Recrutarea personalului corespunzator

Recrutarea personalului corespunzator

Recrutarea personalului reprezinta procesul identificarii potentialilor candidati pentru posturile firmei. Ea se face dupa descrierea posturilor. O firma noua poate apela la urmatoarele surse de recrutarea a personalului: interiorul firmei, concurenti, surse externe, scoli.

1. Recrutarea din interiorul firmei. Promovarea personalului propriu este o buna politica de motivare si mentinere a salariatilor competenti. Cineva care este obisnuit cu modul de derulare a afacerii poate sa se adapteze usor la o activitate noua. Daca se practica si rotirea personalului, atunci adaptarea este si mai usoara.

Promovarea salariatilor in cazul aparitiei unor locuri vacante are urmatoarele avantaje:

- cunoasterea salariatului si a deprinderilor sale de lucru;

- costul angajarii este foarte scazut;

- preluarea sarcinilor se face fara intreruperea activitatii;

- creeaza motivatia salariatilor de a munci mai bine pentru a fi promovati si ei la randul lor.

Totusi, exista si anumite neajunsuri ale ocuparii locurilor vacante cu salariati proprii. Astfel, un nou angajat poate fi superior calificat. Simpla promovare pe baza de vechime poate crea ostilitatea celor care considera ca au o calificare superioara. Apoi, noul venit poate avea idei noi, ori promovarea salariatilor proprii inabusa acest lucru. Indiferent ce politica adopta intreprinzatorul atunci cand se iveste un loc vacant, el trebuie sa intrebe si cel putin sa permita salariatilor proprii sa solicite postul, inainte de a-si cauta de lucru in alta parte.

2. Recrutarea de la concurenti. Angajarea unor salariati de la firmele concurente are nu numai avantajul ca acestia au deprinderile necesare realizarii sarcinilor, dar se pot obtine informatii referitoare la activitatea concurentilor, lucru deloc de neglijat. Furtul salariatilor poate avea drept consecinta un comportament similar al concurentei, ceea ce poate duce la o crestere in spirala a costului muncii, deoarece acesti salariati pot sa ceara salarii mai mari la angajare. In unele cazuri, intreprinzatorii cad de acord sa nu-si angajeze reciproc salariatii.

3. Recrutarea din surse externe. Sursele externe principale de recrutare a personalului sunt urmatoarele:

a. Recomandarile salariatilor. Daca salariatii sunt multumiti de munca pe care o deprind, ei vor dori sa recomande un prieten sau o ruda care are calificarea necesara sa lucreze impreuna cu ei.

b. Fostii salariati. In multe situatii, salariatii care, dintr-un motiv sau altul, au plecat doresc sa se intoarca. Ei se vor adapta rapid la munca pe care au mai facut-o.

c. Furnizori si clienti. Adesea, furnizorii si clientii pot recomanda persoane corespunzatoare ocuparii unui anumit post.

d. Prietenii si cunostintele intreprinzatorului. Cu ocazia diferitelor intalniri, intreprinzatorul poate spune prietenilor si cunostintelor de ce fel de salariati are nevoie. De multe ori i se fac propuneri care pot fi acceptabile.

e. Oficiul fortelor de munca. Prin oficiul fortelor de munca pot fi selectate acele persoane care corespund cerintelor postului solicitat.

f. Cautatorii ocazionali de lucru. Unele persoane care cauta de lucru solicita intreprinzatorului ca in cazul aparitiei unor posturi vacante sa fie luati in vedere. Intreprinzatorul le va retine cererea si isi va forma un cerc de candidati potentiali. Prin selectarea dintre aceste persoane, intreprinzatorul poate recruta personal fara a mai anunta vacantarea unor posturi.

g. Ziare si reviste. Anunturile in ziare reprezinta cea mai populara metoda de angajare. De regula, vor raspunde multi solicitanti, unii neavand calificarea necesara. Pentru a nu pierde prea mult timp cu selectarea candidatilor, anuntul trebuie sa fie precis si la obiect.

4. Recrutarea din scoli. Scolile sunt adesea o sursa de angajare a unor salariati calificati. Tinerea legaturii cu institutiile de invatamant poate aduce avantaje reale. Unii studenti sau elevi pot fi sponsorizati de catre firma, ca apoi dupa terminarea studentilor sa fie angajati.