare ale cheltuielilor neprevazute. Aceasta facilitate are ca scop acoperirea pierderilor temporare ale incasarilor din exporturi.

Facilitati pentru transformarea sistemica - constituite din anul 1993, cu scopul finantarii tarilor in curs de tranzitie, care se confrunta cu dificultati ale balantei de plati, fiind desfiintate la 1 mai 1995.

Asistenta financiara in caz de urgenta ce permite acordarea unui ajutor financiar tarilor membre, care se confrunta cu probleme ale balantelor de plati ca urmare a unor catastrofe naturale.

In conditiile facilitatilor acordate, trebuie precizat faptul ca FMI nu accepta reducerea obligatiilor sau anularea datoriilor, tarile care inregistreaza pierderi sau intarzieri fiind tratate diferentiat in sensul limitarii accesului la finantare.