Organizarea transportului de calatori pe calea ferata necesita un ansamblu de masuri tehnice si organizatorice, in scopul folosirii cat mai bune a mijloacelor de transport, asigurarea unei deplasari sigure, rapide, regulate si confortabile a calatorilor.
In cadrul retelei de cai ferate, traficul de calatori este de mai multe feluri:
1. Trafic international - se desfasoara intre doua sau mai multe state, pe baza unui contract de transport international. Acesta este reglementat de Conventia CIV, ale carei capitole se refera la: obiectul si sfera de aplicare a Conventiei, contractul de transport, raspunderea cailor ferate, masuri procedurale privind aderarea si semnarea Conventiei;
2. Traficul direct - se desfasoara in limitele a doua sau mai multe regionale de cale ferata;
3. Traficul local - se desfasoara in limitele unei regionale de cale ferata;
4. Traficul suburban - are loc in limitele suburbane ale marilor orase.
Aceste feluri de trafic influenteaza: alegerea tipului de vagoane, frecventa calatoriilor, nivelul tarifelor, etc.
Organizarea transportului de calatori pe calea ferata este o activitate laborioasa, care necesita:
a) Stabilirea si organizarea curentilor de calatori
Totalitatea calatorilor transportati cu orice fel de legitimatie de calatorie, repartizati pe directii sau sectii de circulatie, intr-o anumita perioada de timp, reprezinta curentii de calatori. Stabilirea acestora se face folosind datele statistice din perioadele anterioare si avandu-se in vedere si consecintele ce rezulta din darea in functiune: a unor noi linii de cale ferata, a noi obiective industriale, socio-culturale, statiuni balneo-climaterice, etc.
Indicatorii care trebuie avuti in vedere sunt grupati in diverse categorii:
. indicatori de trafic: calatorii expediati in unitatea de timp; durata medie a unei calatorii; densitatea curentilor de trafic, etc;
. indicatori de utilizare a vagoanelor de calatori: rulajul vagoanelor; parcursul mediu zilnic al vagonului; frecventa medie a calatorilor pe vagon sau pe osie, etc;
. indicatori de utilizare a trenurilor de calatori: numarul de calatori din tren; numarul de vagoane sau al osiilor dintr-un tren; viteza de circulatie, etc.
b) Organizarea circulatiei trenurilor de calatori - trebuie sa tina seama: de felul si categoria de trenuri, de mersul trenurilor, de primirea si expedierea trenurilor de calatori.
Dupa felul si categoria lor, trenurile sunt:
. trenuri de lung parcurs - cu un parcurs mai mare de 200 km;
. trenuri locale - cu un parcurs mai mic de 200 km;
. trenuri suburbane - cu un parcurs mai mic de 100 km, media parcursului fiind de 30 km.
In raport cu viteza cu care se deplaseaza si de confortul de care dispun, trenurile se impart in:
. trenuri exprese;
. trenuri rapide;
. trenuri accelerate;
. trenuri personale;
. trenuri curse pentru navetisti.
Numarul trenurilor, categoria si compunerea acesteora se stabilesc in functie de structura curentilor de calatori si de structura parcului de vagoane.
Dupa determinarea numarului si a categoriei trenurilor de calatori, acestea se reintroduc in graficul de circulatie, cu respectarea urmatoarelor cerinte:
. asigurarea coordonarii mersului trenurilor internationale in statiile de frontiera;
. asigurarea conditiilor de siguranta a circulatiei;
. respectarea orelor de plecare si de sosire;
. asigurarea celor mai bune legaturi in statiile de ramficatie intre trenurile de calatori, indiferent de categoria acestora;
. evitarea stanjenirii traficului de marfuri.
c) Organizarea activitatii in statiile de calatori - presupune organizarea imbarcarii si debarcarii calatorilor, care implica:
. tragerea din timp la peron a garniturilor de tren;
. organizarea informatiilor astfel incat calatorii sa fie avizati privind ordinea imbarcarii;
. organizarea controlului, de catre echipe complexe, privind starea de pregatire a trenurilor inaintea imbarcarii calatorilor si remedierea defectiunilor;
. specializarea cailor de acces si a peroanelor pe fel de grafic,
. organizarea informatiilor care pot fi transmise prin mijloace vizuale, prin megafoane sau prin personalul birourilor de informatii;
. organizarea activitatii caselor de bilete, care impune specializarea acestora pe clase, iar in unele statii chiar pe directii de mers;
. organizarea activitatii depozitelor pentru pastrarea bagajelor de mana, pentru ca efectuarea in conditii eficiente a acestor operatii impune organizarea corespunzatoare a depozitelor de bagaje.
ORGANIZAREA TRANSPORTULUI AUTO
Elementele constructive ale transportului auto sunt:
I drumurile si
II autovehiculele.
I Drumul reprezinta calea de comunicatie terestra, special amenajata pentru circulatia autovehiculelor si a pietonilor.
Constructiv, orice drum este alcatuit din:
. infrastructura - cuprinde totalitatea lucrarilor care sustin suprastructura, asigurand legatura cu terenul si transmiterea catre acesta a eforturilor statice si dinamice. Infrastructura cuprinde:
- terasamentele sau lucrarile de pamant si
- lucrarile de arta (poduri, viaducte, tunele, etc.);
. suprastructura - cuprinde mai multe componente, care alcatuiesc corpul propriu-zis al drumului. Suprastructura este alcatuita din mai multe straturi diferite, a caror compozitie si tehnologie de executie depind de importanta si de destinatia drumului.
In general, un drum modern este alcatuit din 4 straturi:
- substratul - format din nisip, cu o grosime de 5-10 cm;
- fundatia - formata din balast, cu o grosime de 30-50 cm;
- stratul de rezistenta - format din beton, de grosime 20-30 cm;
- statul de uzura - format din bitum.
Un drum modern trebuie sa dispuna de calitati constructive si de amenajari pentru stationarea autovehiculelor si pentru prioritate de trafic.
Criterii de clasificare a drumurilor
1. Dupa folosinta:
1.a. drumuri publice - destinate cerintelor de trafic rutier ale intregii populatii si ale economiei nationale. Acestea se impart in:
. drumuri de interes vital:
- autostrazi - drumuri de mare capacitate, rezervate exclusiv circulatiei autovehiculelor. Autostrazile sunt prevazute cu benzi unidirectionale, separate printr-o banda mediana. De asemenea, acestea intersecteaza denivelat orice alta cale de comunicatie si evita, pe cat posibil, localitatile. Accesul si iesirea pe si din autostrada este permisa numai prin locuri special amenajate;
- drumuri nationale - asigura legatura cu punctele de frontiera;
. drumuri de interes local - pot fi:
- drumuri judetene;
- drumuri comunale;
- strazi.
1.b. drumuri de exploatare - satisfac cerintele de trafic rutier ale unor agenti economici din industrie, agricultura, etc.
2. Dupa influenta pe care o au asupra exploatarii autovehiculelor, drumurile se impart in 6 categorii:
2.a. categoria M - cuprinde drumurile asfaltate, in stare buna, carora li se atribuie un coeficient de drum = 0.0;
2.b. categoria K - include drumurile pavate, in stare buna, carora li se aribuie un coeficient = 1;
2.c. categoria T - cuprinde drumurile asfaltate, pavate si pietruite, in stare mediocra, carora li se atribuie un coeficent = 1.1;
2.d. categoria L - cuprinde drumurile pietruite cu piatra sparta, pietris si bolovani, carora li se atribuie un coeficient = 1.2;
2.e. categoria E - include acele drumuri care impun schimbari de viteza pe circa 70% din parcus si cuprinde: drumurile de pamant, drumurile de terasamente, in stare mediocra si dumurile pavate cu bolovani de rau, in stare rea, a caror coeficient este = 1.4;
2.f. categoria H - cuprinde toate celelate categorii de drumuri, a caror stare nu permite viteze mai mari de 15km/h pe toata lungimea lor si care au un coeficient de drum = 1.6
Coeficientii de drum au menirea de a corecta parcursul efectiv, in vederea obtinerii parcursului echivalent.
II Autovehiculul este principalul mijloc de transport rutier, reprezentat de orice vehicul care se poate deplasa pe un teren amenajat sau nu, prin propriile mijloace, in care scop este inzestrat cu un motor cu care produce sursa de energie pentru propulsie.
