Realizarea documentatiei specifice proiectelor de investitii

Realizarea documentatiei specifice proiectelor de investitii

Data fiind complexitatea proiectelor de investitii si succesiunea etapelor prezentate anterior este necesar ca acestea sa fie sustinute si fundamentate pe baza unor documentatii cu structura si continut corespunzator. Impactul international al proiectelor a impus o practica comuna in elaborarea si utilizarea documentatiei, pentru a facilita procesul de evaluare, aprobare, finantare sau monitorizare. Fundamentare riguroasa a proiectelor de investitii, ca si evaluarea starii actuale si a potentialului oricarei organizatii, la un moment dat, de a duce al bun sfarsit un proiect in conditii de eficienta economica, implica studiul fezabilitatii.[1]

Dezvoltarea de la stadiul unei idei si pana la obtinerea rezultatului ca urmare a implementarii acesteia, a fost prezentata prin intermediul celor celor trei faze distincte prezentate in subcapitolul anterior. Astfel, in literatura de specialitate, cel mai des se face referire la studiul de oportunitate, studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate si planul de afaceri pentru faza de preinvestitionala, rapoarte de monitorizare si control, documentatii de plata pentru faza de implementare sau documente aferente exploatarii pentru ultima faza a proiectului.

Studiile de oportunitate si prezabilitate

Indiferent de tipul organizatiei promotoare, analiza de oportunitate reprezinta un prim test menit sa confirme partilor interesate ca proiectul de investitii dorit poate sa fie unul bun sau dimpotriva sa se evite consumul de resurse pentru proiecte nerelevante. Este evident faptul ca nu orice necesitate identificata la nivel intra si extraorganizatie devine automat o idee de proiect viabila. Asa cum am prezentat anterior, decizia de implicare in proiecte de investitii este una mult mai complexa, iar disponibilitatea din ce in ce mai restrictiva  a resurselor si costul asimilat acestora constituie factori inhibitori.

In acest context organizatiile devin din ce in ce mai atente cu acest tip de decizii si declanseaza procese de fundamentare si analiza a tuturor alternativelor pentru valorificarea celei mai bune oportunitati in raport cu evolutia organizatiei si variabila timp.

Cunoasterea cat mai exacta a tuturor detaliilor pe cat posibil si asigurarea unei transparente decizionale coerente constituie punctul de plecare in demersul implicarii in proiecte de investitii complexe.

Literatura de specialitate precizeaza faptul ca studiul de oportunitate are drept obiectiv principal identificarea oportunitatilor de investitii si promovarea de proiecte de investitii intr-un anume domeniu de activitate sau zona.[2] Aspectele esentiale identificate in cadrul acestui tip de documentatie sunt urmatoarele:

resursele naturale disponibile intr-o anumita regiune si potential a fi prelucrate;

cererea actuala si potentiala pentru unele bunuri de consum sau servicii;

relatiile comerciale de import si export la nivelul unui sector de activitate sau regiune;

sectoarele de productie cu succes in alte regiuni cu baze economice, nivel de dezvoltare, capital, forta de munca si resurse naturale similare;

posibilitatile si alternativele de extindere a liniilor de productie existente sau de diversificare a acestora;

climatul investitional general si politicile industriale;

impactul asupra mediului;

disponibilitatea si costul factorilor de productie etc.

Studiile de oportunitate pot fi sectoriale, orientate spre analiza unui domeniu de activitate, regionale concentrate la nivelul unei spatiu geografic (judet, regiune, tara) sau speciale care au in vedere identificarea celei mai bune destinatii pentru o categorie de resurse excedentare (umane, materiale etc.).

Utilitatea studiului de oportunitate in realizarea unui proiect de investitii este dovedita si prin procentul relativ mare de proiecte care se opresc in aceasta faza ca urmare a identificari unor neconformitati majore, a imposibilitatii de dezvoltare a unor proiecte sau insuficientei resurselor. In lipsa acestui studiu, aceste proiecte pot avansa, dar mai ales pot consuma resurse considerabile, pentru ca in final, rezultatul ulterior al unui studiu de prefezabilitate sau fezabilitate sa fie tot neconform cu obiectivele si posibilitatile organizatiei.

Studiul de prefezabilitate constituie , de asemenea un document aferente proiectelor in faza preinvestitionala. Elaborat conform reglementarilor legale, cu un continut standardizat are drept scop analiza preliminara a fezabilitatii unui proiect si selectia preliminara a variantei ce va sta la baza studiului de fezabilitate. In figura 2.6 este prezentata structura relatiilor intre principalele documente specifice unui proiect de investitii in contextul mediului economico-social prezent.

Fig. 2.6. Pozitia studiilor de oportunitate in ansamblul documentatiei specifice unui proiect

Alternativele indentificate ce vor face obiectul proiectului de investitii trebuie analizate prin intermediul unor studii detaliate. Realizarea unui studiu de fezabilitate care fundamenteaza decizia definitiva cu privire la proiectul in cauza necesita un consum mare de timp si resurse financiare. Din acest motiv, inainte de a repartiza fonduri mai mari pentru un astfel de studiu, trebuie facuta o evaluare preliminara a proiectului printr-un studiu de prefezabilitate, al carui obiectiv principal este selectia preliminara pentru a se stabili daca:

s-au examinat toate alternativele posibile ale proiectului;

conceperea proiectului justifica o analiza detaliata printr-un studiu de fezabilitate;

exista anumite aspecte negative ale proiectului care pot afecta serios fezabilitatea si viabilitatea acestuia;

proiectul initial, in baza informatiilor disponibile, poate fi considerat atractiv pentru un investitor particular, grup de investitori sau institutie financiara;

Studiul de fezabilitate, reprezinta practic documentul principal - suport al deciziei de investitii. Data fiind importanta deosebita, executia acestuia poate fi realizata de promotorul ideii de proiect  sau de un specialist/organizatie externa. Aspectul central este legat de conceptia generala a proiectului din punct de vedere tehnico - economic, evaluarea a mijloacelor de implementare si exploatare. In baza lui se defineste modul cum se inscrie proiectul intr-o strategie de dezvoltare sau program sectorial dar si modul cum se asigura sursele de finantare.

Diferentele semnificative intre un studiu de prezabilitate si unul de fezabilitate tin de gradul de detaliere al informatiilor si intensitatea cu care sunt luate in consideratie alternativele disponibile, costurile asociate si modul de executie, gradul de credibilitate.

Studiile de prefezabilitate poate avea drept rezultat final o decizie privind continuarea proiectului si realizarea celorlalte documentatii (studii de fezabilitate planuri de afaceri) sau o decizie privind reanalizarea oportunitatii proiectului in context regional sau sectorial, respectiv, decizia cea mai de nedorit, stoparea oricaror actiuni datorita unor cauze majore care implica insuccesul proiectului. Trebuie mentionat aici ca studiul de prefezabilitate, in cazul investitiilor publice, constituie un document in baza caruia autoritatile publice aproba dezvoltarea unui proiect, asigura finantarea pentru executia studiului de fezabilitate si permite eliberarea primelor documentatii suport de tip autorizatii.

Definirea studiilor de fezabilitate

Studiul de fezabilitate este instrumentul principal de ofera baza tehnica, economica si financiara in fundamentarea deciziei de finantare a unui proiect de investitie. Elaborarea  presupune efectuarea unor analize si evaluari de natura complexa la nivelul viitorului obiectiv, desfasurate pe un anumit orizont de timp, cu luarea in considerare a factorilor de risc si incertitudine.

Scopul studiului de fezabilitate rezida din calitatea sa de instrument tehnico-economic pe baza caruia se atesta viabilitatea viitorului proiect de investitii si asigurarea functionarii organizatiei in baza principiilor si mecanismelor specifice economiei concurentiale.[3] Cazul general al studiului de fezabilitate este legat de dezvoltarea unui proiect de investitii, si din aceasta perspectiva continutul si structura sa sunt orientate pe investigatiile intreprinse, analiza financiara si analiza economica, previziuni tehnico-economice cu scopul promovarii acelor celei mai bune variante intr-un anumit context.

In functie de destinatia finala se pot elabora diverse tipuri de studii, intre care cele mai comune sunt: studii pentru obiective noi; studii pentru dezvoltarea societatilor comerciale prin investitii cu un profil bine definit; studii pentru restructurarea unor organizatii economice existente, studii pentru analiza viabilitatii economice a unei operatiuni de privatizare, lichidare, separare sau chiar fuziune a doua sau mai multe entitati separate.

Teoria de specialitate a definit, in functie de tipul de studiu de fezabilitate , o serie de functiile specifice, dupa cum urmeaza:

a. functia de testare a organizatiei prin care se asigura evaluarea tehnico-economica prin prisma factorilor existenti, disponibili si potentiali a fi atrasi in activitatea curenta, modul cum sunt valorificate resursele si rezultatele economice prin intermediul unor indicatori specifici financiari si de eficienta economica;

b. functia de identificare a locului firmei in mediul economic concurential, pozitia pe piata pe care aceasta o detine, factorii actuali si potentiali de influenta pe termen mediu si lung;

c. functia de previziune privind orientarea strategica pentru viitor a firmei formularea alternativelor si coordonatelor posibile, probabile, in care aceasta ar putea evolua;

d. functia de analiza statica si dinamica reflectata de insusi cuprinsul sau care constituie baza de fundamentare in efectuarea previziunilor, a analizelor de viabilitate sau de risc etc. [5]

Elaborarea studiului de fezabilitate pe plan national, indiferent daca se face pentru o proiect de investitii public sau privat, pentru o sursa de finantare rambursabila sau nerambursabila trebuie sa fie conforma cu Ordinul 28/2008, document in cadrul caruia se detaliaza continutul cadrul al studiului, elementele componente si criteriile de evaluare.[6]

Structura studiului cuprinde capitole separate pentru identificarea organizatiei, analiza stadiului actual al acesteia si a domeniului de activitate, prezentarea si evaluarea alternativelor disponibile de proiect, analiza economica si financiara, analiza de riscului precum si o sectiune speciala in care este detaliata din punct de vedere tehnic si tehnologic solutia propusa cu consecintele ce decurg din adoptarea acesteia.

Rezultatele studiu de fezabilitate sunt limitate in timp, de dinamica mediului economic, de schimbarile intervenite in sectorul de activitate, de rezultatele activitatilor de cercetare si dezvoltare etc. [7] Pe plan national durata de utilizare a unui studiu de fezabilitate este de un an de zile, dupa care folosirea lui este conditionata de efectuarea unor corectii privind evolutia costurilor si a mediului, pentru inca un an de zile. Dupa 24 de luni studiul de fezabilitate isi pierde definitiv valabilitatea, fiind necesara refacerea completa in noile conditii.

Relatia dintre studiul de fezabilitate si planul de afaceri

Din punct de vedere temporal, studiul de fezabilitate precede planul de afaceri in succesiunea documentatiei specifice unui proiect de investitii. Aceasta din urma reprezinta o modalitate coplexa si mai rapida de analiza a unei oportunitati de afaceri din punct de vedere al viabilitatii sale economice. Elementele principale ce diferentiaza un studiu de fezabilitate de un plan de afaceri sunt legate de:

urmarirea unui singur scop, fezabilitatea ideii de proiect;

complexitate si detaliere in functie si de domeniul de activitate si scopul investitiei;

problematica investigata mai restransa, orientata strans pe idee de proiect;

orizont de timp mai restrans;

detaliere din punct de vedere tehnic mai complexa;

continut standardizat in raport cu diversele modele de planuri de afaceri.

In figura 2.7 este prezentata succesiunea documentatiei specifice unui proiect de investitii pentru faza preinvestitionala.

Daca in urma studiului de fezabilitate decizia de investitii este favorabila, se recomanda elaborarea planului de afaceri, in ideea ca unele informatii si analize din primul document se incorporeaza in planul de afaceri. [8]Realizarea unui plan de afaceri poate avea destinatii diverse de la initierea unei afaceri sau crearea unei societati, la identificarea unor potentiali parteneri de afaceri, sau lansarea unor noi produse/servicii, gestionarea de portofolii de investitii sau procese de fuziune etc. Un plan de afaceri trebuie sa schiteze filozofia unei organizatii precum si liniile directoare dupa care isi desfasoara activitatea, ceea ce il obliga pe intreprinzator sa cerceteze toate planurile si perspectivele pe termen lung ale companiei. Dupa demararea unei afacerii, planul de afaceri mentine atentia managerilor focalizata asupra obiectivelor majore, nepermitand ca operatiunile de zi cu zi sa le distraga atentia de la acestea. Important pentru planul de afaceri este si faptul ca face trecerea de la faza preinvestitionala, la cea de implementare si exploatare. Practic, planul de afaceri fata de alte documentatii de proiect, se aproba in faza preinvestitionala, se urmareste in faza de implementare pe baza evolutiei proiectului si ajuta la monitorizarea etapei de exploatare a obiectivului de investitii.

Fig. 2.7. Relatia dintre principalele instrumente utilizabile in pregatirea si realizarea unei investitii

In functie de obiectivul urmarit, planul de afaceri poate sa indeplineasca urmatoarele functii:

a. functia de cristalizare si dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui elaborata, condusa si analizata intreaga afacere. Pentru antreprenorii, beneficiile elaborarii unui plan de afaceri sunt legate de faptul ca prin intermediul lui se definesc scopul si obiectivele afacerii, metodele de indeplinire, riscurile implicate si instrumentele specifice de cuantificare respectiv eliminare a riscurilor. Faptul ca un plan de afaceri abordeaza diferentiat probleme diverse ale unei organizatii sau afaceri, cum sunt cele de marketing, productie, financiar confera un grad sporit de incredere, atat la nivelul promotorului de proiect, cat si la cel al altor parti implicate: finantatori, autoritati, clienti. Functia de cristalizare si dezvoltare se manifesta preponderent in cazul planurilor de afaceri de tip start-up, cand investitorul trebuie sa clarifice imaginea viitorului obiectiv intr-un context dinamic, caracterizat de risc si incertitudine.

b. functia de evaluare a ideilor de afaceri si implicit a investitiilor; prin intermediul careia se evalueaza, compara si clasifica proiectele de tip start-up sau a celor de extindere. In contintul planul de afaceri pe baza indicatorilor calculati de eficienta si rentabilitate, investitiile pot fi aprobate la finantare sau esalonate pe un orizont de timp considerabil.

c. functia de realizare a unei evaluari retrospective a performantelor reale ale unei afaceri de-a lungul timpului; analizele permit cunoasterea detaliata a situatiei reale in baza caruia se pot defini cauzele care stau la baza pozitiei identificate dar mai ales perspectivele viitorului proiect, sansele de reusita si alternativele disponibile.

d. functia de identificare si finantare a unui proiect. Institutiile financiare si nonfinanciare decid implicarea in proiecte numai dupa studiul amanuntit al planului de afaceri, prin care se conving asupra abilitatii afacerii de a genera incasari necesare operatiunilor zilnice, platii datoriilor si generarii profitului.

In figura 2.8 sunt prezentate functiile specifice unui plan de afaceri.

Fig. 2.8. Functiile specifice planului de afaceri

Planul de afaceri trebuie sa cuprinda punctele de reper si alte elemente ajutatoare pentru orientare in mediul economic, pregatind totodata organizatia pentru modificarile mai mult sau mai putin previzibile ale "traseului". Nimeni nu se asteapta ca afacerea sa decurga intocmai planului, dar intelegerea si cunoasterea procesului de planificare a afacerii vor pregati afacerea pentru schimbari si vor optimiza timpul de reactie.[10]

Un alt aspect esential al planul de afaceri este legat de faptul ca prezinta detaliat si aspectele institutionale si/sau administrative care pot afecta semnificativ implementarea si functionarea viitorului proiect. Modul de integrare a proiectului in structura functionala si ierarhica a organizatiei prezinta interes pentru finantator din perspectiva posibilelor conflicte ce se pot declansa la nivelul modului de alocare a resurselor, a intereselor diferite la nivel de departament sau resurse umane.

De asemenea, in cadrul planului este necesar a fi integrate aspectele sociale relevate de incidentele proiectului asupra colectivitatilor locale: ocuparea fortei de munca, cresterea veniturilor populatiei ca urmare a repartizarii veniturilor proiectului, calitatea vietii. La fel de importante sunt si concluziile de ordin ecologic referitoare la impactul asupra mediului piesagistic al zonei, asupra calitatii factorilor de mediu.

Rolul esential al unui plan de afaceri este sustinut si de evidentele statistice , conform carora in tarile cu economie de piata dezvoltata, potentialii investitori resping 60% din propunerile de investitii in prima jumatate de ora, iau in considerare 15%, ajungand in faza negocierilor cu doar 5% din propuneri.[11]

Pe baza concluziilor derivate din studiul de fezabilitate si planul de afaceri factorii decidenti se pronunta asupra proiectului: abandonarea, continuarea sau reevaluarea prin luarea in considerare a altor ipoteze sau variante de proiect.

In functie de tipul investitiei, finantator sau domeniu de activitate, ansamblul proiectului este completat si cu alte documente specifice, cu rol preponderent in faza de implementare sau exploatare. In cazul investitiilor publice, un rol esential il au documentele specifice procedurilor de achizitie publica, realizate conform legislatiei in vigoare si proiectul tehnic, executat de catre organizatii specializate prin intermediul caruia solutia tehnica se detaliaza si adapteaza concret la situatia reala.

Proiectul tehnic este ansamblul de piese scrise si desenate prin care se creeaza o imagine coerenta asupra ansamblului obiectivului si a partilor sale componente, a solutiilor tehnic - constructive si tehnologice, a programului de executie si a volumului de lucrari. Partile scrise ale proiectului se refera la: caiete de sarcini generale si speciale pe lucrari si obiecte de investitii; listele de lucrari, utilaje si echipamente; graficul general de realizare si devizele proiectului.

Daca viitorul obiectiv de investitii, include in structura si constructii, realizarea proiectului tehnic trece in sarcina arhitectilor si urmeaza o procedura specifica de elaborare, avizare si verificare. Acest document este insotit si de o serie de avize specifice domeniului si zonei.

Caietul de sarcini este de asemenea, un alt document intalnit frecvent in aproape toate fazele ciclului de viata al investitiei.  Caietele de sarcini pot fi verificari si puneri in functiune, receptia lucrarilor, executia sau urmarirea in timp a constructiilor sau furnizorii de echipamente, materiale si utilaje. Scopul pentru care se intocmeste caietul de sarcini este de a informa potentialii ofertanti cu privire la: conditiile de depunere a ofertelor de lucrari si servicii, criteriile de evaluare a ofertelor, conditiile contractuale privind modul de plata si modul de selectare a ofertantului care sa duca la bun sfarsit proiectul.

Continutul caietului de sarcini trebuie sa includa aspecte precum: conditiile generale ale contractului, instructiuni catre ofertanti, conditiile specifice sau speciale ale contractului, fisa cantitatilor, forma ofertei, a contractului si a garantiei de executie etc.

Evaluarea documentatiei specifice unui proiect de investitii

Documentatia specifica unui proiect de investitii, elaborata conform recomandarilor, experientei si expertizei promotorului este supusa unei proceduri specifice de evaluare. Aceasta precede, cel mai adesea, momentul deciziei in ceea ce priveste evolutia ulterioara a proiectului. Din aceasta perspectiva, "presiunea" creata in jurul acestei etape este superioara in raport cu altele.

Evaluarea, in cele mai multe cazuri este o procedura standardizata, de tratare a informatiilor tehnice, economice si financiare referitoare la proiect, in urma careia, pe baza unui sistem prestabilit de criterii, se recomanda selectia, modificarea sau respingerea proiectului.

In functie de tipul proiectului, complexitate, experienta, reglementari si standarde impuse, procesul de evaluare se desfasoara in diferite momente din ciclul de viata al proiectului. Practic, in anumite situatii putem vorbi de o evaluare continua a proiectului, insa amploarea procesului este diferita in raport cu momentul evaluarii.

Dintre cele mai importante momente, mentionam:

la finalul fiecarei faze a ciclului de viata al proiectului pentru a decide daca este oportuna continuarea proiectului;

dupa fiecare etapa semnificativa in cadrul fazelor pentru a permite luarea deciziilor tactice sau de corectiei in derularea proiectului;

la finalul redactarii proiectului, inainte de a incepe executia investitiei proiectului (evaluarea ex-ante);

la finalul executiei/implementarii proiectului (evaluare la jumatatea drumului 'mid-term evaluation');

in faza operationala pentru a vedea cum se indeplinesc prevederile (evaluarea on-going).[12]

Evaluarile care se realizeaza in primele faze au un grad ridicat de risc si incertitudine pe baza ipotezelor, previziunilor, in timp ce la evaluarea de tip "ex-post" gradul de incredere este maxim si riscul minim atat timp cat evaluarea se bazeaza pe fapte istorice. In acelasi context, din punct de vedere al importantei momentului de evaluare in raport cu decizia generata, cel mai relevant moment este acela al finalului redactarii documentatiei de proiect, practic evaluarea de tip "ex-ante".

Evaluarile in cadrul proiectelor, datorita importantei, relevantei in raport cu diferitele interese si deciziile impuse sunt efectuate de entitati (persoane sau institutii) diferite. Procesul de evaluare de tip "ex-ante" este realizat intotdeauna de finantator sau de o entitate externa in raport cu promotorul de proiect dar acreditata pentru acest tip de activitati. Cel mai adesea, competentele de evaluare sunt limitate la nivelul proiectelor, in raport cu domeniul de activitate, tipul de investitiei sau beneficiar.

Evaluarea pe durata de implementare sau pe durata de exploatare poate fi realizata pe plan intern cu obligativitatea respectarii unor proceduri standardizate si insotite de o documentatie specifica. Paralel cu acest proces se pot executa si evaluari externe in situatii de neconformitate sau in cazul aparitiei unor evenimente perturbatoare semnificative. Utilitatea acestui proces este legata de evolutia procesului de finantare in raport cu diferentele dintre varianta estimata si cea reala pentru implementare.

In faza "ex-post" evaluarea este realizata de beneficiarul proiectului si are dublu rol: unul legat de inchiderea proiectului din punct de vedere financiar (stingerea oricaror obligatii contractuale cu finantatorul proiectului si eventual transferul de responsabilitate) si al doilea legat de prezentarea evolutiei sub forma unor bune practici, respectiv utilizarea experientei acumulate pentru alte proiecte.

In cadrul proiectelor de investitii finantate nerambursabil evaluarea externa are caracter obligatoriu, trebuie efectuata periodic, in functie de recomandarile finantatorilor.

Data fiind importanta procesului evaluare si numarul entitatilor implicate, un aspect esential de care depinde calitatea procesului este legat de comparabilitatea informatiilor si a variantelor analizate. Conditia de baza este existenta unui sistem comun de indicatori, a unor metodologii si proceduri standardizate cu aceleasi repere indiferent de momentul in care se efectueaza evaluarea.

O alta conditie a evaluarii investitiei este legata de evidentierea laturii cantitative si calitativa a proiectelor, precum si de stabilirea unor paliere de comparatie intre diferite aspecte evaluate (efecte si eforturi). Exprimarea in unitati monetare, cel mai adesea utilizata, poate ridica anumite dificultati din perspectiva asimilarilor sau incertitudinilor cu privire la cantitati si costuri aferente.

Pentru fundamentarea deciziei de investitii si asigurarea conformitatii scopului si obiectivelor proiectului cu interesele indivizilor si societatii in ansamblu, documentatia de proiect presupune realizarea a cel putin 3 tipuri de evaluari si analize: economica, financiara si de risc.

Evaluarea din punct de vedere al economiei nationale (analiza economica), pe linga faptul ca este independenta de sursele de finantare si de distributia veniturilor, tine seama de corectiile necesare nivelul preturilor, de beneficiile si eforturile indirecte generate in baza carora se poate fundamenta o astfel de decizie. Elementul principal al acestui tip de evaluare este reflectat prin contributia proiectului la dezvoltarea macroeconomica. Importanta acestui tip de evaluarea este una semnificativa pentru decizia de investitii. Relevanta sa vine din coerenta intre interesele promotorului de proiect si interesele societatii in ansamblu, care trebuie asigurata pe tot ciclul de viata al proiectului. Realizarea sa insa, ridica anumite probleme, atat la nivelul beneficiarilor, cat si la nivelul evaluatorilor. Dat fiind faptul ca se utilizeaza concepte, notiuni si marimi la scara macro, cel mai adesea apar probleme cu privire la dimensionarea in timp real, lipsa informatiilor, incertitudini cu privire la sistemul de cuantificare, credibilitatea surselor de informatii, capacitatea de a lucra si interpreta sisteme de date si informatii, permanentele modificari in fluxurile de resurse etc. Caracteristicile persoanelor implicate in analiza constituie, de asemenea, elemente de influenta in succesul analizei economice. "Vigilentii" , specifici cu precadere institutiilor bugetare au tendinta de a pune in semnul de egalitate intre beneficiile si intrarile de venituri ale institutiei sau intre costurile si iesirile din institutie. O atsfel de abordare poate crea imaginea eronata asupra unui proiect, in sensul ca se confunda practic institutia cu proiectul si practic sunt eliminate ale costuri si beneficii nonfinanciare. De asemenea, vigilentii au tendinta de a considera resursele ca fiind gratuite , din perspectiva faptului ca utilizarea lor nu necesita cheltuieli suplimentare, prin aceasta fiind eliminata posibilitatea utilizarii resurselor si in alte scopuri.

Din perspectiva financiara se are in vedere impactul proiectului la nivelul organizatiei promotoare, prin cuantificarea tuturor efectelor si eforturilor necesare, si in raport cu sursele de provenienta a fondurilor, respectiv destinatarii beneficiilor. Analiza de risc specifica investitiilor presupune utilizarea unor instrumente specifice pentru a evidentia stabilitatea proiectului la influentele estimate a diferitelor categorii de factori.

Complexitatea si dinamismul mediul economico-social poate atrage si utilizarea altor metode specifice de fundamentare si evaluare, cum sunt analize multicriteriale, analize de tip what-if, tehnica scenariilor etc. aplicabile in contextul dat al investitiei ca suport al finantarii sau continuarii proiectelor.

Concluzionand, putem afirma ca importanta procesului de evaluarea deriva din ansamblul consecintelor la nivel decizional privind existenta, continuarea sau finalizarea proiectului dar si la nivel operational privind alocarea resurselor sau reorganizarea din punct de vedere temporal.